Ti-ai pierdut bucuria de a fi mamica?

Iti amintesti cate ganduri si vise iti faceai cand nu aveai copii, sau cand cel mic era in burtica?Te si vedeai leganand bebelusul zambitor si rozaliu, inconjurata de ordine si liniste, cu sufletul plin de bucurie. Acum il strangi in brate, poate pe langa el mai sunt cativa mititei si, desi sufletul ti-e plin de dragoste pentru ei, parca ti-ai pierdut bucuria.Realitatea nu se potrivste deloc cu ce ai visat!

Cum de s-a putut intampla asta?Care sunt dusmanii bucuriei de a fi mamica?

OBOSEALA

Oboseala...o stare prea bine cunoscuta de mamici. Poate ai un nou nascut care pare sa planga incontinuu, si nici nu iti mai amintesti cand ai dormit doua ore legate.Sau poate unul sau mai multi dintre copii sunt bolnavi. Sau poate profiti de cateva ore de liniste, dupa culcarea copiilor, ca sa mai faci cate ceva prin casa sau sa te relaxezi cu vreo activitate preferata.Iar dimineata te trezesti la prima ora ca sa mergi la serviciu si/sau sa sa duci copiii la scoala.

Oricare ar fi motivul, nu exista un mai mare hot al bucuriei de a fi mama  decat oboseala. Cand nu te-ai odihnit destul totul pare sa te copleseasca si lucrurile par mai negre decat sunt de fapt.

Stiu ca nu e usor, dar incearca sa te odihnesti mai mult- dormi atunci cand si cei mici dorm, sau lasa alte activitati si culca-te devreme. Un somn bun face minuni !

DEZORGANIZAREA

Intr-o casa cu multi copii sau cu copii mici curatenia nu va tine niciodata foarte mult timp. Cu toate acestea nu trebuie sa folosim copiii drept scuza pentru dezordine si mizerie. Debaraseaza casa in mod regulat( nu pastra lucruri de care nu ai nevoie), gaseste un loc pentru fiecare obiect si invata-i de mici pe copii  sa fie ordonati si sa te ajute la treburile casei.

De mare folos e stabilirea unui program zilnic, pe care sa ti-l notezi si sa-l pastrezi la vedere.Daca vei realiza  ce ti-ai propus vei fi mult mai relaxata si capabila sa te bucuri impreuna cu copiii de micile momente frumoase ale vietii. Cand programul nostru este dictat de circumstante frustrarea si iritarea isi vor face aparitia.

Mai multe despre organizare puteti citi aici.

COPII NEASCULTATORI

Cand copilul nu te asculta, ba mai are si neplacutul obicei de a se plange si a intoarce vorba, atmosfera din casa devine neplacuta nu doar pentru mama, ci pentru toata lumea. Daca cel mic nu asculta de prima data, ci asteapta ca parintele sa ridice vocea sau sa il ameninte inseamna ca asa l-am invatat sa faca, poate fara sa ne dam seama, si trebuie sa indreptam acest lucru. Daca vom deprinde copilul sa ne asculte de prima oara, avand o atitudine pozitiva, relatia va fi plina de mai multa bucurie.  Cateva articole despre ascultare puteti citi aici.

ASTEPTARI NEIMPLINITE

Fie ca recunoastem sau nu, cu totii avem anumite asteptari de la copiii nostri. Din pacate(sau din fericire) de cele mai multe ori copiii nostri nu seamana deloc cu ceea ce am sperat sau am visat. Ei vin cu propria personalitate, cu propriul lor fel de a fi si , ca parinti, trebuie ca, prin educatie, sa slefuim marginile mai aspre, avand in vedere formarea unui caracter frumos. A incerca sa transformam copilul in ceva ce nu este, doar pentru ca noi credem ca asa e mai bine pentru el, sau, mai rau, pentru mandria noastra, nu va duce decat la frustrari si suparare de ambele parti. Sa incercam, ca mame, sa ne descoperim copilul asa cum e el cu adevarat, si sa ne bucuram de unicitatea lui.

COMPARATIA CU ALTII

Comparatia cu altii e o capcana in care mamicile cad adesea.Ia uite cum face x, ia uite cum face y, pe cand eu sunt un esec ca mama!Nu te mai uita la alte mame pentru a te compara, ci doar pentru a invata ceva bun, daca e cazul. Fiecare familie are felul propriu de a fi si circumstante de viata diferite. Fii tu insuti ca mamica!Creste-ti si educa-ti copiii asa cum crezi si simti tu ca e bine!Daca Dumnezeu ti-a daruit acesti copii inseamna ca tu, nu altcineva, esti mama potrivita pentru ei!

Concluzii la sfarsit de clasa intai

Da, in sfarsit s-a terminat anul scolar (pentru elevi, ca profesorii mai au de lucru pana pe 1 iulie) si vin cu impresiile dupa finalul clasei intai, pe care Ilinca a terminat-o cu bine, multumesc lui Dumnezeu.

Din punctul meu de vedere a fost un an greu pentru toata familia, fiindca, odata cu intrarea ei la scoala am reinceput si eu serviciul, ceea ce a dus la necesitatea unei organizari destul de riguroase a tuturor, ca sa tinem pasul cu programul. In acest an am renuntat la activitatile suplimentare (balet).M-am gandit ca e suficient ca Ilinca  trebuie sa urmeze un program fix dimineata si sa-si faca temele, nu mai e nevoie si de alergatul cu autobuzul de doua ori pe saptamana, fie ploaie, fie vant. A fost o alegere buna, fiindca a avut foarte mult de lucru zilnic, abia ii mai ramanea ceva timp de joaca, si cred ca i-ar fi daunat oboseala adunata in plus.

Prima problema pe care am intampinat-o la inceputul clasei a fost cea a scrisului cu stiloul. Ca o mamica naiva ce ma gaseam :)), am crezut ca e suficient ca la inceputul clasei intai sa stie sa citeasca, sa numere si sa faca ceva socoteli simple. Ei, mare greseala. Ar fi fost bine sa-i pun in mana stiloul cu cel putin jumatate de an inainte, si sa lucram zilnic bastonase, cerculete, samd. macar jumatate de pagina.Sau mai  bine s-o fi invatat deja sa scrie. As fi scutit copilul (si pe mine) de un mare efort initial, de plansete (ale copilului- ca nu mai vrea sa scrie), de nervi (ai mei- ca-mi venea sa arunc stiloul pe geam, cu caiet cu tot). Ma rog, a trecut si asta, treptat si-a deprins mana cu stiloul si cu scrisul,  dar nu as putea spune ca exceleaza la caligrafie.Pot spune ca a salvat-o faptul ca scrie corect, si sper sa continue asa. Dar e clar ca avem de lucrat la motricitatea fina, daca vreau sa-si imbunatateasca aspectul scrisului.

A doua problema, din punctul meu de vedere, a fost multimea de manuale si caiete suplimentare. La matematica- manual, culegere, caiet suplimentar, caiet obisnuit. Abecedar- manual, caiet suplimentar, caiet obisnuit, caiet de dictari. Tema pe fiecare, la diverse pagini, de am zapacit. Manualele, in special la matematica, mi s-au parut super-incarcate de tot felul de zorzoane inutile, si zeci de exercitii care trebuiau lucrate zilnic. .

Va spun drept ca mi-a lipsit simplitatea manualelor noastre. Sa aiba un manual, un caiet de teme in clasa si unul de teme acasa. Sa faca trei exercitii, dar pe alea sa le scrie cu manuta lor de pe tabla (sau din manual) pe caiet, nu sa socoteasca zeci de coloane si sa treaca doar rezultatul. Sa scrie o problema, cu plan si rezolvare, ca lumea, nu sa rezolve doua- trei pagini de probleme direct pe carte. Sa treaca mai lent prin materie, ca sa aiba timp sa aprofundeze, nu sa faca multe si sa nu ramana cu nimic. Ma gandesc- mie ca parinte imi era greu sa corectez seara atata amar de pagini, pai cum reuseste doamna sa verifice 30 de teme?

Din fericire Ilinca a facut fata foarte bine, cu foarte putin ajutor din partea mea, dar a fost obositor, si pentru mine, si pentru ea. Ma gandesc la alti copii, ai caror parinti poate n-au timpul sau chef sa-i ajute- cum vor evolua ?clar ca la un moment dat vor ramane in urma , vor acumula goluri din ce in ce mai mari, si asa mai departe. Oricum, din observatiile mele asupra elevilor (cu care am lucrat eu), de-a lungul anului scolar, pot spune ca nivelul acestora este tot mai scazut- la clasa a patra multi nu cunosc lucruri elementare in materie de scris, citit si socotit, ca sa nu mai spun ca lectura e ceva de poveste :)). Aspectul caietelor obisnuite, alea putine pe care le au, e dezordonat, fiindca lucrand mai mult pe fise si caiete pretiparite nu s-au invatat sa incadreze frumos in pagina.

Dar mergem inainte, ca doar zece clase sunt obligatorii :) (adica nu conteaza ca esti semi-analfabet, 8-10 clase, ba chiar 12, tot treci). Nu ma mira ca atatia elevi nu au luat bacalaureatul, le lipsesc cunostinte elementare.

           Revin la clasa intai. Trecand peste cele de mai sus, am ajuns la problema concursurilor scolare. Cam multe, si cu nu stiu cate etape fiecare. Evident, platite din buzunarul propriu. Aici trebuie sa spun ca doamna e chiar o doamna, adica a specificat clar ca nu e obligatoriu sa participe copilul la ele. Dar daca toti copiii merg ce sa faci, vrea si al tau sa se duca. Si asa am sarit o etapa la Eurojunior, si mi-a reprosat Ilinca ca uite, de asta n-a luat si ea medalie la sfarsit , ca nu i-am dat voie sa participe. Dar zau ca mi s-au parut bani aruncati, si timp irosit, cand am vazut in ce consta faimosul concurs.Asa ca a trebuit sa-i  promit ca anul viitor o sa am grija sa nu lipseasca de la vreunul.

          In concluzie, daca vrei sa stai linistit ca parinte in clasa intai, trebuie sa inveti copilul tot ceea ce, in conditii normale, el ar fi invatat pe incetul de-a lungul primului an scolar. Si sa te inarmezi cu mult calm, rabdare si mai ales timp.

           Una peste alta, ma bucur ca s-a terminat. Din fericire, mai sunt doi ani pana cand o vom lua de la capat cu clasa intai, si acum stiu la ce sa ma astept.

            Va doresc o vacanta placuta alaturi de scolarei! :)

Irina

Cantitate sau calitate?

 Astazi e vehiculata foarte mult ideea ca nu e nevoie sa petreci mult timp impreuna cu copilul- e suficient sa petreci putin, dar sa fie de calitate.
Va spun drept ca fac alergie cand aud chestia asta.
Pentru constiinta chinuita a parintilor de azi, care petrec foarte multe ore la servici, departe de copiii lor, noile teorii psihologice vin ca o mana cereasca :nu mai e nevoie sa investesti timp in relatia cu copiii tai, mai bine putin , dar de calitate. Ma intreb, daca psihologii cu pricina ar investi doar o ora-doua pe zi in meseria lor, ar fi suficient?ar obtine ceva rezultate?doar nu conteaza cantitatea, conteaza calitatea.
Este interesant ca nu aplicam acest concept, calitate versus cantitate in nici un alt domeniu al vietii noastre. Suntem constienti ca pentru a obtine rezultate bune in orice trebuie sa investim timp, atat cantitativ, cat si calitativ.
Daca la cofetarie, in loc de felia de tort comandata, am primi o firmitura, dar am fi consolati ca firmitura aceea e de cea mai buna calitate, ne-am satura cu ea?evident ca nu. La fel si copiii , au nevoie de o felie mare din timpul parintilor pentru a-si satura nevoia de afectiune, de comunicare, de relationare cu ei .
O firmitura nu e niciodata de-ajuns, chiar daca e de calitatea intai.

Irina

27 de abilitati de care copiii au nevoie, si pe care nu le invata la scoala

Mi-a placut acest articol  si m-am gandit sa-l traduc , fiindca mi s-a parut de un real folos. Mi-am dat seama ca multe din lucrurile de pe lista nu le stiu nici eu, si vreau sa le invat- si o voi face impreuna cu copiii :).

”Cum ii invatam pe copii aceste lucruri: aceste subiecte nu trebuie invatate prin predici sau lecturi. Ele pot fi invatate doar prin exemplul personal, prin conversatie, aratand copilului cum se face si permitandu-i sa faca singur(la inceput supravegheat). Dupa ce ii povestiti despre abilitatea pe care doriti sa-l invatati, aratati-i copilului cum sa faca, apoi lasati-l sa exerseze, la inceput supravegheat, apoi acordati-i incredere lasandu-l sa faca singur lucrul cu pricina si sa invete din propriile greseli. Verificati din cand in cand si discutati despre ce a invatat.

Domeniul financiar

• Economii.Cheltuieste mai putin decat castigi. Iata o maxima simpla,  totusi atat de putini tineri adulti o inteleg, sau stiu cum s-o puna in practica. Invata-i pe copii de mici  sa economiseasca din banii pe care ii primesc , sau ii castiga. Invata-i cum sa-si stabileasca un obiectiv, apoi cum sa cumpere lucrul pentru care au economisit.
• Bugetul casei. Multi dintre noi se tem de aceasta sarcina, si sufera din cauza ei, din cauza ca n-o inteleg si le lipsesc cunostintele pentru a intocmi cu usurinta un buget. Invata-i pe copii  lucruri simple despre buget, si ce presupune el, si nu vor avea probleme ca adulti. Poti astepta pana la adolescenta ca sa-i inveti aceste lucruri- si e un lucru bun, fiindca le va arata la ce e buna matematica de baza.
• Plata facturilor. Da-le sa plateasca facturi , si s-o faca la timp - online sau direct. Invata-i sa nu intarzaie niciodata cu plata.
• Investitii  Ce sunt investitiile si de ce sunt necesare? cum s-o faci si care sunt felurile diferite de a o face? Cum sa cauti o investitie?Cum evolueaza ea in timp? Aceasta e o conversatie buna pe care s-o ai cu adolescentii.
• Cumpatarea E un lucru cu care trebuie invatati de mici. Cum sa mearga la cumparaturi si sa faca o afacere buna, sa compare calitatea si pretul produselor, sa ia lucruri care dureaza si sa nu risipeasca, sa gateasca in casa in loc sa manance prea des in oras, sa-si controleze impulsul de a cumpara. Cand iesim in oras si  facem cumparaturi dupa cum avem chef , inclusiv inainte de Craciun, ii invatam pe copii exact opusul cumpatarii.
• Credit. Aceasta e o problema majora pentru multi adulti. Invata-i pe copii sa fie responsabili in folosirea creditului, si sa-l evite daca nu e neaparat necesar. Invata-i cum sa evite a intra in datorii.
• Pensionare.E mai bine sa lucrezi din greu si sa te pensionezi, ori e mai bine sa-ti iei mici perioade de ”pensionare” de-a lungul vietii?Asta e o intrebare personala, dar copii vostri trebuie sa cunoasca optiunile si argumentele pro si contra pentru fiecare. De ce e important sa investesti in pensie cand esti tanar, si ce diferenta poate face dobanda primita de-a lungul anilor. Cum sa faci asta automat.
• Milostenie(caritate).De ce caritatea e importanta, si cum s-o transformi in obicei. Aceasta nu e doar o chestiune financiara, ci si una sociala . Invata-i cum sa-si foloseasca timpul pentru voluntariat din cand in cand.

Gandirea

• Gandirea critica.Una din cele mai importante abilitati care nu este invatata in scoala. Astazi suntem invatati sa fim roboti, sa ascultam profesorii si sa nu punem intrebari, sa acceptam ceea ce ni se spune si sa nu gandim, sa fim angajati buni si sa nu comentam. Daca esti angajator, s-ar putea sa-ti doresti ca angajatii tai sa fie asa. Daca esti politician s-ar putea sa-ti doresti ca cetatenii pe care-i conduci sa fie asa. Dar vrei ca asa sa fie copiii tai? Niste cetateni/angajati/studenti naivi, ignoranti, care nu pun la indoiala nimic? Daca e asa, continua ca pana acum. Daca nu, introdu doar obiceiul de a pune intrebarea ”de ce”? Si gandirea critica va gasi raspunsul. Si invata-i cum sa puna la indoiala autoritatea- aici nu exista un raspuns corect. Conversatia e o modalitate buna de a dezvolta aceasta abilitate
• Lectura. Sigur, am fost invatati sa citim. Dar in general scoala transforma asta intr-un lucru plictisitor. Arata-le copiilor ce lumi imaginative minunate sunt acolo. Si arata-le cum sa caute ceva pe internet, si cum sa evalueze ceea ce citesc din  punct de vedere al credibilitatii, logicii si al faptelor.

Succes

• Gandirea pozitiva. In timp ce gandirea critica e o deprindere importanta, e la fel de important sa avem o viziune pozitiva asupra vietii. Sigur, in viata apar probleme, dar lucrurile se pot schimba inspre bine. Gaseste solutii in loc sa te plangi. Si cel mai important- invata sa crezi in tine, si sa blochezi gandirea negativa despre tine (atentie- nu evaluarea realista a sinelui, ci gandirea distructiva- nota mea).
• Motivatia.Invata ca nu disciplina e cheia ca sa atingi un scop, ci motivatia. Cum te motivezi, diferite strategii- si cat de minunat e sa-ti atingi scopul. Incepe cu ceva mic, cu scopuri care pot fi usor atinse, si lasa-i sa-si dezvolte aceasta abilitate.
• Amanarea. Este o problema cu care se confrunta si adultii, si copii. Acum, cred ca exista momente in care sa te prostesti, sa fii lenes si sa te distrezi. Dar cand apare ceva ce intradevar trebuie facut, cum ne determinam sa facem?Invata care sunt motivele din spatele amanarii, si cum sa le abordezi. Invata cum sa invingi amanarea.
• Pasiunea. Unul din cele mai importante cai spre reusita este sa gasesti ceea ce te pasioneaza, si sa faci acel lucru ca sa-ti castigi existenta. Copiii vostri nu vor sti raspunsul la varste mici, dar trebuie sa le arati cum sa-si descopere pasiunile si cum sa le urmeze- si de ce e asta important.

Social

• Anti-competitie.  Ca si copii am fost invatati sa fim competitivi. In lumea adultilor asa ne comportam. Si rezultatele sunt impinsul de la spate, subminarea, resentimente si altele ca acestea. In loc de asta invatati-va copiii ca e loc pentru toti ca sa reuseasca, si cum esti mai castigat daca ii ajuti si  pe altii sa reuseasca, si cum ei te vor ajuta in schimb. Invata-i ca a-ti face prieteni si aliati e mai bine decat a-ti face dusmani- si cum sa faca asta. Invata-i cum sa coopereze, si sa lucreze in echipa.
• Compasiunea. Nu se invata deloc la scoala. De fapt, in loc sa invete copiii cum sa empatizeze cu altii si sa incerce sa le usureze suferinta, in scoli copii sunt adesea invatati cum sa creasca suferinta altora. Invata-i sa se puna in locul altora, sa-i inteleaga si sa ii ajute in suferinta lor.
• Dragostea.  Sora geamana a compasiunii, dragostea difera prin faptul ca in loc sa vrei doar sa usurezi suferinta celuilalt, vrei ca el sa fie fericit. Ambele sunt calitati cruciale.
• Ascultarea.Sunt copiii vostri invatati in scoala cum sa asculte ce spun ceilalti?Sau cum sa vorbeasca cu ceilalti. Probabil de aceea multi adulti nu au aceasta abilitate foarte importanta.Invata-i cum sa asculte cu adevarat pe cineva, sa inteleaga ce spune celalalt, sa empatizeze.
• Conversatia.Merge mana in mana cu ascultarea, dar arta conversatiei e ceva ce nu se invata in scoli. De fapt, copiii sunt invatati ca de cele mai multe ori conversatia e un lucru rau. Dar in general ceea ce au nevoie copiii e o conversatie, nu o predica. Aceasta e o abilitate sociala extrem de importanta care se invata acasa. Invata sa conversezi cu copilul tau, in loc sa-i vorbesti.

Practic

• Auto.De ce e nevoie de masina (nu, nu ca sa fii smecher :))  ), cum sa cumperi o masina practica, cum sa ai grija de ea. Cum functioneaza motorul, ce se poate strica si cum poate fi reparat. Si fetele si baietii trebuie sa stie  aceste lucruri.
• Gospodaria.Cum sa repari lucrurile prin casa, si cum sa le intretii. Instalatii, electricitate, incalzire si racire, zugraveala, acoperis, gradinarit - toate aceste lucruri. Uneltele si abilitatile necesare ca sa faci lucrari obisnuite de intretinere si reparare a casei. Si cum sa stii cand trebuie sa chemi un profesionist.
• Curatenia. Prea multi adulti cresc fara sa stie sa  spele rufe, sa curete cum trebuie  o casa, sa pastreze casa curata si fara lucruri de prisos, sa aiba o rutina saptamanala si lunara de curatenie. Invata copilul sa faca aceste lucruri, in loc sa-i spui ce are de facut.
• Organizarea. Cum sa organizezi hartiile, cum sa pui lucrurile la locul lor, cum sa ai o lista cu lucruri de facut, cum sa stabilesti o rutina, cum sa te concentrezi pe indatoririle importante.

Fericirea

• Fii prezent. Din anume motive aceasta e o deprindere extrem de importanta pe care nimeni nu ne invata cand suntem copii.Cu cat suntem mai tineri, cu atat mai naturala e aceasta abilitate.Pe masura ce crestem incepem sa ne gandim la viitor, sau la trecut, si prezentul pare sa ne scape. Capacitatea de a trai in prezent ne va ajuta intotdeauna.
• Bucura-te de viata. Copiii nu au probleme cu asta, dar cateva sfaturi despre importanta sa si cum sa faci acest lucru vor fi de ajutor. Fii un bun exemplu, si copiii te vor urma.
• Gaseste un scop.Indiferent daca e un scop religios inalt, sau scopul de a-ti face familia fericita, ori scopul de a-ti gasi chemarea, a avea un scop in viata e foarte important. Invata-i pe copii importanta acestui lucru si arata-le cum faci tu acest lucru.
• Dezvolta relatii apropiate, profunde cu ceilalti. Cel mai bun mod de a invata acest lucru e sa dezvolti o relatie intima si apropiata cu copilul, si demonstreaza practic cu relatia dintre tine si sotul tau, sau cu alta persoana importanta din familie. Invata-i cum sa dezvolte acest tip de relatii, vorbeste-le despre importanta lor, si invata-i cum se depasesc momentele dificile.Sunt momente grele in orice relatie, dar cu abilitatile potrivite de comunicare, empatie si compromis ele pot fi depasite.

Vrei sa mai adaugi ceva la aceasta lista?Spune la comentarii ce anume. ”

Va doresc o saptamana cu spor in toate!

Irina

Datoria fetelor

Am gasit poezioara asta aici, si mi-am notat-o si eu, fiindca imi place foarte mult- neaparat trebuie sa le ajut pe fetele mele s-o invete.

Stateau fetiţele la sfat
Pe patul din odaie,
Şi cea mai mică a-ntrebat:
-"Bunico,oare-aşa e?

De-o fi razboi,băieţii zic
Că ei se duc să moară,
Dar noi, fetiţele, nimic
Nu facem pentru ţară?"

A râs bunica-ncetişor
Şi-a zis cu duioşie:
-"Aveţi şi voi, fetiţelor,
O sfântă datorie.

Cât sunteţi mici şi-aveţi părinţi
Să faceţi ce v-or spune;
Să fiţi supuse şi cuminţi
Şi vrednice şi bune.

În viaţă să munceşti cât poti
Să ştiţi voi de la mine
Că munca-i cinste pentru toţi,
Şi lenea e ruşine.

Cinstită-n fapte şi în gând
Viaţa să vă fie
Şi să vă faceţi orişicând
Întreaga datorie.

Să fie-n casă râs şi spor,
Copiii să vă crească
Cu dragoste de ţara lor
Şi legea stramoşească.

Femeia leneşă şi rea
Se face de ocară:
Muncind pentru căsuţa ta,
Munceşti şi pentru ţară.

(Otilia Cazimir)

Câteodată mami(adică eu) țipă

Da, știu, toată lumea e ocupată cu pregătirile de Sărbători acum, dar ce sa fac, pe mine m-a lovit autoanaliza și dorința de a lua rezoluții pentru noul an.

Problema principală de pe lisa mea e țipatul ocazional la copii (la copiii mei, desigur).

Mi-ar place să spun că am biruit această deprindere păcătoasă, dar nu e deloc așa :( . Sunt momente în care nu reușesc să îmi controlez mânia, și asta mă mâhnește foarte mult.

Mi-am dat seama că există  câțiva declanșatori pentru momentele în care nu-mi mai  controlez tonul:

• stările mele de proastă dispoziție, care nu au legătură cu comportamentul copiilor
• neglijarea îndelungată a disciplinei, astfel încât problemele de comportament ale copiilor ajung să mă copleșească
• frustrarea provocată de persistența unui comportament negativ pe care m-am săturat să-l tot corectez
• imposibilitatea sau incapacitatea de a mă opri din ceea ce fac pentru a corecta un comportament negativ, astfel încât folosesc tonul ridicat al vocii  pentru a rezolva problema

 Trebuie să recunosc că până acum n-am luat mânia prea în serios, dar am văzut cât de mult îmi afectează sufletul, și relația mea cu ceilalți, în special cu copiii mei, precum și comportamentul lor. În Sf. Scriptura scrie că :

Orice amărăciune şi supărare(iuțime) şi mânie şi izbucnire(strigare) şi defăimare(clevetire) să piară de la voi, împreună cu orice răutate.(Efeseni 4:31).

Sf. Ioan Casian detaliază această problemă :

Să credem că nu ne este iertat să ne stîrnim mînia nici pentru pricini drepte, nici pentru nedrepte. Căci duhul mîniei întunecîndu-ne min­tea, nu se va mai afla întru noi nici lumina care ne ajută să deo­sebim lucrurile, nici tăria sfatului drept, nici cîrma dreptăţii. Dar nici templu al Duhului Sfînt nu ni se mai poate face sufle­tul, cîtă vreme ne va stăpîni duhul mîniei întunecîndu-ne min­tea. Iar la urma tuturor, avînd în fiecare zi în faţă icoana morţii, care nu ştim cînd poate veni, să ne păzim pe noi înşine de mînie şi să ştim că n-avem nici un folos nici de neprihănire, nici de lepădarea de cele pămînteşti, nici de posturi şi privegheri, căci de vom fi stăpîniţi de mînie şi ură, vinovaţi vom fi judecăţii.

(Sfântul Ioan Casian - Filocalia volumul I)

Nici o îngăduință în privința asta, o derogare cât de mică?Nuuuu.

Mi-am dat seama că manifestările mânioase  (precum țipatul) sunt propria mea alegere. Lucru demonstrat de faptul ca în mijlocul unei ședințe de morală pe ton ridicat mă pot calma brusc pentru a răspunde la ușă sau la telefon cu un ton amabil :).

Are mânia vreun efect bun asupra copiilor mei?Desigur, le poate schimba momentan comportamentul, dar nu va produce o schimbare pozitivă a inimii lor. Ei vor învăța că:

• eu nu vorbesc serios dacă nu țip
• este acceptabil sa-ți descarci pe alții  furia în acest mod

Ce mi-am propus să fac pentru a schimba lucrurile:

• în primul rând să mărturisesc mânia ca păcat (la spovedanie) și să cer ajutorul lui Dumnezeu pentru biruirea ei

• m-am hotărât să nu mai țip la copii orice ar fi. În caz că sunt foarte mânioasă o să trimit copiii în camera lor până mă liniștesc și pot aborda problema cu calm

• voi lăsa orice lucru pe care îl fac (spălatul vaselor, măturatul, vorbitul la telefon sau blogurile mai pot astepta :))  ) pentru a corecta IMEDIAT un comportament negativ, nu voi aștepta până lucrurile vor degenera până acolo încât să simt nevoia de a recurge la țipete- știuuu, nu va fi deloc ușor :((
• mă voi gândi întotdeauna că, deși scopurile  educative trebuie să fie înalte, nu mă pot aștepta la schimbări peste noapte. Clădirea caracterului și învățarea sunt lucruri care necesită timp - și în cazul copiilor, dar și în cazul meu.
• mă voi strădui să conștientizez momentele în care sunt morocănoasă din cauza oboselii, a unei boli sau  altor  probleme, și să mă descurc cu ele fără să afectez familia. Voi încerca să dorm suficient, sunt sigură că momentele mele de iritare vor scădea semnificativ :).
• voi reorganiza rutina noastră zilnică, în funcție de schimbările intervenite în familia noastră în ultima vreme, astfel încât toată lumea va ști ce are de făcut - rezultă mai mult calm, mai puține ocazii de țipat :)
• voi încerca să îmbunătățesc comunicarea mea cu fetele - să le prezint  mai clar regulile, și consecințele încălcării lor.
• sunt sigură că nu va fi ușor, că voi avea căderi, de aceea voi cere iertare fetelor de câte ori țip la ele, și le voi spune că acesta e un lucru rău pe care nici mami, dar nici ele nu trebuie să-l facă.

Ok, acestea fiind zise vă rog urați-mi succes!Și dacă aveți sfaturi sau  idei pentru o mămică țipăcioasă, provenite din experiența proprie, m-aș bucura să le citesc la comentarii :).

Irina

Regulile familiei Duggar

Pe situl familiei Duggar am gasit cateva lucruri de folos, printre care si regulile casei lor. Ma gandeam ca mi-ar place sa incerc ca, in fiecare saptamana, sa introduc una dintre aceste reguli in familia noastra, sa vad cum merg lucrurile. Este interesant ca ele sunt de fapt sfaturi si indrumari preluate din Sfanta Evanghelie, pe care ar trebui sa incercam cu totii sa le traim, cu ajutorul lui Dumnezeu.
Traducandu-le una cate una mi-am dat seama ca le incalc aproape pe fiecare daca nu zilnic, atunci cel putin saptamanal :(.
Imi amintesc de o "semnatura" intalnita pe un forum - ceva de genul "e usor sa fii bun". Oare?

• Foloseste intotdeauna cuvinte frumoase, chiar si atunci cand nu te simti bine.
• Fii intodeauna bland si voios, chiar daca cineva s-a comportat urat cu tine.Trebuie sa-i ierti imediat in inima ta pe ceilalti inainte ca ei sa-si ceara iertare.
• Fii intotdeauna entuziasmat si cauta oportunitati sa apreciezi caracterul altora.
• Multumeste-i intotdeauna lui Dumnezeu si fi recunoscator Lui si celorlalti pentru modul in care te-au ajutat in viata.
• Foloseste intotdeauna bunele maniere si fii respectuos fata de ceilalti, si de bunurile lor.
• Fa intotdeauna ceea ce este corect, chiar daca altii nu fac asa, sau chiar daca nu te vede nimeni.
• Multumeste-I lui Dumnezeu pentru modul in care te-a creat, pentru tot ceea ce ti-a daruit si pentru toate imprejurarile vietii tale (Romani 8:28)
• Nu ii ridiculiza sau demoraliza pe altii. Dezvolta compasiunea si roaga-te pentru altii.
• Niciodata nu te certa, nu te plange sau nu invinovati. Recunoaste repede cand ai gresit si cere-ti iertare (chiar daca tu ai doar 10% din vina). Nu astepta pana vei fi prins. Fii sigur ca pacatele tale vor fi descoperite. Cine isi ascunde pacatul nu va prospera, dar cine isi marturiseste pacatul si il paraseste va fi miluit.
• Fa-ti un prieten apropiat cu care sa te rogi si caruia sa ii impartasesti zilnic ceea ce ai pe inima si care sa te ajute sa-ti mentii directia. Puterea pacatului sta in pastrarea lui in secret.
• Fii grijuliu si cauta cai de a-i ajuta pe altii cu inima deschisa si nu cu gandul la castigul propriu.
• Pastreaza-ti gandurile curate.(Filipeni 4:8, Romani 13:14).
• Intotdeauna vorbeste-i de bine pe altii. Nu barfi!
• Nu ridica niciodata mana asupra cuiva.
• Nu lovi niciodata cu piciorul.
• Nu arunca cu obiecte.
• Nu tipa.
• Nu te incrunta niciodata.
• Foloseste doar cate o jucarie/ o activitate pe rand. Imparte cu ceilalti!
• Fa tot ce poti ca sa pastrezi in jur ordinea, curatenia si organizarea.
• Nu te duce niciodata la culcare suparat sau vinovat.
• Pune-L pe Dumnezeu pe primul loc, pe ceilalti pe al doilea, si pe tine pe ultimul.

Irina

resurse :http://www.duggarfamily.com/

Despre binecuvantare

Astazi la M-rea Radu Voda a fost liturghie arhiereasca, adica a slujit preasfintitul Varsanufie, episcopul- vicar al Bucurestiului, si fost staret al manastirii ( a fost primul staret de la reinfintarea acesteia, in 1999 ).

La sfarsitul slujbei lumea s-a asezat sa ia binecuvantare de la preasfintitul.


( staretul manastirii, parintele Nectarie)


(P.S. Varsanufie)

Prin binecuvantare asupra noastra se revarsa harurile si darurile dumnezeiesti. Mantuitorul a transmis puterea de a binecuvanta Sfintilor Apostoli, iar acestia- preotilor. Atunci cand un preot binecuvanteaza pe cineva, facand semnul crucii, asupra credinciosului se revarsa harul Duhului Sfant. De aceea crestinii ortodocsi cer binecuvantarea duhovnicului sau preotului inainte de a face ceva- pentru a primi ajutorul lui Dumnezeu in tot ce fac, si a invinge ispitele si greutatile.


Deasemenea, este bine ca cei credinciosi sa se binecuvinteze unii pe altii.

In cartea "Cum sa ne crestem copiii" de N.E. Pestov (ed. Sophia) autorul ne sugereaza cum am putea proceda cu copiii nostri :

"Copiii vor fi invatati ca inainte de a pleca la scoala sau de a iesi din casa sa ceara ca parintii sa-i binecuvanteze si sa-i insemneze cu semnul crucii. Parintii vor rosti urmatoarea rugaciune:
...Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, binecuvinteaza, sfinteste si pazeste cu puterea crucii Tale dadatoare de viata... ".

Cred ca e o idee foarte buna, pe care vreau sa o pun in practica in familia noastra. Parintele Visarion Iugulescu povesteste :

"mare este darul binecuvântărilor pe care-l au părinţii pentru copiii lor. Mai înainte, copiii cereau binecuvântarea părinţilor chiar de mici. După ce-şi făceau rugăciunile de seară, ziceau: "binecuvintează-mă, mamă şi tată!"
Sărutau mâna părinţilor şi mergeau la somn. Dimineaţa la fel făceau înainte de a pleca la şcoală sau la treabă. La venire cereau iarăşi binecuvântare şi, mai ales, cereau binecuvântarea părinţilor înainte de a se căsători, ca să le fie bine în viaţă şi să trăiască fericiţi pe pământ cum a zis Dumnezeu. "(de aici)

Si din cuvantul de folos gasit aici am retinut cateva indemnuri practice:

"(..)vă rog să luaţi această hotărâre: binecuvântaţi-i pe cei care sunt aproape de voi. La început vă poate părea ciudat să o faceţi, dar începeţi cel puţin cu o binecuvântare în inima voastră. Când vă vedeţi copilul - sau oricare altă persoană cu care locuiţi - spuneţi:

“Domnul să te binecuvânteze”.

Încetul cu încetul, puteţi extinde această binecuvântare şi la alţii: la colegii de muncă, la prieteni, la persoanele cu care vă întâlniţi în drumurile voastre zilnice. Binecuvântarea voastră îi va ajuta - şi vă va ajuta şi pe voi. Doresc să închei cu binecuvântarea levitică pe care Moise i-a spus-o lui Aaron:

Să te binecuvânteze Domnul şi să te păzească!

Să caute Domnul asupra ta cu faţă veselă şi să te miluiască!

Să-şi întoarcă Domnul faţa Sa către tine şi să-ţi dăruiască pace!"

Despre puterea binecuvantarii ne invata si maica Siluana, in seminarul duhovnicesc "Sa ne vindecam iertand".


Folositi binecuvantarea in relatia cu ceilalti, in special cu copiii? Daca da, poate imi povestiti si mie cum procedati. Sau poate paintii/ bunicii va binecuvantau in copilaria voastra? Orice sugestie sau amintire e binevenita. Multumesc :).


Irina

Regula pentru parinti

Nu sta niciodata cu spatele la copiii tai!



Irina

Omul fara minte

Omul fara minte sau nebunul este descris adesea in Sfanta Scriptura. In cartea despre care va vorbeam intr-o postare anterioara (" Anger" de Lou Priolo), autorul listeaza 25 de caracteristici ale nebunului, asa cum apar ele in Pildele lui Solomon. Citind aceasta lista, recunoasteti pe cineva apropiat?sau mai rau, va descrie pe voi, sau pe unul din copiii vostri? Daca da , nu e niciodata prea tarziu sa cerem ajutorul lui Dumnezeu, si sa ne corectam pe noi insine sau pe copiii nostri.

Nebunul:

• dispretuieste intelepciunea si stapanirea de sine (Pilde 1:7)
• uraste cunoasterea (Pilde 1:22)
• este supararea maicii lui (Pilde 10: 1)
• se bucura cand savarseste fapte rusinoase ( Pilde 10: 23)
• i se pare ca merge pe calea cea dreapta ( Pilde 12: 15)
• este iute la manie (Pilde 12: 16)
• nu-i place sa se indeparteze de rau (Pilde 13: 19)
• este necinstit (Pilde 14:8)
• isi iese din fire si nu vede ceva rau in asta (Pilde 14: 16)
• nu ia in seama invatatura ( sfaturile, indreptarea) tatalui sau (Pilde 15:5)
• isi dispretuieste mama (Pilde 15: 20)
• este dificil de disciplinat (Pilde 17:10)
• nu pricepe intelepciunea (Pilde 17: 16)
• are un sistem de valori bazat pe cele trecatoare ( Pilde 17:24)
• este un necaz pentru tatal lui ( Pilde 17: 25)
• este amaraciune pentru maica sa (Pilde 17:25)
• nu-i place intelepciunea (Pilde 18: 2)
• provoaca pe altii la cearta si ocari prin ceea ce vorbeste (Pilde 18: 6)
• ceea ce spune ii provoaca necazuri (Pilde 18: 7)
• in loc sa se stapaneasca de la cearta, se intarata (Pilde 20: 3)
• este risipitor (Pilde 21: 20)
• staruie in nebunie (Pilde 26:11)
• isi pune nedejdea in sine insusi ( Pilde 28:26)
• nu poate rezolva conflictele(Pilde 29:9)
• nu-si controleaza pornirile patimase( Pilde 29:11)

Irina

Increderea in parinti

"Ceea ce este bruma pentru flori este si incalcarea vointei parintilor de catre copii; ei nu va vor putea privi in ochi, si nici nu vor dori bunatatea voastra, ci vor dori doar sa fuga din fata voastra si sa fie singuri(...) Bun lucru este acela de a-i predispune pe copii spre cainta astfel incat, fara teama, cu incredere si lacrimi,sa vina la voi si sa va spuna : "Am facut ceva rau". "

Sfantul Teofan

Ce fel de stil educativ aveti?

google.com

Am gasit astazi un text interesant, care m-a pus pe ganduri. Este vorba de o lista in care sunt prezentate cateva caracteristici ale copilului din familia centrata pe copil, si cele ale copilului din familia centrata pe Dumnezeu.

Multi dintre noi incercam sa ne crestem copiii astfel incat ei sa ajunga adulti echilibrati, cu un caracter frumos, care sa asculte  de Dumnezeu,  dar uneori suntem prea centrati pe copil in felul nostru de a educa , fiindu-ne frica sa  fim exigenti si consecventi atunci cand nevoia o cere.

Parintii imbunatatiti au incercat sa ne avertizeze asupra acestor lucruri. Episcopul Irineu de Ekaterinburg spunea :

"Justificand faptele rele ale copiilor si tinerilor, ca si esecul propriu in educatia lor, parintii iresponsabili pot obiecta : "nu se pot cere si spera virtuti inca de la varsta copilariei!" De ce nu?Oare la varsta copilariei si adolescentei Domnul nostru Iisus Hristos nu ne serveste drept exemplu pe care sa-l urmam cu totii?(...) Oare nu sunt destule relatari in vietile sfintilor care arata ca unii dintre ei au fost impodobiti inca din pruncie cu virtuti ca : bunavointa, cinste, ascultare, curatie?"

De aceea va spun: vai de acei parinti care nu se ingrijesc sa sadeasca in inimile copiilor lor deprinderi bune si simtiri alese de la varsta cea mai frageda! Ei vor da socoteala pentru aceasta in fata Domnului. Nu exista nici o scuza pentru parintii care n-au fost in stare sa-si educe copiii. Chiar si cel mai mic poate si trebuie sa fie educat."

Desigur, si psihologia are rolul ei.In educatie trebuie sa tinem cont de specificul copilului , adica de particularitatile de varsta si de dezvoltare.Nu putem cere unui copilas de un an-doi sa se comporte ca unul de zece. Deasemenea, trebuie sa tinem cont si de stilul nostru de viata, de organizarea familiei, etc..Dar este bine ca modul nostru de a educa sa fie calauzit de principii sanatoase, care sa il ajute pe copil sa se dezvolte armonios si echilibrat.Deasemenea, sa nu uitam de dragoste, de blandete si de rabdare.Roadele educatiei nu se arata pe loc.Ca un copacel, copilasul se dezvolta in ani, sub atenta ingrijire plina de dragoste a parintilor, si roadele se vor vedea in luni, sau poate ani.

Apoi, sa nu avem asteptari false.Noi nu suntm sfinti, si nici copiii nostri nu sunt, cu siguranta.Educatia e o impreuna lucrare cu Dumnezeu a parintilor, si asupra lor, si asupra copilului. Desigur, prin vietile sfintilor citim despre tot felul de copii extraordinari si cand ne uitam la ai nostri s-ar putea sa ne ia depresia :)), dar sa nu uitam ca acele vieti au fost scrise dupa moartea sfintilor, de catre alte persoane decat parintii lor, dei viziunea asupra copilariei acestora este idealizata si probabil nu foarte fidela realitatii :))

Oricum,  lista de mai jos ne ofera cateva repere  de meditatie si evaluare.
 

 "Cateva din caracteristicile copilului din familia centrata pe copil:

• Intrerupe adultii cand vorbesc.
• Foloseste manipularea si impotrivirea pentru a obtine ceea ce doreste.
• Dicteaza programul familiei ( timpul de masa, de culcare, etc.)
• Are prioritate fata de nevoile sotului/sotiei.
• Are un vot egal sau mai mare in toate deciziile.
• Solicita timp si atentie excesiva de la parinti, in detrimentul altor indatoriri  ale acestora.
• Scapa de consecintele comportamentului sau pacatos/incorect si iresponsabil.
• Vorbeste cu parintii ca si cum acestia ar fi egalii lui.
• Este principala influenta in casa.
• Este mai degraba distrat si rasfatat, decat disciplinat atunci cand este bosumflat.

Prin contrast, copilul din familia centrata pe Dumnezeu:

• Este fericit sa-i ajute pe altii.
• Ii asculta bucuros pe parinti de prima data.
• Nu-si intrerupe parintii cand vorbesc intre ei.
• Intelege ca nu intotdeauna trebuie sa i se faca pe plac
• Are programul organizat in functie de programul parintilor.
• Se exprima cu privire la deciziile familiei, dar nu are in mod necesar un vot egal cu al parintilor.
• Intelege ca Dumnezeu le-a dat parintilor si alte responsabilitati pe langa cea de a-i implini nevoile.
• Suporta consecintele care vin din comportamentul lui pacatos si iresponsabil.
• Nu vorbeste cu parintii ca si cum ar fi egalii lui, ci ii respecta.
• Ii pune pe altii mai presus de sine.
• Indeplineste diverse responsabilitati in casa.
• Respinge influentele negative.
• Nu-si dezbina parintii in ceea priveste disciplina.
• Nu este mai apropiat de un parinte decat de celalalt."

(text tradus si adaptat din cartea “ The Heart of Anger” de Lou Priolo)



Irina

Sa asculti de taticul si de mamica!

...sfaturi catre parinti si copii de la parintele Proclu - filmuletul se gaseste pe youtube

N-am avut astazi timp sa comentez un pic filmuletul de mai sus, dar o sa va impartasesc acum cateva idei.Daca l-ati vizionat, ati vazut cata importanta da parintele faptului ca un copil trebuie sa asculte de mama si de tata. El se bazeaza pe Sfanta Scriptura, unde scrie : "Copii, ascultati de parinti vostri in Domnul, ca aceasta este cu dreptate."Cinsteste pe tatal si pe mama ta" care este porunca cea dintai cu fagaduinta, ca sa-ti fie tie bine si sa traiesti ani multi pe pamant" (Efeseni 6: 1-3.Deasemenea si parintii trebuie sa-si faca datoria, si sa-si creasca copiii in frica de Dumnezeu, indemn bazat tot pe Scriptura " si voi, parintilor,nu intaratati la manie pe copiii vostri, ci cresteti-i intru invatatura si certarea Domnului " (Efeseni 6:4).

De ce este asa de important ca un copil sa asculte intotdeauna de parinti? unii ar zice ca asta e tiranie, ca distruge personalitatea copilului. E adevarat? sa ne gandim intai ce asteapta Dumnezeu de la noi- ascultare. Daca noi ascultam de Dumnezeu, asta ne implineste si ne desavarseste personalitatea, nu ne-o distruge.In plus, cand ascultam de Dumnezeu suntem feriti de multe necazuri- de ruinarea sanatatii si a vietii prin diverse vicii, de durere si nefericire provenite din relatii gresite, si asa mai departe.

Dumnezeu ne-a creat, de aceea stie ce e mai bine pentru noi. Aceasta autoritate a fost trecuta parintilor - copilul care invata sa asculte de parinti, invata sa asculte de Dumnezeu.De la nastere pana la varsta de 4-5 ani copilul trebuie sa-si insuseasca o lectie foarte importanta, si anume ca el a fost creat de Dumnezeu, si Ii datoreaza ascultare in toate lucrurile.Iar cea dintai porunca este sa-i asculti si sa-i cinstesti pe parinti.De aceea noi, ca parinti crestini, nu trebuie sa neglijam aceste lucruri, fiindca punem in pericol binele copiilor nostri.Desigur, nu e usor sa ne invatam copiii sa asculte, de multe ori ne confruntam cu frustrarea, oboseala, dorinta de a renunta, dar trebuie sa cerem mereu intelepciune si putere de la Dumnezeu pentru a merge mai departe.

Irina

Adevarata frumusete

Cei de la Dove au initiat o campanie foarte interesanta(din pacate nu si in Romania) :"Campanie pentru adevarata frumusete".Vazand clipurile campaniei, mi-au venit in minte cateva versete din Sfanta Scriptura adresate femeilor:

"Podoaba voastra sa nu fie cea din afara: impletirea parului, podoabele de aur si imbracarea hainelor scumpe; Ci sa fie omul cel tainic al inimii, intru nestricacioasa podoaba a duhului bland si linistit, care este de mare pret inaintea lui Dumnezeu."(1Petru 3-3,4)

"Asemenea si femeile, in imbracaminte cuviincioasa, facandu-si lor podoaba din sfiala si din cumintenie, nu din par impletit si din aur, sau din margaritare, sau din veşminte de mult preţ;

Ci, din fapte bune, precum se cuvine unor femei tematoare de Dumnezeu."(1Timotei 2:9,10)

Asta nu inseamna ca trebuie sa fim neingrijite, sau prost imbracate, ci sa facem o prioritate din a ne imbodobi duhovniceste, si nu trupeste. Frumusetea interioara va radia intotdeauna in exterior. In acest context, sloganul celor de la Dove mi se pare un avertisment pentru toate mamicile:

- Sa le vorbim fetitelor noastre despre adevarata frumusete inainte ca "industria frumusetii" sa o faca -





Irina

Parintele Dometie de la Rameti- despre educatie

Am recitit zilele trecute biografia acestui parinte si duhovnic extraordinar, aparuta acum cativa ani la ed. Bizantina, si am retinut cateva din cuvintele sale referitoare la cresterea copiilor:

"Atentie insa la crestere, caci de cei 7 ani de-acasa depinde in cea mai mare parte viitorul unui copil.Copilul trebuie sa fie crescut din mica pruncie in frica de Dumnezeu si ascultare de parinti si superiori. Altfel va ajunge un strengar si un dezmatat de nu-l va mai incapea lumea intreaga. Fetele trebuie sa aiba o crestere si o educatie cu totul speciala.O buna mama crestina pretuieste mai mult decat toate comorile din lume. Pentru Domnul un suflet pretuieste mai mult decat toata lumea aceasta cu tot ce este in ea.Si atunci, cum nu-si vor pune mamele tot sufletul in educatia copiilor lor? Exista o pedeapsa a copiilor care nu asculta de parinti, dar si parintii isi au pedeapsa lor daca n-au invatat la vreme sa stie cum trebuie sa-si creasca copiii."

" Dar sa stiti mai bine ca pe cat de mare este binecuvantarea cerului, a bisericii si a neamului pentru niste parinti care au stiut sa-si indeplineasca din plin datoria lor crestineasca de parinti, pe atat de mare, de amara si de groaznica va fi pedeapsa celor care au facut din casatoriile lor propriul lor iad! De aceea va atrag atentia ca nu este usor sa ai copii!Este mare arta educatiei copiilor!Este cea mai grea arta din cate s-au cunoscut vreodata in lumea asta!Dar cei ce o fac cu grija si cu suflet isi pregatesc indoita bucuria si fericirea: si lor, si copiilor lor! Parintii au in mana lor viitorul copiilor lor.Si ce este mai de pret si decat aceasta este ca insusi mantuirea sufletului lor atarna de mantuirea sufletului copiilor lor!Acestia sunt talantii din Sfanta Evanghelie!Pentru parinti eu nu cunosc deocamdata alti talanti decat copiii!"


Irina

Fericiti cei curati cu inima

Zilele acestea, rasfoind netul, mi-au atras atentia cateva articole referitoare la modul in care sexualizarea jucariilor, a hainutelor si chiar a unor desene animate afecteaza dezvoltarea  sanatoasa a copiilor, in special a fetitelor.

In cartea sa despre cresterea si educarea copiilor, Par.Irineu-Episcop de Ecaterinburg si Irbitk da cateva sfaturi importante referitor la cum sa pastram in copiii nostri o inima curata:

" Saditi adanc in inimile copiilor vostri cuvintele Domnului:

''Fericiti cei curati cu inima'' 

(Mat. 5,8). 

 

Aveti grija ca aceste cuvinte sa fie spuse si despre copiii vostri.


Cum veti reusi aceasta?

Mai intai de toate pastrati in inimile lor puritatea fireasca a copilariei. Dumnezeu insusi ne ajuta sa facem aceasta. El ni-i preda pe copii curati si puri si ne ofera in ajutor pe ingerul pazitor. Dumnezeu a sadit in sufletele copiilor puritatea. Astfel, singura datorie ce le revine parintilor este de a o pazi si de a o face sa se dezvolte. De cele mai multe ori insa, ei sunt aceia care gresesc si distrug floarea gingasa a puritatii copilariei. Catre acestia se adreseaza si cuvintele Domnului, prietenul copiilor: ''Iar cine va sminti pe unul dintre acestia mici care cred in Mine, mai bine i-ar fi lui sa i se atarne de gat o piatra de moara si sa fie afundat in adancul marii'' (Matei 18,6).

Este desigur necesar ca mai intai insisi parintii sa aiba inima curata si pura. Este foarte bine cunoscut faptul ca patimile parintilor se transmit copiilor, fie pe calea mostenirii, fie din cauza exemplului rau. Astfel, patimile si defectele care ii caracterizeaza pe parinti, foarte devreme isi fac aparitia si la copii.


Este de asemenea, foarte important ca parintii sa fie atenti la vorbele si gesturile lor. Cat de mult rau poate sa faca o discutie nepotrivita, sau un gest necugetat, facute in fata copiilor! Fiti atenti de asemenea, la cartile, revistele, tablourile sau bibelourile care se gasesc din intamplare in camera voastra (si la ceea ce privim la TV, si este vazut si de copiii nostri-as adauga eu). Daca exista ceva provocator printre acestea, ganditi-va ca ele sunt privite in fiecare zi de copiii vostri si ca odata cu trecerea timpului ei vor începe sa se gandeasca si sa discute despre acestea. Care va fi rezultatul...? Nu spuneti niciodata ca el nu intelege nimic din toate acestea. Vine vremea cand el incepe sa inteleaga. Este plin de curiozitate si va cauta neincetat pe cineva care sa ii raspunda la toate aceste intrebari. Voi ca si crestini aveti datoria sa va ingrijiti ca ei sa nu auda sau sa vada la voi nimic care sa atinga cinstea sau pudoarea. Iar curiozitatea lor trebuie lamurita din timp, cu mare intelepciune si ponderare, de voi insiva si nu de cineva strain.


Consolidati in sufletele copiilor vostri sentimentele bunei cuviinte si ale decentei. Nu le permiteti sa se arate dezbracati in fata altora. Nu le permiteti sa se dezbrace sau sa se imbrace in fata cuiva. Nu radeti de ei atunci cand se arata a fi rusinosi si pudici. Dimpotriva, sa ii laudati, dand slava lui Dumnezeu ca aveti un astfel de copil. Fiti atenti la orice fel de manifestare a copilului: cum sta, cum merge, cum se aseaza. Fiti atenti la fiecare vorba si miscare. Tot ceea ce se dovedeste a fi necuviincios sa incercati sa rectificati imediat, fara întarziere. Folositi mai intai cuvintele: "nu este frumos sa faci aceasta, este rusine. Ingerul tau pazilor se va supara, vazand aceasta!''. Daca aceasta nu ajuta, atunci, urmatoarea data, trebuie aplicata pedeapsa potrivita acelei fapte.

Aveti grija ca niciodata copiii vostri sa nu se gaseasca in compania vreunei persoane corupte, care sa îi îndemne spre fapte rusinoase. Luati bine aminte la acest sfat. Din pacate, in epoca în care traim, aceasta se intampla foarte des. De multe ori copiii sunt corupti spre fapte pacatoase, fapte ce cu greu se pot descrie. Urmariti-i pe copii in pat, cand se odihnesc, la joaca, fara ca acestia sa va observe. Nu le permiteti copiilor de sexe opuse sa ramana singuri in locuri izolate. Urmariti prieteniile pe care le incheaga cu alti copii si nu le permiteti sa aiba de a face cu cei care nu sunt cuminti, sau care sunt lipsiti de rusine si de buna educatie.


Fiti atenti la colaboratorii, functionarii sau servitorii vostri. Venind in casa voastra, ei pot influenta educatia morala a copiilor vostri. De multe ori acestia, asemenea diavolului, seamana semintele coruperii in sufletele copiilor, invatandu-i lucruri josnice, care i-ar putea distruge definitiv.


Si inca ceva. Nu neglijati sa va rugati neincetat pentru puritatea sufletelor copiilor vostri. Cereti protejarea lor din partea Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si a ingerului lor pazitor, inaltand catre acestia in fiecare zi rugaciuni fierbinti. Parintilor, va spun din nou: nu uitati ca, asa cum ne-a spus Domnul, marele prieten al copiilor, fericiti sunt cei curati cu inima. (Matei 5,8). Daca pruncii vostri nu vor fi pastrati cu inima curata, nu il vor vedea pe Dumnezeu! Iar daca aceasta se va intampla din cauza voastra, nici voi nu Il veti vedea pe Dumnezeu, care va cere din mainile voastre sufletele copiilor vostri! "

Irina

Copilul in mijlocul ispitelor...

Illustration by Susan Wheeler

"(...)Dar ce pot face părinţii pentru a-i ajuta pe copii să înfrunte ispitele lumii?… Zilnic noi trebuie să fim gata să înfruntăm influenţa lumii printr-o educaţie creştină sănătoasă. Tot ce cunoaşte copilul la şcoală trebuie să fie controlat şi corectat acasă. Nu trebuie să gîndim că ceea ce îi dau copilului învăţătorii este pur şi simplu folositor sau neutru: căci chiar dacă el îşi însuşeşte cunoştinţe şi îndemînări folositoare (iar cea mai mare parte a şcolilor contemporane eşuează ruşinos chiar şi în aceasta), lui i se vor preda şi multe păreri şi idei greşite.

 Aprecierea de către copil a muzicii, istoriei, artei, filozofiei, ştiinţei şi, desigur, a vieţii şi religiei trebuie să vină în primul rînd din familie şi Biserică, altminteri copilul va căpăta o educaţie greşită. Părinţii trebuie să supravegheze ce învaţă copiii lor şi să repare aceasta acasă, menţinîndu-se pe o poziţie sinceră şi relevînd numaidecît aspectul moral, care lipseşte cu desăvîrşire în instruirea laică.

Părinţii trebuie să ştie ce muzică ascultă copiii lor, ce filme privesc (ascultînd şi privind împreună cu ei, dacă este necesar), ce limbă aud şi cu ce limbă vorbesc ei înşişi – şi la toate acestea să dea o notă creştină.

În casele în care nu ajunge bărbăţie pentru a arunca televizorul pe geam, acesta trebuie supravegheat cu asprime, urmărindu-se evitarea influenţei otrăvitoare pe care o exercită chiar în casă asupra oamenilor tineri acest principal mesager al ideilor şi părerilor anticreştine.

(...)

şi totuşi nu trebuie să vedem lumea din jur ca pe un rău absolut. Noi trebuie să fim destul de înţelepţi, ca să folosim în scopurile noastre tot ce e pozitiv în ea. Multe din cele care, la prima vedere, nu au nici o atribuţie la Ortodoxie, pot fi folosite în interesele educaţiei ortodoxe.

Copilul care de mic este deprins cu muzica clasică, care s-a dezvoltat sub influenţa ei, nu este supus ispitei ritmului brutal al rockului, pseudomuzicii contemporane, în măsura în care sînt supuşi cei care au crescut fără nici o educaţie muzicală. O bună educaţie muzicală, după cuvintele stareţilor de la mănăstirea Optina, curăţă sufletul şi-l pregătesc pentru primirea impresiilor duhovniceşti.

Copilul deprins cu literatura bună, drama, poezia, care a simţit influenţa ei asupra sufletului, care a primit o satisfacţie autentică, nu va deveni un adept iraţional al televiziunii moderne şi al romanelor ieftine, care pustiesc sufletul şi îl abat de la calea creştină.

Copilul care s-a învăţat să vadă frumuseţea picturii şi sculpturii clasice, nu se ademeneşte uşor de pervertita artă contemporană, nu va fi atras de producţiile dezgustătoare ale reclamei şi cu atît mai mult ale pornografiei.

Copilul care ştie cîte ceva despre istoria lumii, şi mai ales despre cea creştină, despre aceea cum au trăit şi au gîndit oamenii, prin ce hăţişuri au trecut îndepărtîndu-se de Dumnezeu şi poruncile Lui, şi ce viaţă minunată şi demnă au dus atunci cînd I-au fost credincioşi Lui, va putea judeca corect despre viaţa şi filozofia timpului nostru şi nu-i va urma orbeşte pe "învăţătorii" veacului acestuia.

(..)

Anume de aceea în lupta noastră împotriva duhului lumii acesteia noi putem şi trebuie să folosim ceea ce poate să ofere lumea mai bun, ca să mergem mai departe de acest mai bun; tot ce este mai bun în lume, dacă numai ne ajunge înţelepciune ca să vedem aceasta, indică spre Dumnezeu şi Ortodoxie. "

Ieromonah Seraphim Rose

sursa:

http://www.romfest.org/rost/iun2005/copilul-in-mijlocul-ispitelor.shtml

Zece reguli pline de dragoste fata de copilul tau...

Susan Wheeler

1). Nu-ţi exaspera copiii (vezi Efes. 6:4). Nu ne putem aştepta de la copii să se comporte ca adulţii. Dacă ai aşteptări prea mari de la ei, vor renunaţa să mai încerce să îţi fie pe plac deoarece li se va părea imposibil.

2). Nu-ţi compara copiii cu alţi copii. Spune-le cât de mult le apreciezi calităţile şi darurile unice date de Dumnezeu.

3). Dă-le responsabilităţi pe lângă casă ca să ştie că sunt o parte importantă din familie. Realizările sunt pietre de temelie pentru o autoapreciere sănătoasă.

4). Petrece timp cu copiii tăi. Acest lucru le spune cât de importanţi sunt pentru tine. Oferirea lucrurilor materiale nu este un substituent pentru dăruirea persoanei tale. Mai mult, copiii sunt influenţaţi cel mai mult de cei care petrec cel mai mult timp cu ei.

5). Dacă trebuie să spui ceva negativ, încearcă să o spui într-o formă pozitivă. Eu nu le-am spus niciodată copiilor mei că sunt „răi“ când nu m-au ascultat. În schimb i-am spus fiului meu „Tu eşti un băiat bun şi băieţii buni nu fac ceea ce tocmai ai făcut tu!“ (Şi-apoi îi dau una la fund.)

6). Conştientizează că „nu“ înseamnă „îmi pasă de tine“. Când copiii fac doar ceea ce vor, ei ştiu în mod intuitiv că nu îţi pasă suficient de mult încât să îi împiedici.

7). Aşteaptă-te să fii imitat de copiii tăi. Copiii învaţă din exemplul părinţilor lor. Un părinte înţelept nu-i va spune niciodată copilului său: „Fă ce îţi spun eu, nu ce fac eu.“

8). Nu îi scoate pe copii din toate probleme în care se bagă. Îndepărtează doar pietrele mari. Lasă-le pe cele mici să rămână pe cărare.

9). Slujeşte-L pe Domnul din toată inima ta. Am observat că se întâmplă rar ca acei copii ai căror părinţi sunt căldicei din punct de vedere spiritual să continue să Îl slujească pe Dumnezeu şi când sunt mari.

10). Învaţă-i pe copii Cuvântul Domnului. Părinţii fac o prioritate din educarea copiilor lor, dar uită să le dea cea mai bună instruire pe care ar putea-o primi: învăţătura Scripturii.

sursa:"Ucenizatorul autentic" de D. Servant

Reguli...

R. Duncan

...pentru cresterea copiilor

1.Ascultarea este absolut necesara pentru buna randuiala a familiei.

2.Niciodata nu da o regula daca nu intentionezi ca ea sa fie ascultata intotdeauna
.
3.Niciodata nu pedepsi copilul daca el nu a gresit in mod intentionat.

4.Nu te gandi niciodata ca un copil e prea mic ca sa fie ascultator.

5.Ai grija sa nu fii prea severa.

6.Pastreaza-ti autocontrolul.

7.Fa-ti datoria cu fermitate si in mod constant.Niciodata nu renunta la disciplinarea copiilor fiindca e dureros pentru sentimentele tale materne.

8.Nu vorbi despre copii in prezenta lor.

9.Nu fa spectacol din calitatile copiilor tai.

10.Nu iti dezamagi copiii.

11.Nu ii invinui in mod continuu.

12.Parintii trebuie sa ia educatia crestina a copiilor ca pe o indatorire personala.

13.Parintii sa fie un exemplu de traire crestina autentica.

14.Invata-i credinta intr-un mod placut.

15.Foloseste situatiile zilnice pentru a-i invata pe copii despre Hristos.

16.Roaga-te impreuna cu copiii,si invata-i sa se roage si singuri

17.Invata-ti copiii sa-si pastreze mintea curata.

18.Invata-ti copiii sa spuna adevarul.Pentru a evita minciuna nu pedepsi o greseala care a fost marturisita si regretata.

19.Invata-ti copiii sa fie iertatori.

20.Nu pedepsi copiii la manie.

21.Lauda si rasplateste purtarea buna(dar nu mitui).

22.Fii o mama politicoasa,blanda si vesela.

sursa:http://myblessedhome.blogspot.com/

Reguli de viata...

R. Duncan

...pentru cresterea copiilor


1.Ascultarea este absolut necesara pentru buna randuiala a familiei.
2.Niciodata nu da o regula daca nu intentionezi ca ea sa fie ascultata intotdeauna.
3.Niciodata nu pedepsi copilul daca el nu a gresit in mod intentionat.
4.Nu te gandi niciodata ca un copil e prea mic ca sa fie ascultator.
5.Ai grija sa nu fii prea severa.
6.Pastreaza-ti autocontrolul.
7.Fa-ti datoria cu fermitate si in mod constant.Niciodata nu renunta la disciplinarea copiilor fiindca e dureros pentru sentimentele tale materne.
8.Nu vorbi despre copii in prezenta lor.
9.Nu fa spectacol din calitatile copiilor tai.
10.Nu iti dezamagi copiii.
11.Nu ii invinui in mod continuu.
12.Parintii trebuie sa ia educatia crestina a copiilor ca pe o indatorire personala.
13.Parintii sa fie un exemplu de traire crestina autentica.
14.Invata-i credinta intr-un mod placut.
15.Foloseste situatiile zilnice pentru a-i invata pe copii despre Hristos.
16.Roaga-te impreuna cu copiii,si invata-i sa se roage si singuri
17.Invata-ti copiii sa-si pastreze mintea curata.
18.Invata-ti copiii sa spuna adevarul.Pentru a evita minciuna nu pedepsi o greseala care a fost marturisita si regretata.
19.Invata-ti copiii sa fie iertatori.
20.Nu pedepsi copiii la manie.
21.Lauda si rasplateste purtarea buna(dar nu mitui).
22.Fii o mama politicoasa,blanda si vesela.

sursa:http://myblessedhome.blogspot.com/