Iti amintesti cate ganduri si vise iti faceai cand nu aveai copii, sau cand cel mic era in burtica?Te si vedeai leganand bebelusul zambitor si rozaliu, inconjurata de ordine si liniste, cu sufletul plin de bucurie. Acum il strangi in brate, poate pe langa el mai sunt cativa mititei si, desi sufletul ti-e plin de dragoste pentru ei, parca ti-ai pierdut bucuria.Realitatea nu se potrivste deloc cu ce ai visat!
Cum de s-a putut intampla asta?Care sunt dusmanii bucuriei de a fi mamica?
OBOSEALA
Oboseala...o stare prea bine cunoscuta de mamici. Poate ai un nou nascut care pare sa planga incontinuu, si nici nu iti mai amintesti cand ai dormit doua ore legate.Sau poate unul sau mai multi dintre copii sunt bolnavi. Sau poate profiti de cateva ore de liniste, dupa culcarea copiilor, ca sa mai faci cate ceva prin casa sau sa te relaxezi cu vreo activitate preferata.Iar dimineata te trezesti la prima ora ca sa mergi la serviciu si/sau sa sa duci copiii la scoala.
Oricare ar fi motivul, nu exista un mai mare hot al bucuriei de a fi mama decat oboseala. Cand nu te-ai odihnit destul totul pare sa te copleseasca si lucrurile par mai negre decat sunt de fapt.
Stiu ca nu e usor, dar incearca sa te odihnesti mai mult- dormi atunci cand si cei mici dorm, sau lasa alte activitati si culca-te devreme. Un somn bun face minuni !
DEZORGANIZAREA
Intr-o casa cu multi copii sau cu copii mici curatenia nu va tine niciodata foarte mult timp. Cu toate acestea nu trebuie sa folosim copiii drept scuza pentru dezordine si mizerie. Debaraseaza casa in mod regulat( nu pastra lucruri de care nu ai nevoie), gaseste un loc pentru fiecare obiect si invata-i de mici pe copii sa fie ordonati si sa te ajute la treburile casei.
De mare folos e stabilirea unui program zilnic, pe care sa ti-l notezi si sa-l pastrezi la vedere.Daca vei realiza ce ti-ai propus vei fi mult mai relaxata si capabila sa te bucuri impreuna cu copiii de micile momente frumoase ale vietii. Cand programul nostru este dictat de circumstante frustrarea si iritarea isi vor face aparitia.
Mai multe despre organizare puteti citi aici.
COPII NEASCULTATORI
Cand copilul nu te asculta, ba mai are si neplacutul obicei de a se plange si a intoarce vorba, atmosfera din casa devine neplacuta nu doar pentru mama, ci pentru toata lumea. Daca cel mic nu asculta de prima data, ci asteapta ca parintele sa ridice vocea sau sa il ameninte inseamna ca asa l-am invatat sa faca, poate fara sa ne dam seama, si trebuie sa indreptam acest lucru. Daca vom deprinde copilul sa ne asculte de prima oara, avand o atitudine pozitiva, relatia va fi plina de mai multa bucurie. Cateva articole despre ascultare puteti citi aici.
ASTEPTARI NEIMPLINITE
Fie ca recunoastem sau nu, cu totii avem anumite asteptari de la copiii nostri. Din pacate(sau din fericire) de cele mai multe ori copiii nostri nu seamana deloc cu ceea ce am sperat sau am visat. Ei vin cu propria personalitate, cu propriul lor fel de a fi si , ca parinti, trebuie ca, prin educatie, sa slefuim marginile mai aspre, avand in vedere formarea unui caracter frumos. A incerca sa transformam copilul in ceva ce nu este, doar pentru ca noi credem ca asa e mai bine pentru el, sau, mai rau, pentru mandria noastra, nu va duce decat la frustrari si suparare de ambele parti. Sa incercam, ca mame, sa ne descoperim copilul asa cum e el cu adevarat, si sa ne bucuram de unicitatea lui.
COMPARATIA CU ALTII
Comparatia cu altii e o capcana in care mamicile cad adesea.Ia uite cum face x, ia uite cum face y, pe cand eu sunt un esec ca mama!Nu te mai uita la alte mame pentru a te compara, ci doar pentru a invata ceva bun, daca e cazul. Fiecare familie are felul propriu de a fi si circumstante de viata diferite. Fii tu insuti ca mamica!Creste-ti si educa-ti copiii asa cum crezi si simti tu ca e bine!Daca Dumnezeu ti-a daruit acesti copii inseamna ca tu, nu altcineva, esti mama potrivita pentru ei!
Multumim pentru sfaturi va pupam si va imbratisam cu drag .Domnul sa va binecuvanteze!
RăspundețiȘtergeremultumesc, Irina!
RăspundețiȘtergereMultumesc Irina, articolul asta a venit la fix. Pe mine cel mai tare ma oboseste iesitul in parc,si in general, la plimbare, de doua ori pe zi. Asta ar fi unul dintre motivele pentru care as sta la casa. Deocamdata nu se poate. Si poate imi sugerezi cum sa tin ordinea sub control cand noi locuim toti trei intr-o camera. Sunt jucarii imprastiate ,carti,stii tu. Oricat incerc sa le strang, in jumatate de ora e la fel. Chiar daca am invatat-o pe fetita mea de trei ani sa isi stranga jucariile tot e dezordine mereu.Cred ca si asta ma oboseste.Tu cum ai proceda? Irina H
RăspundețiȘtergerete inteleg, asta era si problema mea- iesitul afara.Referitor la carti si jucarii eu nu am scapat de dezordine lasand doar cateva la indemana copiilor. Restul am tinut totul sub cheie, intr-o camara, si le roteam la cateva zile.Acum fetele au mai crescut , sunt mai ordonate, si nu mai e necesar sa procedez asa.
ȘtergereTatiana, am uitat sa semnez
RăspundețiȘtergeredraga Irina,
RăspundețiȘtergereparca Maica Domnului iti calauzeste pasii atunci cand scrii.
multumesc din suflet.
Ecaterina
pe mine m-au ajutat rugaciunile. Panica, oboseala sunt cele care imi intuneca mintea, judecata. Cand simt ca sunt la capatul puterii, rugaciunea simpla ma ajuta sa ma linistesc, si sa vad solutiile. Fiecare solutie e unica, fiecare situatie e unica, dar solutia, ca si a Irinei, e in simplitate.
RăspundețiȘtergereVara prefer sa stau afara, nu se face mizerie in casa :)
Sunt atat de dezamagita de mine ca mama...parca nimic nu-mi iese. Cred ca sunt si cam fraiera ca prea toata lumea imi da sfaturi si ma cearta ca nu cresc bine copilul. Sincer, ma simt coplesita.
RăspundețiȘtergereMarea mea problema este masa. Este un copil mofturos. Imi fac tone de reprosuri ca nu am insistat mai mult sa o alaptez. Pur si simplu de atata oboseala nu curgea mai nimic si forma sanului nu m-a ajutat si am cedat repede. Ma gandesc ca dc reuseam, era mai prietena cu mancarea.
Are momente bune, cand mananca de toate, dar sunt unele....cand ma intreb cu ce traieste.
Pe urma mai este si tatal care lucreaza de acasa. La un an si 2-3 luni i gaseste imediat in casa si nu-l lasa sa lucreze. Cat a fost cald, ieseam de pe la 7:30 din casa. Stateam pana pe la 12. Si dupa masa de pranz o tura. Sa apuce si el sa-si vada de serviciu. Nici el multumit...nici eu...copil mofturos...si eu sincer cu prea multe asteptari din partea altora.
Nu ma poate ajuta decat mama. Socrii mei sunt decedati. Dar nu poate. Are grija de mamaia si...o cred ca e satula. Mereu astept sa o ia cineva dimineata sa mai dorm si eu un pic.
Asteptari prea mari ai parca nu pot del