Bogatia, un pacat?

pinterest

Fiindca ultimele articole referitoare la mentalitatea de om sarac au starnit mult interes si ceva controverse :)),
 m-am gandit sa scriu mai detaliat despre legatura dintre prosperitate si crestinism, asa cum o vad eu.

Intrebarea care s-a conturat la comentarii este : e voia lui Dumnezeu ca un crestin sa fie bogat, prosper? sau e mai placul Lui ca un crestin (care nu e calugar) sa renunte la  toate bunurile materiale si sa fie sarac, sau sa se complaca in saracie, daca asa s-a nascut?

Aceste intrebari nu sunt ceva nou, ci oamenii au avut dintotdeauna aceasta dilema. Am citit undeva ca in Biblie sunt in jur de 2300 de versete care se refera la problema banilor, a averii, deci se pare ca este o chestiune destul de importanta :).

In societatea noastra, afectata de niste ani (multi) de comunism, mentalitatea cea mai comuna e cea de saracie, adica: banii si posesiunile materiale sunt ceva rau, necurat, ,,ochiul dracului,,; ca a fi bogat este echivalent cu a fi lacom si pacatos, ca in ochii lui Dumnezeu saracia e o virtute . In caz ca ai ceva stare si cheag, trebuie sa te simti prost, sa te simti vinovat ca tu ai si altul nu si, in general, mai bine nici nu pomenesti ca o duci bine, ci sa te plangi si faci pe saracul, ca sa nu fii invidiat.

pinterest

Dar ce spune Sf. Scriptura referitor la asta?In Pilde 30:7-9 ni se explica pericolul gandirii extremiste :

Două lucruri cer de la Tine, nu mă respinge înainte de a muri:

Prefăcătoria şi cuvântul mincinos îndepărtează-le de la mine; sărăcie şi bogăţie nu-mi da, ci dă-mi pâinea care-mi este de trebuinţă,

Ca nu cumva, săturându-mă, să mă lepăd de Tine şi să zic: "Cine este Domnul?" Ca nu cumva, sărăcind, să mă apuc de furat şi să defaim numele Dumnezeului meu.

Dupa cum vedem,situatiile extreme prezinta riscuri - daca esti foarte bogat poti ajunge sa ai impresia ca banii rezolva totul si chiar sa iti pierzi credinta, considerand ca n-ai nevoie de Dumnezeu, ca te descurci.

Daca esti sarac, lipsurile si disperarea  te pot impinge la fapte rele si distructive - furt, prostitutie, sau chiar crima.  Ambele situatii implica riscul indepartarii de Dumnezeu, fiindca bogatia, banii in sine nu reprezinta nimic, ci atitudinea inimii  noastre fata de ele.

Sf. Scriptura, istoria Bisericii, vietile sfintilor sunt pline de oameni care au avut stari sociale diferite, de la cel mai sarac pana cel mai bogat.Calitatea lor nu a fost marimea contului din banca, ci credinta pe care au avut-o in Dumnezeu, indiferent de starea materiala in care se aflau.

pinterest

Cand vine vorba de bogatie, Dumnezeu nu o condamna, dar ne avertizeaza ca scopul principal al  vietii noastre nu trebuie sa fie obtinerea banilor cu orice pret. In 1 Timotei 6:9,10 ni se spune ca cei care doresc sa se imbogateasca cu orice pret si fac orice pentru bani (mint, fura, inseala, pagubesc si asupresc pe altul, etc.)  risca sa-si piarda sufletul, dar si sa sufere pe pamant consecinta orientarii lor gresite (inchisoare, dusmanii, violente din partea altora, boli) :

Cei ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită şi în cursă şi în multe pofte nebuneşti şi vătămătoare, ca unele care cufundă pe oameni în ruină şi în pierzare

Că iubirea de argint este rădăcina tuturor relelor şi cei ce au poftit-o cu înfocare au rătăcit de la credinţă, şi s-au străpuns cu multe dureri.

Cu toate acestea, crestinul nu are voie sa se complaca in saracie si intr-o viata de lipsuri, traind pe spinarea altora sau din furturi si inselatorii, sub pretextul ca e spiritual si Dumnezeu ii trimite ce are nevoie, el nefacand nimic( din pacate vedem atatea cazuri de oameni care nu vor sa lucreze nimica si care traiesc iresponsabil, folosindu-se de copiii lor sau de alte situatii pentru a obtine bani).

Sf. Scriptura e foarte clara in acest sens. In 2 Timotei :3 Sf. Apostol Pavel ii indeamna pe crestini sa se indeparteze de cei care umbla ,,fara randuiala,, , adica fara sa munceasca, dandu-se exemplu pe sine :

,,n-am mâncat de la cineva pâine în dar, ci, cu muncă şi cu trudă, am lucrat noaptea şi ziua, ca să nu împovărăm pe nimeni dintre voi.,,

concluzionand categoric :

,,dacă cineva NU VREA  să lucreze, acela nici să nu mănânce.,,

pinterest

Nu Dumnezeu ne face saraci, ci saracia e de obicei o consecinta a pacatelor - ori a celor personale (lene, vicii, decizii gresite), ori ale pacatelor celorlalti (lacomia altora, furtul in toate formele lui - muncesti din greu, dar angajatorul nu-ti rasplateste munca la valoarea ei; inselatorii; dobanzi mari la imprumuturi; specula; mita; neintoarcerea banilor pe care i-ai dat cu imprumut; lipsa ajutorului financiar atunci cand esti bolnav, restrictionarea accesului la educatie de calitate, invinuiri nedrepte, etc.).

In acelasi capitol, Sf. Apostol Pavel indeamna ca bogatii sa nu-si lipeasca inima de ceea ce au, ci sa-si puna nadejdea in Dumnezeu, care este SURSA reala a prosperitatii :

....

Celor bogaţi în veacul de acum porunceşte-le să nu se semeţească, nici să-şi pună nădejdea în bogăţia cea nestatornică, ci în Dumnezeul cel viu, Care ne dă cu belşug toate, spre îndulcirea noastră,

Deci nu-i indeamna pe bogati sa renunte la averile lor, sau sa nu mai faca avere, ci ii indeamna sa capete perspectiva corecta asupra a ceea ce au, si sa fie generosi si drepti cu cei din jurul lor, folosindu-se de ceea ce au ca sa faca lumea un loc mai bun.
Tot de aici aflam ca Dumnezeu ne da cu belsug (deci nu cu taraita, nu cu zgarcenie) de toate, noua, tuturor, nu doar unor privilegiati. Dumnezeu nu face deosebire intre oameni, ci da de toate oricui cere

cu credinta 
De aceea vă zic vouă: Toate câte cereţi, rugându-vă, să credeţi că le-aţi primit şi le veţi avea
Marcu 11;24

cu un scop bun
Cereţi şi nu primiţi, pentru că cereţi rău, ca voi să risipiţi în plăceri.

Iacov 4:3

Ca si crestini, trebuie sa avem o perspectiva corecta asupra lumii - desi suntem fiinte spirituale, traim aici o experienta materiala, deci avem nevoie de diverse lucruri pentru a duce o viata implinita, frumoasa, luminoasa, astfel incat sa fim de folos celorlalti si nu o povara pentru ei. De aceea trebuie sa muncim si sa ducem o existenta cu rost.

 Pe de alta parte trebuie sa constientizam  identitatea noastra adevarata  si puterea noastra nu ne sunt date de bani, de avere, ci de legatura noastra cu Dumnezeu, ca Sursa a toate.

Bogati sau saraci (momentan), cu totii avem aceeasi responsabilitati :

•  sa ne pastram prioritatile in ordinea corecta - intai Imparatia lui Dumnezeu
• sa dedicam munca noastra si talentele pe care le avem lui Dumnezeu, astfel incat sa ne dea spor si ajutor in toate;
•  sa nu ne risipim vietile pentru lucruri care in lumina vesniciei nu reprezinta nimic;
• sa fim administrator buni si intelepti a tot ceea ce ne incredinteaza Dumnezeu - talente, abilitati, inteligenta si posesiuni materiale.

Irina

Ai o mentalitate de om sarac?

Ai fost invatat ca banii sunt radacina tuturor relelor si ca bogatii sunt niste oameni rai?Desi catigi suficient sau chiar multi bani, acestia parca ti se scurg printre degete si parca niciodata n-ai destul?Simti ca nu meriti sa ai bani (si chiar nu ai), sau ca in lume nu e suficient pentru toti, de aceea trebuie sa ,,lupti,, pentru existenta, in detrimentul altora?Nu simti ca esti prosper, desi ai suficient, sau chiar mai mult decat iti trebuie?Simti ca  esti o victima neajutorata a fortelor externe si ca nu ai nici un control asupra vietii tale?Felicitari, inseamna ca ai o mentalitate de om sarac :)

Oamenii cu o mentalitate de sarac simt intotdeauna ca resursele sunt limitate.Ei cred ca atunci cand altii primesc ceva, acel lucru a fost luat din ceea ce li s-ar fi cuvenit lor. Ei simt ca binecuvantarile pe care le primesc altii ii costa pe ei, primind astfel mai putin decat cred ca li se cuvine.

Acest lucru este ilustrat foarte bine in istoria biblica a fiului ratacitor. Dupa ce acesta si-a cheltuit toata mostenirea , s-a intors acasa la tatal sau, rugandu-l sa-l ierte.Tatal, bucuros de revederea fiului, a facut o petrecere si a taiat pentru el vitelul cel gras.Toata lumea a venit la petrecere, cu exceptia fratelui mai mare.Cand tatal l-a gasit stand singur afara, l-a intrebat de ce nu vine sa petreaca, si acesta i-a raspuns manios, aratandu-si invidia - fratele meu a cheltuit tot, si tu dai o petrecere in cinstea lui, iar eu, care te-am ascultat intotdeauna, n-am primit nici macar un ied, ca sa petrec cu prietenii mei!Si tatal i-a raspuns, plin de iubire- dragul meu, dar tu detii toata averea mea!esti bogat!poti sa iei orice miel, orice ied!pe cand fratele tau nu mai are nimic, dar ne bucuram ca s-a intors acasa!

google.com

De ce fratele mai mare astepta sa primeasca de la tatal sau ceva, cand deja era stapan pe avere?Fiindca el nu se simtea ca un fiu, care avea totul, ci ca un servitor, care doar lucra acolo, dar nu detine nimic.Fratele mai mare avea o gandire de sarac, desi era bogat!el se autolimita si nu vedea despre el adevarul, astfel incat sa actioneze in consecinta.

Mentalitatea de sarac nu are legatura cu cati bani sau averi ai, ci e un mod de gandire.Sunt atatia oameni bogati care nu se pot bucura de bogatiile lor, fiindca ei, pe dinauntru, tot saraci se simt.Si sunt atatia oameni care, desi nu au multe posesiuni materiale, traiesc foarte fericiti si nu se simt limitati de ce ceea ce nu au.Sunt atatea exemple de oameni care, desi au pierdut averi imense, au luat-o de la zero si au ajuns din nou unde erau.Si atatia care, desi au primit mosteniri sau au castigat la loto, au pierdut rapid totul si s-au intors la starea dinainte.

Mentalitatea de sarac poate fi definita ca ,,frica de a nu primi,, , ceea ce face ca omul sa tina mult prea strans de ceea ce are.Saracia, inainte de a fi in jurul nostru, e inlauntrul nostru.

Semnele mentalitatii de sarac

1.Invinovatirea

Dai vina pe economie, dai vina pe guvern, dai vina pe patron, sau daca esti patron, dai vina pe angajati.Dai vina pe parintii tai, pe sotul tau , pe copiii tai, sau pe orice conjunctura mai mult sau mai putin fericita din viata ta.

Oricine e de vina, nu tu.Tu nu ai nici o responsabilitate, esti doar o biata victima. 

2.Justificarea

Iti justifici situatia spunand ca nu-ti pasa de bani sau ca esti prea ,,duhovnicesc,, pentru a te cobori la nivelul asta.

Dar poti sa numesti un singur lucru pe lumea asta fara ajutorul banilor?Educatia buna costa.Sanatatea costa.Ca sa faci o biserica si s-o intretii ai nevoie de bani.Ca sa ajuti un om in nevoie iti trebuie bani.

Esti duhovnicesc atunci cand nu iti lipesti inima de avere, nu atunci cand lenevesti si nu iti asumi responsabilitatea pentru viata ta.Parintele Justin Parvu spunea :

,,Nu-i bogăţia un păcat, dacă e făcută prin mijloace cinstite şi din ea se înfruptă multă lume, cum nu-i sărăcia o virtute dacă omul nu şi-a ales drumul renunţării la toate cele lumeşti, alegând să slujească pe Hristos (calugaria).,,

3.Vaicareala 

 Oamenii cu mentalitate de sarac se plang tot timpul, cartesc, nimic nu le convine, orice e bun de critica.Oricat ar avea, oricat le-ar darui Dumnezeu, ei nu sunt niciodata multumitori si nu vad niciodata binele din viata lor.

De ce oamenii intretin mentalitatea de sarac?

Oamenii cu mentalitate de sarac sunt intotdeauna in rolul victimei. Si victima primeste  atentie. Iar atentia e un lucru foarte valoros pentru multi, ar face orice- la nivel constient si subconstient- ca sa o obtina. 

Dar Dumnezeu nu vrea sa fim victime. El vrea sa fim prosperi si binecuvantati la orice nivel, sa avem spor in toate lucrurile noastre.

Dar depinde doar de noi daca ramanem cu mentalitatea de sarac, de victima, sau ne vom asuma responsabilitatea propriei vieti.

Constientizarea adevaratei noastre identitati va distruge mentalitatea de saracie din viata noastra.Pana atunci vom continua sa credem ca in viata noastra exista limite la ceea ce putem face si la ceea ce avem, si vom fi mereu invidiosi pe altii care par sa aiba mai mult ca noi, sau par sa fie mai binecuvantati.

Adevarul e ca Dumnezeu nu face diferente intre oameni. Nu ofera niciodata unui mai mult si altuia mai putin. Bogatiile si binecuvantarile  Sale sunt nelimitate si la indemana tuturor, trebuie doar sa crezi, sa simti ca meriti, si sa fii deschis sa primesti.Oricat ar lua cineva, este suficient pentru toti, fiindca Dumnezeu nu se zgarceste cu nimic, si vedem asta foarte clar atat in lumea materiala, in care totul se gaseste din abundenta, cat si in lumea duhovniceasca unde la fel, e  abundenta pentru toata lumea.

 De ce saracia este o alegere..o sa va povestesc in articolul urmator :).

Irina

Provocarea de economisire a Iuliei pentru 2019

google.com

Cine imi urmareste blogul de mult timp stie ca Economisim.info este una din paginile mele preferate , pe care o citesc inca de la inceput. Ieri Iulia a lansat, ca de fiecare data in ultimii 5 ani, provocarea cu cele 52 de saptamani de economisire.

Dintotdeauna m-am straduit sa fiu organizata din punct de vedere financiar si mi-am dorit sa fac economii, dar va spun deschis ca asta a fost (si este) foarte greu, avand in vedere ca familia noastra a tot crescut in acesti ani, ceea ce a fost o provocare pe toate planurile. Este dificil sa te tii de ceea ce

 ti-ai programat cand necunoscutele ecuatiei se modifica permanent.

Cu toate acestea n-am renuntat niciodata total la idee, dar cred ca  nu-mi doream inca cu adevarat sa fac asta :)).

Acum vreo doi ani am citit o carticica despre care am sa mai vorbesc aici pe blog si care mie mi-a schimbat viata in multe privinte, si anume Femei Puternice de Louise Hay.

In capitolul 10 se vorbeste despre finante si despre cele doua tipuri de gandire- gandirea din saracie si gandirea prospera.Evaluandu-mi modul conceptiile si comportamentul in ceea ce priveste banii mi-am dat seama ca am o gandire de primul tip si ca este nevoie sa o schimb.Unul din pasi a fost sa accept provocarea Iuliei, motivata de un pasaj din carte :

,,Eu cred in zeciuiala acordata tie insuti. Aceasta metoda este extrem de eficienta.Este ca si cum i-ai spune Universului :,,Merit sa ma bucur. Accept."

De aceea eu le sugerez tuturor femeilor sa cheltuiasca 10-20% din ceea ce castiga pentru ele, nu pentru facturi si alte cheltuieli de zi cu zi. Nu ma refer insa la cheltuieli minore, ci la lucruri importante.Economiseste acesti bani si cumpara-ti o casa, sau investeste-i intr-o afacere.In acest fel nu vei fi tentata sa-i cheltuiesti aiurea.Chiar daca initial ai venituri mici, pune ceva deoparte.Este uimitor cat de repede se aduna economiile.Economisirea de bani pentru tine insuti reprezinta un act de iubire de sine si conduce la amplificarea pretuirii de sine.....Nu face greseala de a astepta pana cand vei ajunge sa castigi mai mult.Acest mod de a gandi este specific constiintei saraciei, asa ca nu te va ajuta sa iti sporesti veniturile.
Fa chiar acum un gest de credinta si pune acesti bani deoparte. 

Creeaza-ti apoi bugetul obisnuit din banii care ti-au mai ramas.Este uimitor ce efecte benefice poate atrage aceasta atitudine in viata ta!"

Aici o sa deschid o paranteza, ca sa explic ce inseamna zeciuiala pentru cei care nu sunt familiarizati cu conceptul. Zeciuiala este o porunca data in Vechiul Testament evreilor. Acestia trebuiau sa daruiasca prima zecime din toate veniturile si din produsele agricole la Templu, inchinandu-le lui Dumnezeu.Cei care dadeau zeciuiala erau binecuvantati, avand spor in toate, iar cei ce nu dadeau erau blestemati,considerandu-se ca fura de la Dumnezeu.

 In Noul Testament porunca s-a mentinut , dar in mod indirect, crestinii fiind indemnati sa daruiasca Bisericii dupa cat considera ca pot, sau sa faca milostenie, consecintele fiind aceleasi :binecuvantare/blestem. Puteti citi AICI mai multe.

Nu economisi ce ti-a ramas dupa ce ai cheltuit, ci cheltuieste ce ti-a ramas dupa ce ai economisit

Revenind la Louise Hay, am luat atunci hotararea sa economisesc. M-am gandit sa incep cu pasi mici,  participand la provocarea Iuliei, dar cu ceva modificari. 

Am impartit suma la 12 si lunar, cand iau salariul, depun imediat la CAR suma respectiva( ii depun la CAR, deoarece e destul de complicat sa ii iau de acolo, nu e simplu ca la banca :).In plus nu exista comisioane de gestionare a banilor (ca la banca) si dobanda e destul de buna).

In nici un caz nu tin banii in casa , ca ar fi o cauza pierduta din start :)).

In felul acesta am reusit sa economisesc luna de luna pana spre sfarsitul anului trecut, cand am folosit banii adunati pentru a face niste lucruri importante, pe care le planificasem mai de mult, dar nu dispuneam de fondurile necesare.

Anul acesta mi-am facut o pagina speciala in bujo pentru provocarea Iuliei, deoarece doresc sa merg in continuare cu ea.

pinterest.com

N-o sa spun ca e usor, au fost luni in care nu mai stiam cum sa invart banii ca sa nu ma ating de suma aceea, dar gandul ca merit sa am bani economisiti m-a ajutat sa merg mai departe si lucrurile s-au aranjat cumva pana la urma.

As vrea sa adaug ca este foarte important ca, inainte de a pune ceva deoparte pentru noi, sa punem deoparte pentru Dumnezeu. 

Este foarte important sa daruim in mod regulat si catre Biserica, si/sau catre o lucrare duhovniceasca, sociala sau de alta natura pe care vrem sa o sprijinim.Dumnezeu va binecuvanta intotdeauna faptul ca Il cinstim si cu banii nostri, pe langa toate celelalte.

De aceea  chiar va provoc ca in acest an sa va adunati comori si in Cer, nu doar pe Pamant :).

pinterest.com

Inchei cu cateva citate motivationale :)) si va doresc un an bun, cu spor in toate, ca sa aveti de unde darui si economisi :).

Unul dă mereu şi se îmbogăţeşte, altul se zgârceşte afară din cale şi sărăceşte
Cel ce binecuvintează va fi îndestulat, iar cel ce blesteamă va fi blestemat.
Pilde:11:24,25

Aceasta însă zic: Cel ce seamănă cu zgârcenie, cu zgârcenie va şi secera, iar cel ce seamănă cu dărnicie, cu dărnicie va şi secera.
Fiecare să dea cum socoteşte cu inima sa, nu cu părere de rău, sau de silă, căci Dumnezeu iubeşte pe cel care dă cu voie bună.
Şi Dumnezeu poate să înmulţească tot harul la voi, ca, având totdeauna toată îndestularea în toate,
să prisosiţi spre tot lucrul bun.
2 Corinteni 9: 6-8

                                                                         Irina

O intamplare minunata...

cu Sf. Spiridon (12. dec. ) , marele facator de minuni, povestita de parintele Calistrat Chifan

În 1991, când s-a deschis mănăstirea Bârnova, eram în primul an, eram săraci, n-aveam nimic. Era o sărăcie totală. Şi trebuia să arăm pământul şi trebuia să plătim atunci cinci sute de lei. Am arat vreo cinci hectare şi era o sută de lei hectarul. În momentul în care ne-am dat seama că nu o să avem de unde lua nici cinci bani, am spus celui cu arătura: “Domnule, dacă vreţi să veniţi mâine sau poimâine, când o să mai adunăm vreun ban, că acum suntem săraci”...

În clipa aceea mi-a venit ideea ca, după Utrenie, să punem Acatistul Sfântului Spiridon, ocrotitor şi mare făcător de minuni, tocmai pentru că el era cel care a transformat şarpele în aur şi l-a dat unui sărac atunci când a avut nevoie. Aşa că am terminat ”Apărătoare Doamnă”, am pus după ceasul întâi Acatistul Sfântului Spiridon, ne-am dus la chilie şi am mai stat de vorbă. Pe atunci nu eram decât patru vieţuitori.

Tocmai în seara aceea venise un bucovinean din Suceava, care ne ajuta pe noi cu alimente, cu grăunţe, cu cartofi, cu făină, ce aveam nevoie. Venea permanent cu Dacia şi ne aducea alimente pentru că ştia că suntem săraci şi nu aveam cu ce să ne descurcăm. Şi noi, în fiecare seară, fiind puţini şi oarecum fricoşi – cum era o mănăstire atât de mare şi goală, să stai singur în ea, îţi era frică, toate casele astea pustii, dărâmate, uitate de Dumnezeu şi de vreme, lăsate aşa, în paragină – puneam un zăvor pe poarta mare şi un lacăt pe care-l încuiam tot timpul cu cheia.

După ce s-a terminat Utrenia şi am mers în chilie, la ora două noaptea noi încă mai discutam acolo; şi numai ce auzim o ciocănitură în uşă. Ne-am mirat. “Cine o putea să bată la ora asta în uşă?” În momentul în care deschid uşa, un om între două vârste, uşor afumat de băutură, zice: “Bună ziua, părinte”. “Dar cu dumneata ce-i la ora asta, de unde vii?” “Eu am venit să fac un pomelnic.” “Lasă, că ai să-l faci mâine.” “Nu, ăla de la poartă a zis să-l fac acuma.” Zic: “Cine e ăla de la poartă, cine ţi-a zis să-l faci acuma?” “Nu ştiu, du-te şi-l întreabă. Ăla cu barba mare, cu hainele lungi, era în drum. Cu el am vorbit şi el mi-a zis să vin aici să fac un pomelnic.” “Omule, cred că ai halucinaţii, eşti beat?” “Nu sunt beat. Mi-a zis să dau un pomelnic de ctitorie şi eu am luat salariul, am bani la mine, uite, vreau să dau cinci sute de lei.” Zic: “Domnule, glumeşti; lasă, că o să vii mâine, când eşti luminat, să ştie şi soţia ce-i cu tine, ce se întâmplă…”. “Nu, domnule, eu acuma fac pomelnicul, ia şi scrie acolo.”

Eu, bucuros, îmi aduc aminte că aveam nevoie de cinci sute de lei pentru arătură şi n-am mai comentat, am luat o hârtie şi el îmi dă trei nume: Constantin, Domnica şi Ion. Şi-mi dă cinci sute de lei, ctitorie pentru mănăstirea Bârnova. Şi-i zic: “Haide să te conduc la poartă, că trebuie să închid în urma ta”. “Nu, că mă duc cu ăsta cu care-am venit.” “Da’ cu cine-ai venit?” “L-am lăsat aici, pe hol, să mă aştepte.” Eu, la un moment dat, am crezut că e vorba de o halucinaţie: poate a văzut ceva şi i se pare. Dar când am ajuns la poartă şi am găsit-o deschisă şi zăvorul tras, atunci l-am luat uşurel şi l-am întrebat: “Ia stai un pic, lămureşte-mă şi pe mine clar, cum s-a petrecut tot ce spui?” “Măi părinte, eu am băut mai mult. Şi când am ajuns aici, la poartă, m-a oprit un om cu barbă şi cu hainele lungi, care mi-a zis: ”Pentru că ai greşit, trebuie să faci aici, la mănăstirea asta, un pomelnic de cinci sute de lei”. Şi eu am băgat mâna în buzunar şi am văzut că am bani; iar el m-a luat de mână şi mi-a deschis poarta asta mică, m-a adus înăuntru până la uşa aia de sus, unde am bătut. Şi el a spus că merge să mă aştepte afară. Iar după ce am făcut pomelnicul, tu m-ai adus aici.” “Da’ unde-i ăla, tu-l mai vezi?” “Nu-l mai văd. E noapte. Mi-e somn, eu plec acasă.”

A doua zi, când m-am trezit dimineaţa, am început să mă interesez în tot satul care este acea familie ce are în componenţa ei pe Constantin, Domnica şi pe Ion. Şi sunt de atunci unsprezece-doisprezece ani de zile şi n-am aflat nici în ziua de azi că-n sat ar fi existat un om de vârsta mea, cu un asemenea nume, cu o astfel de componenţă în familie. Nu se ştie că cineva ar fi făcut la mănăstirea Bârnova un pomelnic de cinci sute de lei, bani pe care i-am avut în mână. Ieşise atunci cinci sute de hârtie. Pomelnicul îl pomenesc şi-n ziua de astăzi la fiecare proscomidie, şi-l consider ca un dar de la Sfântul Spiridon căruia, după Utrenie, i-am făcut acatistul, deoarece nu aveam bani de plătit arătura. Iată un lucru întâmplat, trăit, autentic şi contemporan.

Părintele Calistrat Chifan

Extras din „Mângâiere şi mustrare”

Gandul de duminica

 

,,Domnul nu ne dojeneste pentru folosirea bunurilor pamantesti, caci El Insusi spune ca, datorita conditiilor vietii noastre pamantesti noi avem nevoie de toate aceste lucruri; adica toate lucrurile care ne fac viata mai linistita si drumul nostru catre locuinta noastra cea cereasca mai luminos si mai usor. De aceea Sfantul Apostil Pavel spunea ca, dupa parerea sa, nimic nu e mai bun pe pamant decat evlavia si indestularea in toate spre a prisosi catre tot lucrul bun(II Corinteni 9:8, I Timotei 6:6).

Iar Sfanta Biserica se roaga ca toate acestea sa ne fie daruite de Domnul Dumnezeu si, desi necazurile, stramtorarile si feluritele nevoi sunt nelipsite din viata noastra de pe pamant, totusi Domnul Dumnezeu nici nu a dorit si nici nu doreste ca noi sa avem parte de necazuri si impotriviri.De aceea El ne porunceste prin Apostolii Sai : "Purtati-va sarcinile unii altora si asa veti implini legea lui Hristos"(Gal. 6:2)

(....)

Asadar, fiul meu, tot ce vei cere de la Domnul, vei primi, daca ceea ce ai cerut este spre slava lui Dumnezeu sau spre binele aproapelui nostru, caci tot ce facem spre binele aproapelui nostru El il primeste intru slava Sa.(...) Asadar, sa nu va indoiti ca Domnul Dumnezeu va va indeplini cererile, numai daca ele sunt facute spre slava lui Dumnezeu sau spre binele si zidirea aproapelui nostru.Dar, chiar daca ceva este necesar spre folosul sau in avantajul vostru, la fel de iute si cu dragoste se va bucura Domnul sa va trimita chiar si acel lucru, cu conditia sa fie de extrema nevoie sau necesitate.....sa nu-i ceri Domnului ceva pentru care nu exista o nevoie urgenta.Dumnezeu nu te va refuza ....El va indeplini imediat voia robului sau David, dar il va chema spre a-i cere socoteala pentru ca L-a suparat fara ca acesta sa aiba vreo nevoie anume si de a-I cere ceva fara de care s-ar fi descurcat foarte bine. "

 (din "Sfantul Serafim de Sarov, o biografie spirituala" de Arh. Lazarus Moore)

Gandul de duminica

google.com

''Pentru ca traiesti in lume si ai familie nu cred ca poti imparti saracilor toata averea ta.Prin urmare trebuie sa gasesti ''taietura de aur'' si fii statornic in urmarea ei: nici sa nu intorci spatele semenilor tai, nici sa le imparti tot ce ai.

Esti dator sa asiguri copiilor tai, cu cea mai mare grija, lucrurile de care ei au cu adevarat nevoie. Daca-ti prisoseste ceva da si saracilor.

............

Chiar daca ai da tot ce ai, nu ar fi de ajuns ca sa-i ajuti cu adevarat pe toti oamenii acestia.Pe de alta parte, ai datoria fata de familia ta sa te lupti ca sa traiti cu totii fara griji - desigur, nu in lux. Fereste-te de pericolul generozitatii nebunesti si a risipei.

Caci daca este bunavointa, bine primit este darul, dupa cat are cineva, nu dupa cat nu are.Nu doar ca sa fiealtora usurare, iar voua necaz, ci ca sa fie potrivire (2 Corinteni 8, 12-13)

In plus, daca te lasi purtat de dorinta de a da de pomana ce ai si ce nu ai mai tarziu o sa te caiesti, cand vei vedea cum copiilor tai le lipsesc chiar si lucrurile cele mai necesare.Si atunci vei incepe sa arzi in cazanul tulburarii si al deznadejdii.

Intelegi, acum, ca in toate faptele bune e nevoie de discernamant?Iti vine oare sa crezi ca in spatele impulsului unei milostenii facute fara discernamant se ascunde, de cele mai multe ori, egoismul?

Smereste-te, dar, si-ti vei afla pacea interioara."

Povete duhovnicesti, Sf.Macarie de la Optina, ed. Egumenita

Creditul- a lua sau a nu lua :)

Iulia de la economisim.info propune pentru azi un subiect de mare actualitate .

 
Cred ca sunt foarte putini romani care nu sunt datori la banca, pentru lucruri mai mult sau mai putin importante.Cati oameni nu bleastama clipa in care au luat credit, si nu pot sa mai puna geana pe geana de frica zilei de maine?
Creditele s-au nascut din lacomia unora, care vor sa se imbogateasca profitand de necazul si nevoia aproapelui.Caci cine s-ar inhama sa plateasca comisioane mari si dobanzi variabile, timp de zeci de ani, care cresc dupa pofta de castig a bancherilor, daca nu ar fi silit de nevoie?
Despre pacatul luarii de dobanda Scriptura si Sfintii Parinti au vorbit acum secole, si vorbele lor sunt mai actuale ca niciodata :

"Profetul, infatisand in acest psalm pe barbatul desavarsit care are sa se urce la viata cea netulburata, a enumerat printre faptele lui mari si pe aceea ca n-a dat cu camata argintul sau. In multe locuri din Scriptura este hulit pacatul acesta. Iezechiel pune intre cele mai mari pacate “camata si adaosul“, iar Legea le interzice in termeni precisi: “Sa nu iei camata de la fratele tau si de la aproapele tau“; si iarasi zice: “Viclenie peste viclenie si camata peste camata“ ³. Iar despre cetatea cea plina de pacate, ce spune psalmistul?

 “N-a lipsit din pietele ei camata si viclesug.“ Si acum, in psalmul acesta, profetul a adaugat acelasi lucru pentru a-l caracteriza pe omul desavarsit, zicand:

“Argintul sau nu l-a dat cu camata.“"

..........

 Intr-adevar, este culmea neomeniei ca de la cel lipsit de cele necesare vietii, care-ti cere imprumut ca sa se ajute in viata, tu sa nu te multumesti cu capitalul, ci sa nascocesti venituri si sa aduni bogatii de pe urma nenorocirilor saracului. Domnul ne-a poruncit lamurit, zicand: “De la cel ce voieste sa se imprumute de la tine nu intoarce fata“ .

............................

Cei care iau camata suta la suta, cei care iau zece la suta sunt infricosatori chiar atunci cand li se aude numele; iar cei care cer lunar dobanda sunt ca demonii care-i mana pe somnambuli; se napustesc asupra saracilor la soroacele lunii.

  Sf. Vasile cel Mare - despre camatarie si imprumuturi

Din punctul meu de vedere un credit e unul din cele mai rele lucruri  pe lumea asta. Inclusiv creditul pentru locuinta este bine sa fie evitat, daca in caz de ceva nu ai unde sa te muti (la parinti, de exemplu), ca sa poti inchiria casa si cu banii obtinuti sa-ti achiti ratele.

Daca totusi simti ca esti nevoit sa iei un credit, e bine sa iei unul cat mai mic, pe care sa-l achiti cat mai repede, fiindca 15-20-30 de ani sunt perioade foarte lungi, in care multe se pot schimba in rau.Nu stim de pe o zi pe alta ce va fi, cum putem sti ca vom fi sanatosi si ca vom avea acelasi loc de munca bine platit (sau aceeasi afacere infloritoare) timp de zeci de ani?

Inainte sa luam ceva cu credit trebuie sa ne gandim bine- lucrul asta imi este indispensabil?chiar nu pot trai fara el?in caz de urgenta l-as putea vinde?cu ce suma?daca e vorba de o casa - trebuie sa fie neaparat in centrul orasului, sa fie mare, sa fie renovata la milimetru si sa aiba mobila noua? poate ar trebui sa te gandesti ca libertatea ta valoreaza mai mult decat orice, si sa incerci sa fi creativ. E neaparat sa fac ce fac toti ceilalti?
Am prezentat aici un caz al unui tanar cu multa imaginatie si curaj, care a preferat sa faca o casa poate mai neobisnuita, dar cu bani mai putini, ca sa nu intre in datorii.

 Inainte de a lua credite, si in general inainte de a ne arunca la cumparaturi care ne depasesc puterea financiara, ar fi bine sa citim cartile lui R. Kiosaky  (seria Tata bogat, tata sarac), ca sa intelegem cat de cat mecanismele financiare are lumii in care traim, si sa vedem daca banii nostri se duc pe active (adica bunuri care produc venit - de exemplu, un apartament pe care il cumperi si il inchiriezi e un activ), sau pe pasive (adica bunuri care cer sa cheltui bani, sau care nu produc nimic- de exemplu, casa in care locuim e un pasiv, fiindca nu genereaza venituri).

Din tinerete, de la inceputul vietii noastre productive, e bine sa ne orientam astfel incat sa adunam cat mai multe active, si din veniturile generate de acestea sa cumparam pasive, in loc sa ne indatoram pentru pasive.

Majoritatea dintre noi traim in ceea ce Kiosaky numeste cursa sobolanului- ne gasim un servici, muncim mult, castigam tot mai mult (unii) si cheltuim tot ce avem pe traiul zilnic si pe tot felul de alte lucruri, in speranta ca vom fi fericiti. Ajungem la batranete si ne intrebam unde e viata noastra, ce am facut cu ea?

Fiecare dintre noi trebuie sa cautam acel drum pe care ne putem pastra libertatea. Eu cred ca una din caile bune si destul de accesibile pentru multi este evitarea sau achitarea datoriilor, producerea propriei hrane si stradania de a fi cat mai autosuficient, si evitarea consumerismului. Sau, cum ar spune Sfintii Parinti - munca, simplitatea si neagonisirea .

Aici puteti citi povestea Iulianei si sotului ei, care si-au dat seama de valoarea libertatii, au facut tot posibilul sa-si achite creditele, si si-au cumparat o casuta si o bucata de pamant, si au inceput sa puna in practica pasii de mai sus.

Inchei cu cateva citate ale Sf. Vasile cel Mare referitoare la datorii, si cu sugestia de a folosi cat mai mult imensele posibilitati gratuite de autoeducare pe care le avem cu totii la dispozitie - bibliotecile si internetul. Sa ne facem timp intr-o zi, si sa ne gandim, pentru ce traim? doar pentru pantece ? (mancare, bautura, sex, distractie) sau viata are mult mai mult sa ne ofere?

merita sa ne indatoram, sau putem gasi si alte solutii?

"Ca cel care-si ia sarcina sa plateasca dobanzi, pe care nu le poate plati, se supune de buna voie unei robii pe viata.

 ...........

Cand cel ce se imprumuta ia banii, este mai intai stralucitor si vesel; se bucura de o floare straina, care vrea sa arate ca i s-a schimbat viata: masa intinsa, haine luxoase; slugile, si ele, au alta infatisare, sunt mai vesele; vin apoi lingusitorii, oaspetii, nenumaratii paraziti ai caselor. Dar indata ce banii incep sa se scurga, iar timpul, cu trecerea lui, adauga dobanzile, noptile nu-i mai aduc aceluia odihna, ziua nu-i mai este vesela, soarele nu-l mai incanta, ci-i amaraste viata; uraste zilele care-i grabesc scadenta, se teme de luni, care-i maresc dobanzile. Daca doarme, vede in vis pe creditor. Urat vis! Creditorul sta la capataiul lui. Daca e treaz, dobanda ii stapaneste gandul, dobanda ii este grija lui. Scriptura spune: “Creditorul si datornicul se intalnesc unul cu altul; dar Dumnezeu pe amandoi ii cerceteaza“ ⁷. Unul, ca un caine, urmareste prada; celalalt, ca un vanat gata prins, se teme de intalnire. Saracia i-a rapit indrazneala. Amandoi numara pe degete scadenta: unul se bucura de cresterea dobanzilor, celalalt suspina de adaosul nenorocirilor. 

“Bea apa din vasele tale!“ ⁸, spune Scriptura; adica: cerceteaza puterile tale, nu merge la izvoare straine, ci culege din livezile tale cele ce-ti pot usura viata! Ai lucruri de arama, haine, vite, vase fel de fel! Vinde-le! Cauta sa dai totul, afara de libertate.
..........................

  Nebunie copilareasca este sa nu ne marginim la cele ce avem, ci, intemeiati pe nadejdi nesigure, sa ne expunem la o paguba reala si de neinlaturat. Da, de pe acum te gandesti cu ce vei plati datoria. Din banii pe care-i imprumuti? Dar nu-ti ajung sa-ti acoperi nevoile si sa platesti si datoria. Daca pui insa la socoteala si dobanzile, de unde se vor inmulti atat de mult banii, incat sa-ti usureze si nevoile, si sa-ti acopere si capitalul, iar, in afara de asta, sa mai nasca si dobanzi? Imi spui, poate, ca nu vei da imprumutul din banii pe care i-ai luat. Dar, atunci, de unde? Sa asteptam deci nadejdile acelea si sa nu ne repezim ca pestii la momeala. Dupa cum aceia o data cu hrana inghit si undita, tot asa si noi, o data cu banii imprumutati, suntem strapunsi si de dobanzi. 

 Saracia nu aduce rusine. Pentru ce sa ne adaugam si ocara adusa de datorii? Nimeni nu vindeca o rana cu alta rana, nici nu se vindeca raul cu rau, nici nu se alunga saracia cu dobanzi. 

 Esti bogat? Nu te imprumuta! Esti sarac ? Nu te imprumuta! Daca esti bogat, n-ai nevoie sa te imprumuti, iar, daca n-ai nimic, nu vei avea cu ce sa-ti platesti imprumutui.

..................................

 Nu te gandi numai cum te simti cand iei bani cu imprumut, ci si ce vei simti cand ti se va cere imprumutul inapoi!

.....................

Uita-te la soare! E liber! Pentru ce-ti expui libertatea vietii tale? Nici un luptator cu pumnii nu se fereste atata de loviturile rivalului sau, cat se fereste datornicul de intalnirile cu creditorul, ascunzandu-si capul dupa ziduri si coloane.

Poate ca cineva imi va spune:

- Cu ce-am sa ma hranesc ?

- Ai maini, ai o meserie, munceste cu ziua, intra sluga! Multe sunt mijioacele de trai, multe sunt prilejurile! Nu poti munci ca esti neputincios? Cere de la cei ce au! E rusinos cersitul? Dar mai rusinos este sa fugi de cel care te-a imprumutat! Negresit, nu spun asta ca sa-ti dau porunci, ci ca sa-ti arat ca toate sunt mai usor de suportat decat imprumutul. "

.................................

Irina

Duminica- ziua Domnului...

“Asa iubitorule de Dumnezeu, totul, orice ai cere de la Domnul vei primi, numai sa fie spre slava lui Dumnezeu sau spre folosul aproapelui, pentru ca si spre folosul aproapelui El tot slavei Sale il atribuie, de aceea zice: Tot ce ati facut unuia dintre cei mai mici, Mie mi-ati facut. Deci sa nu aveti nici o indoiala ca Domnul va indeplini cererile voastre numai ca ele sa fie indreptate fie spre slava lui Dumnezeu, fie spre folosul si indrumarea sufleteasca a aproapelui.Insa chiar daca ar fi spre folosul sau nevoia ta proprie sau ai avea vreun interes oarecare chiar si pentru aceasta tot asa de grabnic ascultator este Domnul Dumnezeu si binevoieste sa indeplineasca cererea, numai sa vina din trebuinta si necesitate extremasa nu ceri de la Domnul ceva de care nu ai absoluta nevoie fiindca Domnul pentru toti este bun si toate le da (…). Totusi de un lucru sa te pazesti, iubitorule de Dumnezeu: sa nu ceri de la Domnul ceva de care nu ai absoluta nevoie.

Sf. Serafim de Sarov

Cui facem milostenie?

Fratilor, va poruncim in numele Domnului nostru Iisus Hristos, sa va feriti de orice frate care umbla fara randuiala si nu dupa predania pe care ati primit-o de la noi. Caci voi insiva stiti cum trebuie sa va asemanati noua, ca noi n-am umblat fara randuiala intre voi, Nici n-am mancat de la cineva paine in dar, ci, cu munca si cu truda, am lucrat noaptea si ziua, ca sa nu impovaram pe nimeni dintre voi. Nu doar ca n-avem putere, ci ca sa ne dam pe noi insine pilda voua, spre a ne urma.Caci si cand ne aflam la voi, v-am dat porunca aceasta: daca cineva nu vrea sa lucreze, acela nici săa nu manance.Pentru ca auzim ca unii de la voi umbla fara randuiala, nelucrand nimic, ci iscodind.Dar unora ca acestia le poruncim si-i rugam, în Domnul Iisus Hristos, ca sa munceasca in linişte si sa-si manance painea lor...Si daca vreunul nu asculta de cuvantul nostru prin epistola, pe acela sa-l insemnati si sa nu mai aveti cu el nici un amestec, ca sa-i fie ruşine. Dar să nu-l socotiti ca pe un vrajmas, ci povatuiti-l ca pe un frate.

2 Tesaloniceni 3:6-15

La  poarta oricarei biserici , sau pe strada, ne intampina oameni care ne  cer de pomana, si, nu-i asa, parca te simti prost sa nu le dai, mai ales  ca zice si Sf. Evanghelie ca Dumnezeu da ploaie tuturor, chit ca sunt  drepti sau nedrepti, deci cu atat mai mult noi trebuie sa fim milostivi  si sa nu cercetam prea mult pe sarac, ci sa raspundem nevoii lui.
Total  de acord, dar ramane intrebarea- cel care imi cere e intradevar un sarac  lovit de soarta, care nu poate munci din diverse pricini, sau e un  lenes santajist care traieste ca un trantor pe seama altuia?Vedem in Sf.  Scriptura ca apostolii munceau din greu zi si noapte ca sa-si castige  painea, nu asteptau pomana de la nimeni, si indemnau pe toti  credinciosii sa faca la fel. Iar de fratii trandavi crestinii erau  sfatuiti sa se fereasca, si sa nu-i incurajeze in patima lor

Orice banut pe care il avem este muncit din greu, castigat cu  sacrificii, si a-l da cuiva care poate sa munceasca, dar nu vrea, este  risipa si incurajarea lenii.

Parintele Calistrat de la Barnova spunea :

Exista iubirea ca act filantropic, ca act de caritate si de milostenie...

- Ei, aici este esenta. Mantuitorul scoate in evidenta iubirea fata de aproapele, filantropia. Biserica trebuie sa fie foarte ferma si categorica: sa nu incurajeze lenea. Nu exista act de caritate pentru trandavi si lenesi, pentru ca atunci Biserica ar inlesni pacatul de moarte al lenii. Nu are voie sa faca nici un act filantropic celor lenesi si nepasatori, nu are voie sa incurajeze hotia. Si de ce spun hotia: pentru ca foarte multi vin in numele lui Iisus Hristos si, fara nerusinare, folosindu-se de cruce sau in numele crucii, sub diferite forme si organizatii, in numele copiilor strazii, copiilor cu SIDA, copiilor din orfelinate, batranilor, incep sa faca acele colecte din care, vezi Doamne, sa le asigure un tratament, o masa, o vorba buna, o cantare.

- Puteti sa detaliati?

- Da. Psihologul sau psihiatrul trebuie sa analizeze foarte bine daca cel care a ajuns la deznadejde, la starea de alterare totala, toti respingandu-l si marginalizandu-l, nu cumva si-a facut-o cu propria mana si cu propria voie. Spre exemplu: un caz concret intalnit in cadrul spovedaniei in manastire. Vine o femeie de 76 de ani si incepe sa zica un fel de rugaciune de hula la icoana Maicii Domnului: "Maica Domnului, daca esti si ma iubesti, cum iti poti bate joc de mine? Ma rog de atata vreme la tine, de atata vreme iti cer sa ma ajuti, ti-am spus ca mi-am pus nadejdea in tine, tu esti singura mea mangaietoare, cum poti sa ma lasi? Nu vezi ca dorm in gara? Nu vezi ca sunt necajita, nu vezi ca n-am din ce trai? Adica tu esti cu adevarat Maica lui Dumnezeu si nu intelegi lucrurile astea? Pentru ce mai stai in cer?" Eu, la un moment dat, spovedind la scaun, am intrebat: "Stai un pic. Cum te iei tu cu Maica Domnului in bete si-i vorbesti asa? Ia vino incoace!"

O i-au si o spovedesc pentru a-i cunoaste fondul sufletesc. Si aflu ca, la 76 de ani ai ei, avea trei ani de cand concubinul o lasase, o imbatase, ii vanduse casa si averea, o dusese la azil si, avand pensia mica si facand pe acolo diferite lucruri interzise, a fost exclusa si data afara. Si a ramas pe drumuri. Si ce-a zis atunci? "Hai s-o fac pe evlavioasa si pe credincioasa, ca s-o gasi cineva care sa ma ia si sa ma ingrijeasca; si o sa traiesc pe spinarea Bisericii."

Ca sa aflu ca, la Biserica, in tinerete nu mersese, ca sa aflu c-a stat nemaritata cu trei barbati, ca sa aflu ca a avut copii pe care i-a dat la casa de copii. Si atunci m-am dus imediat cu mintea la Sfantul Isaac Sirul care a spus: "Osteneala tineretii este odihna batranetii".

Si atunci i-am spus: "Femeie, cum iti permiti tu sa hulesti, cand esti ca o gura de iad. Cum iti permiti sa hulesti cand ai trait o viata in nenorociri, iar acum vii la usa lui Dumnezeu si strigi cat poti ca nu te baga in seama? Unde ti-ai consumat vigoarea tineretii? In care familie de crestini ai crescut copii, ai lucrat pamantul si ai fost la serviciu? Unde iti este cartea de munca? Tu ce-ai ingrijit in tineretea ta, oameni sau caini? Ce-ai avut, copii sau animale?" "Domnule parinte, nu sunteti pus sa ma judecati; eu am venit aici ca o femeie necajita, ca sa ma ajutati cu o strachina de mancare, ca pot sa va fiu mama".

Ea incepuse sa-mi explice mie ca poate sa-mi fie mama, cum imi permit sa-i spun asemenea vorbe? Si atunci am asezat-o frumos pe un scaunel si-am inceput sa-i explic ce grea pedeapsa de la Dumnezeu este sa ajungi sa doresti sa mai pacatuiesti si sa nu mai fii de folos pacatului, pana si pacatul sa se ingretoseze de tine si sa te paraseasca, sa devii al nimanui si apoi, fals ca un fariseu si ca un om slab si ticalos, sa vii sa spui ca Dumnezeu este vinovat ca tu ti-ai facut de cap o viata.

Dar cand te-ai distrat, cand ai dansat, cand ai mancat peste masura, cand ai desfranat, cand ai facut toate faradelegile, atunci nu exista Dumnezeu? Atunci nu te gandeai? Cum spune Iisus Sirah: "Adu-ti aminte de cele de pe urma ale tale si in veac nu vei gresi". Atunci cugetai la moarte? Cum spune Sfantul Vasile cel Mare: "Ti-ai adus aminte ca trebuie sa mai si mori, ti-ai adus aminte ca zilele omului sunt ca iarba campului, asa va inflori, pana va cadea si se va usca?"

Si i-am spus: "Imi pare rau, nu vreau sa te jignesc, o paine sau o punga de faina ti-o dau, un ban de autobuz ti-l dau, dar ca sa ma priveasca unde dormi, de ce n-ai ce-ti trebuie, nu este treaba mea, nu este al meu. Este al lumii care te-a tinut in ea pana la ora aceasta. Mergi si-l cauta pe primar, pe asistentul social, pe presedintele tribunalului, pe avocat si pe procuror; si roaga-i sa te ia in spinare, fiindca ei te-au ocrotit..."

- Exista foarte multe astfel de cazuri.

- Da. Venise una cu un copil in brate si ofta acolo, chiar in fata mea, ca eu s-o vad. "Ce, vrei sa pari mai dramatica? Tot doua paini si bani de autobuz iti dau. Nu ti-am facut eu copilul si nu te-am pus eu sa-l faci. Inainte de a face acest copil trebuia sa te intrebi unde il tii, cu ce-l hranesti, ce va iesi din el, ce iese din tine, unde stai si unde lucrezi."

Avortonii sociali sunt foarte periculosi. Din avortonii sociali ies vagabonzii strazii, homosexualii si pedofilii de maine, ies curvarii si banditii si spargatorii de vitrine si ies hotii pentru care societatea, in loc sa investeasca in dezvoltarea culturala, trebuie sa faca acele centre de reeducare, puscariile, caminele in care sa-i tina pe acesti oameni care nu se pot adapta la normele societatii.

sursa
 https://www.crestinortodox.ro/carti-ortodoxe/ne-vorbeste-parintele-calistrat-la-barnova-mangaiere-mustrare/despre-iubirea-aproapelui-81126.html

Desigur, fiecare trebuie sa se lase indrumat de Dumnezeu in ceea ce priveste milostenia. E bine ca, inainte de a lasa din mana banul muncit cu greu, sa inaltam o scurta rugaciune, si inima noastra, si bunul simt, ne vor calauzi intr-un mod corect, astfel incat sa facem intradevar milostenie, nu risipa.

Irina

Organizarea bugetului in familiile mari

Am gasit aceste filmulete, despre modul in care familia Duggar (au 18 copii) isi organizeaza bugetul. Sper sa gasiti cateva sugestii utile si pentru voi:







Irina

Bugetul casei

Prin intelepciune se ridica o casa, prin buna chibzuiala se intareste, si prin stiinta se umplu camarile ei de tot felul de avutie scumpa si placuta.

Pilde 24: 3,4





Astazi m-am gandit sa incep o serie de postari referitoare la administrarea banilor, o problema care cred ca framanta pe multi, in special fiindca banii nu par sa fie niciodata de ajuns. Ca si crestini suntem responsabili inaintea lui Dumnezeu de modul in care ne cheltuim banii, de aceea este bine sa avem cateva principii calauzitoare in acest domeniu.

In primul rand trebuie sa stabilim un plan de cheltuieli al familiei. Asta ne va ajuta sa stim in ce limite ne putem misca si vom deveni constienti ca nerespectarea acestor limite va duce la cheltuieli nejustificate si implicit la datorii. Trebuie sa stim cati bani intra in casa si pe ce sunt cheltuiti. Cunoscand aceste lucruri vom putea alcatui un buget realist.

Cum sa procedam?

Intai si intai trebuie sa inregistram, timp de o luna-doua toate cheltuielile casei. Este bine sa incepem aceasta inregistrare in ziua de salar, facandu-ne un caiet special pentru acest lucru. Zilnic sa notam in el absolut tot ce cheltuim ( noi si ceilalti membri ai familiei). La sfarsitul saptamanii (duminca seara, de exemplu) sa facem o socoteala a cheltuielilor din saptamana respectiva pe domenii - de exemplu mancare, intretinere, transport, etc.. Cand luna se va incheia vom avea o privire de ansamblu asupra tuturor sumelor cheltuite.

Pe langa rubrica de cheltuieli trebuie sa avem o rubrica de venituri, unde sa inregistram tot ceea ce castigam.


Dupa ce timp de doua-trei luni am realizat aceste operatiuni vom fi gata pentru stabilirea unui buget. Daca cheltuielile depasesc veniturile avem doua alternative: sa scadem cheltuielile, sau sa ne crestem veniturile. Fiindca a doua varianta e uneori dificil de realizat, este mai bine sa ne concentram pe prima alternativa- adica sa scadem cheltuielile, fara sa ne lipsim de ceea ce avem cu adevarat nevoie. Revazand rubricile de cheltuieli vom ajusta sumele, taind de unde se poate. Un buget nu trebuie sa fie batut in cuie. El este doar un instrument care ne va ajuta sa vedem ce ne putem permite si ce nu.

Iata si o lista cu cateva categorii de ajutor:

Casa:

• chirie/ipoteca
• impozite
• asigurare
• cheltuieli la asociatie
• telefon
• cablu
• internet
• electricitate
• produse pentru curatenie
• reparatii
• mobila si decoratiuni

Mancare

• cheltuieli pentru mancat acasa
• cheltuieli pentru mancat in oras
• gustari, cafea la servici

Imbracaminte

• haine
• accesorii
• incaltaminte
• produse pentru intretinerea hainelor

Igiena

• produse cosmetice si de toaleta
• frizer/ coafor
• abonament la sala

Sanatate

• medicamente
• vitamine
• dentist
• analize
• consultatii

Transport

• abonamente la mijloace de transport in comun
• bilete
• asigurare masina
• intretinere si reparatii masina
• spalat masina
• benzina
• parcare cu plata

Educatie

• taxe scolare
• carti
• rechizite
• meditatii

Recreere

• muzee
• teatru
• concerte
• reviste,ziare
• carti
• filme
• hobiuri si lectii

Aniversari si daruri

• felicitari la diverse ocazii
• cadouri la aniversari
• nunti
• botezuri

Donatii, darnicie
Economii si investitii
Vacante 
Neprevazute

Daca aveti idei sau sugestii referitoare la acest subiect sper ca le veti impartasi la comentarii.


Irina

Despre camatarie si imprumuturi

Omilia a II-a la o parte din Psalmul XIV

Vorbindu-va ieri despre Psalmul XIV, timpul nu mi-a ingaduit sa ajung pana la sfarsitul lui. Am venit insa acum, ca un bun datornic, sa platesc datoria pe care n-am platit-o ieri.

Textul care a ramas necomentat din psalm este scurt la auz. De aceea poate ca multi dintre voi nici n-au observat ca a fost lasat la o parte, socotind ca n-a mai ramas nimic de explicat. Stiind insa ca acest scurt text are o mare putere pentru lucrurile din viata, m-am gandit ca nu trebuie sa trec cu vederea folosul pe care-l avem de pe urma talcuirii lui. Profetul, infatisand in acest psalm pe barbatul desavarsit care are sa se urce la viata cea netulburata, a enumerat printre faptele lui mari si pe aceea ca n-a dat cu camata argintul sau. In multe locuri din Scriptura este hulit pacatul acesta. Iezechiel pune intre cele mai mari pacate “camata si adaosul“, iar Legea le interzice in termeni precisi: “Sa nu iei camata de la fratele tau si de la aproapele tau“; si iarasi zice: “Viclenie peste viclenie si camata peste camata“ ³. Iar despre cetatea cea plina de pacate, ce spune psalmistul? “N-a lipsit din pietele ei camata si viclesug.“ Si acum, in psalmul acesta, profetul a adaugat acelasi lucru pentru a-l caracteriza pe omul desavarsit, zicand:

“Argintul sau nu l-a dat cu camata.“

Intr-adevar, este culmea neomeniei ca de la cel lipsit de cele necesare vietii, care-ti cere imprumut ca sa se ajute in viata, tu sa nu te multumesti cu capitalul, ci sa nascocesti venituri si sa aduni bogatii de pe urma nenorocirilor saracului. Domnul ne-a poruncit lamurit, zicand: “De la cel ce voieste sa se imprumute de la tine nu intoarce fata“ .

Iubitorul de argint insa, vazand pe omul silit de nevoi ca ii cade la picioare, rugandu-l – ca ce umilinte nu face, ce nu graieste ? -, n-are mila de cel care se injoseste atata, nu se gandeste ca si el e om; nu-i induplecat de rugamintile lui, ci ramane nemiscat si aspru; nu se uita la rugaciunile lui, nu-l misca lacrimile lui; staruie in refuzul sau, se jura si se blesteama ca si el n-are deloc bani; ca si el cauta, de-ar gasi, pe cineva care sa-l imprumute; isi intareste cu juraminte minciuna si adauga neomeniei sale un nou pacat: juramantul fals. Dar cand cel care cere imprumut ii aminteste de camata si-i numeste vreo ipoteca, atunci iubitorul de argint, coborandu-si sprancenele, incepe sa zambeasca si-si aduce aminte de prietenia de parinte; il numeste cunoscut si prieten si-i spune: “Am sa caut sa vad daca n-am ceva bani pusi deoparte. Da, am o suma de bani data mie de un prieten spre pastrare pentru a-i aduce venit; acela insa a hotarat dobanzi mari; eu voi micsora negresit ceva din dobanzi si-ti voi imprumta banii cu dobanda mai mica”. Camatarul ia o infatisare ca aceasta; il mangaie pe nenorocit cu astfel de cuvinte si-l ademeneste; il leaga cu polite, si nenorocitul pleaca; si, pe langa saracia care-l doboara, ii mai ia si libertatea. Ca cel care-si ia sarcina sa plateasca dobanzi, pe care nu le poate plati, se supune de buna voie unei robii pe viata.

Spune-mi! Ceri bani si castig la acesti bani de la cel sarac? Daca ti-ar fi putut spune ca e mai bogat, ce-ar mai fi cautat la usa ta? A venit sa-l ajuti, si a dat de un dusman! A cautat leacuri, si a gasit otrava! Ar fi trebuit sa usurezi saracia omului, dar tu i-ai marit lipsa. Cauti ca pustia sa rodeasca! Intocmai ca un doctor care se duce la bolnavi, dar in loc sa-i vindece le mai ia si bruma de sanatate ce le-a mai ramas, tot asa si tu faci din suferintele nenorocitilor prilej de imbogatire. Si dupa cum plugarii se roaga sa ploua ca sa li se inmulteasca semintele, tot asa si tu ceri ca oamenii sa fie saraci si lipsiti, ca banii sa-ti produca bani. Nu-ti dai seama ca, nascocind din camata cresterea bogatiei tale, ii faci mai mare adaosul de pacate? Cel care-ti cere bani cu imprumut simtindu-se amenintat nu stie ce sa faca; cand se uita la saracia lui, este deznadajduit, ca nu stie de va putea achita imprumutul si dobanzile; dar cand se uita la nevoia ce o are, indrazneste sa se imprumute. In urma, unul, silit de nevoie, este invins; celalalt e vesel, ca l-a inlantuit cu polite si ipoteci.

Cand cel ce se imprumuta ia banii, este mai intai stralucitor si vesel; se bucura de o floare straina, care vrea sa arate ca i s-a schimbat viata: masa intinsa, haine luxoase; slugile, si ele, au alta infatisare, sunt mai vesele; vin apoi lingusitorii, oaspetii, nenumaratii paraziti ai caselor. Dar indata ce banii incep sa se scurga, iar timpul, cu trecerea lui, adauga dobanzile, noptile nu-i mai aduc aceluia odihna, ziua nu-i mai este vesela, soarele nu-l mai incanta, ci-i amaraste viata; uraste zilele care-i grabesc scadenta, se teme de luni, care-i maresc dobanzile. Daca doarme, vede in vis pe creditor. Urat vis! Creditorul sta la capataiul lui. Daca e treaz, dobanda ii stapaneste gandul, dobanda ii este grija lui. Scriptura spune: “Creditorul si datornicul se intalnesc unul cu altul; dar Dumnezeu pe amandoi ii cerceteaza“ ⁷. Unul, ca un caine, urmareste prada; celalalt, ca un vanat gata prins, se teme de intalnire. Saracia i-a rapit indrazneala. Amandoi numara pe degete scadenta: unul se bucura de cresterea dobanzilor, celalalt suspina de adaosul nenorocirilor. “Bea apa din vasele tale!“ ⁸, spune Scriptura; adica: cerceteaza puterile tale, nu merge la izvoare straine, ci culege din livezile tale cele ce-ti pot usura viata! Ai lucruri de arama, haine, vite, vase fel de fel! Vinde-le! Cauta sa dai totul, afara de libertate.

Poate insa ca-mi vei spune:

- Mi-e rusine sa le vand.

- Ce va fi daca, putin mai tarziu, un altul le va cara, va striga la licitatie bunurile tale si le va vinde pe un pret de nimica, chiar in ochii tai?

Nu te du la usi straine! “Fantana straina este cu adevarat stramta.“ Mai bine este sa-ti usurezi nevoile incetul cu incetul, cu ganduri chibzuite, decat sa scapi de ele dintr-o data cu bani straini, iar mai pe urma sa-ti pierzi toata averea. Daca ai cu ce plati, de ce nu cauti sa scapi de greutatile de-acum cu banii acestia? Iar daca nu poti plati, atunci vindeci un rau cu alt rau. Nu primi sa fii asaltat de creditor! Nu suferi sa fii cautat si urmarit ca un vanat! Inceput al minciunii este imprumutul, pricina de nemultumire, de nerecunostinta si de juramant fals. Altele sunt cuvintele celui care cere imprumut, si altele sunt cand i se cere imprumutul inapoi. “Daca nu l-as fi intalnit atunci, isi spune datornicul, poate ca as fi gasit alte mijloace sa scap de stramtorare. Nu mi-ai pus tu banii in mana fara voia mea? Arama avea aurul tau, iar monedele erau false !”

Daca cel ce te imprumuta iti este prieten, cauta sa nu-i pierzi prietenia! Daca ti-e dusman, cauta sa nu cazi in mainile dusmanului! Te impodobesti pentru putina vreme cu lucruri straine, dar mai tarziu vei pierde si averea pe care o ai de la parinti. Esti sarac acum, dar esti liber! Dupa ce te-ai imprumutat, nu numai ca nu vei fi bogat, dar iti vei pierde si libertatea. Cel ce s-a imprumutat este rob celui ce l-a imprumutat; este rob mercenar, care face o slujba ce i se impune. Cainii se imblanzesc cand primesc hrana; cel ce da cu imprumut se infurie si mat mult cand primeste; nu inceteaza a latra, ci cere tot mai mult. Daca te juri, nu te crede; iti scotoceste toata casa si-ti negutatoreste politele. Daca iesi din casa, te trage la el si te taraste; daca te ascunzi inauntru, sta in fata casei tale si-ti bate la usa. Te face de rusine in fata sotiei, te insulta in fata prietenilor, te ia de gat in piata; rea intalnire in timp de sarbatoare; iti face traiul netrai.

Dar poate ca imi spui:

- Eram la mare stramtorare si nu aveam de unde face rost de bani.

- Care ti-e folosul ca ai amanat cu o zi stramtorarea ta? Ca va veni peste tine iarasi “saracia ca un bun alergator“ , si stramtorarea va fi aceeasi, ba si cu adaos. Ca imprumutul nu-i scapare deplina de saracie, ci o mica amanare a greutatilor pe care le ai. Sa suferim astazi greutatile lipsei! Sa nu le amanam pe maine, imprumutandu-ne! Daca nu te-ai imprumutat, esti la fel de sarac si astazi, si-n zilele urmatoare; dar daca te-ai imprumutat, vei suferi si mai cumplit, pentru ca dobanzile iti maresc saracia. Acum nimeni nu te invinuieste ca esti sarac, ca raul acesta este fara voia ta; dar daca ajungi sa platesti dobanzi, toti te vor mustra pentru nesocotinta ta.

Sa nu adaugam, dar, din nesocotinta noastra, un rau facut cu voia noastra, pe langa relele care vin peste noi fara voia noastra. Nebunie copilareasca este sa nu ne marginim la cele ce avem, ci, intemeiati pe nadejdi nesigure, sa ne expunem la o paguba reala si de neinlaturat. Da, de pe acum te gandesti cu ce vei plati datoria. Din banii pe care-i imprumuti? Dar nu-ti ajung sa-ti acoperi nevoile si sa platesti si datoria. Daca pui insa la socoteala si dobanzile, de unde se vor inmulti atat de mult banii, incat sa-ti usureze si nevoile, si sa-ti acopere si capitalul, iar, in afara de asta, sa mai nasca si dobanzi? Imi spui, poate, ca nu vei da imprumutul din banii pe care i-ai luat. Dar, atunci, de unde? Sa asteptam deci nadejdile acelea si sa nu ne repezim ca pestii la momeala. Dupa cum aceia o data cu hrana inghit si undita, tot asa si noi, o data cu banii imprumutati, suntem strapunsi si de dobanzi. Saracia nu aduce rusine. Pentru ce sa ne adaugam si ocara adusa de datorii? Nimeni nu vindeca o rana cu alta rana, nici nu se vindeca raul cu rau, nici nu se alunga saracia cu dobanzi. Esti bogat? Nu te imprumuta! Esti sarac ? Nu te imprumuta! Daca esti bogat, n-ai nevoie sa te imprumuti, iar, daca n-ai nimic, nu vei avea cu ce sa-ti platesti imprumutui. Nu-ti da viata ta pe mana gandurilor ce ti le vei face mai tarziu, ca sa nu fericesti zilele cand nu plateai dobanzi. Intr-o singura privinta ne deosebim noi, cei saraci, de cei bogati: ca suntem fara griji. Dormim si radem de bogati ca nu pot dormi; suntem fara de griji si veseli, iar bogatii sunt totdeauna incruntati si plini de griji. Datornicul, la randul lui, este si sarac, si plin de griji; noaptea ii e fara somn; si tot fara somn ii este si ziua; e plin de ganduri toata vremea. Socoteste cat pretuieste averea lui, cat casele cele luxoase ale altora, mosiile celor bogati, imbracamintea celor pe care-i intalneste, tacamurile si vesela celor ce dau ospete. “De-ar fi acestea ale mele, isi zice el, as da atata si atata, si as scapa de camata !” Aceste ganduri se inscauneaza in inima lui si noaptea, iar ziua e cuprins tot de astfel de ganduri. Daca bate cineva la usa, datornicul se ascunde sub pat. A intrat cineva in casa cu forta, ii bate cu putere inima. Latra cainele? Il trec sudorile, il cuprinde neliniste mare si se uita de jur-imprejur unde sa fuga. Cand se apropie scadenta, se ingrijeste ce minciuna sa gaseasca, ce scuza sa plasmuiasca pentru a amana pe camatar.

Nu te gandi numai cum te simti cand iei bani cu imprumut, ci si ce vei simti cand ti se va cere imprumutul inapoi! Pentru ce te injugi cu o fiara care naste dobanzi dupa dobanzi? Se spune ca iepuroaicele in acelasi timp si nasc, si hranesc, si zamislesc. La fel si banii camatarilor: in acelasi timp si sunt imprumutati, si nasc, si sporesc. Inca n-ai primit imprumutul in maini, si camatarii iti si cer dobanda pentru luna aceea. Si iarasi banii acestia imprumutati dau nastere la randul lor unui alt rau, acela la altul, si raul creste la nesfarsit. De aceea, acest fel de lacomie isi merita numele ce-l are. Socot ca se numeste camata din pricina relelor multe la care da nastere. Altminteri, cum si-ar fi putut lua o numire ca aceasta?  Sau poate se numeste asa din pricina durerilor si tristetilor pe care le produce de obicei in sufletele celor ce se imprumuta. Precum sunt durerile aceleia ce naste, asa este si scadenta pentru cel datornic. Camata, la camata! Rea odrasla din niste parinti rai. Cametele sa se numeasca “pui de vipere” , pentru ca ele sunt odraslele cametelor. Se spune ca viperele cand se nasc, mananca pantecele mamelor lor; si cametele se nasc mancand casele datornicilor. Semintele cresc cu timpul, iar animalele tot cu timpul ajung la maturitate; dar camata astazi naste, si tot astazi incepe sa nasca. Animalele care nasc de timpuriu, de timpuriu inceteaza de a naste; banii insa, care incep sa se inmulteasca de timpuriu, adauga la nesfarsit ban langa ban. Fiecare dintre cele ce cresc, cand ajunge la marimea ei proprie, se opreste din crestere; dar argintul lacomilor, cu cat trece timpul, cu atat se inmulteste. Animalele, dupa ce transmit urmasilor puterea de a naste, inceteaza de a naste; dar banii camatarilor nasc si dupa ce au nascut alti bani; fac de intineresc si banii cei vechi. Sa n-ajungi sa ai de-a face cu aceasta fiara nemaiauzita!

Uita-te la soare! E liber! Pentru ce-ti expui libertatea vietii tale? Nici un luptator cu pumnii nu se fereste atata de loviturile rivalului sau, cat se fereste datornicul de intalnirile cu creditorul, ascunzandu-si capul dupa ziduri si coloane.

Poate ca cineva imi va spune:

- Cu ce-am sa ma hranesc ?

- Ai maini, ai o meserie, munceste cu ziua, intra sluga! Multe sunt mijioacele de trai, multe sunt prilejurile! Nu poti munci ca esti neputincios? Cere de la cei ce au! E rusinos cersitul? Dar mai rusinos este sa fugi de cel care te-a imprumutat! Negresit, nu spun asta ca sa-ti dau porunci, ci ca sa-ti arat ca toate sunt mai usor de suportat decat imprumutul. Furnica poate sa se hraneasca fara sa ceara si fara sa se imprumute, iar albina daruieste ramasitele hranei ei reginei, careia natura nu i-a dat nici maini, nici meserie. Tu insa, om, vietuitoare care poate deprinde usor orice meserie, tu nu gasesti, oare, dintre toate meseriile, una care sa-ti intretina viata?

Totusi nu vedem venind sa se imprumute pe cei lipsiti de cele de neaparata trebuinta vietii – ca unii ca acestia nici nu gasesc creditori -, ci se imprumuta cei care fac cheltuieli mari, care fac lux inutil, care sunt robi placerilor femeiesti. Femeia spune: “Imi trebuie rochie luxoasa si bijuterii; copiilor mei le trebuie podoaba stralucita a hainelor; dar si slugilor mele le trebuie imbracaminte inflorata si felurita; iar la masa, belsug!” Un barbat care slujeste femeii sale in unele ca acestea se duce la zaraf si, inainte de a se folosi de banii imprumutati, schimba un stapan cu altul; si schimband mereu pe cei care-l imprumuta, prin continuarea raului, nu-si mai da seama in ce incurcatura se gaseste. Si dupa cum hidropicii nu-si inchipuie ca sunt bolnavi, din pricina ingrasarii lor, tot asa si cel care se tot imprumuta isi inchipuie ca e bogat, pentru ca mereu ia si mereu da, achitand imprumutul ajuns la scadenta cu alt imprumut nou; si astfel, prin continuarea imprumuturilor, castiga increderea creditorilor. Dar, dupa cum cei care se imbolnavesc de holera varsa ce au mancat mai inainte si, daca introduc o noua mancare inainte de a li se curati bine stomacul, o varsa iarasi si pe aceasta cu durere si cu zguduituri, tot asa si acestia, platind camata peste camata, fac un al doilea imprumut inainte de a scapa de imprumutul de mai inainte; pentru moment, se lauda cu banii altora, dar mai tarziu isi plang propriii lor bani. O, pe cati nu i-au pierdut banii strain!! Cati imbogatiti, ca in vis, n-au cazut in pagube nespus de mari!

Mi se poate insa spune:

- Multi s-au imbogatit din imprumuturi!

- Dupa parerea mea, mai multi s-au spanzurat. Tu ii vezi pe cei care s-au imbogatit, dar nu-i numeri pe cei care s-au spanzurat, care, nemaiputand indura rusinea fata de creditori, au preferat moartea prin spanzuratoare decat o viata plina de ocara. Am vazut o priveliste jalnica: copii din oameni liberi dusi la vanzare in piata din pricina datoriilor parintilor. N-ai bani ca sa-i lasi copiilor ? Nu le lua si libertatea! Un singur lucru pastreaza-le: bunul libertatii, averea pe care ai mostenit-o tu de la parinti! Nimeni niciodata n-a fost dat in judecata pentru ca tatal lui a fost sarac; datoria parinteasca insa duce la inchisoare. Nu lasa un zapis care sa fie un blestem parintesc pentru copiii si nepotii tai

Ascultati, bogatilor, ce sfaturi dau saracilor din pricina neomeniei voastre! Sa rabde mai bine saracul greutatile vietii decat sa primeasca nenorocirile care vin de pe urma dobanzilor. Dar ce nevoie ar mai fi de cuvintele acestea, daca ati asculta de Domnul?

- Care este sfatul pe care il da Domnul?

- Sa dati cu imprumut acelora de la care nu nadajduiti sa luati inapoi

Poate insa ma va intreba cineva:

- Dar ce fel de imprumut este acela care nu-i legat cu nadejdea restituirii imprumutului?

- Intelege puterea spuselor Domnului si vei admira iubirea de oameni a legiuitorului! Cand vrei sa dai saracului pentru Domnul, datul este si dar, si imprumut; este dar, din pricina ca nu mai nadajduiesti sa ti se dea inapoi; este imprumut, din pricina marii darnicii a Stapanului, Care iti va plati datoria in locul saracului; Dumnezeu, primind prin sarac putin, iti va da mult. “Cel care miluieste pe sarac imprumuta pe Dumnezeu.“ ¹⁴. Nu vrei, oare, sa ai pe Stapanul universului girant ca-ti vei primi inapoi banii imprumutati? Daca vreunul dintre bogatii orasului ti-ar marturisi ca va plati pentru altii imprumutul, nu-i vei primi, oare, girul? Iar pe Dumnezeu nu-L vei primi girant al saracilor? Da argintii care-ti stau degeaba; nu-i ingreuna cu adaosuri si vei avea bine si de la Dumnezeu, si de la sarac! Tu vei avea siguranta ca nu-ti pierzi banii, pentru ca ii pazeste Dumnezeu, iar saracul va avea castig din folosirea lor. Iar daca doresti si adaos, atunci multumeste-te cu cele de la Domnul. El iti va da, in locul saracilor, si imprumutul, si dobanda. Asteapta cele ale iubirii de oameni de la Cel care este cu adevarat iubitor de oameni. Da, dobanzile pe care le iei de la saraci sunt culmea neomeniei. Iti faci castig din nenorociri, scoti bani din lacrimi, spanzuri pe cel gol, lovesti pe cel infometat; mila, deloc; nici un gand ca este om ca si tine acela ce sufera. Si mai numesti si fapte de omenie castigurile ce le ai din unele ca acestea! Vai de cei ce spun ca “amarul este dulce, si dulcele amar” si de cei ce spun ca ura de oameni este iubire de oameni. Nu erau ca acestea nici ghicitorile pe care Samson le punea oaspetilor sai: “Din cel ce mananca a iesit mancarea, iar din cel tare a iesit dulceata“ ; iar din cel ce uraste pe oameni a iesit iubirea de oameni! “Nu culeg din spini struguri, nici din ciulini, smochine“  nici din camata, iubire de oameni. “Tot pomul rau face roade rele.“ ¹⁷ Cei care iau camata suta la suta, cei care iau zece la suta sunt infricosatori chiar atunci cand li se aude numele; iar cei care cer lunar dobanda sunt ca demonii care-i mana pe somnambuli; se napustesc asupra saracilor la soroacele lunii. Datul cu camata este rau si pentru cel care da, si pentru cel ce ia; unuia ii aduce paguba in bani, altuia, paguba in suflet. Plugarul, cand culege spicul, nu mai cauta iarasi samanta la radacina spicului; tu insa culegi si roadele, si nu renunti nici la capital. Semeni, fara sa ai pamant; seceri, fara sa fi semanat. Nu stii pentru cine aduni, dar iti sta in fata cel ce plange din pricina cametei. Este necunoscut cel care are sa se bucure de averea ta adunata din camata. Este nelamurit daca nu vei lasa cumva altora bucuria bogatiei tale, iar tie iti aduni numai raul nedreptatii tale.

Asadar, “sa nu-ti intorci fata de la cel care voieste sa se imprumute de la tine ”si sa nu dai argintul tau cu camata, pentru ca, fiind invatat din Vechiul si Noul Testament cele ce-ti sunt de folos, sa pleci cu buna nadejde la Domnul, ca acolo sa primesti dobanzile faptelor tale bune, in Hristos Iisus, Domnul nostru, Caruia slava si puterea, in vecii vecilor. Amin.

Sf. Vasile cel Mare