Ziua 204/365 (joi) De la depozit la tihnă: cum să-ți eliberezi spațiul și viața

  

De la depozit la tihnă:  cum să-ți eliberezi spațiul și viața

Bună dimineața la cafeluță! Văd că scriu pe blog din joi în joi... :)

Săptămâna aceasta m-am apucat, în sfârșit, să fac ceva ce mi-am propus de foarte mult timp: să transform terasa casei în... terasă! Până acum, din păcate, a fost doar un spațiu de depozitare.

Casa noastră are o terasă destul de generoasă pe două laturi, de tip front porch american, gândită inițial să fie deschisă spre curte. Cu timpul însă, jumătate din ea a fost izolată și închisă cu geamuri, devenind un fel de living pentru anotimpul cald, iar cealaltă jumătate — chiar la intrarea din față — a fost, pe rând, magazie, depozit cu de toate și loc pentru toate lucrurile care nu-și găseau locul.

Deși am încercat de mai multe ori să-i redau scopul inițial, acela de a fi un spațiu de relaxare, nu am avut energia mentală să duc lucrul acesta până la capăt. O astfel de schimbare nu înseamnă doar a muta câteva cutii, ci presupune o debarasare și o reorganizare  a întregii case, pentru a găsi locul potrivit pentru toate.

Când spațiul reflectă sufletul

Am tot amânat acest moment fiindcă ultimii ani au fost  dificili pentru mine, atât fizic, cât și psihic. Pandemia, boala și pierderea mamei, provocările de la serviciu și schimbările firești legate de vârstă m-au epuizat aproape complet. Am fost la un pas de depresie, cred.

Dar parcă îmi revine cheful de viață. Simt că a venit timpul să fac schimbările pe care le-am tot amânat și să închei capitolele rămase suspendate. Pentru mine, terasa aceasta a devenit un adevărat simbol: o invitație de a lăsa cele vechi în urmă, de a mă deschide din nou spre lume, de a pune ordine în casă și de a mă bucura de lucrurile mici și simple.

De ce ne vindecă eliberarea spațiului?

Procesul de decluttering este rareori doar despre obiecte sau despre o simplă curățenie generală. El reprezintă un proces profund psihologic. Lucrurile pe care le adunăm în jur sunt, de multe ori, proiecții ale fricilor, dorințelor sau amintirilor noastre.

Când reușim să eliberăm spațiul fizic, declanșăm o reacție în lanț și la nivel mental:

• Liniștirea „zgomotului” vizual: Fiecare obiect lăsat vraiște transmite creierului un semnal — o mică sarcină neîncheiată. Când eliberezi suprafețele, reduci oboseala psihică.

• Sentimentul de control și stabilitate: Într-o perioadă în care simțim că lumea din jur scapă de sub control, rânduirea propriului spațiu ne oferă o ancoră și ne redă încrederea în noi.

• Încheierea capitolelor vechi: Obiectele adunate în anii grei păstrează o încărcătură emoțională a acelor momente. Renunțarea la ele este o permisiune pe care ne-o dăm pentru a trăi, în sfârșit, în prezent.

• Claritate pentru viitor: Spațiul gol nu înseamnă „lipsă”, ci oportunitate. Când faci loc pe terasă sau în dulap, creezi loc mental pentru stări, idei și proiecte noi.

  
  
  

Ce ne oprește, totuși, să ne apucăm?

Dacă beneficiile sunt atât de clare, de ce este atât de greu să facem primul pas? De ce am amânat atât de mult?

1. Frica de lipsă („Dacă o să am nevoie de asta cândva?”): Păstrăm lucruri vechi „pentru orice eventualitate”, transformându-ne casa într-un depozit pentru scenarii ipotetice de criză.

2. Eul ideal (Cine am vrut să fim): Ne este greu să renunțăm la obiecte pentru că ele reprezintă o imagine ideală despre noi (proiecte neîncepute, haine pe care sperăm să le mai purtăm). A arunca obiectul pare greșit, ca o renunțare la noi.

3. Gândul costului irecuperabil:  „Am dat mulți bani pe asta, nu pot să o dau!”. Adevărul este că banii s-au dus deja. Păstrarea unui lucru nefolosit nu aduce banii înapoi, ci doar ocupă spațiu și generează vinovăție.

4. Vinovăția sentimentală: Ambalăm amintirile în obiecte. Este greu să ne desprindem de lucruri legate de cei dragi, uitând că dragostea și amintirile rămân în noi, nu în cutiile depozitate pe terasă.

5. Oboseala decizională: Să sortezi o viață de om nu e o muncă fizică, ci una decizională obositoare. Când vezi un munte de lucruri, creierul anticipează sute de alegeri mici și alege calea ușoară: amânarea.

    

   
   
    

O nouă deschidere

A face loc în jurul tău este, până la urmă, o formă de blândețe și de atenție acordată propriei persoane. Nu este vorba despre a trăi într-un spațiu perfect sau steril, ci despre a păstra doar ceea ce ne servește cu adevărat viața de acum.

Imediat o să-mi termin cafeluța și  mă apuc iar de treabă. E timpul ca terasa să fie  un loc primitor, unde să ne putem aduna cu toții, ca să ne bucurăm de aer curat, de o cafea băută fără grabă și de timpul petrecut împreună.

Vă invit să mai zăboviți un pic pe blog ca să descoperiți și alte articole dedicate  simplitatății , simplificării vieții și organizării - subiecte ce mi-a fost mereu aproape și care rămân o sursă continuă de reflecție și motivație pentru mine.

 

Vă doresc o zi plăcută , cu multe bucurii!

Cu drag, Irina 

 xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx 

Ai o inima recunoscatoare?

Nu prea am timp sa scriu pe blog : serviciul, reorganizarea casei, familia si gradinaritul meu foarte amatoricesc imi consuma cam toata ziua.Seara pic moarta de obseala, cu diverse dureri prin corp - vorba aia, chiar simt ca traiesc :)). Dar vreau sa notez, pe scurt, ce am mai facut in ultima vreme, ca sa nu uit :)

• aproape am terminat de sortat dulapurile cu haine si de rearanjat dormitoarele. Aproape, ca mai am de lucru, inca n-am intrat in carti, rechizite, etc..Azi ma plimbam printr-un magazin de haine si chiar mi-a placut cate ceva, dar ideea ca voi adauga ceva in dulap, care va trebui spalat, calcat, impaturit, asezat, si care imi va spori in mod obositor plaja de alegeri m-a facut sa renunt imediat :)).
  

• in gradina am scos ridichile care au imbatranit, am copilit si legat rosiile, am pus mulci , dar nu peste tot unde trebuie, ca n-am avut timp.Am stropit pomii, care aveau niste omizi negre, mici si rele. Am stropit si rosiile, cu substante bio, ca aveau un fel de musculite pe ele, si nu aratau prea bine. Am stropit si trandafirii, ca aveau purici. Dupa aia am stropit si cu ingrasamant foliar cropmax. Atata stropeala trebuie in gradina, chiar daca e mica, asa ca am multumit lui Dumnezeu ca s-a inventat pompa de stropit cu baterie :)).Niste bani extrem de bine cheltuiti :).

 

• am inlocuit chimicalele pentru curatenie cu cateva elemente simple si naturale - fulgi de sapun, nuci de sapun,otet, bicarbonat.Cu noile perii si cu solutiile  facute de mine spalatul vaselor a devenit o placere, efectiv savurez senzatii noi :)) si nu am folosit de mult masina de vase, pe care obisnuiam sa o incarc de cel putin doua ori pe zi.Nu m-as  fi gandit ca aceasta activitate poate deveni o experienta senzoriala asa satisfacatoare :)) .Despre sapunul de vase pot sa spun ca e asa de cremos si are un miros asa placut (desi lucrul asta poate fi foarte subiectiv) , incat nu m-am indurat sa-l folosesc la vase, asa ca m-am spalat pe par cu el, si sunt foarte multumita de rezultate.De cand l-am cumparat nu mai folosesc deloc sampon, balsam.
  

 

Cam asta am facut in ultima vreme, pe scurt.Senzatia mea e ca am inceput multe si n-am terminat pe nicaieri, dar, incet incet cred ca o sa ajung la zi si o sa ma pot bucura in liniste de concediul care se apropie :).

 Imi dau seama ca, in ziua de azi, vazand atatea imagini cu case perfecte, in care totul este organizat, aranjat, nou, impecabil, ne poate duce la o stare de nemultumire continua referitor la casele noastre si la idei total irealiste despre cum acestea ar trebui sa arate.

Poate ca Dumnezeu ne-a pus in mana 90 de lei, dar noi suferim si ne plangem  ca nu avem 100. In cautarea noastra dupa perfectiune si tot comparandu-ne mereu cu altii, ajungem sa fim invidiosi si nemultumiti, si nu ne mai bucuram de ceea ce avem aici si acum.De multe ori am fost si eu furata de astfel de stari, dar mi-am amintit ca Dumnezeu ma iubeste, ca El este generos cu fiecare , dupa cum considera ca are nevoie si ii este de folos si nu vreau sa-L mahnesc avand o inima rea si cartitoare..Desi imi doresc o casa mai ordonata si mai organizata, nu vreau sa cad in capcana nemultumirii si a cautarii perfectiunii cu orice chip.Desi ne putem folosi de imaginile de pe internet pentru a ne inspira si a ne motiva sa facem lucruri bune in viata noastra, in acelasi timp trebuie sa ramanem reali si realisti, si sa cultivam o inima recunoscatoare pentru tot ce avem.

In aceasta lume a imaginii si a aparentei putem ajunge pe nesimtite sa fim nemultumitori, de aceea e bine sa fim foarte atenti cum ne raportam atat la ceea ce privim, cat si la ceea ce avem.A fi recunoscatori inseamna sa nu ne dorim mai mult?eu cred ca nu, fiindca totdeauna e loc de progres si de mai bine.Dar, in aspiratia noastra spre o viata mai buna, o familie mai fericita, o casa mai frumoasa, sa nu ne trezim dispretuind cele pe care le avem deja.

,,Mergeţi unde vreţi şi veţi întâlni pretutindeni cârteala. Nu numai în regimurile defectuoase şi păcătoase în care împărăţeşte nedreptatea şi se aud în mod îndreptăţit protestele oamenilor, dar şi în cele mai impecabile societăţi, cârteala găseşte o modalitate de a se strecura şi de a-şi scurge picătură cu picătură veninul. Nu era societatea primilor creştini o societate sfântă? Nu se îngrijeau apostolii de creştini? Şi totuşi! Aşa cum spune cartea Faptele Apostolilor, şi acolo s-au auzit proteste. Dar şi în renumita pildă a fiului risipitor nu-l auzim pe fiul cel mai mare al părintelui iubitor bombănind de nemulţumire că tatăl său nu i-a dat nici un ieduţ ca să se distreze cu prietenii săi? Pe toate le avea în casă şi trebuia să se simtă împlinit, dar i-a lipsit ieduţul...

Oamenii sunt cârtitori unul împotriva altuia, iar în cele din urmă ajung cârtitori şi nemulţumiţi şi împotriva lui Dumnezeu. Găsesc şi motive ca să acuze diferitele lucrări ale lui Dumnezeu. Nu plouă? De ce nu plouă? Plouă? De ce plouă în ziua în care nu vor ei? Ninge? De ce ninge? Creşte temperatura? Ce-i cu atâta căldură? Sunt numai reproşuri, cârteli şi murmure de nemulţumire. Niciodată de pe buzele oamenilor nu iese un „Mulţumesc!” pentru atâtea bunătăţi pe care le împarte Dumnezeu. Aceşti oameni chiar dacă i-ar aşeza cineva şi în Rai, iarăşi vor mârâi. Cât de mare rău este cârteala, bombăneala, moftul! Este un copil pe care l-a născut nemulţumirea, nerecunoştinţa. Să devenim politicoşi, să devenim recunoscători, să învăţăm să mulţumim oamenilor şi, mai întâi de toate, lui Dumnezeu pentru tot binele de care ne bucurăm.

(Ne vorbeşte Părintele Augustin, Mitropolitul de 104 ani – Predici ale Mitropolitului de Florina, Părintele Augustin Kandiotis, vol. XIII, traducere de Valeriu Paloş, Editura Metamorfosi, 2013, pp. 117-118)

sursa:doxologia.ro 

Casuta din padure

Am gasit pe youtube un proiect fooooaaarte dragut si m-am gandit sa il impartasesc cu voi :), in caz ca nu il stiati deja :). Doi tineri din judetul  Neamt, Tiberiu si Cornel, au gasit in padure o casuta in ruina. Le-a placut mult de tot si s-au hotarat s-o renoveze.Prin munca lor , dar si cu ajutor din multe parti, au areusit s-o aduca din nou la viata. Am urmarit cateva toate episoade cu casuta, fiindca e foarte frumos tot ce au facut ei, in plus sunt foarte haiosi, de multe ori am ras cu lacrimi :)).Cu siguranta o sa-i urmaresc in continuare :).

Sper sa va placa de ei. Evitati episoadele cu mancarea, daca postiti :)))

Simt ca m-am indragostit ... :)

 

Dupa cum stiti (sau nu :) ), locuim in afara capitalei, la vreo 15 km, iar casuta noastra e asezata un pic mai izolat, cu ceva distanta pana la transportul in comun, scoli si magazine, de aceea depindem foarte mult de masina.

Daca vrei sa mergi pe jos sau cu bicicleta/trotineta  ca sa ajungi la autobuz, la magazin sau la biserica lucrurile se complica, deoarece pe aici  nu exista trotuare, iar traficul s-a aglomerat foarte mult in ultimii ani, asa ca mersul pe strada e destul de riscant, in special pentru copii. O alta  problema pentru mine este ca nu conduc. Nu am facut scoala de soferi si nici nu ma tenteaza ideea, sincer sa zic, desi mi-am trecut-o pe lista de facut de nu stiu cate ori..In general prefer transportul in comun, dar cand da frigul nu e prea placut :).
 Asa ca am tot cautat un mijloc de transport mai economicos, care sa nu necesite multe cheltuieli. Si cu care sa pot merge pe ploaie, vant sau ninsoare.Si sa incapa in el cumparaturile si/sau macar un copil. Si pentru care sa n-am nevoie de carnet de conducere.

Tot sapand pe net am gasit  ceva minunat, si anume mopedul electric cu cabina :). A fost dragoste la prima vedere :)).

google

E micut, dragalas, are 2 sau 3 locuri, viteza maxima este de 45 km/ora si autonomia bateriei este de 70 de km sau 100 km, depinde de model. Consumul este foarte mic, costurile ajungand la 4 lei pe suta de km.

Daca nu va place cu 3 roti, exista si cu 4, arata exact ca o masinuta :), dar  costa mai mult.

google

Mie mi se pare ideal pentru transportul in oras si din/catre localitatile limitrofe. Este mic si se poate ,,strecura,, prin traficul infernal din Bucuresti sau din alt oras mare, si nici parcarea n-ar fi chiar asa o problema, din cauza dimensiunii reduse.

Deoarece poate depasi 25 km/ora e nevoie de permis categoria AM , care se obtine mai usor decat permisul obisnuit. Acest tip de permis poate fi luat de la 16 ani , deci mopedul poate fi condus de   adolescenti (daca aveti curaj sa-i lasati :) )).

Pe piata noastra am gasit astfel de ,,masinute,, produse de polonezi, dar am vazut ca exista si un producator roman, din Brasov,  care va incepe vanzarile anul viitor - pentru cei interesati, situl este elbons.ro.

Pe situl lor va puteti programa la un test drive, incepand cu sfarsitul lui ianuarie 2020.

  Am gasit cu greu un filmulet cu   test drive - ma interesa mai ales cum se comporta in conditii de frig si zapada. Desigur, rusii nu dorm :)), c importa astfel de triciclete/mopede , foooarte simpatice -  le comercializeaza sub denumirea de  triscooter- si au multe filmulete cu ele, in tot felul de conditii de trafic - gasiti pe youtube.

google

Pretul este intre 2000 de euro (daca iti cumperi minim 3 bucati de pe Ali Expres :))  ) si  6000 de euro.

Unii ar spune ca e foarte scump , ca la mai putin bani de atat iti cumperi o masina incapatoare :), dar marimea pretului e in ochii privitorului, ca sa ma exprim metaforic :)). Eu cred ca exista  multe avantaje la acest tip de autovehicul fata de o masina clasica. De exemplu, nu trebuie sa platesti taxa de poluare, itp sau asigurare scumpa, iar costurile de alimentare sunt foarte mici.Deoarece nu poti sa mergi cu viteza mare, scad si riscurile de accident :).Ocupa putin spatiu in parcare sau in curte.Nu e o masinarie complicata, deci n-ai nevoie de ulei, de tot felul de lichide si de filtre, de mecanic sau de cine stie ce reparatii.E simpatica :)) si e pe trend urcator :). Sunt convinsa ca in maxim 10 ani va fi plin de ele, deoarece tendinta este spre eliminarea masinilor cu combustibil fosil si inlocuirea lor cu transport pe baza electrica

Un alt lucru bun e ca acest tip de vehicol poate fi foarte util pentru persoane cu handicap sau in varsta.Exista variante mai ieftine, fara cabina, cu un scaun si  cu cosulet de cumparaturi( in strainatate se poate intra cu ele in magazine).Ceva de genul asta :

google

Chiar am vazut pe cineva in trafic conducand una exact la fel :).

Voi ce ziceti, v-ar place asa ceva?Eu am trecut-o pe lista de dorinte deocamdata :)) si ca plan concret mi-am propus  sa fac un test drive cat mai curand :). Ma gandesc ca  anul viitor sa-mi iau un permis macar categoria AM,  poate Mos Craciun va fi generos la un moment dat, si mai bine sa fii pregatit, decat sa fii nepregatit :))).

Viata la dimensiuni reduse

Bine v-am regasit si  multumesc ca v-ati gandit la mine in tot acest timp - nici nu mi-am dat seama ca a trecut o luna si mai bine de cand n-am scris pe blog. Nu are rost sa povestesc despre problemele mele (da, am si eu probleme ca toata lumea, in caz ca unii isi inchipuie ca traiesc in vreun colt de rai :)) ), prefer sa ma concentrez asupra lucrurilor pozitive- vorba aceea, cele rele sa se spele, cele bune sa se-adune :)). 

 Evenimentele din ultima vreme m-au facut sa ma gandesc mai mult la felul in care traiesc.Imi doresc mai multa simplitate , nu stiu cum se face ca, desi nu cumpar mai nimic, nu mai am loc in casa de lucruri. Nu e prima oara cand ma gandesc cum sa-mi simplific viata -cuvantul anului 2014 a fost simplitate.

 M-am uitat la un documentar despre casutele mici, in ideea de a gasi ceva inspiratie si pentru reorganizarea casutei noastre. Lucru care se cere, avand in vedere ca locuim aici mai multe persoane decat planuisem initial :). Minimalismul mi se pare singura solutie valabila, dar dificil de aplicat. Constat ca sunt foarte atasata de diverse lucruri si imi place sa le pastrez, sa le adun, desi nu le folosesc- doar cu gandul ca imi vor fi utile candva in viitor. Lucruri de-ale noastre, lucruri de-ale copiilor. Pe de o parte asa m-am saturat de ele si sa tot am grija lor, pe de alta parte, din cand in cand, unele chiar imi trebuie :)). Inca nu am o solutie pentru aceasta dilema. 

Se apropie Postul Mare si as vrea sa folosesc aceasta perioada pentru a-mi reorganiza prioritatile si bunurile pamantesti :)).

Din tot documentarul despre casute mici mi-a placut cel mai mult doamna din episodul doi, de la min.41.31. Diagnosticata cu o boala de inima care ii poate aduce sfarsitul in orice moment a inceput sa-si puna intrebari asupra modului in care traia si se raporta la lucruri. Una din intrebarile la care s-a gandit a fost : pe care din lucrurile pe care le ai ti-ai dori sa-l strangi la piept in ceasul mortii?si a realizat ca nu si-ar dori sa stranga la piept un obiect...

Casuta ei este de o simplitate dusa la extrem- in momentul acesta mi se pare imposibil sa pot 

trai asa :). Dar o sa ma gandesc mai mult la asta, poate gasesc o solutie potrivita cu nevoile familiei noastre.

si o alta casuta care mi-a placut

Nu sunt genul auster

Iar am schimbat aspectul blogului, dar ce sa fac, simteam ca nu ma reprezinta, era prea auster pentru gustul meu :). Ma gandeam azi la diferenta dintre austeritate si simplitate - am scris aici o postare referitor la asta.

Imi place simplitatea, cu toate astea nu tind catre minimalism, austeritate sau utilitarism. Imi plac lucrurile in culori vii, interioarele pline de caldura data de lucruri nu neaparat scumpe, nu neaparat multe, ci frumoase, vesele, luminoase. 

Cred ca de aceea iubesc gradinile englezesti, usor salbatice si pline de culori si miresme, si casutele englezesti, in usa carora bati cu un ciocanel inflorat si a caror intrare e luminata de un felinar dragalas.

Imi plac imprimeurile inflorate, si portelanurile delicat pictate din care, atunci cand bei, ceaiul pare mai parfumat si viata mai frumoasa :)

O floare, o inimioara, o boare inmiresmata...un mic amanunt, dar care da culoare si savoare vietii..

Categoric, Anglia veche, rurala, e locul la vederea caruia vibreaza sufletul meu :), fiindca acolo am gasit o simplitate plina de frumos si finete, asa cum mi-as dori sa aduc si in viata mea :)...

(sursa fotografiilor )

Irina

De ce sa ne construim (cumparam) o casa mica?

Dupa cum va spuneam, recent ne-am construit o casuta la tara...iar casuta e chiar casuta, adica e mica- sau mai mica decat se obisnuieste acum la noi.

De cand am inceput proiectul si pana am terminat de construit, de la arhitect la mesteri- toti ne-au zis acelasi lucru- vai, dar ce casa mica, e prea mica, dar o sa incapeti intr-o casa asa mica?vazand prima oara fundatia iesind din pamant trebuie sa spun ca ne-a trecut si noua un gand prin cap - oare n-o fi prea mica?Senzatia era ca n-o sa incapa nici macar un scaun acolo :). Dar lucrurile s-au schimbat cand s-au construit peretii.

J. Kruskamp

 Din punctul meu de vedere casa noastra  are o suprafata suficienta chiar si pentru familia noastra care nu e totusi mica :)). Sunt 80 mp (bucatarie, living, trei dormitoare, doua bai si o camara). Dar comparativ cu tot ce s-a construit la noi in ultimii ani - suprafete de minim 150 mp -  80 mp par foarte putin. Oamenii au construit case mari fiindca au vrut sa stea in spatii mai largi decat la bloc, ori s-au gandit -,,odata fac o casa, sa pun un etaj si pentru copii"(desi ce stii ce se va intampla cu copiii tai, pe unde ii va purta viata?) , ori lucrurile le mergeau bine, se puteau imprumuta de la banca cu sume mari, si nu si-au pus problema ca lucrurile pot sa mearga prost la un moment dat. Sau pur si simplu li se pare de neconceput sa-si faca o casa de suprafata normala- cum mi-a spus mie cineva (persoana fara copii, care locuieste momentan intr-o garsoniera)- pai cum, sa-mi fac casa fara dormitor de oaspeti, birou, loc de luat masa, subsol si etaj?mai bine nu ma apuc...

J. Kruskamp

M-am gandit sa scriu acest articol in special pentru cei care tanjesc sa se mute la casa, dar li se pare ca nu-si permit , fiindca nu se gandesc ca ar putea fi fericiti si multumiti intr-o casa mica, de maxim 100 mp. Iata cateva motive pentru a construi o casa mica, sau mai bine spus - obisnuita :

1.Pret mai mic - oricat trancane arhitectul ca ,,ce mai conteaza un 10-20 mp in plus acolo", eu va spun ca orice mp in plus conteaza daca vrei sa finalizezi casa, astfel incat sa te muti cat mai repede, si nu sa construiesti o viata(in caz ca nu esti vreun nabab, evident :))  ). Un mp de constructie la cheie  costa de la 400-450 euro in sus - depinde de materialele folosite. La acest minim, 10-20 mp inseamna intre 5000 si 10000 euro, bani care s-ar putea sa faca diferenta intre a avea o casa construita pe jumatate si una finalizata. Sau intre una finalizata, dar fara utilitati. Sigur, unde merge mia merge si suta, va spune romanul. Dar daca exact de suta aia n-o sa mai poti face rost?nu ar fi mai bine sa te incadrezi intr-un buget pe care ti-l permiti?De ce sa intri in datorii mari, sau toata viata, in loc sa mergi intr-un concediu sau sa faci altceva cu banii, sa aduni leu pe leu ca sa mai pui o usa, ori un geam, doar fiindca n-ai fost intelept sa te intinzi  mai mult decat era plapuma?

Atunci cand va ganditi sa construiti o casa, nu uitati ca, pe langa imobilul la cheie, va trebui sa aveti bani pentru acte (proiect, autorizatii, intabulare la final, etc.), utilitati (apa canalizare, curent gaze), gard (multi nu-l iau in calcul, dar o sa aveti nevoie de cel putin 20-30 euro pe metru liniar, si va spun sigur ca fara gard e greu de trait la casa :)) ), amenajarea curtii cat de cat (trotuare, alei daca nu vrei sa inoti prin noroaie cand ploua) si mobilarea interiorului.

J. Kruskamp

2.Costuri de intretinere mai mici - in Romania iarna e (destul de) lunga, si fiecare mp in plus de casa incalzit va scoate  din buzunar sume care, adunate, vor fi destul de importante. La o casa de peste 150 mp incalzirea cu gaz poate ajunge lejer la 1000 de lei pe luna,mai ales acum, cand toate se scumpesc. De ce sa te inghesui iarna in bucatarie cu toata familia, ca sa platesti putin la incalzire, cand ai putea mai bine sa construiesti o casa a carei incalzire ti-o permiti chiar si in vremuri mai grele?

3.Mai putin timp si efort pentru curatenie- pentru gospodine nu e nevoie sa spun mai mult...Cat timp va ia sa faceti curatenie in apartament, in general, si de Pasti sau Craciun?daca va mutati la o casa de doua-trei ori mai mare, faceti inmultirea :). S-ar putea ca pe lista de cheltuieli de intretinere sa fie nevoie sa adaugati plata unei menajere. Nu mai bine construiti atat cat puteti intretine prin eforturi proprii?

4.Datorii mai mici, risc mai mic - daca veti construi casa cu credit, o datorie mai mica va insemna mai putini ani de plata si o rata lunara suportabila si in vremuri mai grele.

5.Legaturi de familie mai puternice- intr-o casa mica vei fi, vrand-nevrand mai apropiat de cei cei dragi...iar daca nu iti sunt dragi, ce rost are sa stati impreuna? :)

J. Kruskamp

6.O viata mai simpla si mai ieftina- un spatiu mic te obliga sa fii atent ce si cat cumperi, neavand spatiu de depozitare. O casa mai mica te determina sa fii selectiv si cumpatat in acumularea de bunuri.

7.Mai usor de vandut- in caz de ceva ,,piata de desfacere" pentru o casa mai mica este mai larga.

J. Kruskamp

Dar n-o sa ma simt inghesuita intr-o casa cat un apartament? senzatiile legate de un spatiu de locuit sunt foarte personale, dar, ca idee, la o casa se adauga curtea, in care iti petreci de obicei o foarte mare parte din timp, si eventual imprejurimile. Spre deosebire de bloc, unde apartamentele dau senzatia de sufocare si inghesuiala, fiindca n-ai unde iesi(decat in oras), casa se prelungeste cu exteriorul.

Daca ati construit o casa, mare sau mica, sau daca aveti in intentie sa construiti/sa cumparati una, m-as bucura sa completati cele de mai sus cu propriile impresii si experiente :).

Va multumesc si va doresc o zi frumoasa!

Provocare la o viata simpla

Simplu, simplificare, simplitate...sunt cuvinte pe care le auzim tot mai des in ultima vreme.Stresul ne copleseste si seara, cand punem capul pe perna, visam la o viata in care sa nu avem atatea pe cap. Eu incerc sa trec de la vis la realitate :), si am acceptat provocarea de mai jos.

  Se spune ca in ziua de azi e mai greu sa traiesti simplu, datorita felului de viata contemporan, dar eu cred ca, dimpotriva, modernitatea ne-a deschis multe cai spre a trai conform credintelor proprii. Desi societatea actuala vine cu problemele ei, adevarul e putem beneficia de progres in multe feluri. Nu cutitul e rau, ci modul in care il folosim.

In ceea ce priveste o viata mai simpla, ea poate fi dusa oriunde - la oras sau la tara. Fiecare alegere are avantajele si  dezavantajele ei, ramane sa ni le asumam pe cele din urma.

Am preluat aceasta provocare de aici :

Ce inseamna sa traiesti simplu?

• identifica ceea ce este mai important pentru tine, si elimina restul
• elibereaza-te astfel incat sa ai mai mult timp pentru a face lucrurile care iti plac, care te inspira si pentru a fi cu cei pe care ii iubesti
• fa-ti curatenie in minte si in suflet, in viata ta zilnica si in viata ta virtuala
• fa lucrurile unul cate unul, pe rand,  micsorand stresul
• straduieste-te sa traiesti cumpatat, cumparand doar cea ce consideri ca iti este cu adevarat necesar
• incetineste ritmul si traieste prezentul in mod activ
• incearca sa traiesti sanatos, atat in ceea ce priveste curatenia casei si a corpului, cat si hrana, miscarea si gandirea
• straduieste-te sa traiesti "verde" si sustenabil atat cat iti permit imprejurarile
• bucura-te de micile placeri ale vietii
• simplifica-ti scopurile, sarcinile zilnice si asteptarile

Ce este provocarea "traieste o viata  simpla"?

 E o promisiune solemna si personala de a trai o viata simpla intr-o lume complicata. Viata simpla este un act constient de a-ti curata mintea si mediul inconjurator de lucruri inutile, de gunoaie, si de a te inconjura cu lucruri pe care le valorizezi si le pretuiesti.

De ce as accepta aceasta provocare?

Preluand aceasta provocare faci o decizie constienta de a-ti pastra sanatatea mentala in lumea moderna, plina de agitatie si stres. Se stie ca atunci cand iti pui ceva in minte este bine sa iti si notezi. Insigna provocarii iti va aminti mereu sa incetinesti ritmul, sa te relaxezi si sa cauti adevarurile simple ale vietii atunci cand esti tentat sa uiti si sa te reintorci la normal. Fa ca simplitatea sa fie noua ta normalitate!

Simplitate versus austeritate

Cand vine vorba de simplificarea vietii multi oameni se gandesc ca acest lucru este echivalent cu austeritatea, cu refuzarea tuturor dorintelor si lucrurilor placute sau cu un trai saracacios, lipsit de orice bucurie.

Oare traiesc simplu daca nu-mi ingadui nimic frumos, si traiesc doar cu "strictul necesar"?Cred ca e important sa nu fim risipitori, sa ne chibzuim banii astfel incat sa avem ceva economii puse de-o parte pentru cazuri de urgenta, si sa nu intram de aiurea in datorii. Dar adevarata simplitate nu inseamna zgarcenie si o viata in saracie lucie, ci  efortul de a constientiza ce este cu adevarat valoros in viata pentru noi, si a folosi banii pentru a obtine acele lucruri in particular.Inseamna sa gasim  acel echilibru in viata, astfel incat sa ne simtim bucurosi, impliniti, multumiti.

Daca punem accentul pe obiecte - indiferent ca vrem sa adunam cat mai multe, ori sa scapam de ele- ne vom concentra prea mult pe material, riscand sa pierdem esentialul.
E important sa ne gandim la viitor si sa-l planificam, dar fara sa uitam a ne bucura de prezent.
O viata de simplitate nu poate fi decat asumata in mod benevol, e o alegere. In sensul ca poti castiga bani suficienti,sau chiar foarte multi :), dar alegi sa ii redirectionezi in asa fel incat sa obtii in viata ta un echilibru intre munca, viata de familie si timp personal. Cand esti nevoit sa te descurci lunar cu sume foarte mici de bani, nu se cheama simplitate, ci saracie.

Cred ca simplitatea inseamna sa iesim de buna voie din aceasta capcana a ritmului contemporan foarte rapid, pentru a avea timp sa ne bucuram cu adevarat de viata, sa savuram fiecare clipa la valoarea ei reala, sa traim intens fiecare moment, fara sa avem mintea la o mie de lucruri in timp ce facem ceva.

Irina

Drumul catre o viata mai simpla

   A inceput sa se vorbeasca si la noi mai mult despre simplificarea vietii- majoritatea  visam la un trai mai linistit, fara atata alergatura si stres. 

In general asociem aceasta idee cu traiul la tara, ceea ce e adeseori o piedica mentala spre simplificare- fiindca, evident, nu e simplu (si adeseori nici ieftin) sa te muti de la oras si sa-ti schimbi intregul stil de viata.Desigur, exista cativa curajosi care au facut acest pas- de obicei ne multumim sa le citim blogurile :), si sa ne gandim cat de imposibil e pentru noi sa facem asta.

Eu cred ca o viata simpla nu inseamna neaparat sa iti schimbi locatia din urban in rural, ci sa faci o suma de alegeri constiente pentru a duce o viata mai putin materialista si mai independenta fata de sistemul social. Nu e doar incercarea de a te restrange financiar pentru a duce aceeasi viata, cheltuind mai putin, ci e vorba de o schimbare completa a modului de gandire si a valorilor personale.

Oamenii vor sa-si simplifice viata din diverse motive- s-au saturat de stres, de consumerism, de presiunea de a fi mereu competitivi sau simt ca traiesc dupa asteptarile altora, nu ale lor. Alteori o boala sau o criza in familie ii determina sa se opreasca din aceasta goana nebuna a secolului nostru si sa-si reevalueze viata si prioritatile.

De obicei primul pas catre o viata mai simpla este sa  gasim  o  metoda pentru a castiga mai mult timp liber lucrand mai putine ore. Asta poate insemna schimbarea serviciului, ori poate doar renuntarea la orele peste program, sau lucrul cu jumatate de norma. Nu exista o solutie generala- fiecare trebuie sa gaseasca o cale in mijlocul circumstantelor in care se afla.

Al doilea pas este sa consumam mai putin, si implicit sa cheltuim mai putin. Odata ce reusim sa  facem diferenta dintre nevoi si dorinte vom constata ca multe din lucrurile pe care obisnuiam sa cheltuim banii nu sunt asa de importante si de necesare precum aveam impresia.

Mai jos sunt cateva idei pentru a ne simplifica viata acolo unde suntem :

• redu numarul de servicii pe care le cumperi. In loc sa platesti pe cineva sa faca un lucru, invata sa-l faci singur, asa vei scuti o gramada de cheltuieli (varuit, reparatii simple la instalatia sanitara sau la cea electrica, croitorie simpla  - tras un tiv, cusut perdele, scurtat pantaloni sau maneci de haine-, mici reparatii la masina, etc.)
• nu mai cumpara la nimereala, impulsiv. Invata sa urmaresti reducerile si sa faci un stoc de alimente si de lucruri de baza. Nu mai fa cumparaturi zilnic, ci odata pe saptamana sau pe luna, in functie de meniul saptamanal planificat dinainte.
• schimba-ti modul de a te alimenta. Consuma mancaruri simple, din putine ingrediente, pe cat posibil integrale, preferabil gatite in casa.Introdu in meniu cat mai multe cruditati. Renunta la dulciurile din comert in favoarea fructelor. Renunta la zaharul alb si inlocuieste-l cu cel brun sau cu miere. Pastreaza meniurile complicate si rafinate pentru mesele festive, daca iti este greu sa renunti in totalitate la ele. Redu consumul de carne si renunta la semipreparatele din comert. Punand in practica aceste sugestii nu doar ca   vei face o mare economie la bugetul de mancare, dar iti vei imbunatati si sanatatea
• cauta sa traiesti "ecologic". Redu, pe cat posibil, consumul de electricitate, benzina si apa. Recicleaza, composteaza, redu risipa.Atunci cand cumperi ceva gandeste-te cate resurse se consuma pentru a produce obiectul respectiv, si ce se va intampla cu el cand iti va fi inutil- si incearca sa nu mai contribui cu bugetul tau la poluarea planetei.

Cred ca si pentru noi, romanii, care traim de mai putini ani intr-o societate consumerista, va veni vremea cand, privind la familiile noastre destramate, la sanatatea distrusa, la lipsa acuta de timp si de bucurie, ne vom intreba ce inseamna cu adevarat succesul, si daca nu cumva a venit momentul sa facem o schimbare in modul nostru de gandire si de viata.

 Sa trecem de la "a avea " la "a fi" :).

Irina

Saracie sau bogatie?

M. Kinkade- Beyond the garden gate

Două lucruri cer de la Tine, nu mă respinge înainte de a muri:

 Prefăcătoria şi cuvântul mincinos îndepărtează-le de la mine; sărăcie şi bogăţie nu-mi da, ci dă-mi pâinea care-mi este de trebuinţă, 

 Ca nu cumva, săturându-mă, să mă lepăd de Tine şi să zic: "Cine este Domnul?" Ca nu cumva, sărăcind, să mă apuc de furat şi să defaim numele Dumnezeului meu. 

Pilde 30:7-9

10 zile off-line

Citeam nu de mult aceasta postare a parintelui Victor, in care anunta ca va lua o mica pauza de internet, iar aici povesteste cum a fost aceasta experienta.

Daca acum cativa ani, nu foarte multi, viata mergea bine mersi fara internet, azi majoritatea dintre noi nu putem concepe sa traim fara el. Prietenii, posta, presa, biblioteca si hobbyurile s-au mutat online, si parca nu putem o zi fara net.

Imaginati-va 10 zile off-line- parca deja va trec fiori reci, asa-i ? :))

Incepand de maine o sa fiu off-line timp de 10 zile - fara bloguri, mail, skype, facebook, forum si asa mai departe.

Voi introduce moderarea comentariilor pentru aceste 10 zile.

Vor aparea in continuare postarile de duminica, si versetul de luni, fiindca le-am scris dinainte :)

Cum a fost - va voi povesti pe 14 februarie :).

Spor in toate, si pe curand!

Irina

Casuta de criza- din garaje de beton

 Cautand ceva pe net am gasit pe un bloc o idee foarte ingenioasa - o casuta facuta din garaje de beton. Proprietarul ei, Andrei, povesteste pe blogul  lui:

 „ Fiind de loc din capitala, nascut si crescut intr-un bloc gri, si cu ganduri mari, ca ultimul drum sa nu porneasca coborand cateva etaje pe scari, m-am hotarat, in anul crizei, sa nu mai platesc chirie si sa mizez pe ce nu aveam in buzunar pentru a-mi ridica propria „garsoniera” ”.

Andrei avea terenul, pe care l-a imprejmuit, si apoi a inceput constructia casutei, folosin doua garaje tip „Granitul”, mult entuziasm si ceva ajutor de la oameni priceputi.

Casuta are baie, bucatarie, incalzire cu centrala electrica, o camera jos si posibilitatea unei camere in podul mansardabil. Costurile au fost destul de mici - in jur de 3500-4000 de euro. Daca vi se pare mult, trebuie sa va spun ca o casuta din lemn „de vacanta”, de 20 mp, fara nimic in ea, costa in jur de 4-5000 de euro.

L-am admirat pe acest baiat tanar care, in loc sa aleaga calea mai ”usoara” a unui credit urias si impovarator pe multi ani de zile, ca sa aiba o casa, a preferat sa rabde, sa munceasca mult si sa traiasca simplu, gasind o solutie extrem de ingenioasa la problemele sale. Sunt multe lucruri de invatat de la el.

Las cateva imagini sa vorbeasca- mai multe gasiti aici.

 

Va doresc o zi frumoasa!

Irina

Simplitate in toate

 

Duhul Sfant odihneste in inimile simple. Simplitatea interioara trebuie sa se reverse

asupra tuturor lucrurilor exterioare. Simplitate in toate: in vorbire, in imbracaminte.

Nu te arata ca esti evlavios, nu privi in jos, nu vorbi cu voce slaba, cu prefacatorie; caci daca

iti iei cu fatarnicie o infatisare smerita, chiar manat de bune intentii, s-ar putea ca

harul sa se indeparteze de la tine.

Orice suflet binecuvantat este simplu, drept, milostiv, cumsecade, lipsit de

mandrie si de rautate, e infranat si se teme de Dumnezeu.

Lipsa rautatii si simplitatea atrag harul si mila lui Dumnezeu mai mult decat

toate celelalte virtuti.

Staretul Partenie (1790-1855)

 din "Mari stareti rusi - vietile, minunile, indrumarile duhovnicesti", vol. 1

ed. Sophia