A inceput sa ma obsedeze (ma rog, vorba vine :) ) ideea asta de simplificare a vietii.
Am vazut aseara un filmulet facut de Cristian Tabara - "Ramet, tara dincolo de timp". Un loc rupt de lume, traind in case vechi de sute de ani, mici, doar o camaruta. De jur imprejur munti- de parca erau casute aruncate spre cer. Oameni batrani trupeste, dar tineri sufleteste, cu ochi senini, si rugaciune cu lacrimi.
Din partea a doua mi-a retinut atentia o bucatica de dialog - batrana spunea : tinerii de astazi nu se mai gandesc sa faca o gospodarie. Au lasat parinti, casa, si au plecat la oras, unde e mai usor. Si Cristian Tabara intreaba - dar daca ar ramane aici tinerii ce ar putea face? Si raspunsul batranului, sotul ei, a fost unul pe care l-am gasit extrem de profund - "Noi ce-am facut, sau parintii nostri?am muncit ca sa-i crestem pe ei. Ca au fost doi, ca au fost opt, ca au fost zece...". Liniste sufleteasca, si jertfa senina si tacuta pentru altii. Simplitate.
Irina
Iri,sunt foarte multe locuri in Romania extraordinare,de exemplu Tara Maramuresului....!
RăspundețiȘtergereMultumesc.
RăspundețiȘtergereUite ca a ajuns si in America batranica:)
Gingasica, sunt sigura ca sunt, doar ca eu nu stiu de ele :)
RăspundețiȘtergerehihi, Adriana, ti-a placut?
Mimi, have you seen the movie?
fotografia este extraordinara. parca am uitat ca viata poate fi si simpla. si frumoasa.
RăspundețiȘtergere