Zilele dinainte de Craciun sunt totdeauna aglomerate.Din fericire scolile s-au incheiat putin mai repede decat scrie la carte :)), chiar ar fi fost aiurea sa alerge copiii astia pe autobuze pana in Ajun, practic.
Din fericire aveam majoritatea alimentelor cumparate deja (ati observat ce mult s-au scumpit toate?) , asa ca joi si vineri am fost doar sa mai luam cateva maruntisuri si cadourile.Desi ispita sa gatesc fel de fel a fost mare, m-am tinut tare :)), cu gandul ca e pacat sa arunc mancare.Am avut bors de gaina, friptura de pui cu garnitura de piure, cartofi dulci si muraturi, salata de boeuf cu salata de sfecla rosie, si tort ,, Padurea Neagra".
Bradul, ca in nici un al an, l-am facut in seara de Ajun.Fiindca nu avem loc de un brad mare, am facut un brad micut.E un brad normal, fara nici o tema :)), cum vad ca e moda acum, si fara nici un farafastac.In varf i-am pus ingerasul pe care l-am facut cu Ale pentru Adventul de hartie.
La treaba m-au ajutat si fetele, si am plecat oricum de la gandul ca fac cat pot si asta e, nu trebuie sa fie totul perfect (cum mi-as fi dorit) :)).
In dimineata de Craciun ne-am bucurat de cadourile de sub brad, am fost la biserica (unde era cat se poate de aglomerat), am luat masa in familie si apoi ne-am bucurat de liniste si de odihna.Seara am facut popcorn si ne-am uitat impreuna la un film nou aparut, foaaaarte dragut : Encanto.Un film cu mult substrat pentru familiile mari, in special, unde personalitatile diferite se ciocnesc mai des decat in familiile mici :)).
A fost primul an in care copiii ne-au facut cadouri, cumparate din banutii lor, sau facute de ei, ceea ce m-a impresionat pana la lacrimi.Noi nu le-am spus niciodata sa ne cumpere daruri si nici asteptari nu am avut, de aceea m-a marcat mult, ca a venit de la ele si ca au facut un mic sacrificiu pentru noi.Poate totusi, in acesti ani de parinteala, am facut si ceva bine, nu stiu :)).
Vremea a fost foarte calda pentru aceasta perioada a anului, cu soare si peste zece grade, parca ar fi fost o zi de primavara.
La final de zi ma gandeam ca cel mai mare dar al Sarbatorilor nu se cumpara cu bani.E bucuria ca Dumnezeu e cu noi, si ca noi suntem impreuna, cu bune si cu rele.De fapt asta vrem sa exprimam prin curatenie, belsug de mancare si belsug de cadouri : ca Dumnezeu e bun si plin de daruri, si le revarsa peste noi fara partinire, buni sau rai.Prin tinerete :)), cand eram mai aspra si mai riguroasa :)), am condamnat comercializarea excesiva a Craciunului si am incercat sa imi feresc familia de ea.Cu varsta mi-a mai venit mintea la cap :)), si mi-am dat seama ca e bine sa luam lucrurile asa cum sunt si sa ne bucuram de ele, fiindca Dumnezeu ne spune ceva chiar si prin acest mod in care omenirea abordeaza Sarbatorile.Exista o magie a Craciunului si chiar e perioada in care facem eforturi sa fim mai buni si mai darnici, ceea ce nu e in firea noastra.Totul in jur e imbodobit, luminos, vesel, ceea ce ne aminteste ca de fapt asa ar trebui sa fie viata noastra, plina de lumina, de bucurie, de minuni la orice pas.Mi-as dori sa pot pastra tot anul in suflet aceasta lumina a Craciunului, care ne vorbeste in soapta despre bunatatea lui Dumnezeu.
Va imbratisez, va multumesc si va doresc Sarbatori binecuvantate, cu multa lumina in suflet, alaturi de cei dragi!
