Nu te ingrijora!

Dimineata am deschis Radio Trinitas exact cand se citea Evanghelia zilei si m-am bucurat sa aud unul din pasajele pe care le indragesc mult  :Evanghelia dupa Luca, cap. 12 : 13-31.

In acest pasaj Mantuitorul ne vorbeste despre pacatul lacomiei (al adunarii de averi) si ne indeamna sa nu ne ingrijoram pentru mancare sau pentru imbracaminte, sau pentru alte lucruri ale vietii, fiinca Dumnezeu a promis ca  se va ingriji de tot ce avem nevoie, daca vom cauta intai Imparatia Lui.

ilustratie de Lisa Martin

Nu stiu voi cum sunteti, dar pe mine  ma lovesc de multe ori ispitele  nelinistei si ingrijorarii gandindu-ma la facturile care trebuie platite, la mancarea care trebuie cumparata, la haine, la cheltuieli de transport, la educatia copiilor si lista poate continua,  ca sa numai spun de gandurile pe care mi le fac referitor la tot felul de probleme imaginare care s-ar putea ivi in viitor.

Dar ce imi spune Mantuitorul astazi, mie si tuturor celor coplesiti de griji, de ganduri negre si de descurajare?
,, NU fiţi îngrijoraţi!"(v. 29)

 Nu te ingrijora pentru nevoile pamantesti, fiindca Dumnezeu cunoaste trebuintele tale si a promis ca se va ocupa de ele.Sa nu facem din trup si din nevoile lui o prioritate, ci sa asezam lucrurile in ordinea lor fireasca- intai viata duhovniceasca si cele trupesti se vor aranja, cu ajutorul lui Dumnezeu.

Faptul ca ne ingrijoram arata ca nu-L cunoastem pe Dumnezeu si nu credem ca El e un Tata iubitor, care poate si vrea sa aiba grija de noi.

ilustratie de Lisa Martin

Mantuitorul ne da exemplul pasarilor, carora Tatal ceresc le asigura zilnic hrana - iar noi suntem cu mult mai pretiosi decat ele.

Desigur, aceste cuvinte nu sunt o incurajare pentru lene.N-o sa vedem pasarile stand pe crengi cu ciocul deshis, asteptand sa le pice vreun vierme din cer. Ele se trezesc dis de dimineata si alarga in cautarea hranei. Muncesc, dar nu exagereaza niciodata.N-o sa auzim vreo pasare zicand ,,O sa-mi fac un cuib mai mare, o sa-mi adun multi viermi si dupa aia o sa mananc, o sa beau si-o sa ma veselesc toata ziua !":)).Pasarile nu se ingrijoreaza ca n-o sa-si gaseasca hrana, ele isi fac treaba pana gasesc de mancare- si gasesc intotdeauna, fiindca Dumnezeu are grija.

Asemeni pasarilor, suntem datori sa muncim, caci Dumnezeu a randuit ca omul sa-si castige painea cu sudoarea fruntii (Facerea 3:19), iar cei ce nu muncesc, nici sa nu manance (2 Tesaloniceni 3:10 ).

Dumnezeu se foloseste de eforturile noastre si ne binecuvanteaza munca, astfel incat sa avem tot ce ne trebuie. Dar nu trebuie sa ne punem nadejdea in eforturile noastre sau in averile pe care le putem aduna ci, facand tot ce tine de noi, sa ne punem nadejdea intai in Dumnezeu , prin rugaciune,ca sa ne daruiasca  spor, binecuvantare  si reusita in  munca noastra .

Prezenta ingrijorarii arata ca suntem departe de Dumnezeu si ca vrem sa ne randuim viata prin propriile puteri si dupa mintea noastra.

ilustratie de Lisa Martin

Sf.Teofan Zavoratul ne da un leac pentru ingrijorare :

,,Va nelinisteste situatia exterioara si cea prezenta si, mai ales, cea viitoare, nu atat pentru dumneavastra, cat pentru familie.Dezvaluiti-I Domnului durerea pe care o aveti. Si rugati-va sa oranduiasca dupa voia Lui cea sfanta.Familia voastra, oare, nu este a lui Dumnezu?Si nu are grija de ea asa cum are de toti?A va ruga, dar, pentru aceasta, nu e nici un pacat...Facand tot ce tine de dvs., lasati totul in voia lui Dumnezeu.."

,,Tot vreti sa-i oranduiti singuri pe copii, iar lui Dumnezeu nu-i lasati nimic de facut.Si, de fapt, TOATE trebuie sa  le lasati in seama lui Dumnezeu, fara sa incetati, desigur, sa aveti si voi grija, dar fara sa-i dati prea multa importanta acestei griji.Daca Dumnezeu nu-i binecuvanteaza pe copii ce puteti face voi singuri?Si sa nu inceapa Dumnezeu sa se uite la ei cu indiferenta din pricina grijilor voastre (nemasurate). Reiese ca prin grijile (ingrijorarile) voastre nu faceti nimic trainic, iar Dumnezeu nu va incepe sa lucreze pentru ei din pricina voastra.In loc sa iasa bine, iese rau.Vrajmasul este cel care va tulbura...Cu fiecare neputinta sufleteasca trebuie sa va indreptati imediat in rugaciune catre Domnul, cerandu-i sa va dea ajutorul necesar.

(...)Educatia (copiilor) tine de voi, iar oranduirea este lucrul lui Dumnezeu."

Va doresc o zi frumoasa, fara ingrijorari!

Nu te ingrijora

© Dulce Casa

© Dulce Casa

© Dulce Casa

© Dulce Casa

© Dulce Casa

© Dulce Casa

© Dulce Casa

© Dulce Casa

Privesc in jur si peste tot vad numai frumusete. Flori multicolore, frunzulite si iarba de un verde crud...Natura s-a trezit la viata...si mi-a reamintit ca niciodata, dar niciodata nu trebuie sa ma ingrijorez de nimic.

Mantuitorul le-a spus ucenicilor : 

"Şi de ce vă îngrijoraţi de îmbrăcăminte? Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu ţes; totuşi vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei.

Aşa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor? Nu vă îngrijoraţi, dar, zicând: „Ce vom mânca?” sau: „Ce vom bea?” sau: „Cu ce ne vom îmbrăca?”
Fiindcă toate aceste lucruri neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele." 

(Matei 6,  28-32)

De cate ori nu v-ati facut griji referitor la traiul zilnic?oare cu ce-o sa platesc intretinerea?ce-o sa mancam azi?cum o sa ma descurc ca sa-mi cresc si sa-mi educ copiii?oare maine o sa mai am serviciu?

Eu stiu ca adeseori mi-am pus aceste intrebari si multe altele, cazand in ispita si pacatul ingrijorarii. Da, pacat, fiindca ingrijorarea ne muta ochii de la maretia, puterea si bogatia lui Dumnezeu la noi insine. Uitam ca nimic in Univers nu se petrece fara ingaduinta si randuiala lui Dumnezeu, uitam ca El ne iubeste, ca este bun si ca stie dinainte nevoile noastre. Il parasim pe Dumnezeu, punandu-ne nadejdea in noi insine, incercand sa le ranjam pe toate dupa capul nostru...nu e de mirare ca adeseori iese prost.

 Ne framantam, ne umplem de stres, simtim ca ne explodeaza pieptul sub apasarea anxietatii ...si in cele din urma ne imbolnavim, neputinciosi in a purta asa o povara.

Hristos cunostea prea bine sufletul omenesc...asa ca, odata cu diagnosticul bolii ne-a oferit si medicamentul:priviti in jur, la plante, la flori, la iarba- e vreo floare ingrijorata ca va ramane fara petale?tremura vreo frunzulita, inspaimanta ca nu va avea destul verde?au cearcane fiindca nu mai dorm noaptea, cu gandul la relele ce le-ar putea pati?Nici gand- natura isi vede linistita de treaba, fara stres si fara agitatie. Asa si voi :

,,Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.
Nu vă îngrijoraţi, dar, de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi. Ajunge zilei necazul ei."

Matei 6,33-34

Irina

Asigură-te în Dumnezeu

                   - Părinte, simt o nesiguranţă, un stres.
                    -Asigură-te, bre, copilaşule, în Dumnezeu. Ştii nu­mai de asigurarea maşinii? Asigurarea lui Dumnezeu n-o ştii? Fă-ti cruce şi, înainte de a face orice, spune: “Hristoase al meu. Maica Domnului, ajută-mă!”.
Există asigurare mai mare decât încrederea în Dumnezeu? Atunci când omul se încredinţează pe sine lui Dumne­zeu, primeşte mereu de la Dumnezeu benzină „super” şi automobilul lui duhovnicesc nu se opreşte niciodată, aleargă mereu. Pe cât poţi, ia aminte, roagă-te şi încredintează-te lui Dumnezeu şi Acela te va ajuta în orice greutate. Simplifică-ţi viaţa cu încrederea desăvârşită în Dumnezeu, ca să te eliberezi de stres şi de nelinişte.
                - Părinte, când mi se spune să fac ceva, pornesc totdeauna cu o frică şi o şovăială şi, în cele din urmă, poate din cauza fricii, nu reuşesc să fac lucrul aşa cum trebuie.
                - Să-fi faci cruce, copilul meu cel bun, şi să faci ceea ce ti se spune. Dacă spui: “Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri”, oare dintre atâţia Sfinţi, unul dintre ei nu te va ajuta?Să nu-ti pierzi niciodată încrederea ta în Dumne­zeu. Nu te limita la logica ta omenească şi strâmtă, ca să nu te chinuieşti şi să împiedici ajutorul dumneze­iesc. Atunci când te vei încredinţa pe tine şi lucrarea ta lui Dumnezeu, după ce cu prudenţă vei acţiona ome­neşte, te va ajuta mult, dar va ajuta şi pe alţii. Incre­derea în Dumnezeu este mare lucru. Odată trebuia să-mi ia sânge. Erau patru doctoriţe. Vine prima, se chinuieşte, dar nu-mi poate afla vena. Vine a doua, la fel. Vine a treia, care era specializată în asta: nimic. In clipa aceea trecea pe acolo a patra doctoriţă. A văzut cum mă chinuiau şi a venit să încerce şi ea. Mai întâi şi-a făcut cruce şi imediat a aflat vena, pentru că a cerut ajutorul lui Dumnezeu. Celelalte, într-un anumit fel, aveau încredere numai în ele însele.
                   Mare lucru este să se lase cineva în mâinile lui Dumnezeu! Oamenii îşi fac planuri şi încearcă să le realizeze, dar fără să ciulească urechile, să asculte care este voia lui Dumnezeu şi fără să se conformeze ei. Trebuie să ne lăsăm cu încredere în seama lui Dumnezeu, ca El să ocârmuiască lucrurile, iar noi să ne facem datoria noastră cu mărime de suflet. Dacă unul nu se încrede în Dumnezeu aşa încât să se lase pe sine cu desăvârşire în mâinile Sale, se va chinui. De obicei oamenii aleargă mai întâi la mângâierea ome­nească şi, după ce sunt dezamăgiţi de oameni, abia atunci scapă la Dumnezeu. Dar dacă vrem să nu ne chinuim, să cerem mângâierea dumnezeiască, deoa­rece aceasta este singura mângâiere adevărată. Nu ajunge credinţa în Dumnezeu, ci este nevoie şi de încredere în Dumnezeu. Increderea în Dumnezeu atra­ge ajutorul Lui. Creştinul crede şi se încrede pe sine lui Dumnezeu până la moarte, şi atunci vede în mod curat mâna lui Dumnezeu cum îl mântuieşte.
                 După cum spune Apostolul Pavel, credinţa este să credem în cele nevăzute, nu doar simplu în cele ce se văd. Atunci când ne încredinţăm viitorul nostru lui Hristos, îl obligăm să ne ajute. Incredinţarea desăvâr­şită în mâinile lui Dumnezeu are drept mamă credinţa prin care omul se poate ruga tainic şi poate primi şi roadele nădejdii. Aceasta este o rugăciune neîncetată şi aduce ajutoare dumnezeieşti în ceasul în care tre­buie. Atunci în chip firesc omul trăieşte o viată înge­rească şi se avântă în slăvire: “Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot”. Pentru că omul îşi poate face viaţa sa paradisiacă dacă are încredere în Dumnezeu. Il slă­veşte în toate şi primeşte ca El să-l povătuiască pre­cum un Tată bun. Altfel, îşi face viaţa sa iad. Este mare lucru ca omul să simtă din această viaţă o parte din bucuria raiului.

- Părinte, pentru însănătoşirea sa trupească sau sufletească, până la ce punct trebuie să se lase cineva în mâinile lui Dumnezeu?
- Mai întâi omul să se încredinţeze lui Dumnezeu, şi după aceea să se încredinţeze şi unui om experi­mentat.

(Din: Cuviosul Paisie Aghioritul, “Trezire duhovniceasca”)

 Va doresc o duminica placuta!

Unde ajungem?

"Mandria este diferita. Exista mandrie lumeasca-desteptaciunea, dar exista si mandrie duhovniceasca- iubirea de sine.Aceasta este asa -oamenii cu adevarat isi pierd mintile daca se incred in inteligenta lor si daca asteapta totul de la ea. Dar unde ajungem daca ne luam dupa mintea noastra mica si plina de necuratie?

Luati de la ea ceea ce poate sa dea, ca mai mult nu va trebuie...Invatatorul nostru e smerenia.Dumnezeu sta impotriva celor mandri, iar celor smeriti le da har si harul lui Dumnezeu este tot ce ne trebuie...Aici este si marea ta intelepciune .
 Smereste-te si spune-ti: Desi sunt un fir de nisip pe pamant, totuisi tind spre Dumnezeu si sa se faca asupra mea voia lui Dumnezeu. Daca spui acest lucru nu numai cu mintea, ci si cu inima, si indraznesti, efectiv, ca un crestin adevarat, sa te bizui pe Dumnezeu si cu hotarare ferma, smerit, sa respecti voia lui Dumnezeu, oricare ar fi ea, atunci se vor imprastia norii inaintea ta si se va ivi soarele,care va lumina si te va incalzi.Atunci vei cunoaste adevarata bucurie a lui Dumnezeu si totul ti se va parea clar si transparent.Vei inceta sa te chinui in suflet si totul va fi usor.

Ar fi greu sa traim pe pamant daca n-ar exista nimeni care sa ne ajute sa razbim in viata...Dar deasupra noastra este insusi Dumnezeu Atotiitorul,Iubirea Insasi...De ce sa ne temem si sa ne intristam, pentru ce sa ne ferim de greutatile vietii, sa presupunem si  sa pricepem..Cu cat e mai complicat si mai greu sa traim, cu atat mai putin trebuie sa facem aceste lucruri...Lasati-va in voia lui Dumnezeu, si Dumnezeu nu va va face de rusine.Lasati-va nu cu cuvintele, ci cu faptele...De aceea a devenit viata grea, ca oamenii o incurca cu desteptaciunea lor.

In loc sa se indrepteze spre ajutorul lui Dumnezeu,au inceput sa se adreseze ratiunii lor, si se incred in ea...

Nu va temeti nici de necazuri, nici de suferinte, nici de toate ispitele: toate acestea inseamna cercetarea lui Dumnezeu, care este spre folosul vostru..."

staretul Anatolie de la Optina 

din Patericul de la Optina, ed. Bunavestire, 2002

Va doresc o duminica placuta!

Irina

Sa nadajduim in Hristos

Cinstiţi zilele Mele de odihnă, ca să fie semn între Mine şi voi, ca să ştiţi că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.

(Iezechiel 20:20 )

Diavolul nu merge contra. Daca exista o pornire, impinge si el ca sa-l chinuiasca si sa-l insele pe om. Pe cel sensibil, de pilda, il face suprasensibil. Cand ai dispozitie sa faci metanii, te impinge si diavolul sa faci peste puterea ta – si daca puterile tale sunt limitate, iti creeaza o stare nervoasa, pentru ca nu-ti poti face ale tale, si in continuare iti creeaza neliniste cu o deznadejde usoara la inceput, dupa care urmeaza… Cand simtim neliniste nevoindu-ne, sa stim ca nu ne miscam in spatiul lui Dumnezeu.

Dumnezeu nu e tiran ca sa ne sufoce. Fiecare sa se nevoiasca cu marime de suflet, potrivit cu puterile lui, si sa cultive filotimia, ca sa-i sporeasca dragostea de Dumnezeu. Atunci va fi manat de filotimie si nevointa lui (adica multele metanii, multele postiri, etc.) nu vor fi nimic altceva, fara numai exploziile dragostei sale – si va inainta cu noblete duhovniceasca. Adica nu trebuie sa se nevoiasca cineva cu acrivie bolnavicioasa si sa se sufoce de neliniste luptandu-se cu gandurile, ci sa-si simplifice nevointa sa si sa nadajduiasca in Hristos, iar nu in el insusi. Hristos este dragoste, bunatate si mangaiere, si niciodata nu sufoca, ci are din belsug oxigen duhovnicesc, mangaiere duhovniceasca.

Una este lucrarea duhovniceasca subtire si altceva este acrivia bolnavicioasa, care inabusa cu nelinistea launtrica din pricina silirii exterioare fara discernamant, care sparge si capul cu durerile de cap“.

cuviosul Paisie Aghioritul

Să ne îngrijorăm?

Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în jitniţe, şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele? 

(Matei 6:26) 

Zilele astea m-au pus păcatele să citesc știrile și prima reacție a fost să mă înfurii pe nenorociții ăștia care ne conduc și care au tupeul să vorbească de solidaritate, pe urmă am început să mă îngrijorez- ce vom face, cum ne vom descurca și așa mai departe. Apoi mi-am dat seama cât de lumește  am reacționat.

 Căutând un cuvânt de încurajare am găsit o predică a  iubitului nostru părinte Teofil Pârâian, Dumnezeu să-l odihnească cu Sfinții Săi!

Credinţa noastră - am spus de multe ori - este o credinţă despovărătoare. Ce înseamnă asta?

Înseamnă că cineva care are credinţă în Domnul Hristos are linişte sufletească, are bucurie, are mângâiere, are din credinţă curaj, are îndrăzneală în faţa necazurilor; cineva care are credinţă în Hristos n-are niciodată pricină să se teamă, ci are întotdeauna pricină să fie încredinţat că Domnul nostru Iisus Hristos îi stă întru ajutor.

Noi nu ştim care e planul Mântuitorului cu fiecare dintre noi, dar ştim că credinţa noastră ne lipeşte de Domnul Hristos şi că nu mai suntem singuri în lumea aceasta. Teama e semn de necredinţă, frica e semn de necredinţă, îngrijorarea e semn de necredinţă, neliniştea sufletească de orice fel ar fi, e semn că nu avem credinţă.

Ştim că o dată, pe când ucenicii călătoreau pe mare împreună cu Domnul Hristos, s-a stârnit o furtună şi ucenicii au intrat şi ei în nelinişte, în groază. Domnul Hristos dormea şi L-au trezit şi I-au zis: „Doamne, mântuieşte-ne, că pierim” (Mc. 8, 25). Atunci Domnul Hristos a zis către ucenici: „De ce vă este frică, puţin-credincioşilor? ” (Mt. 8, 26), iar apoi a certat vântul şi marea şi s-a făcut linişte.

Când Domnul Hristos le-a spus ucenicilor „ Unde vă este credinţa? ” (Lc. 8, 25) a avut în vedere o împrejurare grea, nu o împrejurare uşoară, aşa că Domnul Hristos vrea să avem credinţă şi în împrejurări grele. E uşor să zici că ai credinţă când nu te întâmpină nimic rău, când toate merg uşor, când şi cu credinţă şi fără credinţă tot aşa ar fi, dar să ai credinţă în împrejurări grele, în împrejurări de margine; să ai credinţă în împrejurări în care alţii se tem şi tu să nu te temi, aceasta este un dar de la Dumnezeu.

În ceea ce priveşte credinţa, noi foarte des avem putinţa să ne cercetăm pe noi înşine dacă suntem în credinţă, după cuvântul Sfanţului Apostol Pavel din Epistola a II-a către Corinteni, anume: “Cercetaţi-vă pe voi înşivă dacă sunteţi în credinţă ” - se înţelege, dacă sunteţi cu credinţă în Dumnezeu, dacă credeţi în Mântuitorul nostru Iisus Hristos. „Cred Doamne!, ajută necredinţei mele!” (Mc. 9,24) a spus un om chinuit de situaţia grea a fiului său când Domnul Hristos a spus: „ Dacă tu poţi crede, toate-i sunt cu putinţă celui ce crede ” (Mc. 9,23), şi omul acela a zis cu lacrimi „ Cred, Doamne!, ajută necredinţei mele!”

Din “Credinţa lucratoare prin iubire – Predici la duminicile de peste an”, Arhim. Teofil Pârâian

Vă doresc o zi frumoasă, 
Irina

Nu te tulbura!

Sa nu se tulbure inima voastra...

Ioan 14:1

Despre grijile vietii...

Esti pretios in ochii lui Dumnezeu!

Duminica trecuta, a treia dupa Rusalii, Biserica ne-a pus inainte evanghelia "despre grijile vietii"

 ( Matei 6,22-33 ). 

Probabil ca sunt putini oameni in lume care sa nu se ingrijoreze. Si totusi crestinul nu trebuie sa traiasca asa, ci sa asculte si sa implineasca cuvantul evanghelic :

" Nu va ingrijiti de ziua de maine, caci ziua de maine se va ingriji de ale sale. Ajunge zilei rautatea ei. "

Usor de zis, nu-i asa, dar greu de pus in practica. Am constatat asta de curand. Evanghelia acestei duminici a fost ca un cuvant de la Dumnezeu pentru mine, fiindca a venit la capatul unei saptamani pline de incercari si probleme care m-au cufundat in deznadejde , disperare si griji pentru viitor.Privind inapoi imi dau seama de slaba mea credinta. Oare de ce sa ma tem, de ce sa ma ingrijorez? Oare nu le are Domnul pe toate in mana Sa?

In Sfanta Scriptura, la Isaia 41:10 am gasit un cuvant plin de incurajare :

"Nu te teme, ca Eu sunt cu tine, nu privi cu ingrijorare, ca Eu sunt Dumnezeul tau. Eu iti dau tarie si te ocrotesc si dreapta Mea cea tare te va sprijini. "

Iar in Evanghelia dupa Ioan (16:33), Domnul nostru Iisus Hristos avertizeaza si imbarbateaza in acelasi timp:
"In lume necazuri veţi avea; dar indrazniti. Eu am biruit lumea."
Asa ca m-am hotarat sa nu-mi mai fac griji si sa las problemele in seama lui Dumnezeu, fiindca El nu paraseste pe nimeni.
Multumesc tuturor celor care s-au rugat si se roaga pentru noi. Dumnezeu sa va rasplateasca!

Irina