Am citit dimineata ceva care mi-a ramas in minte :
" Maine este prima pagina dintr-o carte cu 365 de file.Scrie o carte buna!"
(Brad Paisley)
Stiu ca multi nu sunt adeptii retrospectivelor si planificarilor, considerand ca nu au foarte mult control asupra evenimentelor viitoare. Sunt total de acord ca viata contine o doza sanatoasa de neprevazut. Pe de alta parte, daca nu stim unde vrem sa ajungem, orice drum ne va duce intracolo :).
Daca va doriti ca in anul urmator urmator sa aveti mai multe reusite , va sugerez sa parcurgeti cartea lui J.S. Ditzler- "Cel mai bun an", si sa rezolvati exercitiul propus acolo.
Ideea este simpla - rezervati-va doua-trei ore, intr-un loc linistit unde, pe un caiet (sau pe calculator, ca e la moda :)) ) sa raspundeti la urmatoarele zece intrebari :
1. Ce am realizat?
2. Care au fost cele mai mari dezamagiri ale mele?
3. Ce am invatat? (lectii de viata, ce sa fac altfel data viitoare)
4. In ce fel ma autolimitez si cum sa nu mai fac acest lucru?
5. Care sunt valorile mele personale?
6. Ce roluri joc in viata? (sotie, mama gospodina, prietena, etc.)
7. Care dintre roluri va constitui preocuparea mea majora in anul urmator?
8. Care sunt obiectivele mele in cadrul fiecarui rol?
9. Care este topul celor zece obiective prioritare pentru anul urmator?
10. Cum pot sa ma asigur ca voi realiza cele zece obiective prioritare?
In carte se gasesc indrumari amanuntite si explicatii care ajuta in parcurgerea exercitiului.
Cartea a aparut acum cativa ani la editura Curtea Veche, si cred ca se mai gaseste in librariile online.
Eu am parcurs cartea si mi-am notat raspunsurile in noul meu jurnal :). Fiindca aveam prea multe tipuri de jurnale si imi doream ceva mai compact, am creat un caiet care sa le contina pe toate intre aceleasi coperti - memorii zilnice, organizare, planuri, amintiri legate de copii, rugaciuni, citate, etc..
Jurnalul poate fi imbogatit cu foi de diverse tipuri, imagini, fotografii si accesorii (panglici, etichete, nasturi, agrafe, etc.)., si poate fi divizat in mai multe sectiuni. Deocamdata e in stadiul de schita, mai am ceva adaugiri sa-i fac, dar nu e nici o graba :).
Voi v-ati facut vreun plan pentru anul care vine?Sau va veti lasati condusi de valurile vietii? :)
Permacultura de S. Holzer este una din cartile de baza pentru cei care doresc sa se informeze mai bine asupra acestui concept.
Sepp Holzer(nascut in 24 iulie 1942, Austria) este unul din curajosii care a decis sa uite cunostintele invatate in scoala de agricultura si sa-si lucreze ferma sa, situata la 1500 m altitudine in muntii Austriei, ghidandu-se dupa instictul sau de fin observator al naturii.Ideile sale revolutionare referitoare la agricultura si cresterea animalelor l-au pus de multe ori in conflict cu birocratia (fiindca nu respecta reglementarile privitoare la agricultura care exista in Austria) si i-au adus porecla de fermierul rebel. Dupa o munca de 40 de ani a reusit sa creeze o ferma de 45 de ha autosustenabila
(care produce suficient pentru a nu avea nevoie de subventiile statului, sau de imprunuturi la banci), in care nu foloseste deloc metodele traditionale (arat, prasit, taierea si stropirea cu chimicale a pomilor, cresterea animalelor in grajduri, samd.). Ferma sa este considerata a fi
Cartea sa, extrem de interesanta si de captivanta, a fost tradusa in lb. romana si pusa gratuit la dispozitia tuturor de un grup de entuziasti, carora le multumesc si pe aceasta cale.
O puteti descarca de pe unul din linkurile de mai jos
Mai sunt cateva zile pana la Craciun si toata lumea e in "febra" pregatirilor- curatenie, cumparaturi, impachetat cadouri, serbari la scoala sau la gradinita...
Pentru noi perioada Sarbatorilor de Iarna e una in care incetinim ritmul - au venit vacanta si concediul, asa ca profitam ca sa ne relaxam impreuna, sa iesim oarecum din rutina zilnica, in loc sa fim tot timpul pe fuga.
Meniul nostru de Craciun va fi simplu, ca de obicei- imbuibarea nu e cea mai buna idee in general, nu doar pentru cei care au postit :).
Vom avea o ciorbita, sarmalute fierte in oala de lut, cu muuulta smantana deasupra :) si ceva dulce la final. In plus vom pregati cateva tavi de fursecuri- o parte le vom face cadou, si o parte le vom opri pentru noi, si pentru farfurioara lui Mos Craciun :).
Vom participa la slujbele de la biserica, vom canta colinde, pentru copii am pregatit cateva crafturi cu subiecte de Craciun, si carticele de sezon, am si o lista cu cateva filme la care vrem sa ne uitam...si cam atat.
Voi ce fel de Craciun v-ati planificat pentru anul acesta?
Cand vine vorba de simplificarea vietii multi oameni se gandesc ca acest lucru este echivalent cu austeritatea, cu refuzarea tuturor dorintelor si lucrurilor placute sau cu un trai saracacios, lipsit de orice bucurie.
Oare traiesc simplu daca nu-mi ingadui nimic frumos, si traiesc doar cu "strictul necesar"?Cred ca e important sa nu fim risipitori, sa ne chibzuim banii astfel incat sa avem ceva economii puse de-o parte pentru cazuri de urgenta, si sa nu intram de aiurea in datorii. Dar adevarata simplitate nu inseamna zgarcenie si o viata in saracie lucie, ci efortul de a constientiza ce este cu adevarat valoros in viata pentru noi, si a folosi banii pentru a obtine acele lucruri in particular.Inseamna sa gasim acel echilibru in viata, astfel incat sa ne simtim bucurosi, impliniti, multumiti.
Daca punem accentul pe obiecte - indiferent ca vrem sa adunam cat mai multe, ori sa scapam de ele- ne vom concentra prea mult pe material, riscand sa pierdem esentialul.
E important sa ne gandim la viitor si sa-l planificam, dar fara sa uitam a ne bucura de prezent.
O viata de simplitate nu poate fi decat asumata in mod benevol, e o alegere. In sensul ca poti castiga bani suficienti,sau chiar foarte multi :), dar alegi sa ii redirectionezi in asa fel incat sa obtii in viata ta un echilibru intre munca, viata de familie si timp personal. Cand esti nevoit sa te descurci lunar cu sume foarte mici de bani, nu se cheama simplitate, ci saracie.
Cred ca simplitatea inseamna sa iesim de buna voie din aceasta capcana a ritmului contemporan foarte rapid, pentru a avea timp sa ne bucuram cu adevarat de viata, sa savuram fiecare clipa la valoarea ei reala, sa traim intens fiecare moment, fara sa avem mintea la o mie de lucruri in timp ce facem ceva.
"De fiecare dată când vorbea, Părintele ne punea pe gânduri şi ne orienta spre o cunoaştere de sine, astfel încât să cerem numai mila şi dragostea lui Dumnezeu. Se amăra mult când auzea de judecarea celorlalţi cu un ifos neînduplecat, de judecător. Cred că nimic nu-l supăra mai mult decât asta, pentru că acest comportament era în afara vieţii lui Hristos.
Odată, pe când aveam astfel de gânduri fără să le exteriorizez, m-a îndreptat într-un mod neobişnuit. Mi-a spus întreaga istorie a desfrânatei din Evanghelie. Mi-a povestit-o, nu s-a referit în mod simplu la ea.
- Priveşte, - îmi spuse. Stând Hristos în mijlocul mulţimii, nu vorbea. Oarecum mirat, întreabă: ce se întâmplă? (deşi cunoştea toate). Se strânseseră toţi cei buni, ca să condamne o păcătoasă înaintea Dreptului Judecător, iar Domnul Se purta ca şi cum n-ar fi ştiut nimic. Gloata nebună urla şi înjura, provocându-l astfel pe Hristos să o condamne pe păcătoasă. N-au înţeles nimic din tăcerea Lui, ci numai îi strigau să o pedepsească. Ce amărăciune va fi avut în clipele acelea Domnul, pentru atâta nesimţire, atâta neîndurare şi îngâmfare câtă arătau ei! Nu a spus nimic, nu a judecat pe nimeni. Deşi avea dreptul. înfrunta o mulţime nebună, care nu mai era sensibilă la cuvinte, la durere. S-a aplecat jos şi scria, pentru a nu-i ofensa în faţă. Pentru că Domnul era cu totul numai delicateţe şi adâncul îndurărilor. Mila pe care păcătoasa o cerea în clipa aceea de la Domnul, i-a frânt inima. Şi atunci Domnul, în timp ce scria jos, a zis: "Cel fără de păcat dintre voi, să arunce cel dintâi piatra asupra ei". Atâta putere are cuvântul cel adevărat! Cu toţii s-au dus în cele patru vânturi, s-a golit locul şi a rămas numai păcătoasa, care ştia cât de păcătoasă este. Atunci, Domnul, cu dragoste a întrebat-o pe femeie:
Unde oare s-au dus cei ce te osândesc?
Au plecat, Doamne.
Nici eu nu te osândesc, - i-a zis, - mergi, dar fii cu grijă, ca de acum să nu mai păcătuieşti.
Până în sfârşit, păcătoasa a devenit sfântă. Părintele nu voia să se pronunţe asupra oamenilor cu o atitudine de judecător şi acuzator. Niciodată nu l-am văzut să osândească oameni ale căror fapte arătau în mod vizibil că ceea ce spun sau fac este condamnabil.
De multe ori voiam să-i cunosc părerea şi îl întrebam dacă oamenii care se comportă necuviincios, cu viclenie şi minciună, sunt ticăloşi, etc. îmi răspundea astfel: "Este întristător să-i vezi pe oameni comportându-se atât de necuviincios, şi mai ales pe creştini; şi încă mai jalnic este să-i vezi pe monahi comportându-se mai rău decât oricare altul. Este sfâşietor. Cu toate astea, nu poţi să-i judeci în conştiinţa ta, din moment ce există pocăinţă. Există pocăinţă, nu şti ce va fi".
Astfel smerea el sufletul şi îl umplea de iubire pentru aproapele. De fiecare dată când Părintele vorbea astfel îţi deschidea inima ca să înţelegi tainele lui Dumnezeu."
Ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a descoperit ca, daca am rabdare,
pot vedea la finalul unei situatii dificile, greu de dus, un liman
fericit!
Iti multumesc tie, Irina, ca prin acest blog ma ajuti sa imi ridic ochii spre lucruri importante si imi dai curaj! Cristina P
3 decembrie 2012, 20:31
Draga Cristina, astept adresa ta pe dulcecasa_ortodox@yahoo.com.
Va multumesc tuturor pentru participare, pentru comentariile frumoase, si pentru gandurile bune!
A inceput sa se vorbeasca si la noi mai mult despre simplificarea vietii- majoritatea visam la un trai mai linistit, fara atata alergatura si stres.
In general asociem aceasta idee cu traiul la tara, ceea ce e adeseori o piedica mentala spre simplificare- fiindca, evident, nu e simplu (si adeseori nici ieftin) sa te muti de la oras si sa-ti schimbi intregul stil de viata.Desigur, exista cativa curajosi care au facut acest pas- de obicei ne multumim sa le citim blogurile :), si sa ne gandim cat de imposibil e pentru noi sa facem asta.
Eu cred ca o viata simpla nu inseamna neaparat sa iti schimbi locatia din urban in rural, ci sa faci o suma de alegeri constiente pentru a duce o viata mai putin materialista si mai independenta fata de sistemul social. Nu e doar incercarea de a te restrange financiar pentru a duce aceeasi viata, cheltuind mai putin, ci e vorba de o schimbare completa a modului de gandire si a valorilor personale.
Oamenii vor sa-si simplifice viata din diverse motive- s-au saturat de stres, de consumerism, de presiunea de a fi mereu competitivi sau simt ca traiesc dupa asteptarile altora, nu ale lor. Alteori o boala sau o criza in familie ii determina sa se opreasca din aceasta goana nebuna a secolului nostru si sa-si reevalueze viata si prioritatile.
De obicei primul pas catre o viata mai simpla este sa gasim o metoda pentru a castiga mai mult timp liber lucrand mai putine ore. Asta poate insemna schimbarea serviciului, ori poate doar renuntarea la orele peste program, sau lucrul cu jumatate de norma. Nu exista o solutie generala- fiecare trebuie sa gaseasca o cale in mijlocul circumstantelor in care se afla.
Al doilea pas este sa consumam mai putin, si implicit sa cheltuim mai putin. Odata ce reusim sa facem diferenta dintre nevoi si dorinte vom constata ca multe din lucrurile pe care obisnuiam sa cheltuim banii nu sunt asa de importante si de necesare precum aveam impresia.
Mai jos sunt cateva idei pentru a ne simplifica viata acolo unde suntem :
redu numarul de servicii pe care le cumperi. In loc sa platesti pe cineva sa faca un lucru, invata sa-l faci singur, asa vei scuti o gramada de cheltuieli (varuit, reparatii simple la instalatia sanitara sau la cea electrica, croitorie simpla - tras un tiv, cusut perdele, scurtat pantaloni sau maneci de haine-, mici reparatii la masina, etc.)
nu mai cumpara la nimereala, impulsiv. Invata sa urmaresti reducerile si sa faci un stoc de alimente si de lucruri de baza. Nu mai fa cumparaturi zilnic, ci odata pe saptamana sau pe luna, in functie de meniul saptamanal planificat dinainte.
schimba-ti modul de a te alimenta. Consuma mancaruri simple, din putine ingrediente, pe cat posibil integrale, preferabil gatite in casa.Introdu in meniu cat mai multe cruditati. Renunta la dulciurile din comert in favoarea fructelor. Renunta la zaharul alb si inlocuieste-l cu cel brun sau cu miere. Pastreaza meniurile complicate si rafinate pentru mesele festive, daca iti este greu sa renunti in totalitate la ele. Redu consumul de carne si renunta la semipreparatele din comert. Punand in practica aceste sugestii nu doar ca vei face o mare economie la bugetul de mancare, dar iti vei imbunatati si sanatatea
cauta sa traiesti "ecologic". Redu, pe cat posibil, consumul de electricitate, benzina si apa. Recicleaza, composteaza, redu risipa.Atunci cand cumperi ceva gandeste-te cate resurse se consuma pentru a produce obiectul respectiv, si ce se va intampla cu el cand iti va fi inutil- si incearca sa nu mai contribui cu bugetul tau la poluarea planetei.
Cred ca si pentru noi, romanii, care traim de mai putini ani intr-o societate consumerista, va veni vremea cand, privind la familiile noastre destramate, la sanatatea distrusa, la lipsa acuta de timp si de bucurie, ne vom intreba ce inseamna cu adevarat succesul, si daca nu cumva a venit momentul sa facem o schimbare in modul nostru de gandire si de viata.
Mai e foarte putin pana la sarbatoarea Sf. Nicolae- maine seara trebuie sa ne lustruim ghetutele, si ramane sa asteptam cu nerabdare darurile :). Obisnuiam sa facem bradul de Sf. Nicolae, dar nu si anul asta, fiindca m-am saturat sa tot salvez bradul din manutele Otiliei. De doi ani la rand distruge podoabele in mod sistematic, asa ca nu vreau sa-i ofer prea mult timp ca sa faca asta :)).
Dar am pregatit carticelele despre viata si minunile Sf. Nicolae, ca sa le citim seara
"Spre a fi traita, dragostea trebuie invatata si, pentru a o invata, facem exercitiul postirii, in care atentia noastra e antrenata continuu inspre dragostea lui Dumnezeu ca mod de viata umana.
Uite cum se leaga lucrurile, Duminica de Duminica, si atunci vom intelege cat de simplisti suntem, cand ne potrivim, poate, parerii unei femei care a intrebat azi: "Se poate posti, in posturile mari, doar miercurea si vinerea?". O intrebare semnificativa, intr-adevar, cine posteste, oare, tot postul, cu rigoarea prevazuta? Noi ne tocmim mereu: "oare n-am putea si asa, mai superficial?" Si se duce viata noastra, traind-o in compromisul acesta, in neatentie si ignoranta. Oamenii minimalizeaza si dramuiesc postirea. "Oare chiar trebuie sa postesc, de vreme ce Mantuitorul a zis clar ca nu ceea ce intra in gura il spurca pe om?" Ei storc, risipesc intelesul si le ramane necunoscut duhul postului. Repet raspunsul pe care i l-am dat femeii cand m-a intrebat daca e de ajuns sa posteasca numai miercurea si vinerea: "Cata dragoste de Dumnezeu ai invatat tu sa ai, atata postesti". Iubiti-Ma pe Mine, fiindca atunci Tatal Meu va va iubi si va avea grija de voi. Daca va vede iubindu-Ma pe Mine asa cum El Ma iubeste, e gata sa va dea tot ce doriti pentru a trai: Cereti-i orice, fiindca Mie Tatal Meu imi spune sa va fac tot ce cereti. Dar pentru aceasta - spune Mantuitorul - sa Ma iubiti asa cum Tatal doreste sa iubiti, pentru ca tot asa sa va iubiti unii pe altii.
In post invatam sa iubim ca Dumnezeu. Din pacate, noi ne targuim cu postul, ceea ce arata ca n-am inteles nimic, desi suntem Ortodocsi. Credem in adevarul adevarat al dragostei, dar il punem in discutie cand e vorba sa-l traim, socotind ca se poate si fara a tine seama de deplinatatea lui."
Vreau sa am destul timp cat sa nu las sa treaca pe langa mine singura viata pe care o am.
Ann Voskamp
Toamna s-a incheiat, si odata cu ea si noiembrie- luna multumirii. Imi pare rau ca nu am avut timp suficient pentru a scrie zilnic cate un gand despre multumire pe blog, asa cum mi-am propus initial. Dar chiar si asa, stradania de a-mi cultiva zilnic o inima multumitoare mi-a fost de mare folos.
Mi-am dat seama cat de usor ne lasam doborati de toate fleacurile, si cum gasim imediat prilej de carteala. Am incheiat luna cu o lectura deosebita : cartea O mie de daruri, scrisa de Ann Voskamp, autoarea blogului A holy experience.
Cartea reprezinta meditatii si ganduri ale autoarei referitoare la modul in care cultivarea multumirii i-a schimbat viata.M-am regasit in multe din gandurile ei si trairile ei- si am citit cartea pe nerasuflate.
Si fiindca as vrea sa se mai bucure cineva de ea, vreau sa daruiesc un exemplar.
De aceea, ca incheiere la aceasta luna a multumirii va invit la un dar de blog, alcatuit din:
❤ cartea Annei Voskamp, O mie de daruri ❤
❤ un carnetel pentru Jurnalul de Multumire :) ❤
❤ un ceai parfumat ❤
❤ o cutiuta pentru mici suveniruri sau bijuterii ❤
Pentru a participa, lasati la aceasta postare, pana pe 5 decembrie inclusiv, un comentariu in care sa scrieti un motiv de multumire din viata voastra, sau un citat referitor la multumire care v-a placut.
Pe 6 decembrie voi face tragerea la sorti, folosind random.org.
Cred ca stiti cu totii cartile frumoase de la editura Iona, si sper ca ati imbogatit cu ele biblioteca celor mici :). Daca nu, editura Iona ne ofera acum sansa de a castiga cateva pachete cu carti, la alegere, din oferta editurii!
Sunt foarte incantata, fiindca eu am castigat in 2010 Cantarea lui Nicolae- Povestea Imnului Trisaghion, si apoi am primit cadou de la cineva drag Povestea Sf. Ierarh Nectarie, facatorul de minuni, iar acum am ocazia sa completez biblioteca micilor crestini :) cu mai multe titluri!
Cartile sunt deosebit ilustrate, iar textul e placut si atractiv.
Intre timp editura si-a mai imbogatit oferta, si recent mi-au facut cu ochiul viata Cuviosului Paisie Aghioritul, pe care eu il indragesc foarte mult
dar si a Sf.Mare Mucenta Elisabeta, pe care am citit-o in varianta pentru adulti, si m-a impresionat extrem de mult, in special sfarsitul ei :((
Si viata Sf. Ierarh Ioan Maximovici , considerat unul din marii sfinti ai secolului XX, e deosebita. Eu l-am "cunoscut" pe Sf. Ierarh Ioan prin intermediul parintelui Serafim Rose, care i-a fost apropiat. Sf. Ioan a iubit foarte mult copiii, si, inca de la inceputul misiunii sale in China, a infiintat un orfelinat pentru orfanii care traiau pe strazi.
Editura Iona nu a ocolit nici viata sfintilor romani, publicand-o pe cea a Sf. Calinic de la Cernica, la ale carei moaste obisnuim sa mergem destul de des, manastirea fiind aproape de noi.
Pe langa vietile sfintilor pentru copii, mai gasim la editura Iona si doua carticele cu intamplari din Vechiul Testament :
Viata. Sf. Prooroc Moise
si a inteleptului Iosif
Concursul este organizat cu ocazia praznuirii Sf. Nicolae, la care noi avem mare evlavie, fiind ocrotitorul familiei noastre - o iau ca pe un semn de sus :).
Regulamentul este urmatorul:
Editura
Iona vă invită la concurs de ziua Sfântului Nicolae!
Răspundeți pe blogul nostru până pe 5
decembrie la cele două întrebări și puteți câștiga 3 pachete cu cărți;
1. 5 cărți la alegere din oferta
editurii
2. 3 cărți la alegere din oferta
editurii
3. 2 cărți la alegere din oferta
editurii
1.Ce întâmplare din viața Sfântului
Nicolae a împământenit tradiția împărțirii de daruri în ziua prăznuirii sale?
2.
Care sfânt mai puțin cunoscut vă este drag și de ce?
Vă rugăm să scrieți numele și mailul la
care vă putem contacta.
Cei trei câștigători vor fi aleși prin
tragere la sorți în ziua de Sfântul Nicolae, iar pachetele vor fi expediate
începând cu 7 decembrie pentru a ajunge numai bine înainte de Crăciun.
De asemenea, cel mai interesant răspuns
va fi ales de către echipa Editurii
"Impotriva postului se razvrateste numai trupul, si cei ce nu binevoiesc spre postire trupesti sunt, cu toate ca ei nu vor sa para trupesti si dau o explicatie intrucatva mai aratoasa pentru instrainarea lor de post: ei bine, nu vor sa renunte la viata placuta trupului si de asta inalta plangeri impotriva postului. Iar latura noastra duhovniceasca iubeste postul, inseteaza dupa post, se simte in voie in el. Ar trebui spus: sa iubesti si sa dezvolti in tine latura duhovniceasca si sa fii prieten cu postul – dar tocmai pentru dezvoltarea acestei laturi a si legiuit Domnul postul.
Iata, la inceput este neaparat trebuincioasa silirea de sine; este neaparat trebuincioasa osteneala lipsita de dulceata, ea mai apoi sa gustam roadele cele dulci. Cugetarea trupeasca n-are decat sa se instraineze de post; tu supune-te sub jugul credintei si ia aminte la invatatura apostoleasca:
“Cugetarea trupeasca moarte este, iar cugetarea duhovniceasca – viata si pace: caci cugetarea trupeasca este vrajmasa lui Dumnezeu, ca legii lui Dumnezeu nu se supune, ca nici nu poate.
(Romani 8, 6-8)”
Sf. Teofan Zavoratul
Sarbatori:
Sf. Apostol Andrei (30 nov.)
Meniul saptamanii
Luni
tocanita de cartofi cu masline, hummus,
salata de varza cu marar, salata de morcov cu stafide si maioneza de post
Marti
salata boeuf de post, salata de sfecla rosie cu hrean
Miercuri
musaca de cartofi cu soia, muraturi
Joi
pilaf cu stafide,ciuperci la cuptor cu usturoi, salata de varza cu marar
Vineri - dezlegare la peste
pizza de post cu ton, peste marinat (din magazin)
Sambata- dezlegare la peste
peste la cuptor, cu legume
Duminica
peste la gratarcu garnitura de legume, salata de varza
Dimineata si seara- ceai de plante, zacusca, unt de arahide, miere sau dulceata, lapte vegetal cu musli
Desert - fructe de sezon, nuci, alune, baclava cu nuca
Mai sunt 36 de zile pana la Craciun, si sper ca asteptati cu nerabdare schimbul de ornamente pentru Craciun al copilasilor ortodocsi. Anul acesta am predat stafeta Aureliei, o mamica de trei fete cucuiete, cu mult talent si imaginatie in domeniul lucrului de mana.
Ea va fi gazda pentru toti cei care vor sa participe la acest schimb, si
Când
harul lui Dumnezeu îl adumbreşte din belşug pe nevoitor, în acesta se
descoperă îmbelşugată nevoinţă duhovnicească, ce duce la desăvârşirea
creştinească. Atunci i se descoperă sufletului păcătoşenia lui, ce până atunci se ascundea de el!Atunci e luată de pe ochii lui vălul şi i se înfăţişează necuprinsa, măreaţa veşnicie, ce până atunci se ascundea de el!
Atunci îi devine apropiat ceasul morţii, care mai
înainte vreme era undeva departe, şi stă chiar înaintea sufletului,
înaintea ochilor lui! Atunci viaţa pământească, care mai înainte vreme
părea nesfârşită, se scurtează cum omul nici nu şi-ar fi închipuit:
viaţa care s-a scurs ajunge ca visul nopţii ce a trecut! Restul
alergării acestei vieţi se adună într-un singur ceas dinaintea morţii!
Atunci apar din adâncul sufletului tânguiri de care înainte nu ştia!
Apare plâns pe care înainte nu-l simţea!
Apare prinos de rugăciune cum înainte n-aducea! Apar rugăciunea şi
plânsul chiar în adâncul sufletului, sunt rostite de minte şi de inimă
întru muţenia gurii, sunt înălţate către cer, îl aruncă pe rugător la
picioarele Mântuitorului, îl ţin la picioarele Mântuitorului: întru
mărturisirea păcătoşeniei sale si a nesfârşitei măriri a lui Dumnezeu,
sufletul intră în desăvârşire, este dus în desăvârşire de către dreapta Atotbunului Dumnezeu, Care l-a zidit pe om şi Care îl şi zideşte a doua oară.
Binecuvântează, suflete al meu, pre Domnul… Cel ce
curăţă toate fărădelegile tale, Cel ce vindecă toate bolile tale, Cel ce
izbăveşte din stricăciune viaţa ta, Cel ce te încununează cu milă şi cu
îndurări. Innoi-se-vor ca ale vulturului tinereţile tale (Ps. 102, 2-5)
veşnice prin atotputernicia Mântuitorului, Care a înnoit în Sine firea noastră şi ne înnoieşte pe noi prin Sine. Amin.
In ultimii ani curentul raw-vegan (hrana vegetala cruda) a prins tot mai mult avant in tara noastra.O multime de bloguri, seminarii, expozitii, magazine, mai nou si restaurante promoveaza un nou stil de viata- cel raw-vegan. Adeptii isi spun, mai in gluma, mai in serios "sectanti raw", simtindu-se oarecum diferiti de restul "turmei" care ii da inainte cu fripturele :).
Ca orice ortodox care se lupta sa posteasca, am aterizat si eu pe blogurile cu pricina, in cautare de retete vegetariene. Am citit o gramada de informatii si chiar am simtit o tentatie pentru acest tip de alimentatie. De ce? Fiindca raw-veganismul este promovat ca un fel de panaceu universal, secretul tineretii fara batranete, al sanatatii idestructibile si al vietii fara de moarte. Ce mai, apa vie din poveste!Si poti obtine aceste lucruri asa de simplu- trecand pe o alimentatie vegetariana cruda. Aragazul, cratitele, orele nesfarsite de gatit vor deveni doar o amintire!ce mai, visul oricarei gospodine.
In plus, se aduce si argumentul suprem (pentru multi): cel religios- oare in gradina Raiului Adam si Eva serveau gratare, sau se desfatau doar cu legume, fructe si verdeturi?Raspunsul il gasim in primele capitole din cartea Facerii :). Tot acolo gasim si restul povestii, prin pacat, protoparintii s-au separat de Dumnezeu, care reprezenta de fapt sursa lor de Viata si nemurire, si au fost alungati din rai.Noua dieta pe care El le-o da este compusa din CARNE si vegetale. De altfel, de-a lungul Vechiului Testament, observam ca evreii consumau acest aliment, inclusiv la Pasti, cand masa trebuia sa fie compusa din miel fript si verdeturi. In Noul Testament vedem ca Hristos, Om si Dumnezeu, consuma peste, si probabil si altfel de carnuri, cum se obisnuia in cultura respectiva. Ocazional, evreii obisnuiau sa posteasca total (doar cu apa, sau fara) sau partial (doar cu legume).
Dupa Cincizecime Biserica a randuit anumite perioade de post, in care se alterneaza postul negru, cu post mai aspru (mancare uscata, negatita, odata in zi, fara ulei ) sau postul mai usor - cel pe care il tin majoritatea, adica mancaruri gatite, cu ulei). Pe langa postul alimentar, care reprezinta doar un adjuvant, ca sa zic asa, se cere postul de pacate, pocainta, spovedania deasa si Sf. Impartasanie, care este unirea cu Hristos, sursa Vietii Vesnice. De-a lungul istoriei Bisericii vedem ca au existat sfinti si pustnici care au trait doar cu radacini si ierburi pana la varste indelungate. Dar oare hrana vegetariana i-a tinut in viata?evident ca nu, ci faptul ca erau despatimiti si uniti cu Dumnezeu prin rugaciune. Pur si simplu nu mai aveau nevoie de mancare, decat intr-o cantitate minima.
Nu vreau sa dezvolt mai mult subiectul, referinte biblice si istorice sunt destule, cei interesati le pot gasi fara probleme. Ideea este ca alimentatia vegetariana, in special cea raw, nu e un absolut dat de Sus, si nu pacatuim cu nimic daca mancam carne, decat daca incalcam postul :).
Daca alimentatia cu alimente de origine animala, sau mancarea gatita, ar fi fost daunatoare pentru corp, clar ca Dumnezeu n-ar fi lasat-o, si evreii ar fi fost raw-vegani :).
Acum sa revenim la alimentatia raw- panaceu universal. Pe toate blogurile de raw -vegani marturisesc ei ce bine se simt si ce sanatate beton au. Nu ii contrazic, fiindca sunt sigura ca pe termen scurt o dieta cu cruditati, cum ar fi cura cu sucuri de fructe si legume, poate aduce bebeficii imense, in special pentru cei care sunt bolnavi (dar nu va apucati de asa ceva fara sfatul si supravegherea medicului). Cu toate astea, gasim multe marturii ale unor raw-vegani care au renuntat la acest tip de dieta, fiindca le-a creat probleme de sanatate. Una din ele, a unei romance - aici.
Si un site in engleza unde se trage un semnal de alarma referitor la alimentatia raw.
Ca sa nu mai spun ca unele persoane au devenit atat de obsedate de mancarea sanatoasa, incat au dezvoltat o tulburare psihica numita ortohorexie, unele dintre ele ajungand sa moara de inanitie :
Cred ca modul de alimentatie indicat de Biserica- alternarea perioadelor de post cu cele de "dulce" e cel mai sanatos pentru toata lumea, si renuntarea la carne sau alte schimbari drastice nu e bine sa se faca fara binecuvantarea duhovnicului.Desigur, pentru a ne asigura premizele unei sanatati bune, ar trebui sa ne
hranim cu alimente integrale, neprocesate, nerafinate, sa renuntam pe cat putem la
zahar si la carnea de la animalele crescute in mod fortat, artificial,
sa introducem un procent mai mare de legume si fructe in alimentatie,
crude sau gatite, sa prajim si sa gratarim mai putin sau deloc :)- adica sa facem toate aceste lucruri cunoscute de toata lumea, si care sunt de bun simt.
In plus, cautati sa consultati un medic care aveti incredere, sau cautati singuri informatii care prezinta si punctul de vedere opus inainte de a lua decizii majore in ceea ce priveste dieta, sau altele care tin de sanatate cum ar fi vaccinarea, nasterea la domiciliu, ecografiile in sarcina, tratarea cu homeopate. Astazi circula multe informatii si e greu sa discerni ce e bine si ce e rau. Personal sunt pentru echilibru- calea de mijloc cum spun Sf. Parinti.
“You don't have a soul. You are a Soul. You have a body.”
C.S. Lewis
..............
Tu nu ai un suflet. Tu esti un Suflet.Tu ai un trup.
De meditat si de notat...zilele acestea am fost recunoscatori pentru viata, pentru familie, pentru prieteni, pentru vremea de-afara...haideti sa multumim pentru alta binecuvantare de care ne bucuram zilnic :trupul nostru.
Suntem Suflete gazduite intr-o lucrare extraordinara- trupul.Suntem daruiti cu simturi- gust, vaz , miros, pipait, auz- ne putem misca, explora,crea.
Sf. Scriptura ne spune ca trupul este templul sufletului, iar la Judecata de Apoi trupurile noastre vor invia din nou, si se vor reuni cu sufletul.Ce taina infricosatoare!si minunata totodata.
Ia-ti cateva minute si multumeste lui Dumnezeu pentru aceasta opera de arta care este trupul tau, cu ajutorul caruia te poti bucura de lucrurile bune si frumoase ale vietii.
“Feeling grateful or appreciative of someone or something in your life actually attracts more of the things that you appreciate and value into your life.”
Christiane Northrup
.................
Cand esti recunoscator si apreciezi pe cineva sau ceva din viata ta, atragi si mai multe
din lucrurile pe carele apreciezi si le valorizezi.
De meditat si de notat...e o mare binecuvantare sa ai prieteni cu care sa imparti calatoria vietii.Prietenii ne iubesc si ne sprijina in ceea ce facem, sunt alaturi de noi la bucurie sau la tristete,ne asculta, ne incurajeaza, ne mangaie si ne ajuta sa devenim oameni mai buni.Si ii purtam in inima noastra mereu, chiar daca sunt departe.
Multumeste astazi pentru prietenii din viata ta.Trimite-le un gand bun,scrie-le un mesaj sau o scrisoare, da-le un telefon sa vorbiti sau sa iesiti la o cafea.
Poti sa-i spui astazi prietenului/prietenei tale
♥ sunt recunoscatoare ca te-am cunoscut.Iti multumesc pentru darul de a-mi fi prietena!♥
.JPG)
.jpg)
