De multa vreme Ilinca ne roaga sa luam si noi un animalut de casa, cu care sa se joace. Un timp am refuzat categoric, la gandul ca va trebui sa mai am o grija in plus. Totusi, am inceput sa meditez la idee, si am trecut prin minte toata gama de jivine de apartament, cantarind la fiecare plusurile si minusurile.
Asta vara, cand am fost in concediu si am stat la curte, se aciuase pe-acolo un motanel, pe care fetele l-au indragit tare mult, si tare suparate au fost cand s-au despartit de el. Asa ca ne-am hotarat sa luam o pisica. M-am gandit initial la un pui, dar ideea ca ar trebui sa umblu cu el la veterinar, sa-l vaccinez, sa-l castrez, plus ca trebuie invatat la nisip m-au facut sa ma gandesc mai degraba la o pisica adulta, gata educata. Am rascolit nitel netul :), si in cele din urma am gasit pisica perfecta :): nitel blanoasa, castrata, vaccinata, invatata la litiera, in varsta de 3 ani, de la o familie care nu mai putea s-o tina (daca sunteti interesati de un pisoi, gasiti o multime de oferte pe adoptiipisici.ro).
M-am indragostit spontan de ea cand i-am vazut mustatile imense si blana ruginie :). In prima zi cand am adus-o a fost foarte speriata, dar incetul cu incetul se obisnuieste cu noi, si noi cu ea. Nu prea e cum isi doreau fetele - un matz pe care sa-l manevreze cum vor, dar macar au pe cine sa hraneasca si sa mangaie. Ilinca a fost chiar un pic dezamagita la inceput, mi-a spus ca e plictisitor sa ai o pisica mare :)).
Eu visez deja la serile friguroase de toamna-iarna, cand o sa crosetez/impletesc, cu pisica torcand in poala :))!
Irina
