Bine v-am regasit si multumesc ca v-ati gandit la mine in tot acest timp - nici nu mi-am dat seama ca a trecut o luna si mai bine de cand n-am scris pe blog. Nu are rost sa povestesc despre problemele mele (da, am si eu probleme ca toata lumea, in caz ca unii isi inchipuie ca traiesc in vreun colt de rai :)) ), prefer sa ma concentrez asupra lucrurilor pozitive- vorba aceea, cele rele sa se spele, cele bune sa se-adune :)).
Evenimentele din ultima vreme m-au facut sa ma gandesc mai mult la felul in care traiesc.Imi doresc mai multa simplitate , nu stiu cum se face ca, desi nu cumpar mai nimic, nu mai am loc in casa de lucruri. Nu e prima oara cand ma gandesc cum sa-mi simplific viata -cuvantul anului 2014 a fost simplitate.
M-am uitat la un documentar despre casutele mici, in ideea de a gasi ceva inspiratie si pentru reorganizarea casutei noastre. Lucru care se cere, avand in vedere ca locuim aici mai multe persoane decat planuisem initial :). Minimalismul mi se pare singura solutie valabila, dar dificil de aplicat. Constat ca sunt foarte atasata de diverse lucruri si imi place sa le pastrez, sa le adun, desi nu le folosesc- doar cu gandul ca imi vor fi utile candva in viitor. Lucruri de-ale noastre, lucruri de-ale copiilor. Pe de o parte asa m-am saturat de ele si sa tot am grija lor, pe de alta parte, din cand in cand, unele chiar imi trebuie :)). Inca nu am o solutie pentru aceasta dilema.
Se apropie Postul Mare si as vrea sa folosesc aceasta perioada pentru a-mi reorganiza prioritatile si bunurile pamantesti :)).
Din tot documentarul despre casute mici mi-a placut cel mai mult doamna din episodul doi, de la min.41.31. Diagnosticata cu o boala de inima care ii poate aduce sfarsitul in orice moment a inceput sa-si puna intrebari asupra modului in care traia si se raporta la lucruri. Una din intrebarile la care s-a gandit a fost : pe care din lucrurile pe care le ai ti-ai dori sa-l strangi la piept in ceasul mortii?si a realizat ca nu si-ar dori sa stranga la piept un obiect...
Casuta ei este de o simplitate dusa la extrem- in momentul acesta mi se pare imposibil sa pot
trai asa :). Dar o sa ma gandesc mai mult la asta, poate gasesc o solutie potrivita cu nevoile familiei noastre.
si o alta casuta care mi-a placut
Da! E un paradox faptul ca unii isi doresc case foarte mari care le sunt de prisos, pe cand altii au case mici si sunt foarte fericiti asa.
RăspundețiȘtergereMulta sanatate si impliniri!
multumesc la fel!
ȘtergereCe coincidenta, Irina! Asta fac si eu, sufocata de lucruri incerc sa le gasesc altfel de intrebuintare si sa le ordonez. E greu...
RăspundețiȘtergereda, si mie mi-e greu sa le tot organizez si sa le am grija,de aceea cred ca cel mai bine ar fi sa ma debarasez de ele
ȘtergereDa, chiar coincidenta si la mine. Astazi m-am uitat pe thetinylife.com Mi-a placut si mie ideea, dar nici eu nu ma vad locuind in atata spatiu. Superorganizare iti trebuie, exista totusi atatea lucruri necesare, cum sa le pastrezi in 20-40 mp? La o persoana singura este O.K. insa la familii mai greu. Insa organizarea este buna pentru toata lumea. Si mie a inceput sa imi creasca atasamentul pentru lucruri. Ma bucur sa te citesc, recitesc!
RăspundețiȘtergerepentru o familie si mie mi se par cam mici casutele alea, dar daca te gandesti ce e mai bine- sa faci datorii sau sa traiesti mai restrans, nu stiu...Eu am ales sa-mi limitez spatiul casei tocmai pentru a nu depasi un anume buget si pentru a nu avea cheltuieli excesive cu intretinerea.Prefer sa fac altceva cu banii.Dar totusi casa noastra e ceva mai mare decat cele din film :))
ȘtergereDe 3 luni ne-am mutat la casa si tot arunc. Inca nu am terminat cu organizarea...mai am multe...Doamne cat poti strange intr-o casa!
RăspundețiȘtergereda,nici nu-ti vine sa crezi
Ștergerebine ai revenit online! Succes cu solutiile in viata curenta :) Vine primavara, sa ai spor la toate!.
RăspundețiȘtergereSi eu de cativa ani sunt la "declutter" :). Ma descurc cu un sifonier si 70mp2, asa ca mi-am lasat 2 rafturi de haine pentru mine, 2 rafturi pt lenjerii/prosoape, dar la carti si la bucatarie ... tot creste. Nu mai zic de zona mea de hobby si de jucarii la copil :). Mi-am redus decoratiunile din casa, chimicalele la minim; tot ce nu am folosit de un an pleaca dar...mai am, mai am :D.
Eu ma pregatesc de o mutare peste 2 sapt. si am triat deja 2 cutii :una de donat, una de vandut. Si inca mai am!! dar vreau sa triez INAINTE de mutare. Nu ma las :D
haha, stiu cum e :)).La zona de hobby se aduna si la mine.
ȘtergereAcum am inceput sa le scot, sa scad. Mi-am impus sa nu mai cumpar nimic pana nu lucrez cele incepute si care le am ... greu :)))) Am adunat si adunat si adunat, am zeci de idei si cateva proiecte incepute si... Si vine primavara si ma mut in gradina :)
ȘtergereDeseori si eu cad in pacatul asta, de a compara casa mea cu a altora, de a dori sa traiesc mai simplu, cu mai putina mobila, mai putine lucruri si apoi imi dau seama ca eu am o bogatie pe care altii nu o au (de ex, sora mea care are o casa curata si ordonata si minimalista, ca in reviste): eu am un copil. Iar copilul va veni mereu cu o droaie de lucruri dupa el. Nu mai suntem in epoca in care o papusa de carpe si un exemplar din Biblie e suficient. Nu sunt adepta rasfatului excesiv, cu zeci de jucarii, carti, haine si accesorii, dar e clar ca cel putin o parte din casa va fi aglomerata cu lucrurile copilului. Eu, de ex, imi doresc ca pe masa din sufragerie sa nu am lucruri ci un decor, eventual o vaza cu flori etc. Si apoi vine fata mea si tranteste niste carti, eu mai pun niste facturi, partenerul meu isi goleste rucsacul de ziare si cabluri de telefoane si tot asa. Oricat m-as stradui, masa aia nu poate arata ca in pozele din reviste. Uneori ma enervez, alteori ma bucur sa le vad lucrusoarele acolo, e semn ca exista in viata mea. Cred ca voi avea timp la batranete sa traiesc minimalist, acum as vrea doar sa ma bucur de tot, si de haosul din jurul meu, si de tavile de tarta pe care tocmai le-am cumparat desi am jurat ca nu mai cumpar chestii de bucatarie, si de cartile primite desi am zis ca anul asta nu mai vreau carti si de hainele luate de la targul de vechituri desi am zis ca nu ne trebuie nimic si tot asa. Incerc sa ma bucur mai mult anul asta. A inceput groaznic pentru mine si, dupa ce am trecut printr-o etapa de delasare completa, incerc sa ma adun si sa gasesc bucurie in orice lucru marunt.
RăspundețiȘtergereasa era si casa noastra la primul copil, gemea de jucarii, carti, haine, cd-uri.Acum suntem la al patrulea copil si au in total mai putine lucruri decat atunci. Pentru sanatatea mentala si fizica a familiei trebuit sa simplific cat de mult si inca mai e destul surplus :).Apoi cred ca si pentru copii e buna deprinderea minimalismului,ii va ajuta sa fie niste adulti mai putin constransi de dorinta de a poseda, in consecinta mult mai liberi.Mi-ar fi prins bine sa stiu mai multe despre minimalism in tinerete, dar cred ca nici acum nu e tarziu :). Am mult de lucru cu mine intai si intai.Si am o gramada de lucruri de care vreau sa ma debarasez.
ȘtergereInteleg ce spui.De obicei lucrurile ne aduc un confort psihic, de asta le si cumparam.De asta am si eu multe canite, fire de tricotat, chestii pentru bucatarie, carti, cd-uri, samd.Imi face placere sa le am, ma bucur de ele,sunt atasata emotional de multe. Am ajuns sa vad asta ca pe o problema.Ma framanta intoarcerea la Esential, fara a ma lipsi de Frumos :).
si eu m-am trezit cu multe (zeci de canite, 5-700 de carti, gem bibliotecile, atze si materiale etc) si ma trezesc ca petrec mai mult timp curatzandu-le de praf de cat timp citesc propriuzis.
ȘtergereM-ai pus pe ganduri. Unde e esentialul cartii daca nu in cititul ei?
Arakelian, am făcut ochii mari când am citit câte cărți ai. :)) Dacă mai stăteai în Buc. împrumutam niște cărți de la tine. :) Eu nu știu câte cărți am. Poate în jur de 100 sau 150 cu tot cu cele ale copiilor, cele cu rețete, beletristică... Când m-am mutat în București am dus toate cărțile din facultate acasă.
RăspundețiȘtergereAnul trecut am mai sortat și din cele de aici și am vândut câteva plase la anticariat (cărți pe care nu le mai citeam a 2-a oară și ocupau spațiu aiurea).
Irina ție sigur nu ți-ar plăcea la noi acasă. :) Mie-mi place stilul minimalist (însă nu exagerat, cumpăr obiecte colorate, îmi plac lucrurile frumoase...). Nici față de masă nu am în bucătărie, mă enervează să o tot dau jos când gătesc. Dormitorul e mobilat simplu: pat, noptieră, pătuț și dulap. Ușa e închisă în timpul zilei, se păstrează curat. Dar în rest, nu știu, deși de anul trecut din primăvară tot debarasez (donez, arunc) tot multe mi se par. Am ajuns la concluzia că e pur și simplu apartamentul prea mic.
Bine-ai revenit! Sănătate tuturor!
si cand am plecat din Bucuresti am donat cam jumatate la o biblioteca de la tzara... restul le-am adus cu noi, pe rand pe rand. Si acum uite ca au aparut kindle-urile.
ȘtergereMinimalism am in restul casei ( pat, dulap, scaunele care sunt pe post de dulap :D ).
La mine clar ca adunam, le vad ca le aducem in casa :D de la cumparaturi, sotul e genul colectionar ( nu vrea sa dea cartile de pe care a studiat acum 5 ani!! nici tricourile rupte in genunchi, cand nu e pe faza ....ssst, nu ma spui, da? :D ) .
Buna Irina,
RăspundețiȘtergereDoamne ajuta!
e foarte greu sa traiesti minimalist.
Daca eu nu ma atasez si vreau sa dau ce nu imi e de folos,gandindu-ma ca poate le va fi altora de trebuinta,in schimb sotul si soacra strang absolut tot,geme subsolul de scaune de la cununia soacrei pe care nu le va mai folosi in veci,zeci de sticle de plastic si borcane[cine stie,am nevoie si nu am de unde lua-zice soacra mea]
Oricine vine sa depoziteze aici-ca de,avem spatiu ca stam la curte,nu ii putem refuza...]
Am aruncat multe ca o hoata,cand nu erau ei acasa[si nu s-au prins...!!!]
am aruncat la reciclare carti pe care in conditiile actuale le am simtit eretice sau lipsite de continut bun pentru suflet...
Si totusi...locuim aici de 14 ani si casa e plina.
Imi vine uneori sa fug,sa imi fac o casa mica si sa imi iau doar cartile mele dragi[care sunt destule...
Dar e stupid,raman la faza de gand si incerc sa ma descurc cum pot.
Ma gandesc cate o sa aiba de aruncat Victor,baietelul meu,cand va creste....
Dorinta e una realitatea e alta...
Nu neaparat ca suntem legati de lucruri...da nici fara ele nu putem!
E ca un cerc vicios!
Parerea mea!
Irina C
Si eu mai am lucruri care le tin pentru ca poate-poate o sa imi fie de folos. Dar incerc sa fiu mai severa. M-am mutat de cateva ori deja in ultimii doi ani, si mi-as fi dorit sa am mai putine lucruri. Totodata pot sa spun, ca in perioadele in care majoritatea lucrurilor erau in cutii, puteam sa traiesc la fel de bine si fara ele :)) Si inca mai am cutii.. unele in Spania, prea mari ca sa le fi adus inca la noi aici, altele chiar si in Romania (cadouri de-a lungul vietii de la rude - tot felul de lucruri pentru casa, de care nu m-am folosit niciodata). Daca toate astea ar disparea, ar fi acelasi lucru. Succes, sper sa gasesti o solutie pentru tine :) Te pup!
RăspundețiȘtergereCred ca nu oricine poate fi minimalist, sau nu la orice varsta. Daca ai fost sarac lipit sia cum ai cat de cat posibilitatea sa cumperi bunuri care sa-ti usureze/infrumuseteze viata, cu siguranta o viata minimalista nu e pentru tine si nu pana la 30 ani fara sa acumulezi frustrari. Fiecare varsta vine cu nevoie si intelepciunea ei:)
RăspundețiȘtergereIti trebuie si o capacitate de organizare incredibila, altfel efectiv nu ai pe unde calca:)
In cazuri extreme toti putem trai ca pustnicii, ne putem adapta:), dar un minim de confort nu dauneaza nimanui, atata vreme cat pastram un echilibru, nu acumulam pana ne sufocam, nu ne indatoram si nu devenim servitoarele lucrurilor adunate (stam o sambata intreaga sa stergem praful de pe obiecte)
Cred ca daca am privi obiectele ca pe niste obiecte si nu le-am insufleti cu sentimente, ar fi suficient:)
Bine ai revenit Irina!
RăspundețiȘtergereCiteam randurile tale si aveam senzatia ca mi-ai citit gandurile :) Tot incerc, incerc sa scap de surplus, dar tot nu reusesc. Am eliminat cam 10-15% dar inca mai am vreo 50%. La mine, in casa (ca afara nici nu vreau inca sa ma gandesc ca 80% din lucruri sunt inutile) marile probleme sunt hainele, de care scap anul asta (vreau sa imi fac garderoba capsula de asta am si scris pe blog joi http://insemnarileuneifemei.ro/despre-imbracaminte-minimalism-si-buget/ ), jucariile si hobby. Acum ca vine primavara vreau zilnic sa scot afara zilnic 5 lucruri din casa, din orice categorie si voi face asta zilnic pana in toamna. Casa noastra e foarte mica, anul asta incepem exttinderea ei, dar cel mai grav e ca am prea multe lucruri, mult prea multe.
Ca tot incepe postul in fiecare saptamana din post voi renunta la lucrurile care nu le-am folosit in ultimul an dintr-o incapere: sunt 7 saptamani, asa ca ma voi ocupa in ordinea asta: spait, bucatarie+hol, beci, dormitor+dressing, dressing, dressing+baie, terasa. Chiar despre asta scriu maine pe blog :)
O saptamana frumoasa Irina!
Interesant subiect! Eu m am mutat de asa de multe ori incat am tot taiat si redus din lucruri pana la asa un "Kit de supravietuire". Apoi am ajuns la dilema dintr-un Pateric: doar 2 perechi de pantaloni si tot nu stiu cu ce sa ma imbrac! Fara batai de cap daca aveam doar una! :) haha ...
RăspundețiȘtergeredupa cat gunoi aruncam cred ca suntem o societate... de consum?! :)
2 am si eu. Cand spal una, iau pantalonii ceilalti. Eu duminica seara imi pregatesc haine pe 3-4 zile, si apoi parfum restul saptamanii, dorm mai mult :D. Toate hainele imi intra in 2 rafturi.
ȘtergereLa gunoi insa am evoluat: arunc un sac pe sapt. M-a ajutat mult sa citesc o carte: "Zero waste" .
mă bucur că am reuşit să îţi citesc postarea...
RăspundețiȘtergereai dreptate cu aceste lucruri cu care ne ''încărcăm'' casa...
noi descoperim, în fiecare an când vine frigul, care sunt lucrurile care ne trebuie şi le strângem pe toate în spaţiul unde ne comasăm pentru a avea căldură... toată iarna mă gândesc la multele lucruri care sunt prin alte camere ale casei - neutilizate că nu au încălzire - dar când vine vremea caldă, descoperim că ne trebuie multe din lucrurile ce au stat degeaba până atunci... cum să renunţăm la ele, în fiecare anotimp este nevoie de altceva...
Irina iti citesc de mult tare blogul tau daa si sunt exact ca tine mamica de 4 copilasi cu aceasi ganduri si credintza.Marimea locuintei chiar nu este niciodata importanta dar trebuie sa aveam o casa ,apartament in care sa ne simtim bine,sa ne placa sa ne reintoarcem acasa si sa ne linistim fizic si sufleteste in ea.Eu vizitand o locuintza pot sa povestesc exact totul despre oamenii care locuiesc in ea ,cum le este caracterul ,cum se simpt ei si ca cuplu in cazul cand sunt casatoriti si ca sanatate..se poate spune aproate totul despre un om vizitandu-i locuintza.Continua sa faci ceea ce faci te apreciez si ca om dar si ca mamica blogaritza si imi face o mare placere sa te citesc.Nu locuiesc in Romania si vazandu-ti credintza te astept sa ne vizitezi ..eu sunt din Israel.Pup.
RăspundețiȘtergere