Vara asta am petrecut local :).Cred ca imbatranesc, altfel nu inteleg unde mi-a disparut entuziasmul de altadata, de a calatori cu copilul mic dupa mine :)). Dar asa, prin zona, am mai iesit, Comana fiind una din destinatiile noastre preferate. Auzisem de Moara de Hartie si, mai nou, ca tot acolo s-a deschis si Satul Mestesugurilor, asa ca am plecat intr-o dupa-amiaza, sa vedem despre ce este vorba, mai ales ca exista preturi speciale pentru famiile cu copii.
Ne-a placut mult,mult de tot.Intai atmosfera, stilul-totul e cald, prietenos, traditional.Apoi oamenii- foarte deschisi si draguti.Apoi tot ce am vazut - cum se face manual hartia, cum se tipareau si se legau cartile alta data, cum se tese, cum se fac oalele de lut, cum se fac cosurile si rogojinile de papura. Tesutul m-a atras in mod deosebit, tare ma bate gandul sa ma apuc, dar deocamdata ma abtin :)), ca nu stiu cand as putea s-o mai fac si pe asta.
Daca aveti drum prin Comana nu ratati, sau puteti propune locatia ca destinatie pentru excursiile scolare ale copiilor. Sigur o sa va placa :).
Va doresc o zi minunata si multumesc pentru vizita!
Cu bucurie si cu recunostinta,
Irina
:)) si pe mine m-a batut un gand cu tesutul, mai ales cand tatal meu i-a adus doctoritei lor de familie niste piese din razboiul de tesut al bunicii mele (doctorita doreste sa-si trasforme casa parinteasca in muzeu) si mie mi-a parut rau dupa ele, ca na nu se stie niciodata cum ma apuc eu de tesut:))
RăspundețiȘtergereeste un nene care face razboaie de tesut, deci poti cumpara, nu-i problema. Eu ma gandisem la unul vertical, ca e mai simplu.
ȘtergereCe amintit frumoase mi-au revenit înaintea ochilor, privind fotografiile. Mi-am petrecut verile copilăriei privind-o pe bunica cum țesea. Vara aceasta am urcat la casa din deal, prima dată în ultimii șapte ani cu băiețelul cel mare și a fost atât de încântat de munte, de căpițele de fân, de animale... Toamnă senină s-aveți!
RăspundețiȘtergerece copilarie frumoasa!si strabunica mea tesea, dar nu am aproape nimic ramas de la ea, din pacate, decat o fota de costum popular.Multumesc, o toamna senina si voua!
ȘtergereDacă şi tu zici că ai îmbătrânit, apăi eu ce să mai zic, că mai toată lumea-mi spune "taică părinte". :)))
RăspundețiȘtergereAm admirat pozele minunate, au ceva special, nu ştiu ce, un amestec de vechi cu parfum de străbuni şi o patină de speranţă curată pentru un viitor frumos pe care fiecare din noi îl dorim copiilor noştri.
Altfel, până la Comana n-am prea mult de mers, aproape că pot ajunge în mai puţin de-o oră, şi din câte ştiu, la anu', soţia chiar a programat cercul de geografie la parcul din Comana, aşa că-i tare posibil să ajung şi eu.
da, dupa ce am fost acolo m-am gandit ca vreau sa-mi decorez casa in stil popular :)).Atmosfera e foarte placuta si e instructiv pentru copii.Mai au acolo atelier de brutarie, moara, cuhnie, dar nu erau gata inca
ȘtergereCe frumos!
RăspundețiȘtergereSi uite ce minuni ne arati aici! Ia aia e superba - tu ai cusut-o? Iar razboaiele si covoarele tesute sunt ce imi doresc! Minunat!
RăspundețiȘtergerede ceva luni imi bat capul cum sa improvizez un razboi de tesut! doream din resturile de materiale sa imi fac presuri (un singur covor tin la casa noua, dar mi-am dorit 2-3 presuri la chiuvete din motivul ca nu purtam incaltaminte).
Mi-ai adus aminte de copilarie...teseam impreuna cu bunica un fel de toluri pe care le puneam mai demult pe pereti si pe pat,chiar si acasa la mama am avut demult razboi de tesut sau "tiara" se mai zice pe aici...teseam cu bucurie presuri (hainele mai vechi ,camasile lenjeriile de pat le taiam in fasii si le foloseam la presuri).In bucatarie mai pun si acum presuri din cand in cand,am si farfurii vechi pe pereti,iar cand mi se mai face dor de vremurile acealea frumoase imi mai pun si o fata de masa tesuta.Fotografiile tale emana o stare de bine,pace si liniste sufleteasca...Multumim!
RăspundețiȘtergerecât de interesante datele prezentate - fotografiile prezintă foarte frumos imagini din această zonă !!! până acum nu am avut imagini de acolo, nu am cum să ajung pe acele meleaguri de aceea îţi mulţumesc frumos pentru aceste imagini minunate !
RăspundețiȘtergereMultumim Irina!
RăspundețiȘtergereZi minunata si tie!
Nu poti sa vorbesti despre batranete cand randurile tale si pozele postate respira atata prospetime si culoare.:)
Cu drag,
Mihaela V.
Ce idee bună, o să trec şi eu pe listă destinaţia asta pentru vara viitoare. Ai nişte poze foarte frumoase!
RăspundețiȘtergereAm si eu câteva comori țesute si croșetate de mămica mea si de bunica, chiar acum am adus acasă o pătură țesută la război, cu niste culori superbe! Din păcate s-au mai pierdut până să ajung eu la ele sau ele la mine, dar tot ce am păstrez cu bucurie! Pentru că în casă noastră exista un război când eram copil, mamele pe atunci încă teseau (mama mea venea de la serviciu și se așeza la război), crosetau, lucrau fel de fel de minunății! Am prosoape si fete de masă țesute de mânuțele mamei mele, lenjerii de pat brodate de ea manual, dantele, prosoape de bucătărie din panza țesută de bunica, etc. Îmi plac mult! N-aș bucura să văd că nu se pierd aceste obiceiuri.
RăspundețiȘtergereMi-ar fi placut sa ma inscriu la olarit. Ma atrage mult activitatea!
RăspundețiȘtergereCe loc frumos, Irina! Si pozele la fel, mi-ar placea si mie sa il vad. Am venit sa vedem cum mai stam cu "reinvigorarea blogosferei", ca din partea mea nu prea a mers treaba pe vara. Sper ca in viitor sa ma descurc mai bine :) Toate cele bune va doresc!
RăspundețiȘtergereDintotdeauna mi-a placut tesutul.O vedeam pe bunica cum statea cu orele chinuindu-se,nu intelegeam de ce facea asta pana cand nu am vazut satisfactia totala de pe chipul ei,atunci cand termina cate ceva.
RăspundețiȘtergereMi-e dor de postarile tale, dar inteleg cat poti fi de ocupata... Te imbratisez si sper ca sunteti bine!
RăspundețiȘtergerece fain!!! mai ca-mi pare rau ca nu mai locuiesc in Bucuresti...
RăspundețiȘtergereVai cat de frumos.
RăspundețiȘtergereMa uitam la chestionarul de mai sus si as bifa absolut tot :D
Nu as vrea decat sa vad pe cei ce stapanesc arta acestor mestesuguri cum lucreaza...nu mai mult.
A fost minunat locul in care ai petrecut vara...minunat...
Buna,Irina! Imi e dor sa te citesc mai des...ma uit cand si cand daca ai mai scris ceva nou si imi spun dezamagita ca n-ai putut, ca e greu cu copilasii...
RăspundețiȘtergereSa ne mai scrii o postare!
RăspundețiȘtergereIrina,ce mai faceti?Ne e dor de postarile tale!In preajma sarbatorilor erai mereu pe aproape.Pupici!
RăspundețiȘtergereSi mie imi e dor de jurnalele tale!
RăspundețiȘtergereSalutări si gânduri calde pentru voi, Irina! Am venit sa iti spun ca te asteptam si ne e dor de tine.
RăspundețiȘtergereBuna Irina ! La multi ani ! Multe bucurii si sanatate sa va aduca 2017 , cu liniste si spor in toate cele bune !!! Ce bine ca nu ai inchis blogul ! Am mai vrut sa trec pe-aici si m-a intampinat acea pagina cu " pagina disponibila doar cititorilor invitati ". Pupici si imbratisari!
RăspundețiȘtergereLA MULTI ANI,sanatate,sa te bucuri de copii,iar 2017 sa fie un an cu liniste si impliniri!
RăspundețiȘtergereCu drag,Irina C.
Un MAI , mai dulce si plin de culoare ! Salutari si imbratisari !
RăspundețiȘtergere