Acatistul de multumire

Daca nu ati citit sau nu ati ascultat niciodata acest Acatist, neaparat s-o faceti acum - este atat de frumos, si de mangaietor!

"Vad cerul Tau stralucitor de stele. O, cat esti de bogat si cate lumini ai! Prin razele indepartatilor luminatori ma priveste vesnicia; Sunt asa mic si neinsemnat, dar cu mine este Domnul si pretutindeni sunt pazit de dreapta Lui cea iubitoare.


Slava Tie, pentru necontenita Ta purtare de grija!
"Acatistul de multumire “SLAVA LUI DUMNEZEU PENTRU TOATE” a fost scris in anii de dupa revolutie de catre mitropolitul Trifon (Boris Petrovici).

S-a nascut la 24 noiembrie 1861, la Moscova. Tatal sau cneazul petru Nicolaevici Turkestanov era urmasul unei vechi famili nobiliare din Gruzia. Mama viitorului ierarh Varvara Alexandrovna, nascuta principesa Nariskina era nepoata decembristului Nariskin. In perioada unei boli grave a fiului, inca din pruncie, in timp ce medicii isi pierdusera orice speranta de a-l vindeca, mama lui s-a dus la biserica Sfantului Mucenic Trifon si s-a rugat pentru insanatosirea fiului, fagaduind sa il inchine Domnului. Micutul s-a insanatosit si in curand Varvara Alexandrovna a facut un pelerinaj la Pustia Optino, la staretul Ambrozie, vestit in intreaga Rusie. Iesind in intampinarea lor, staretul pe neasteptate le-a poruncit celor ce-l inconjurau: “dati-va la o parte vine Arhiereul!!!” Oamenii s-au dat repede in laturi, vazand cu mirare in loc de arhiereu o femeie cu copil.

In 1887 Boris cu binecuvantarea parintilor a intrat ca poslusnic in Pustia Optino la staretul Ambrozie. In 1891 Boris a luat chip monahicesc cu numelel de Trifon, in cinstea Sf Muc Trifon asa s-a implinit fagaduinta data de mama sa. Staretul Ambrozie i-a dat blagoslovenie sa intre la academia de teologie din Moscova. In 1901 a fost numit Episcop Vicar al Eparhiei Moscovei. Pe acest taram episcopul Trifon a desfasurat o intensa activitate bisericeasca, sociala si de propovaduire, neuitand si lucrarile sale stiintifice. Pentru marele sau har de a predica a fost supranumit Gura-de-Aur.

In timpul razbiului a slujit in armata, a fot ranit. Din 1918 se pensioneaza si locuieste la Moscova fara a mai participa la treburile administrative ale Bisericii. Valuri de credinciosi veneau la el pentru a-i cere povatuire si pastorire duhovniceasca. Patriarhul Tihon il iubea foarte mult deseori slujea cu el iar in 1923 l-a facut arhiepiscop. Dupa sfarsitul patriarhului Tihon, in 1925 rolul arhiepiscopului Trifon a crescut si mai mult iar in anul 1931 a fost ridicat la rangul de Mitropolit.

In anii ‘20-’30 cuvantul vladicai Trifon era lege pentru cei ce pastrasera adevarul credintei si cugetarea duhovniceasca in mijlocul grozaviilor vietii rusesti.

Cu putin timp inainte de sfarsitul sau, Mitropolitul Trifon a scris acest minunt acatist care a devenit mostenirea lui duhovniceasca - "SLAVA LUI DUMNEZEU PENTRU TOATE" - in aceste cuvinte este exprimat rostul exeperientei duhovnicesti a Bisericii ortodoxe Ruse in vremurile celor mai crunte prigoane indurate vreodata, in istoria Bisericii lui Hristos.

Sa ne amintim ca prin aceste cuvinte si-a incheiat cuvantul sau , la judecata, mitropolitul Veniamin al Petrogradului, condamnat si impuscat fara vina:- Insusi Hristos a zis: “in lume necazuri veti avea, dar indrazniti. Eu am biruit lumea”. De aceea, oricat de grele si amarnice ar fi evenimentele istorice pamantesti, puterea lui Dumnezeu totdeauna invinge!-
(fragment din introducerea la Acatistul “SLAVA LUI DUMNEZEU PENTRU TOAtE” aparut la editura Bunavestire)





"Acatistul de multumire


Slava lui Dumnezeu pentru toate !


Dupa obisnuitul inceput se zic Condacele si Icoasele:
Condacul 1


Imparate al veacurilor, Cel ce nu suferi stricaciune, Tu tii in dreapta Ta toate cararile vietii omenesti cu puterea proniei Tale celei mantuitoare. Iti multumim pentru binefacerile Tale cele aratate si cele ascunse, pentru viata pamanteasca si pentru cerestile bucurii ale Imparatiei Tale. Arata-ne si de acum mila Ta, celor ce cantam: Slava Tie, Dumnezeule in veci!



Icosul 1

Venit-am pe lume prunc slab si neajutorat, dar Ingerul pazitor a intins aripi luminoase, ocrotind leaganul copilariei mele. Dragostea Ta straluceste de atunci peste toate cararile mele, in chip minunat calauzindu-ma catre lumina vesniciei. Cu slava s-a aratat, din prima zi si pana acum, darurile Proniei Tale cele imbelsugate. Iti multumesc si iti strig cu toti cei care te cunosc pe Tine:


Slava Tie, Celui ce m-ai chemat la viata,


Slava Tie, Celui ce mi-ai aratat frumusetea lumii,


Slava Tie, Celui ce ai deschis inaintea mea cerul si pamantul ca pe o carte a vesnicei intelepciuni,


Slava Tie, pentru vesnicia ce se arata in lumea cea vremelnica,


Slava Tie, pentru milele Tale cele aratate si cele ascunse,


Slava Tie, pentru fiecare suspinare in incercarile mele,


Slava Tie, pentru fiecare pas al vietii, pentru fiecare clipa de bucurie.


Slava Tie, Dumnezeule in veci!'"



Irina