joi, septembrie 11, 2008

Diverse


Apreciez foarte mult ideea de homeschooling (adica scolarizare la domiciliu), din mai multe motive pe care nu le mai detaliez aici. Cred ca un copil poate invata foarte bine, ba chiar mai bine uneori, acasa, fara a fi necesara integrarea lui in scoala de masa. Din pacate la noi nu poti face hs in mod legal, cum e in alte tari.

Oricum, fiindca pana la clasa intai se poate face "gradinita la domiciliu" m-am gandit sa incerc aceasta varianta pentru Ilinca. De anul acesta va merge si la gradinita de stat cateva ore, dimineata, pentru a se obisnui cu regulile din colectivitate.

Incepand de la 3,5 ani am inceput sa lucrez cu ea urmand in mare programa de gradinita. Am folosit caiete de lucru de la diverse edituri, pentru varsta 3-5 ani, cautand sa ii dezvolt abilitatile matematice, limbajul, si cunstintele despre mediul inconjurator.




Cel mai mult mi-au placut materialele de la editura Aramis, dar si cele de la editura Diana, si de la Teora sunt bine structurate.

Pentru matematica folosesc si o trusa cu jetoane si betisoare, pentru a o ajuta pe Ilinca sa inteleaga legatura dintre cantitate si numar.




Nu am avut un program foarte strict. Am lucrat dupa caietele respective, si pe langa asta am citit mult, am colorat, am pictat, si am facut diverse proiecte de lucru manual.

In ceea ce priveste educatia religioasa n-am facut ceva in special. Am gasit pe net niste obiective pe categorii de varsta si m-am gandit ca in viitor sa ma orientez dupa ele. In general am urmat lucrurile obisnuite- duminica participarea la Sf. Liturghie si impartasanie, rugaciuni simple dimineata si seara, aproape zilnic, dimineata- anafura si agheazma, lectura din Biblia pentru copii, respectarea, pe cat posibil, a zilelor de post.

Recunosc ca am ceva emotii cand ma gandesc ca in curand va incepe gradinita. Nu cred ca va avea probleme de adaptare, mai mult ma preocupa diversele boli pe care le va lua din colectivitate, si care sper ca vor fi cat mai putine. Deasemenea, sunt curioasa sa vad cum va evolua dupa mult laudata "integrare in colectivitate".

Irina

9 comentarii:

  1. As vrea sa va urez numai bine la gradinita! Eu cred ca totusi la Ilinca se va vedea tot ce a invatat acasa, astfel incat sa nu ai surprize neplacute o data cu integrarea in colectivitate. Asa cum spui tu, este bine ca va merge totusi la gradinita, ii va fi mai usor in primul an de scoala daca va fi obisnuita cat de cat cu programul si cu atmosfera din clasa.
    Insa bolile chiar reprezinta o problema: cu greu am scapat anul asta de varicela dupa ce Anna s-a jucat cu verisorul care se imbolnavise la gradinita (a fost in grupa mica anul trecut). Plus cate indigestii, viroze etc a facut copilasul asta in tot timpul anului...
    Va dorim sa nu aduceti nici una acasa!

    RăspundețiȘtergere
  2. ma indoiesc ca o sa scapam, dar sper macar sa nu fie prea grele!
    De pe 19 o ducem, ca nu i-am facut inca analizele, e plecata doctorita.

    RăspundețiȘtergere
  3. Cred ca este bine ca copilul sa mearga la gradinita si scoala in special pentru colectivitate si nu numai. Atentia ta pentru copiii tai este un exemplu pentru orice parinte. Observi insa ca ai o teama ceva mai mare pentru ca nu ai incredere in sistem. E normala, dar fara anumite intamplari/experiente nu crestem parinti.

    Eu am invatat cu primul meu copil tot ce tinea de limba materna acasa (locuim in afara tarii) cu doi ani inainte de a incepe scoala, insa cand a inceput scoala se plictisea enorm la scoala. Mai mult de atat, ea stia deja sa scrie de mana in timp ce ceilalti copiii invatau sa scrie de mana abia la sfarsitul clasei a 2-a. Am avut multe discutii in contradictoriu cu profesorii. De exemplu mi s.a spus ca mi-am invatat copilul sa scrie gresit de mana. O sa observati ca scrisul de mana s-a schimbat mult in ultimii ani.

    Sa nu o mai lungesc. Va spun ca am avut emotii mari din cauza asta si am incercat sa nu mai fac aceleasi "greseli" cu ceilalti copiii. Bine ca totusi am facut:). Mai tarziu mi-am dat seama ca nu tine de cat stie sau nu stie copilul, ci de cat de bun este invatatorul.

    Cautati invatatori buni.

    Verificatii, studiatii. Al doilea copil era foarte energic si imi era teama ca nu o sa poata sa stea in banca la scoala. Slava Domnului ca de-a lungul scolii a avut invatatori MINUNATI.

    RăspundețiȘtergere
  4. Doamne ajuta
    Si eu as prefera sa existe in Romania posibilitatea de hs, intelegand prin aceasta nu doar faptul ca imi educ eu insami copilul in casa, ci si ca pot angaja profesori de specialitate pentru anumite discipline ori domenii de cunoastere... un fel de profesori particulari ori guvernante.
    Iar asta, pe de o parte, datorita sistemului de invatamant defectuos, care, mai ales in Ro exceleaza in sens negativ, atat prin continut cat si prin metode, cat si pentru colectivitatea in sine, care de foarte multe ori lasa de dorit, in unele clase - cum s-a intamplat si in situatia copiilor mei - invatatorul fiind obligat mai mult sa fie politist si sa-i streseze pe 'cei cuminti' cu incercarea de a pastra linistea decat sa-i captiveze cu cine stie ce noutati.
    Deci un invatator poate fi foarte bun - cum a fost situatia pe care am avut-o eu - dar sa fie depasit de energia copiilor, care, in zilele noastre, nu mai sunt invatati in familie respectul pentru profesor.
    Daca ar fi o emulatie din aia, in care parintii sa-si stimuleze copiii, sa le explice cat de necesara e invatarea, probabil ca si pentru profesori ar fi mai usor. Dar de cele mai multe ori parintii se raporteaza la invatator ca la un servitor (desi nici pe servitori nu-i frumos sa-i tratezi asa, ca si cum ar fi mai putin oameni), iar asta se observa imediat in comportamentul copilului. Deci, ce poate invata copilul meu de la colectivitate? Cum sa se poarte urat sau cum sa nu se poarte? Pai cum sa se poarte, i-am invatat si eu. Poate sunt "prea cuminti" chiar. Ce sa mai invete? Cunostinte pe care oricum le-au depasit, deoarece le place sa se informeze din enciclopedii si sa citeasca si din alte surse.
    Cine citeste aceste randuri poate zice ca sunt cam limitata, ca nu-mi dau seama de necesitatea trairii in lume si a pregatirii pentru asta. Dar scoala romaneasca ne invata asa ceva?
    Daca ar fi posibilitatea alegerii, luni, as fi prima care as spune "nu" scolii de masa. Pentru a interactiona cu alti copii, as prefera proiecte comune pentru ceva: coruri, cercetasi, biblioteci - cenacluri literare, cursuri de ceva - desen, instrument, dans, sport - adica locuri in care vin cei care asta vor sa faca. Uite, cum sunt centrele de excelenta. Pai acolo se face romana si mate; dar e ca un cerc, toti de acolo vor sa invete la romana ori la mate. Nu sa piarda vremea in locuri in care nici profesorii nu vin cu placere, nici elevii, ci toti sunt din obligatie.
    Nu, nu sunt pentru disparitia invatamantului de masa ori a neobligativitatii scolii. Ci sunt pentru posibilitatea optiunii hs.
    Intr-adevar, trebuie sa ai o anumita vocatie pentru a-ti invata copilul - sunt unele mamici care, desi ar putea, prefera sa mearga la serviciu inca de cand copilul are un an, preferand alternativa cresa. Vorbesc aici deci de mamici care ar avea posibilitati materiale sa stea acasa, cu copilul, nu de cele pentru care serviciul e indispensabil, caci nu ar fi suficienti bani in casa. Si totusi, cele la care ma refer nu o fac. Recunosc faptul ca nu au aceasta vocatie; ca se simt stresate, ca nu stiu sa-si educe copilul, ca n-au rabdare etc. Nu discutam aici motivele, ci doar faptul ca aceste mamici au nevoie de acest sistem de invatamant, deoarece nu se vad in postura de a le da copiilor educatia necesara. Cu atat mai mult, sunt cei care chiar nu si-ar putea permite hs. Dar de aici si pana la obligativitatea frecventarii scolii de catre toti e cale lunga.
    Cu alte cuvinte, conceptia in invatamantul nostru e cam asa: pentru ca nu toti isi pot permite hs, atunci nu avem aceasta optiune.

    RăspundețiȘtergere
  5. Felicitari pentru tot timpul care l-ai petrecut sa o inveti pe Ilinca atitea lucruri minunate. Sper sa gasesti o scoala buna unde sa continue sa invete lucruri frumoase.

    RăspundețiȘtergere
  6. Cris, normal ca n-am incredere in sistem, nu din alte cauze dar lucrez ca profesor si am cam vazut cum sta treaba.
    Cristina a spus exact ce gandesc si eu.

    RăspundețiȘtergere
  7. Cristina, ai expus asa de frumos, incat mi-ai starnit o dorinta sa fiu copil si sa fiu educat acasa:). Sunt de acord cu tine. Imi amintesc din generala cat de rau eram tratati de profesori si cate daruri trebuiau parintii nostri sa dea la scoala. Mai este asa?

    Da Irina, se pare ca stii exact cum se lucreaza in scoli. Ce stii despre scoala Brancoveneasca?

    RăspundețiȘtergere
  8. Am intrat pe un site al scolii Brancovenesti si am citit despre specificul scolii:

    "Specificul scolii: noastre, intre alte unitati de invatamant private, este dat de perspectiva generala a pedagogiei crestin-ortodoxe asupra educatiei, precum si de valorificarea traditiilor culturale romanesti in continuturile invatamantului. Consideram ca o educatie de calitate nu poate face abstractie de dimensiunile sufletesti profunde."

    Mult m-a bucurat sa vad ca au si uniforme. Are cineva experienta directa cu scoala?

    http://www.gradiniteconstanta.ro/content/view/487/40/

    RăspundețiȘtergere
  9. Cris, noi avem niste prieteni care au fetita la gradinita lor, si sunt foarte multumiti.

    RăspundețiȘtergere

♥ ♥ ♥ Lasa un gand frumos! ♥ ♥ ♥
Comentariile anonime sau facute in scop publicitar vor fi sterse.