Cu ce sa incepem cand e vorba de post

Lady Sarakosti

  Daca in anii trecuti am abordat perioada postului incepand de la mancare (si anume stabilirea meniului de post si pregatirea unui mic `stoc` de alimente), anul acesta m-am decis sa pornesc invers- adica de la rugaciune. Asa ca, in loc sa ma gandesc intai la meniul alimentar, am incercat sa-mi stabilesc un program de mers la Biserica (mai des), si de rugaciune acasa.

Nefiind obisnuita din copilarie/familie cu ideea de post,  m-am luptat mult cu gandul ca nu e sanatos sa te abtii de la carne si lactate, fiindca, stiti voi- laptele are calciu, iar carnea proteine :). Si ca in mod sigur o sa ma lesine atata post :). Din fericire (sau poate nu) in ultimii ani a devenit ceva obisnuit ca tot omul sa se gandeasca la alimentatia sanatoasa, iar librariile, chioscurile si netul abunda de cat de benefic este organismului ca omul sa adopte regimuri variind de la lacto-ovo-vegetarian la vegetarian bazat pe cruditati (raw). Evident ca m-am gandit : ia uite cat de sanatos e postul, pana si oamenii de stiinta recunosc :). Asa ca a devenit o obisnuinta ca in post sa consult blogurile veganilor in cautare de retete, si sa experimentez in bucataria proprie, in incercarea de a alcatui un meniu cat mai variat si mai bogat.

Pana cand, la un moment dat, am constientizat- acesta nu e post, e regim alimentar!Postul nu e despre cat de sanatos ne hranim (desi e important si asta, poate fi un punct de pornire), cat de variat si cat de bogat, ci despre foame!

Prin pacat omul s-a indepartat de la sursa Vietii, care e Dumnezeu, si a crezut ca poate trai doar cu hrana materiala (`doar cu paine` dupa cum zice Scriptura). El a transformat materialul in scop, nu in mijloc, si cele trupesti au biruit pe cele duhovnicesti. 

Perioadele de post au fost stabilite tocmai pentru a ne ajuta sa constientizam care este de fapt normalitatea : ca dependenta noastra de hrana, de materie, nu este absoluta, ci ca putem birui trupescul prin duhovnicesc.Vedem in Vietile Sfintilor ca cei inaintati, aflati deja pe treptele indumnezeirii, traiau cu foarte putina mancare - de obicei radacini , seminte, ierburi, fiindca trupul si viata lor erau tinute de bogatia harului  lui Dumnezeu, la care ajunsesera prin rugaciune si viata curata.Sanatatea si vigoarea lor era data nu de regimul alimentar raw-vegan :)), ci era darul lui Dumnezeu.

Desigur, covarsitoarea noastra majoritate suntem abia la treapta despatimirii, si postul ne ajuta sa descoperim, infometati fiind, ca nevoia noastra reala, urgenta, este nevoia de Dumnezeu, nu de mancare.

De aceea postul nu trebuie sa ramana la stadiul de regim alimentar (mai mancati si voi fara carne, ca o sa va simtiti bine :))  ), ci trebuie dublat de rugaciune, si participarea cat mai deasa la viata Bisericii - adica slujbe, spovedanie, impartasanie(daca se ingaduie).

Este bine ca orice efort ascetic am face, acesta sa fie cu binecuvantarea duhovnicului. Cu ajutorul lui e bine sa stabilim cat de aspru sa postim (cu ulei, fara ulei, cate mese pe zi, poate unele dezlegari pentru, copii, bolnavi sau alte situatii speciale), cat sa ne rugam (un minim), si asa mai departe.

In Postul Mare sunt multe slujbe frumoase- de exemplu in seara aceasta putem participa la Liturghia darurilor mai inainte-sfintite, asa ca, in loc sa mestecam in oalele cu  variate mancaruri  de post am putea trage o fuga la Biserica, sa ne rugam putin :).

Va doresc o seara frumoasa, si post cu folos in continuare!

Irina