Momente zilnice

Anul acesta am avut o toamna minunata, dar secetoasa. Pana acum a fost destul de cald pentru aceasta perioada (chiar si 20 de grade), si nu a dat bruma inca.

Azi e innorat, bate vantul si sper (!) ca vor incepe ploile. Am vrut sa mut niste trandafiri, dar a fost imposibil sa ii scot, pamantul e piatra.

Dimineata si seara e ceata, si e mai umed si cred ca asta ajuta putin plantele.

Am facut putina curatenie prin curte- am adunat frunzele, le-am pus la compostor, am desfacut straturile inaltate si am plantat trifoi prin locurile in care s-a uscat. 

Nu avem gazon in curte, ci trifoi, fiindca nu necesita ierbicidare si innabusa orice buruiana. Plus ca imbogateste solul cu azot.Nu cred ca anul viitor voi mai pune straturi, o sa ma multumesc cu flori si cu trifoi :))

Citesc ,,Scoala rugaciunii,, de mitr. Antonie de Suroj si tricotez un fular de lana :). 

Va ofer cateva ganduri din carte si cateva imagini frumoase din acest sfarsit de toamna.

Intâi de toate, este foarte important să ne amintim că rugăciunea este o întâlnire şi o relaţie; este vorba de o relaţie tainică, una care nu poate fi impusă nici de noi, nici de Dumnezeu. Faptul că Dumnezeu se poate face prezent sau că ne poate lăsa cu sentimentul absenţei Sale face parte din această relaţie vie şi adevărată. Dacă L-am putea aduce în mod automat la o întâlnire cu noi, dacă L-am putea forţa să se întâlnească cu noi, atunci n-ar mai fi nici o relaţie şi nici o întâlnire..

Rugăciunile tale trebuie să fie orientate spre înlăuntrul tău, nu către un Dumnezeu din ceruri, nu către unul îndepărtat, ci către acest Dumnezeu care îţi este mai apropiat decât ai putea bănui; în al doilea rând, am vrut să arăt că primul gest al rugăciunii este de a găsi acele cuvinte care se potrivesc deplin cu ceea ce eşti, cuvinte de care să nu-ţi fie ruşine că ar fiprea naive sau prea îndrăzneţe, ci care să te exprime cu adevărat şi care să fie vrednice de tine - şi de-abia atunci să le oferi lui Dumnezeu cu toată puterea de înţelegere de care eşti în stare.

Adevărata linişte este ceva extrem de intens, are  densitate şi este cu adevărat vie. îmi amintesc un pasaj din Vieţile Sfinţilor din pustie,- în care unul din ei a fost rugat de fraţii lui să spună nişte cuvintede folos pentru un episcop care-i vizita, iar el a răspuns: „Nu voi vorbi, căci dacă tăcerea mea nu-i foloseşte, cuvintele nu-i vor folosi nici atât". Acesta este genul de linişte despre care ar fi bine să încercăm să învăţăm sau să învăţăm să o dobândim.

Rugăciunea începe în momentul în care, în loc să ne gândim la un Dumnezeu îndepărtat, la un „El",la un „Atotputernicul" şi aşa mai departe, te gândeşti la Dumnezeu ca la un „Tu", ceea ce face ca relaţia ta cu El să nu mai fie una la persoana a treia,ci una la persoanele întâi şi a doua

A fost greu sa selectez cateva citate din aceasta carte, deoarece fiecare cuvant din ea este incarcat de semnificatii!e o carte profunda si practica in acelasi timp, cu multe ganduri bune in putine pagini.

In alta ordine de idei, va reamintesc ca maine e sarbatoare - Intrarea in Biserica a Maicii Domnului, si pentru cei care au postit e dezlegare la peste :).

Va doresc o seara placuta!

Cu drag,