Bine v-am regasit la acest aproape mijloc de noiembrie, in sfarsit toamna cu ploi, bruma si temperaturi ceva mai reci!am lipsit mult de pe blog, nici pe insta nu prea am postat, de fb nu mai spun, ca pe colo oricum intru foarte rar.
Cred ca e primul an din ultimii in care n-am si eu o lumanare frumoasa aprinsa in casa, si in care n-am postat Provocarea de Octombrie. Sper sa fie si ultimul.Trec printr-o perioada cam proasta din punct de vedere psihic si fizic.Nu e nimic de nerezolvat, nimic grav, dar deja simt ca sunt secatuita de orice energie.Ultimii 20 de ani au fost pentru mine efectiv o cursa cu obstacole si un carusel care se invarte mereu. Imi dau seama ca am obosit, ca nu mai am rabdare, ca nu mai am vointa, nu mai am energia de a crede, si tot ce as vrea sa fac ar fi sa ma duc intr-un varf de munte si sa ma ocup o vreme doar de mine.Dar, cum in viata lucrurile nu merg chiar asa pentru majoritatea muritorilor, cred ca e cazul sa-mi revin, sa ma regrupez si sa merg inainte
Am citit dimineata pe blogul lui Catrinel ceva cu care am rezonat suta la suta :,, Toamna te face sa te uiti in urma si sa te scuturi precum copacii de lucrurile inutile, de gandurile care te saboteaza, de obiceiurile proaste. Iti faci curat in viata, in ganduri, in casa si in mod tihnit poti lua decizii pentru viitor. Pentru mine toamna este perioada perfecta pentru introspectie, restart si renastere."
Asta simt si eu, ca am nevoie de un restart, de o renastere, de un nou inceput cu mine.
Un lucru pentru care sunt recunoscatoare este ca am reusit, in doi ani, sa debarasez cam 80% din casa.Mai am de facut cate ceva, dar ramane pe anul viitor. Oricum simt o mare usurare mentala in aceasta directie, parca ma copleseau atatea lucruri iutile, dezorganizate si amanate.
Ce ma multumeste foarte mult e cam reorganizat dormitorul si am scos din el biroul si tot ce tinea de serviciu.Ma odihnesc mult mai bine acum si ma bucur ca am facut aceasta schimbare.Imi doresc sa tin serviciul cat mai departe de timpul pe care il petrec acasa, si sa ma detasez , pe cat posibil, de orice tine de munca atunci cand sunt in timpul meu liber.Inca invat sa pun si sa impun limite.
Ce am invatat in ultimii ani e ca uneori, chiar daca ne propunem ceva, si muncim pentru obiectivul respectiv, lucrurile nu se intampla imediat, ce e nevoie uneori de mai mult timp decat am crezut initial ca trebuie.
La fel si cresterea noastra interioara, nu se petrece instant, ci ia timp, si uneori trecem prin lucruri dureroase si neplacute, ca sa invatam ceva de acolo.Ce bine ar fi sa ne nastem invatati, dar uite ca nu se poate.Viata e o calatorie cu de toate.Imi dau seama ca, in trecut, am luat decizii pe care eu, cea de acum, sigur le-as hotari altfel, dar cred ca trebuie sa ma impac cu asta si sa merg mai departe.
Se apropie Postul Craciunului, o perioada potrivita pentru calatorie interioara, pentru curatire sufleteasca si trupeasca, pentru deschiderea catre energiile pozitive, creatoare, curatitoare si vindecatoare a lui Dumnezeu.
Nu imi mai propun sa scriu pe blog, dar nadajduiesc sa am cat se poate de des un gand bun, un gand frumos, o constientizare, o realizare, pe care sa o impartasesc aici cu voi.
Va imbratisez si va multumesc ca ma vizitati.
Cu multumire si recunostina,
Irina
