Aranjeaza-te si incalta pantofii!

 Urmatoarea lectie pe care trebuie s-o punem in practica conform regulilor Fly Lady (dupa cea de a avea in bucatarie o chiuveta stralucitoare)

 este ca, dupa toaleta de dimineata, sa ne imbracam  frumos si sa ne incaltam cu pantofii- de preferat unii cu sireturi, pentru a nu fi descaltati cu usurinta (si, in ceea ce ma priveste, de preferat fara tocuri:))   ). Aceasta regula e valabila in special pentru casnice (in principiu cele din mediul urban), care, nefiind obligate sa plece pe undeva, isi petrec de obicei ziua imbracate in capot, trening sau chiar pijamale (am fost acolo, am facut asta :)) ).

Explicatia este ca, imbracata frumos si incaltata ai tendinta sa te comporti altfel, decat daca ai fi echipata in haine comode. Te simti mai bine in ceea ce te priveste, mai energica, gata sa te pui pe treaba!nu mai exista nici o scuza ca sa amani treburile si sa tandalesti de colo-colo!

In plus, daca esti o mamica care sta acasa, vei avea alta prezenta in fata copiilor (si poate a sotului, daca lucreaza de acasa). Cum te vad acestia toata ziua?Ciufulita, nearanjata, cu pijamalele pe tine si cu slapi comozi de casa?Imagineaza-ti cum ar fi sa te vada cu o rochita draguta (sau poate cu o fusta si o bluza ), incaltata cu ceva comod (sau cu toc, daca te tine coloana :)) ), dar "de zi", cu parul spalat proaspat si eventual putin coafat, poate cu un pic de machiaj si parfum (daca obisnuiesti)? oare cei din casa sunt mai putini importanti decat strainii care ne vad pe strada?

Cand am descoperit prima data aceasta regula, am dat fuga la piata si mi-am cumparat o pereche de pantofi draguti si comozi, nu foarte scumpi. Apoi, din hainele de toata ziua  am pus deoparte doua rochite, o fusta si cateva bluze dragute, pe care sa le port in casa.

Faptul ca am adoptat acest obicei m-a facut sa ma simt mult mai bine fata de mine insumi, si intotdeauna am avut alt spor in tot ce mi-am propus sa fac.

Desigur, exista si momente in viata cand e mai greu sa sari in pantofi de dimineata - de exemplu, cand ai un copil mic care te tine treaza toata noaptea, e mai usor sa ramai  in ceva comod, ca sa mai prinzi cateva reprize de somn in timpul zilei. Dar sa nu transformam faptul ca suntem mamici intr-o scuza pentru a nu ne prezenta in mod placut in fata noastra, in primul rand, si apoi in fata celorlalti!

Va doresc o saptamana placuta, cu spor la treaba! :)

Irina

Gandul de duminica

"Cu orice pret, noi trebuie sa incercam a pastra pacea sufletului si sa nu ne tulburam la jignirile venite de la altii. Nimic nu este mai pretios decat pacea intru Hristos Domnul. Sfintii Parinti aveau mereu un duh de pace si, fiind binecuvantati cu harul lui Dumnezeu traiau mult. Dobandeste pacea, si mii de oameni din jurul tau se vor mantui. Atunci cand un om se afla intr-o stare de pace a mintii, el poate de la sine sa le ofere celorlalti lumina necesara luminarii ratiunii. Aceasta pace, ca pe o comoara nepretuita, Domnul nostru Iisus Hristos a lasat-o drept mostenire ucenicilor Sai inainte de moarte. (In. 14,27) Apostolul mai spunea despre ea: “si pacea lui Dumnezeu, care covarseste orice minte, sa va pazeasca inimile si cugetele voastre intru Hristos Iisus” (Filip. 4,7). Introdu mintea inlauntrul inimii si dai de lucru acolo cu rugaciunea; atunci pacea lui Dumnezeu o umbreste si ea se afla intr-o stare de pace.
Trebuie sa ne obisnuim sa tratam jignirile venite de la altii cu calm, ca si cum insultele lor nu ne privesc pe noi, ci pe altcineva. O astfel de practica ne poate aduce pacea inimii si o poate face lacas al lui Dumnezeu insusi. Daca nu se poate sa nu te tulburi, atunci, cel putin, e necesar sa incerci sa iti infranezi limba, dupa cuvantul psalmistului: “tulburatu-m-am si n-am grait“ (Ps. 76, 4). Pentru a ne pastra pacea sufletului, este nevoie sa evitam cu orice pret a-i critica pe altii. In mod aparte, pentru a pastra pacea sufleteasca trebuie evitata acedia si sa te straduiesti a avea un duh vesel si nu trist. Trebuie sa incerci sa iesi din aceasta stare cat mai iute cu putinta. Atentie la duhul intristarii, caci aceasta da nastere la toate relele. O mie de ispite apar din pricina lui: agitatie, furie, invinuire, nemultumirea de propria soarta, ganduri de desfranare, schimbare permanenta a locului. Uneori duhul cel rau al intristarii pune stapanire pe suflet si il lipseste de umilinta si bunatate fata de frati si da nastere la repulsie fata de orice conversatie. Atunci sufletul evita oamenii, crezand ca acestia se afla la originea tulburarii sale si nu intelege ca pricina tulburarii sale se afla intr-insul. Sufletul plin de intristare si parca scos din minti este incapabil sa accepte in pace sfaturile bune ce i se aduc sau sa raspunda cu umilinta la intrebarile ce i se pun. Primul medicament cu ajutorul caruia omul isi afla in curand mangaiere sufleteasca este smerenia inimii, asa cum ne invata sfantul Isaac Sirul. Aceasta boala este tratata cu rugaciune, abtinere de la graire in desert, lucru de mana, dupa puterile fiecaruia, citirea Cuvantului lui Dumnezeu si rabdare; caci el se naste din lasitate, trandavie si graire in desert”

Sf. Serafim de Sarov