miercuri, 31 august 2011

Paste cu pesmet - de post

Daca nu mai stiti ce sa pregatiti pentru diminetile zilelor de post, va recomand o mancare super-rapida si foarte gustoasa- paste cu pesmet.


       Avem nevoie de :
  • o punga de paste
  •  pesmet - 200-250 g
  • ulei - o cescuta
  • zahar dupa gust (sau miere, ori dulceata - dupa gust)

Pastele se fierb si se scurb bine de apa. Se incinge uleiul intr-o craticioara, si se adauga pesmetul. Se amesteca intr-una pana se rumeneste. Se toarna deasupra pastele, se amesteca bine, si se da vasul deoparte. Se servesc presarate cu zahar, ori indulcite cu miere, sau cu dulceata. 


Toate retetele mele de post le gasiti aici.

Va doresc post cu folos!

Irina

sâmbătă, 27 august 2011

Metanierul

Metanierul este mult drag sufletului ortodox. Cu metanierul in mana au vietuit si adormit in Domnul cei mai multi sfinti ai Bisericii, cu metanierul s-a pus stavila celor mai multe ispite si lupte aduse de potrivnicul diavol, cu metanierul in mana s-au facut minuni si s-au aprins inimi de dragoste nebuna pentru Dumnezeu. Dar, oare cunoastem toate cele despre metanier, rostul si dreapta folosinta a acestuia?

Parintele Teofil Paraianu, vorbind despre metanier, spune: "Obiectul acesta, metaniile, este un suport material pentru o lucrare spirituala care nu se face de la sine, nu se realizeaza de la sine. Si atunci omul se ajuta si cu ceva material, cu obiectul acesta pe care avandu-l in mana, isi aduce aminte mai repede ca trebuie sa zica rugaciunea, iar neavandu-l in mana de multe ori se intrerupe din rugaciune, isi uita de indatorirea de a avea in toata vremea in minte, in inima, in cuget si in gura numele Domnului Iisus, isi uita ca trebuie sa spuna: Doamne, Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul."
Ce este acest sirag de metanii, numit "metanier" ?
Siragul de matanii - metanierul - reprezinta o insiruire de noduri, facute de regula din lana, sau de bobite de lemn, folosit pentru a aduna mintea la rugaciune si pentru a o feri de imprastierea gandului. Mataniile se folosesc in special cand se rosteste rugaciunea lui Iisus, anume: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul.". Aceasta nu este insa singura rugaciune ce poate fi rostita astfel, ci orisicare alta, de regula, toate rugaciunile scurte.

Metanierul

Nodurile metanierelor sunt impletite in asa fel incat firul de lana sa se suprapuna mereu in forma de cruce. La capatul siragului de noduri se afla o Sfanta Cruce. La unele metaniere mai mari, din 50 in 50 de noduri se afla cate o biluta de lemn. Numarul acestora nu este important pentru noi, ci doar pentru implinirea unui eventual canon primit de la parintele duhovnic. Esential este a ne ajuta spre adunarea mintii in cuvintele rostite, iar nu in a numara cate putem face, spre a cadea mai apoi in pacatul mandriei.

Cele mai raspandite metaniere sunt cele de o suta de noduri. Acestea s-au cam restrans insa mai mult in manastiri, in lume fiind cu mult mai intalnite cele de 50 sau 33 de noduri. In ceea ce priveste crestinismul romanesc, calugarii poarta siraguri de cate 300 de boabe, pe cand crestinii din lume au unele de doar 33 de boabe. Nimeni nu impiedica pe mireni a avea metaniere mari, insa din pricina timpului din ce in ce mai putin, cele mai mici sunt mai practice si mai la indemana.
Metanierul nu este insa vreun fel de amuleta cu puteri magice, ca cele date de catre vrajitori oamenilor naivi, spre a le purta la incheietura mainii sau la gat. Dimpotriva, este un obiect de cult, curat ortodox si folosit numai pentu rugaciune. Din pacate, adesea vedem metaniere agatate pe la oglinzile masinilor, ori prin cine stie ce colt prafuit. Nu stiu de este cuviincios a exila si a concedia aceste "ajutoare" spre rugaciune. Ele nu sunt obiecte decorative, nu sunt la moda (desi, foarte dureros, aproape au ajuns moda), nu sunt lucrari de artizanat, ci lucruri sfintite, lucruri binecuvantate, mult iubite de crestinul rugator.

Ce simbolizeaza metanierul ?

Siragul de metanii este negru, asemenea si hainele preotilor si ale calugarilor. Culoarea negru nu este suparare, nici ura pentru viata, ci bucurie intru moartea si invierea lui Hristos. Prin doliul hainelor, crestinii arata dorinta de a urma lui Hristos, urmanad ca si ei sa moara lumii, spre a invia cu El. Aceasta se arata si din faptul ca la capatul nodurilor, o cruce aminteste de si de ridicarea crucii de fiece zi.

Lana este materialul ce trebuie folosit in impletirea minunatelor noduri crestine, iar nu firul de plastic ori alte produse ale mainii omului. Lana este un produs natural, adus de ascultatoarele si cumintile oi, acestea din urma ducandu-ne si pe noi cu gandul la ascultarea crestina si la pilda cu Blandul Pastor, la Hristos cel numit "Mielul lui Dumnezeu Cel ce a ridicat pacatele lumii".
Ciucurele de la metanier, numit in limbajul monahal vechi "canaf", este un detaliu din ce in ce mai trecut cu vederea si mai neinteles. Astfel, la un moemnt dat am ajuns sa cred ca acesta este un detaliu pur decorativ. Insa, spre marea mea bucurie, s-a dovedit ca nu este asa. Canaful era folosit de marii rugatori, si inca este folosit de catre unii, spre stergerea lacrimilor ce izvorau in urma rugaciunilor aprinse catre Dumnezeu.

Cum si de ce a aparut metanierul in mana rugatorilor ?


Mai inainte ca Domnul sa lumineze mintea calugarului nevoitor ce a lucrat primul metanier, parintii se foloseau de boabe de cereale sau de pietricele, spre a se aduna in rugaciune si spre a nu se pierde cu mintea. Astfel, in cartea "", citim cum rugatorul se folosea de doua castroane, luand boabele dintr-unul si mutandu-le intr-altul. Aceasta avea acelasi rost ca si metanierele de mai tarziu: concetrarea si adunarea mintii.
Primul metanier din lana este considerat a fi cel impletit de catre , in secolul al IV-lea. Motivul lucrarii acestui obiect a fost dragostea fata de fratii si calugarii ce nu stiau sa numere, ori se incurcau un numarat, la facerea rugaciunilor ori a metaniilor mari. Astfel, vedem cum ca el a fost mai intai folosit doar in mediul monahal, de aici intinzandu-se la tot crestinul din lume, spre mare ajutor in rugaciune.

Calugar din Manastirea Valaam - metanier il ajuta la rugaciune
Despre primul metanier se zic urmatoarele: un calugar a dorit sa impleteasca noduri pe o sfoara, spre a numara rugaciunile din canonul zilnic, insa incercarile sale se dovedeau de prisos, caci diavolul nu inceta a desface nodurile facute de acesta, drept pentru care, in cele din urma, dupa multa rugaciune, un inger i-a aparut in vedenie si i-a aratat cum sa le faca, in asa fel incat diavolul sa nu le mai desfaca. Nodurile au fost facute numai din cruci suprapuse.
Cum se foloseste metanierul ?

In randuiala tunderii in monahism, cand i se dau metaniile celui ce se tunde, se spune astfel: "Fratele nostru, primeste sabia Duhului, care este cuvantul lui Dumnezeu, spre rugaciunea din tot ceasul catre Hristos." Astfel trebuie vazut metanierul de catre orice credincios, iar nu numai de catre calugarul nevoitor.
Sa ne fereasca Domnul de ispita de a primi gandul potrivnic ce ne spune cum ca metanierul este al calugarilor, singurii datori cu rugaciunea neincetata. Tot crestinul este dator a se ruga, si inca a se ruga neincetat, caci Hristos ne cheama pe toti la desavarsire, iar nu numai pe calugari. Desi, metanierul nu este un obiect strict monahal, ci el trebuie sa fie folosit si de catre crestinii din lume. Apostolul Pavel ne spune tuturor, inca si astazi, prin cuvantul adresat tesalonicenilor: "Rugati-va neincetat." (I Tesaloniceni 5,17)

Canonul de rugaciune, metaniile facute pana la pamant, cat si orice alte rugaciuni, se pot face cu mult mai usor folosindu-se metanierul. Acesta ne ingaduie sa ne concentram mintea la cuvintele rostite, iar nu la numarul acestora. Metanierul se tine in mana stanga, intre degetul mare si cel aratator, cu mana dreapta inchinandu-ne, iar cu gura rostind rugaciuna lui Iisus. Trupul poate sta in picioare sau in genunchi, cu capul plecat, intr-o pozitie de umilinta, ori cu el drept, privind spre icoana Mantuitorului. Se poate sta si pe un scaunel, pentru ca oboseala trupului sa nu ne impiedice mintea de la gandirea cuvintelor celor sfinte.
Metanierul este folosit, cel mai adesea, pentru a rosti rugaciuni scurte si multe. Astfel, cea mai rostita rugaciune este cea a lui Iisus. Aceasta poate fi spusa in mai multe chipuri, astfel: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul!" sau "Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma pe mine, pacatosul!" sau "Doamne Iisus, miluieste-ma!" sau "Iisus, miluieste-ma.". El se mai poate folosi insa si cu alte rugaciui scurte, precum: "Dumnezeule, milosiv fii mie, pacatosului!" sau "Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul."

Tot timpul si in orice ceas, oricand iti amintesti, metanierul poate sa se invarta pe degetul tau, gura rostind scurtele si sfintele rugaciuni: in pat, pentru a adormi, pe drum, in statie, in lift, in masina, la serviciu, oriunde am fi si orice am face. Oricat de putina ar fi rugaciunea, fie ca aceasta sa ne inseteasca neincetat, de-a lungul intregii zile si al noptii.


marți, 23 august 2011

Casuta de criza- din garaje de beton

 Cautand ceva pe net am gasit pe un bloc o idee foarte ingenioasa - o casuta facuta din garaje de beton. Proprietarul ei, Andrei, povesteste pe blogul  lui:
 „ Fiind de loc din capitala, nascut si crescut intr-un bloc gri, si cu ganduri mari, ca ultimul drum sa nu porneasca coborand cateva etaje pe scari, m-am hotarat, in anul crizei, sa nu mai platesc chirie si sa mizez pe ce nu aveam in buzunar pentru a-mi ridica propria „garsoniera” ”.
Andrei avea terenul, pe care l-a imprejmuit, si apoi a inceput constructia casutei, folosin doua garaje tip „Granitul”, mult entuziasm si ceva ajutor de la oameni priceputi.
Casuta are baie, bucatarie, incalzire cu centrala electrica, o camera jos si posibilitatea unei camere in podul mansardabil. Costurile au fost destul de mici - in jur de 3500-4000 de euro. Daca vi se pare mult, trebuie sa va spun ca o casuta din lemn „de vacanta”, de 20 mp, fara nimic in ea, costa in jur de 4-5000 de euro.
L-am admirat pe acest baiat tanar care, in loc sa aleaga calea mai ”usoara” a unui credit urias si impovarator pe multi ani de zile, ca sa aiba o casa, a preferat sa rabde, sa munceasca mult si sa traiasca simplu, gasind o solutie extrem de ingenioasa la problemele sale. Sunt multe lucruri de invatat de la el.
Las cateva imagini sa vorbeasca- mai multe gasiti aici.








Va doresc o zi frumoasa!

Irina

luni, 15 august 2011

Nu te mai plange!


Cunosti pe cineva care se plange aproape tot timpul?Cred ca da, fiindca la noi vaicareala e sport national :)). Am intalnit si eu de-a lungul vietii cateva persoane de genul asta. E greu si neplacut  sa fii in preajma unor astfel de oameni. Uneori si eu incep sa ma plang prea mult, si devin nesuferita celor din jur.






Uitandu-ne in Scriptura vedem ca de-a lungul istoriei biblice au existat destui care se plangeau de tot si de toate.Va amintiti de Cain si Abel? (Facerea, cap. 4) Cain a fost nemultumit ca lui Abel ii mergea bine in viata- fata i s-a intristat si i s-a posomorat, sigur macina ganduri amare in sufletul lui. Si ati vazut unde a ajuns!Dar ce spuneti de evrei, de poporul ales?Cartea Iesirii (exodul) e plina de nemultumirile lor!Pentru ca au cartit intr-una impotriva Domnului, desi au trait atatea minuni, El i-a lasat sa rataceasca in pustie 40 de ani, pana intreaga generatie a pierit.

 Hristos vorbeste mereu despre faptul ca trebuie sa fim recunoscatori si multumitori Tatalui ceresc.Nemultumirea si plangerile constante sunt o forma de egoism, si de necredinta.Nemultumirea ne orbeste, astfel incat suntem incapabili sa vedem binecuvantarile din viata noastra.
Crestinul trebuie sa fie bucuros si multumitor tot timpul!



Bucuraţi-vă pururea!Daţi mulţumire PENTRU TOATE, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus, pentru voi. 
(1 Tesaloniceni 5: 16,18)
„Pentru a împlini acest uluitor cuvânt: „Bucurați-va pururea!” avem mereu nevoie sa ne amintim ca izvorul Bucuriei este prezența Domnului, legatura vie cu Persoana Lui, asezarea in fata Lui ca Cel ce judeca ce am facut cu talantii Lui.” (Maica Siluana)

Sa fii multumit in toate, sa nu te plangi niciodata e un lucru care se invata, dupa cum spune Sf. Apostol Pavel:

„fiindcă eu m-am deprins să fiu îndestulat cu ceea ce am.” (Filipeni 4:11)

sau, in alta traducere:

m-am deprins să fiu mulţumit cu starea în care mă găsesc”

Sa nu mai risipim inca o zi vaicarindu-ne si plangandu-ne de orice!Ca si apostolul, fie in belsug, fie in lipsa, fie la suparare, fie la fericire, sa ne deprindem sa fim multumiti, si multumitori!
Cu ajutorul lui Dumnezeu, sa fim bucurosi, si sa alegem multumirea, indiferent de circumstantele exterioare!
                                         
 TOATE le pot intru Hristos, Cel care ma intareste!
(Filipeni 4:13)

Va doresc o zi plina de bucurie!

Irina

duminică, 14 august 2011

Duminica - ziua Domnului...

Cinstiţi zilele Mele de odihnă, ca să fie semn între Mine şi voi, ca să ştiţi că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.

Woman on the Sea Shore C. Monet



Duminica umblarii pe mare si a potolirii furtunii

Hristos Dumnezeu este aproape, este Fiinta si Persoana si, pentru aceasta, este gata sa ne intinda mana si sa ne salveze de acolo de unde ne este greu in viata. Pentru faptul ca a stiut sa intre in dialog cu El, prin rugaciune, Domnul i-a raspuns lui Petru ca Persoana. Ce ne-am face daca El ar fi doar entitate sau energie impersonala, naluca, himera, ori daca ar fi o minte inabordabila? El insa este Fiinta care ne aude, ne vede, ne asculta si, mai ales, ne ajuta fiecaruia atunci cand stim sa I-o cerem!


Astfel, daca Apostolul a reusit si s-a salvat, este pentru ca L-a abordat pe Dumnezeu ca pe o Persoana, ca pe un Parinte, ca pe un invatator si prieten, iar nu ca pe o forta impersonala. Numai aceia dintre noi care vom vedea pe Dumnezeu ca pe o Persoana apropiata si capabila de dialog, si-L vom aborda in acest chip personal, vom putea dobandi ajutorul si binecuvantarea Lui. Nu cei care vorbesc despre El, iar nu cu El, pentru ca vedem pe multi vorbind frumos despre Dumnezeu, dar haideti sa vedem ca se si roaga Lui, pentru ca aceasta inseamna dialog cu El! Haideti sa vedem cati stiu sa intre in comuniune cu El?

Cati se spovedesc? Cati se impartasesc? Cati cauta sa-L „cucereasca”, asa cum ne straduim sa cucerim o persoana draga? Nu izolandu-L pe Dumnezeu undeva si vorbind foarte frumos despre El. Acela nu este dialog si, prin urmare, nu ne va putea niciodata aduce ajutorul si binecuvantarea Lui.”

                                                                            sursa
PS Sebastian, Episcopul Slatinei si Romanatilor:
VIATA CA O MARE

sâmbătă, 13 august 2011

Sambata roz



”Nu stiu ce sa fac cu viata mea.Ar trebui sa fac ceva in mod deosebit?Ar trebui sa-mi definesc un anume scop pentru mine insumi?(...)
Intrebi : „Ar trebui sa fac ceva?”
Sigur ca este necesar. Fa orice iti cade la indemana, in cercul si in situatia ta- si crede ca aceasta este si va fi treaba ta adevarata; nu ti se cere nimic mai mult. Este o mare greseala sa crezi ca trebuie sa faci lucrari importante si mari, fie pentru cer sau, asa cum cred progresistii, pentru a aduce o contributie umanitatii. Asta nu e deloc necesar.Este necesar doar sa faci totul potrivit poruncilor lui Dumnezeu.Ce este de facut precis?Nimic in mod special, numai ceea ce i se prezinta fiecaruia potrivit imprejurarilor vietii sale si chestiuni care sunt cerute de evenimente individuale cu care venim in contact. Asta-i tot. Dumnezeu aranjeaza soarta fiecarui om, si intregul curs al vietii face parte de asemenea, din visteria tuturor bunurilor Sale, precum si fiecare moment si fiecare intalnire.Sa luam un exemplu- vine la noi un om sarac- Dumnezeu l-a adus.Ce ar trebui sa faci?Ajuta-l!(...)
In toate imprejurarile si in timpul fiecarei intalniri este necesar sa faci ceea ce Dumnezeu doreste ca noi sa facem.In ceea ce priveste ce vrea El de la noi, stim aceasta cu certitudine din poruncile pe care ni le-a dat.Cauta cineva ajutor?Ajuta-l!Te-a suparat cineva?Iarta-l!Ai suparat pe cineva?Alearga sa-i ceri iertare si impaca-te cu el!Te-a laudat cineva?Nu fi mandru!Te-a certat cineva?Nu te mania!Este timpul de rugaciune?Roaga-te!Este timpul de munca?Munceste!(...)
Scopul adevarat este dobandirea unei vieti fericite dincolo de mormant; mijloacele sunt lucrarile potrivit poruncilor, care trebuie implinite in fiecare imprejurare a vietii.

Sf. Teofan Zavoratul -„Viata duhovniceasca si cum o putem dobandi”

joi, 11 august 2011

Jurnalul de rugaciune

Adusu-mi-am aminte de lucrurile Domnului şi-mi voi aduce aminte de minunile Tale, dintru început.
Şi voi cugeta la toate lucrurile Tale şi la faptele Tale mă voi gândi.

Ps. 76 : 11, 12

In sfarsit ploaia s-a reintors, iubesc zilele noroase, si picurii de apa care bat in geam :). Imi place sa ma cuibaresc intr-un colt de canapea- eventual sub patura, daca e frig- cu o ceasca de ceai , si sa crosetez, sa citesc sau sa scriu in jurnal.
Am inceput sa tin un jurnal pe cand eram in scoala generala, dupa ce am citit „Caietul cu scoarte rosii” de Valeri Voskoboinikov.


Stiti cartea? cam comunista, dar „inspirationala” :)). Daca aveti copii care se apropie de adolescenta cred ca ar fi interesant pentru ei s-o citeasca- si-ar face si o idee si despre vremurile de atunci, pe cand nu existau jocuri pe calculator si desene animate (despre vremurile preistorice, adica :))  ).
De atunci am ramas cu pasiunea pentru „jurnalit”, pentru caiete si carnetele, pentru pixuri, creioane, culori, si tot ce face scrisul in jurnal mai placut.
De-a lungul anilor, pe langa jurnalul cu note din viata zilnica, am mai tinut un jurnal  cu citate din cartile duhovnicesti pe care le-am citit, un jurnal „vizual” , cu imagini si citate motivationale, un jurnal de organizare al casei, si  jurnale de rugaciune.


Am inceput sa-mi scriu rugaciunile personale intr-un jurnal cu mai multi ani in urma, si este interesant sa-l rasfoiesc azi si sa vad in ce moduri minunate a lucrat Dumnezeu in viata mea, si cum a raspuns cererilor mele.
Sf. Teofan Zavoratul o sfatuieste pe una din fiicele sale duhovnicesti :
”Cum trebuie sa se roage omul acasa?Ai spus bine ca omul trebuie sa mai adauge putin la pravila obisnuita. Da, asta este necesar. Este mai bine daca nu citesti doar mai multe rugaciuni, ci te rogi ceva mai mult fara cartea de rugaciuni, spunandu-i lui Dumnezeu nevoile tale duhovnicesti. ”
(Viata duhovniceasca si cum o putem dobandi)
 


De ce un jurnal de rugaciune?Jurnalul e un proces (de dorit) zilnic de examinare si evaluare a vietii personale, sau de rugaciune, in forma scrisa, care ne ajuta sa ne disciplinam. Viata noastra agitata si ocupata ne face ades sa pierdem din vedere ceea ce este important- legatura cu Dumnezeu prin  rugaciune. Fara rugaciune nu avem cum sa primi putere ca sa ducem o viata duhovniceasca. Fara rugaciune ramanem lipsiti de calauzire, intelepciune, luminare si ajutor din partea Tatalui ceresc. De multe ori avem impresia ca ne rugam, dar gandurile ne zboara aiurea.
Scrisul in jurnal ma ajuta foarte mult sa-mi pastrez concentrarea, si ma ajuta sa vad mai clar ce incearca sa ma invete Dumnezeu, si ce doresc eu sa-I spun. Deasemenea, ma determina sa incetinesc ritmul vietii, si sa elimini distragerile si lucrurile care nu sunt asa de necesare, ma obliga sa-mi fac timp si loc pentru aceasta activitate.


 Cum procedez? Incep prin lectura Sf. Scripturi. Citesc in functie de un program anual, Vechiul si Noul Testament in paralel. Imi notez in jurnal ce am citit, ca sa am o evidenta. Daca ma impresioneza foarte mult un verset il scriu - uneori impreuna cu gandurile mele referitor la el. Alteori „personalizez” versete- adica le scriu ca si cum mi-ar fi fost adresate mie, sau ma rog parafrazandu-le. Sau imi notez indemnuri, invataturi, porunci ori fagaduinte si ma gandesc cum pot sa le aplic in viata mea, sau daca le-am incalcat- si atunci imi cer iertare.
Apoi Ii multumesc lui Dumnezeu in mod concret pentru orice binecuvantare duhovniceasca, materiala sau legata de relatiile mele cu ceilalti. Incerc sa ma feresc de multumirile generale,  sa fiu cat mai specifica.
Urmeaza rugaciunile pentru ceilalti- sotul meu, copiii, parintii, prietenii, pentru mine, pentru casatoria noastra, finante, etc. - pe probleme concrete.
De multe ori imi scriu ingrijorarile, temerile- si le incredintez lui Dumnezeu, sau imi notez intrebari si  nedumeriri, ori cereri de calauzire in anumite situatii.
Tot in jurnalul de rugaciune imi scriu citate legate de rugaciune, sfaturi si indrumari ale duhovnicului, sau ale parintilor imbunatatiti, sau rugaciuni care m-au miscat.


Ce nu scriu in jurnal - nu scriu despre defectele sau pacatele celorlalti, si nici cu ce m-au suparat. Prefer sa nu scriu in jurnal cand sunt furioasa-  eventual, daca simt nevoie sa ma descarc in scris, folosesc o foaie pe care apoi o rup si o arunc. Nu obisnuiam sa fac asta, dar recitind vechile mele jurnale am gasit locuri in care imi exprimam frustrarea , supararea sau nemultumirea fata de altii- si sentimentele de atunci au revenit de parca nici n-ar fi trecut timpul, desi problemele respective fusesera rezolvate, iertate si uitate de mult. Mi-am dat seama ca nu vreau sa tin minte raul, din viata mea si sa-l „scormonesc” periodic , ci sa-mi indrept mereu gandul spre lucrurile bune, frumoase, de folos.
Daca nu aveti inca un jurnal de rugaciune va incurajez sa incepeti unul, mai ales ca ne aflam in post, un timp potrivit pentru a ne revitaliza viata duhovniceasca, si pentru a stabili noi scopuri si directii.

Va doresc „jurnalit” placut! :)

Irina

luni, 1 august 2011

Inceput de august



Nu-mi vine sa cred ca suntem deja in ultima luna de vara!Iulie a trecut pe nesimtite, si luna august a inceput in sunetul bataii de toaca, ce anunta ca suntem in postul Adormirii Maicii Domnului.


Am intors inca o pagina de calendar, si asta imi reaminteste ca tot ce ne apartine este momentul de acum - si incerc sa ma bucur de prezent.



Aceasta este ziua pe care a facut-o Domnul, sa ne bucuram si sa ne veselim intru ea. 



Va doresc post cu folos, si o luna binecuvantata!


Irina