duminică, 24 aprilie 2011

Hristos a inviat!

 Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut! 


Hristos a inviat!
Va doresc un Paste fericit alaturi de cei dragi, cu bucuria Invierii in suflet!


                                             

Irina

vineri, 22 aprilie 2011

In Vinerea Mare



Fiecare credincios trebuie sa-L recunoasca si sa-L aiba (pe Hristos) ca Mantuitor si Rascumparator al sau; sa creada ca il va mantui pe el si pe ceilalti oameni de blestemul Legii; ca S-a predat pe Sine rastignirii atat pentru el, cat si pentru toti ceilalti; ca atat pentru el, cat si pentru ceilalti a suferit si a murit; si sa nu accepte nici un alt mijlocitor al vietii vesnice, decat numai pe El, sa-si puna inceputul si sfarsitul mantuirii numai in El, Unicul.
Fiecare credincios trebuie sa-si insuseasca dragostea Sa si faptele Sale bune, pe care le-a aratat intregii lumi, in sensul ca si eu, si tu, cand credem din inima in El, trebuie sa spunem din tot sufletul : Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Rascumparatorul meu, Mantuitorul meu, Ajutorul meu, Ocrotitorul meu, viata mea...Care pentru mine ai venit in lume sa suferi si sa mori, si cu moartea Ta sa ma izbavesti de moarte.- sa simtim acestea in inima noastra, iar nu doar sa o spunem din buze.Acesta este izvorul credintei adevarate, vii, nascute din inima - sa-L numim pe Dumnezeu, din tot sufletul, Dumnezeul nostru.
....
Prin credinta in Hristos fiecare se intelepteste, se indreapta, se lumineaza si se izbaveste.Orice intelept lipsit de Hristos este nebun, orice drept fara Hristos este pacatos, fiecare om curat, fara Hristos necurat este si oricine ramane in afara Lui moare.

Sf. Tihon  din Zadonsk - Scrisori din chilie

joi, 21 aprilie 2011

Cum imi pot mantui sufletul?

Ce graieste cineva unei persoane care intreaba: „Cum imi pot mantui sufletul?

Aceasta: Pocaieste-te, si fii intarit de puterea harului din Sfintele Taine, paseste pe calea poruncilor dumnezeiesti, sub indrumarea pe care Sfanta Biserica ti-o da prin preotia ei dumnezeiasca. Toate acestea trebuie facute in duhul credintei sincere, fara nici o indoiala.

Atunci ce este credinta?

Credinta este marturisirea sincera ca Dumnezeu, Caruia ne inchinam, Treimea, Cel care este ziditorul si datatorul a toate, ne mantuieste pe noi cei cazuti, prin puterea mortii pe Cruce a Fiului lui Dumnezeu cel intrupat, cu harul Prea Sfantului Duh in Sfanta Sa Biserica. Inceputurile reinnoirii, care sunt puse in viata aceasta, vor aparea in intreaga lor slava in veacul ce va veni, intr-un fel pe care mintea nu il poate intelege, nici limba glasui.

O, Dumnezeul nostru, cat de marete sunt fagaduintele tale!

Cum poate atunci cineva sa paseasca pe calea poruncilor fara sa se abata din drum?

Nu se poate raspunde la aceasta cu un singur cuvant, caci viata este un subiect lipsit de simplitate. Iata ceea ce este trebuincios:

a) Pocaieste-te si intoarce-te catre Domnul, recunoaste-ti pacatele, plangi pentru ele, cu strangere de inima, si marturiseste-le in fata parintelui duhovnicesc. Jura-te cu vorba si cu inima inaintea fetei Domnului sa nu il mai superi de acum inainte cu pacatele tale.

b) Apoi, statornicind cu Dumnezeu in minte si in inima, nazuieste sa implinesti in trup indatoririle si treburile pe care sederea in aceasta viata ti le impune.

c) In aceasta nevointa mai ales sa iti pazesti inima de cugetele si simtirile cele rele – mandria, slava desarta, mania, judecarea celorlalti, ura, invidia, dispretul, deznadejdea, atasamentul fata de lucruri si de oameni, ganduri imprastiate, neliniste, toate placerile simturilor si tot ceea ce desparte mintea si inima de Dumnezeu.

d) Pentru a rezista in nevointa aceasta, hotaraste inainte de toate sa nu te retragi din ceea ce recunosti ca este trebuincios, chiar de ar insemna moartea. Pentru a dobandi aceasta, cand te-ai hotarat sa faci astfel, daruieste-ti viata lui Dumnezeu pentru a nu mai trai de dragul tau, ci doar pentru Dumnezeu.

e) Sustinerea unei vieti dusa astfel este o jertfa smerita a sinelui catre vointa lui Dumnezeu, si a nebizuirii pe sine; arena duhovniceasca in care aceasta viata se savarseste este rabdarea sau sederea neabatuta in randul vietii rascumparate, cu indurarea plina de bucurie a tuturor nevointelor si neplacerilor care sunt legate de aceasta.

f) O temelie pentru rabdare este credinta, sau convingerea ca, nevoindu-te in acest fel pentru Dumnezeu, esti sluga Sa si El este Stapanul tau, Care iti vede stradaniile, se bucura de ele si le pretuieste; nadejdea ca ajutorul lui Dumnezeu care te ocroteste pururea, este mereu pregatit si asteptandu-te, si se va pogori asupra ta la vreme de trebuinta, ca Dumnezeu nu te va parasi la sfarsitul vietii tale, si pastrandu-te ca unul credincios poruncilor Sale aici, printre toate ispitele, te va calauzi prin moarte la vesnica Sa Imparatie; dragostea, care cugeta zi si noapte asupra Domnului iubit, in toate felurile straduindu-se sa faca numai ceea ce este placut Lui, si sa evite tot ceea ce L-ar putea supara cu gandul, cu vorba sau cu fapta.

g) Armele unei astfel de vieti sunt: rugaciunile in biserica si acasa, mai ales rugaciunea mintii, postirea pe masura puterii fiecaruia si a randuielilor Bisericii, trezvia, singuratatea, munca fizica, marturisirea deasa a pacatelor, Sfanta Impartasanie, citirea Cuvantului lui Dumnezeu si a scrierilor Sfintilor Parinti, discutii cu oameni tematori de Dumnezeu, cercetarea deasa a parintelui duhovnicesc asupra tuturor intamplarilor vietii launtrice si exterioare. Temelia tuturor acestor nevointe in masura, vreme si loc este intelepciunea, cu povata celor experimentati.

h) Pazeste-te cu teama. Pentru aceasta adu-ti aminte de sfarsit – moartea, judecata, iadul, Imparatia cerurilor. Mai ales, fii cu bagare de seama la tine: pastreaza-ti mintea treaza si inima netulburata.

i) Aseaza-ti ca tel din urma aprinderea focului duhului, ca focul duhovnicesc sa arda intru inima ta si, strangandu-ti toate puterile laolalta, sa inceapa a-ti zidi omul launtric si, in cele din urma, sa arda neghina pacatelor si patimilor tale.

Randuieste-ti viata in acest chip si, cu harul lui Dumnezeu, te vei mantui.

Sfantul Teofan Zavoratul

Dupa 11 ani...


Intamplator, sau poate ca nu, am gasit astazi postarea aceasta - am simtit fiecare cuvant...si am tradus-o, ca s-o pot citi mai des :))


”Am fost dezamagita.

Casatorie.Copii. Credeam ca viata e usoara.

Cel putin asa parea, cand ma uitam la filme, sau citeam romane.Ei, ghici ce?

  • Cand ma trezesc dimineata nu arat ca si cum as fi gata sa ies pe usa.
  • Si nici el.
  • Uneori tip la copii
  • Nu seman intotdeauna cu femeia din Pilde 31

Nimeni nu mi-a spus vreodata ca dragostea e ceva ce aleg sa fac.


Cand viata devine grea, stresul e maxim, copiii nu asculta si, ca sa fiu sincera, cand casnicia noastra trece prin perioade de raceala, as vrea cateodata  sa abandonez totul pur si simplu.

Dar mi-am dat seama ca acesta dorinta de a capitula este exact ceea ce vrea cel rau sa fac.El vrea ca eu sa renunt- sa nu ma mai stradui cu casatoria mea, cu viata mea, cu mine.

Si nu vorbesc despre a lupta...ci vorbesc despre a cultiva.O MARE DIFERENTA.

Este greu sa alegi sa ramai atunci cand totul in tine striga sa fugi fara sa te mai uiti in urma.

E greu sa depasesti frustrarile cand comunicarea lancezeste, sa te imbarbatezi si sa alegi calea mai dificila.Chiar daca asta inseamna doar sa spui tu prima- imi pare rau.

Dar stii ce?Poti s-o faci.
Toate putem.
Ne putem cultiva relatiile- casatoria, relatiile cu copiii nostri, prieteniile sau relatiile cu colegii. Si o putem face bine.

Fiindca vrem sa fim ca El.

Iar El este cel care cultiva (dezvolta, hraneste) totul.


In fiecare zi El se intoarce spre noi  chiar si atunci  cand nu-L bagam in seama, sau cand Il respingem.

El e intodeauna acolo.

Pentru noi .
Ca noi sa putem. ”

Va urez o zi frumoasa in continuare!

Irina

luni, 18 aprilie 2011

La inceput de Saptamana Mare


 Am citit aceste cuvinte de folos ale parintelui Porfirie azi dimineata, si m-am gandit sa vi le impartasesc si voua, impreuna cu cateva fotografii pe care le-am facut ieri la manastirea Cernica. Ne sta inainte o saptamana binecuvantata - ne apropiem cu pasi repezi de minunata Inviere a Domnului si Mantuitorului nostru  Iisus Hristos. Daca nu am postit pana acum putem incepe de azi, daca nu ne-am spovedit - sa ne grabim s-o facem, ca sa intampinam Pastele cu inimile curate si cu pace.

Va doresc o zi frumoasa, cu spor in toate!


Omul lui Hristos trebuie sa-L iubeasca pe Hristos, si cand Il iubeste
pe Hristos, scapa de diavol, iad si moarte.

Astazi oamenii cauta sa fie iubiti si de aceea esueaza. Corect e sa
te intereseze nu daca ei te iubesc, ci daca tu Il iubesti pe Hristos
si pe oameni. Doar astfel sufletul iti este implinit.




Zadarnicie e tot ce iei din egoism. Vesnicie este tot ce dai din
iubire. Iar cea mai generoasa vesnicie este sa primesti cu iubire,
pentru a darui bucuria reciprocitatii aceluia ce ti se ofera cu
iubire

Sa nu te necajesti, mai, niciodata. Hristos a inviat ca sa ne dea
multa iubire si bucurie, inca de pe acum. Asadar, de acum sa incepem
sa participam tot mai intens la ziua luminata a Imparatiei iubirii lui
Hristos, unde nu se insereaza niciodata.



Nu te lupta cu ceilalti, nici nu incerca sa faci sa dispara sau sa
corectezi cusururile celuilalt. Iubeste-l asa cum e, cu defectele
sale. Domnul se va ingriji de acestea. Sa-ti sfintesti tacerea, sa nu
fie neroditoare

Sa nu stai in spatii inchise, ci sa iesi in mijlocul naturii.



Iubiti-l pe Hristos … Hristos este totul, este izvorul vietii. Toate
cele frumoase salasluiesc în Hristos. Iar departe de Hristos,
tristetea, melancolia, mânia, supararea, amintirea ranilor ce le-am
primit în viata, a greutatilor si a ceasurilor de agonie. Iubiti-L pe
Hristos si sa nu vreti nimic în locul iubirii Lui.

Fiule, de Hristos trebuie sa ne apropiem nu de teama ca nu stim ce va
fi dupa ce vom muri. Lui Hristos trebuie sa-I deschidem inimile
noastre si, asa cum tragem perdeaua, lasand soarele sa intre in casa,
trebuie sa-L lasam si pe Hristos sa vina la noi si sa-L iubim cu
iubire adevarata. In felul acesta ne putem apropia cel mai bine de
El.


Sa fii bun si ascultator. Sa ai rabdare cu ceilalti, sa nu te
necajesti, sa nu fii prea sensibil, sa fii destoinic in munca ta. Sa
nu vorbesti la serviciu prea mult despre lucruri religioase, daca nu
esti intrebat. Sa fii un exemplu demn de urmat, in drumul spre
Hristos.

Sa mergi la biserica in mod regulat, sa te spovedesti si sa te
impartasesti des si-atunci vei scapa de toata frica si ti se vor
tamadui toate ranile sufletesti.

Sa te spovedesti periodic si temeinic, fiindca, chiar de-ai fi
Patriarh, daca nu te spovedesti, nu te mantuiesti.

Nu trebuie sa-i silim pe altii sa mearga la Biserica. Hristos a spus:
Cine voieste, sa-Mi urmeze Mie.



Cand citesti Sfanta Scriptura - caci trebuie sa o citesti necontenit
spre a te lumina- Vietile Sfintilor sau alte carti bisericesti, de
gasesti o propozitie sau un cuvant ce te-a impresionat, zaboveste mai
mult in acel loc si vei vedea ca mult te vei folosi.


Sa nu va preocupati de cele de pe urma, nici de antihrist, nici de
semnele sale, fiindca sa stiti ca, atata timp cat Il avem pe Hristos
cu noi, antihristul nu ne poate vatama cu nimic.
 


Irina

sâmbătă, 16 aprilie 2011

De ce nu fac curatenie de Pasti

Acum 7 ani, pe cand eram insarcinata cu Ilinca, un prieten a locuit la noi pentru o perioada.
Provenind dintr-o familie cu 10 copii, acest om era extraordinar de curat si de ordonat. L-am intrebat odata cum a reusit mama lui sa creasca atatia copii, si sa-i educe bine. Mi-a spus ca una din regulile de aur, obligatorii la ei in casa era- daca ai luat un lucru trebuie sa-l pui la loc imediat ce l-ai folosit. Mi-a ramas in minte aceasta idee, mai ales ca eu mereu m-am luptat cu mine insumi in acest domeniu al ordinii si curateniei, fiind o fire mai delasatoare.


Dupa nasterea Ilincai lucrurile au luat-o pur si simplu razna, fiindca nu reuseam sa fac fata si ingrijirii copilului, si ingrijirii casei. Nu reuseam niciodata sa gasesc lucrurile, sa am totul pus la loc, spalat, si asa mai departe. Mereu ma simtrem epuizata si depasita de tot ce aveam de facut. Asa ca am inceput sa caut o solutie, si astfel am descoperit pe net blogurile mamicilor cu multi copii care faceau homeschooling, si pe langa asta aveau casa curata, mancarea facuta la timp, camara aprovizionata cu cele necesare. Incetul cu incetul mi-am notat diferite idei, am incercat sa-mi fac o rutina, sa imi organizez casa, sa fac un program de curatenie, un meniu, o lista de cumparaturi. Intre timp familia noastra a crescut, dar interesant este ca acum casa noastra este mult mai curata si mult mai ordonata decat atunci cand aveam un singur copil.
Deoarece , cu programul pe care mi l-am stabilit, trec odata pe luna peste tot prin casa cu o curatenie generala, nu este nevoie sa fac ceva special de Pasti sau de Craciun.



Pe langa acest program, avam si cateva reguli obligatorii pentru familia noastra :
- orice lucru trebuie pus la loc imediat ce este folosit
- nu se mananca decat pe masa din bucatarie, la orele stabilite. Nu se rontaie biscuiti, paine, etc. prin casa si intre orele de masa.
-locul de joaca al copiilor este in dormitorul lor, nu prin toata casa. Jucariile nu au ce sa caute in sufragerie, bucatarie, hol . O jucarie trebuie pusa la loc cand nu mai este folosita (fac o paranteza ca sa spun ca aceasta regula a fost cel mai greu de implementat si ne-a cerut mult efort, timp  si bataie de cap ca s-o impunem, dar rezultatele au meritat. Inca mai avem de lucru la acest capitol, dar in mare sunt foarte multumita de ce am realizat)



Alte lucruri pe care le fac si m-au ajutat foarte mult :
- in camera copiilor nu pastrez toate cartile si jucariile, ci doar cateva. Restul sunt in camara, sub cheie, si se dau prin rotatie, si doar la schimb cu alte carti/jucarii din camera
-deoarece fetele mai mici obisnuiau sa scoata hainele din dulapuri, sau cele mai mari sa faca parada modei cu toate toaletele de pe umerase am pus incuietori la dulapuri, si nu mai au acces la ele. Afara au doar hainele de casa, pijamalele, iar hainele pentru plimbare sau pentru gradinita le scot inainte, si acestea trebuie tinute aranjate intr-un loc. Fiecare copil are dulapul lui, asa ca mi-e usor sa gasesc ce au nevoie, fara sa mai pierd timpul. Organizarea si intetinerea hainelor mi se pare cea mai dificila problema cand familia e mare, deoarece volumul de lucruri este mare, iar copii murdaresc repede. Asa ca zilnic e de spalat, calcat si aranjat, ceea ce ia de obicei mult timp, asa ca ultima dorinta a unei mame cu multi copii e sa scoata cineva din dulap ceea ce tocmai a aranjat cu mult efort :)).
-nu avem covoare mari si grele, si nici perdele lungi, sau draperii. Toate acestea au dimensiuni si greutati reduse, astfel incat sa poata fi rapid scuturate sau spalate si puse la loc.
- nu gatesc retete complicate.De obicei pentru pranz fac legume fierte la abur, cu gratar si salata, si sos din iaurt, maioneza sau rosii,ori paste, iar pentru dimineata si seara ou fiert, sau paine cu diverse pateuri, dulceata ori unt, cu ceai sau lapte alaturi. Nu cumparam mezeluri de ani de zile- rar de tot se mai intampla sa luam cate ceva doar de pofta. Dulciuri fac rar, iar cand fac nu ma complic cu retete elaborate.
Aceasta ar fi in mare cam ce fac eu in materie de ordine si curatenie. Cred ca un mediu curat, ordonat este important si pentru copii si pentru adulti. Cand toate sunt la loc nu se pierde timp cu cautatul, si se scutesc multi nervi si lacrimi. Cand fiecare stie care sunt regulile, si ce are de facut, dispar zapaceala si stresul. Desigur, avem si noi zile cand lucrurile merg prost, cand, din diverse motive imi dau programul si rutina peste cap, si atunci trebuie sa muncesc mai mult ca sa recuperez, dar una peste alta sunt destul de multumita de cum arata lucrurile acum.


Un model si un ideal pentru mine in acest domeniu este femeia descrisa in Pildele lui Solomn, la capitolul 31.
Ea vegheaza  la propasirea casei sale si paine, fara sa lucreze; ea nu mananca.(Pilde 31:27)
Mi-a luat ceva timp sa inteleg ca toate sarcinile gospodaresti pe care le am in casa trebuie duse la capat cat mai bine nu  ca sa fiu apreciata de altii, ci fiindca ele sunt responsabilitatea mea inaintea lui Dumnezeu.
In Tit 2:5 Sf. Apostol Pavel spune ca femeile tinere trebuie sa fie curate, gospodine...ca sa nu fie defaimat cuvantul lui Dumnezeu, iar in 1Timotei 5:14 vaduvele tinere sunt indemnate, printre altele, sa-si vada de case si sa nu fie lenese. Iar Sf. Teofan Zavoratul  clarifica:

Sunteţi soţie, sunteţi mamă, sunteţi stăpână a casei. Toate îndatoririle soţiei, mamei, stăpânei casei sunt înfăţişate în scrierile sfinţilor Apostoli. Cercetaţi-le si apucaţi-vă să le împliniţi cu conştiinciozitate, fiindcă este îndoielnic că mântuirea se poate rândui fără împlinirea îndatoririlor pe care ni le impun poziţia socială şi ocupaţia noastră. Acestea sunt de la Dumnezeu şi se pot întoarce ori spre plăcerea Lui, dacă sunt împlinite cu credincioşie, ori spre jignirea Lui, de nu sunt împlinite.

 Ordinea si curatenia in camin, administrarea casei in general reprezinta lucrarea noastra de slujire pentru Dumnezeu. Nu toate femeile sunt mame, nu toate femeile sunt sotii, dar toate au, cu harul Domnului, un coltisor mai mare sau mai mic pe care sa-l adminstreze si in care sa fie gospodine. Sa nu se inteleaga gresit- asta nu inseamna ca mama/sotia trebuie sa fie sclava tuturor, si sa le stranga in urma.Toti cei din casa trebuie sa aiba responsabilitati in gospodarie, iar in ziua de azi, cand femeile  merg de obicei la servici, barbatii trebuie sa preia o parte din sarcini. Dar femeia e capul in acest domeniu, ca sa zic asa :).


Din pacate gospodinele nu se nasc, ci se fac :)), asa ca, atunci cand avem fete, responsabilitatea noastra se dubleaza- trebuie ca noi sa invatam sa fim gospodine cat mai bune, si sa le invatam si pe ele. Daca aveti sfaturi sau idei despre cum as putea sa ma perfectionez in acest domeniu m-as bucura sa mi le impartasiti la comentarii.
Va multumesc pentru vizita si va doresc un sfarsit de saptamana placut!

Irina

credit imagini- Beatrix Potter

Sambata Roz



Despre Sambata Roz aici.




           Mari sunt lucrurile Domnului şi potrivite tuturor voilor Lui. 




Laudă şi măreţie este lucrul Lui şi dreptatea Lui rămâne în veacul veacului. 




Lucrurile mâinilor Lui adevăr şi judecată. Adevărate sunt toate poruncile Lui, întărite în veacul veacului, făcute în adevăr şi dreptate




Începutul înţelepciunii este frica de Domnul; înţelegere bună este tuturor celor ce o fac pe ea. Lauda Lui rămâne în veacul veacului. 
Ps.110 



sâmbătă, 9 aprilie 2011

Sambata Roz



Despre Sambata Roz aici.


 Iata ca am ajuns din nou la sfarsit de saptamana. Dupa cinci zile de munca cum altfel poate fi sambata decat roz? :)) Azi a fost o zi destul de schimbatoare in Bucuresti- ba nori, ba soare, dar macar n-a plouat, asa ca am iesit sa admiram pomii infloriti.




Primavara a venit, in sfarsit. Cam tarziu anul asta, dar a venit totusi. Am ajuns acasa si, dupa ce am terminat treburile, m-am asezat sa mai lucrez un hexagon la paturica mea de primavara. Alaturi - o ceasca de ciocolata calda, si un buchet parfumat de zambile roooz :).




Si ca sa nu ies din cadrul primaverii si al pomilor infloriti, am folosit cescuta cumparata din micul magazin elvetian de portelanuri. Intai m-am asigurat ca nu e nici un copil prin zona,
chiar nu-mi doresc s-o vad cioburi :))




Va doresc un sfarsit de saptamana placut, si o sambata cat mai roz !


Irina

vineri, 8 aprilie 2011

Datoria fetelor


Am gasit poezioara asta aici, si mi-am notat-o si eu, fiindca imi place foarte mult- neaparat trebuie sa le ajut pe fetele mele s-o invete.



Stateau fetiţele la sfat
Pe patul din odaie,
Şi cea mai mică a-ntrebat:
-"Bunico,oare-aşa e?

De-o fi razboi,băieţii zic
Că ei se duc să moară,
Dar noi, fetiţele, nimic
Nu facem pentru ţară?"



A râs bunica-ncetişor
Şi-a zis cu duioşie:
-"Aveţi şi voi, fetiţelor,
O sfântă datorie.

Cât sunteţi mici şi-aveţi părinţi
Să faceţi ce v-or spune;
Să fiţi supuse şi cuminţi
Şi vrednice şi bune.


În viaţă să munceşti cât poti
Să ştiţi voi de la mine
Că munca-i cinste pentru toţi,
Şi lenea e ruşine.

Cinstită-n fapte şi în gând
Viaţa să vă fie
Şi să vă faceţi orişicând
Întreaga datorie.
Să fie-n casă râs şi spor,
Copiii să vă crească
Cu dragoste de ţara lor
Şi legea stramoşească.

Femeia leneşă şi rea
Se face de ocară:
Muncind pentru căsuţa ta,
Munceşti şi pentru ţară.

(Otilia Cazimir)

miercuri, 6 aprilie 2011

Salul crosetat

V-am promis ca va arat salul meu, de care sunt foarte incantata. E prima mea lucrare crosetata de dimensiuni mari, sper ca nu si ultima :)).Intotdeauna mi-am dorit sa lucrez un sal, si chiar am inceput unul tricotat, dar mergea prea greu si am renuntat. In schimb pe acesta l-am finalizat extrem de repede (pentru viteza mea de lucru- sunt sigura ca fetele experimentate l-ar lucra mult mai rapid). 


Mi-ar place sa mai fac unul, dar cu un fir in degradeuri mai mari, sau chiar iuni, fiindca la degradeul acesta marunt nu se distinge modelul dantelei de pe margini, care e foarte frumos.
Dupa cum se vede vremea tine cu salul meu, inca este frig si il pot purta :)) Va doresc o zi frumoasa, cu soare in suflet!

Irina

marți, 5 aprilie 2011

Cu putina imaginatie

O casa este cladita din ziduri si caramizi, un camin este cladit din dragoste si din vise.

Nu e nevoie sa cheltuim sume imense ca sa transformam caminul intr-un loc cald si primitor. E nevoie doar sa investim  creativitate si  putin timp.
Cum noi petrecem o mare parte din zi  in bucatarie, imi place ca spatiul sa fie curat si aranjat. De obicei folosesc aici fete de masa brodate - nu sunt un fan al musamalelor :) - dar am observat ca se murdaresc foarte repede, si sunt greu de spalat si de calcat. Asa ca a trebuit sa caut o solutie inlocuitoare ieftina, dar placuta ochiului :). Si am gasit- prosoapele de bucatarie :). 




De obicei utilizez prosoape de hartie si servetele pentru sters vase, maini, etc., asa ca prosoapele clasice de bumbac au ramas sa zaca prin dulapuri. Decat sa le tin degeaba m-am hotarat sa le transform in servete decorative pentru masa. Am ales unul din ele, si i-am cusut la capete doua benzi de dantela alba de bumbac. In 10 minute totul a fost gata. 
 L-am calcat, si iata rezultatul :) 




Un buchet de narcise aurii si parfumate in vasul turcoaz de ceramica, o figurina decorativa alaturi- si intreaga bucatarie arata altfel :).


Sper ca ideea mea v-a fost de folos. Va mai astept in vizita, si va multumesc pentru frumoasele si amabilele voastre comentarii!


Irina

sâmbătă, 2 aprilie 2011

Sambata roz



Despre Sambata Roz aici.




N-am avut ieri timp sa va urez un aprilie fericit, cu ocazia inceputului de luna, dar o fac azi :). Am terminat salul meu pe 31 martie, asa cum mi-am propus, si mi-am zis ca e momentul sa ma concentrez pe paturica de primavara. Asa ca am tras o fuga la mercerie sa mai cumpar niste bumbac. Nu am gasit nuantele de care aveam eu nevoie, in schimb am vazut un mohair de angora de-a dreptul delicios. 


Si n-am putut rezista, cu gandul la esarfa din flori japoneze pe care am vazut-o pe mai multe bloguri :)). Din pacate nu aveau foarte multe nuante, as fi preferat o combinatie roz-turcoaz, dar am cumparat roz, mov si gri.
Tutorialul pentru floricele l-am gasit aici.


Deja am inceput sa lucrez la esarfa, e o placere sa vad floricelele cum apar una cate una :). O fac in paralel cu paturica. Sper s-o termin repede, fiindca nu e prea mare.
O ciocolata calda, fire colorate si crosete pentru un inceput de luna optimist :).

Va doresc un sfarsit de saptamana placut!

Irina
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...