vineri, 30 iulie 2010

Desertul preferat




Desertul nostru preferat din Bucovina sunt clatitele cu branza si smantana (reteta aici ). Eventual cu ceva dulceata de afine deasupra, yam-yam.
Am descoperit un loc , destul de aproape de oras (20 de minute cu masina), unde fac niste clatite pufoase, umplute cu crema de branza si acoperite din belsug cu smantana dulce

                                                          
                                                                 si nu numai :))




                                                                    este muuult spatiu


                           padure in care sunt amenajate tot felul de coltisoare intime unde sa te odihnesti


                                                   caprioare care vin sa-ti manance din palma


                                                   leagan unde se poate  impleti comod :))


                                                   V-am facut pofta de o calatorie ? :))


Irina

joi, 29 iulie 2010

Plimbare

Ieri a fost o zi cu soare, asa ca ne-am hotarat sa profitam de ea si am iesit la plimbare in imprejurimile Sucevei. Prima oprire a fost la Cacica,la 40 km de Suceava, sa vedem catedrala catolica si mina de sare.
Zacamintul de sare de la Cacica a fost descoperit in 1780, iar exploatarea a fost deschisa in 1798, cand au fost adusi aici ingineri si tehnicieni din Imperiul Habsburgic. Majoritatea erau poloni romano-catolici.La inceput, acolo neexistand o asezare, o capela a fost sapata in mina de sare, pentru ca muncitorii sa se roage la inceputul si la sfarsitul lucrului. Intre timp localitatea s-a dezvoltat, astfel ca in 1903 s-a inceput constructia actualei biserici.Ea a fost finalizata si sfintita in 1904.
In spatele bisericii exista o reproducere a grotei de la Lourdes.Tot ansamblul este inchinat Maicii Domnului, si pe 15 august, de Adormirea Maicii Domnului, aici are loc cel mai mare pelerinaj catolic din Moldova.
Biserica e construita  in stil neogotic, si pentru mine e o aparitie oarecum desprinsa de context, ca sa zic asa :)).



Dupa aceea ne-am dus sa vizitam mina.Din pacate inauntru erau 10 grade, ca sa nu mai zic ca trebuiau coborate(si desigur urcate dupa aceea) cam 200 de trepte.Asa ca am renuntat,spre marele regret al Ilincai. Sper sa ne reintoarcem cand o sa mai creasca copiii.

Urmatorul popas a fost la manastirea Humorului. Am admirat iile frumos cusute si mai ales covorasele de lana.Am intrebat daca sunt vopsite natural, si doamna respectiva mi-a spus da, desigur. Si cu ce ati obtinut rosul asta, de exemplu, intreb ( gandindu-ma ca a folosit sfecla, sau ceva de genul asta ). Cum cu ce, cu vopsea Gallus :)).Curat natural. Ca si rosiile de la tarani, de altfel. Bio :)).



Apropo de iile astea minunate, mi-am cumparat si eu una de sarbatoare anul trecut. E brodata cu margele, pe panza tesuta in casa. Am fota si brau tesute de strabunica mea - ma gandesc ca un costm popular autentic e o mostenire frumoasa pentru copii.
Mai departe am trecut pe langa manastire si am urcat pe un drum forestier, pe traseul care duce spre Vama, prin Maghernita. Absolut superb, si peisajul, si casutele. Nici urma de maghernite prin zona :)). 

Mult verde, apa de izvor, oite...sa te tot plimbi :)


  Am ajuns seara acasa, si  speram s-o luam de la capat cat de curand :)).


Irina

duminică, 25 iulie 2010

Duminica- - ziua Domnului...

Cinstiţi zilele Mele de odihnă, ca să fie semn între Mine şi voi, ca să ştiţi că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.




Deconectarea. Este o metoda simpla si eficace. Cine nu stie cat de placut este sa te plimbi pe o cararuie de padure si sa asculti cantarea pasarilor, sa privesti florile de prin pajisti… Unuia ii aduce bucurie munca pe langa casuta de la tara, altuia intalnirea cu prietenii si seara petrecuta intr-o companie folositoare pentru suflet s.a.m.d. Stiinta de a te odihni cu folos pentru suflet e o intelepciune care merita eforturile cheltuite pentru insusirea ei.
Insingurarea si linistea. Fiecare dintre noi are neaparat nevoie sa se insingureze din cand in cand (macar pentru o jumatate de ora), sa stea in tacere, sa-si puni gandurile in ordine, sa se roage in tihna, sa se deconecteze de grijile zilnice, sa fie singur cu Dumnezeu si cu sine insusi.
Este bine ca intr-un atare context sa te plimbi cu rugaciunea pe buze si cu pacea in inimi, sa faci lucru de mana ori sa citesti.

sursa 

sâmbătă, 24 iulie 2010

Cum vopsim lana in casa

De o saptamana suntem la Suceava. Aer curat si mai ales racoareee. Desi sunt si aici vreo 27- 30 de grade parca aerul e mult mai rece, ba mi se pare chiar nitel tomnatec :)). Toata lumea se plange de caldura, eu tricotez de zor la esarfa mea de mohair :)). Mai am vreo 30 de cm si e gata.


 Si fiindca tot mi-am reluat activitatile cu andrele si lana am scotocit nitel pe net si mi-au ramas ochii la niste lana superba vopsita in degrade.




Din pacate e cam scumpa pentru bugetul meu actual, asa ca nu-mi ramane decat sa ma gandesc cum as putea obtine minunatiile astea in propria gospodarie. Sau macar ceva asemanator.

In magazinul Csillei am gasit niste lana  merino frumoasa, care poate fi vopsita. Si cum nu mi-am cheltuit inca bonuletul cadou o sa profit acum.



Pe youtube am dat de un tutorial care arata cum se poate vopsi lana cu coloranti alimentari.



Daca aveti experienta la vopsitul lanii va rog nu fiti zgarciti cu sfaturile :)).

Irina

duminică, 18 iulie 2010

Duminică - ziua Domnului...

Cinstiţi zilele Mele de odihnă, ca să fie semn între Mine şi voi, ca să ştiţi că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.

(Iezechiel 20:20 )




Duminica cu deosebire este mai potrivită pentru milostenie. Poate tu vei zice: „Cum se poate recomanda pentru binefacere un timp mai mult decât altul?”. Iată cum! În această zi se odihnesc oamenii de toată lucrarea, dar prin odihnă şi duhul se face mai vesel şi mai senin, şi prin aceea mai aplecat spre a da. Şi mai mult încă, pentru acestei zile avem noi înşine a-i mulţumi pentru un bine peste măsură. În această zi s-a biruit moartea, blestemul s-a ridicat, păcatul s-a stârpit, porţile iadului s-au deschis, diavolul s-a încătuşat, războiul cel îndelungat s-a sfârşit, Dumnezeu iarăşi S-a împăcat cu oamenii, neamul nostru s-a reîntors nu numai la bunăstarea de mai înainte, ci încă la una şi mai înaltă, iar soarele întru această zi a văzut minunea cea mai vrednică de mirare şi de uimire, adică omul s-a făcut nemuritor. De toate acesta să ne aducem aminte, şi atunci Duminica va fi un mijlocitor pentru săracii care strigă către noi.
Adu-ţi aminte, omule, cât de multe şi mari daruri ai dobândit tu astăzi şi din câte rele mari te-ai slobozit. Duminica este ziua naşterii întregului neam omenesc, căci noi eram pierduţi şi astăzi iarăşi ne-am aflat, eram morţi şi iarăşi am înviat, eram vrăjmaşi şi ne-am împăcat.
De aceea, să cinstim această zi într-un chip duhovnicesc, nu prin ospeţe şi băuturi, nu prin beţie şi dans, ci prin aceea ca să sprijinim cu dărnicie pe fraţii noştri cei mai săraci. Fiecare, în această zi, precum a poruncit Pavel corintenilor, să depună ceva din averea sa pentru Domnul (I Corinteni 16, 1-2). Şi faceţi-vă vouă aceasta ca lege şi obicei neschimbat, ca în viitor să nu mai aveţi nevoie de îndemnare la aceasta.



Sf. Ioan Gură de Aur -
Cuvânt la Duminica a VIII-a după Pogorârea Sfântului Duh



vineri, 16 iulie 2010

Cancerul - ipoteza fungică

Am văzut azi pe youtube acest filmuleț care prezintă ipoteza medicului oncolog italian T. Simoncini, aceea că de fapt cancerul este o invadare a corpului de către Candida Albicans, și se poate trata cu bicarbonat de sodiu.Din păcate filmulețul n-are subtitrare in lb. română, dar am găsit și un document în lb. română pe care îl atașez mai jos.







Cancerul Este o Ciuperca

miercuri, 14 iulie 2010

A apărut revista „Lucru de mână”

Deși timpul meu liber este dedicat acum mai mult decoupage-ului, n-am renunțat să cumpăr revista „Lucru de mână”, pe paginile căreia găsesc multe idei frumoase, dar și noutăți din acest domeniu, destul de prost reprezentat în țara noastră, din păcate.


În orice țară din Europa călătorești poți alege între multe reviste specializate pe cusut în punct de cruciuliță, tricotaje, broderie, croitorie, ca să nu mai spun de alte hobby-uri de care nici nu se pomenește în România. Semn ca oameni de acolo sunt interesați să-și folosească și să-și dezvolte potențialul creativ, chiar și prin lucruri mici. Din păcate la noi  puține femei își dedică timpul liber acestor ocupații , mai ales în generația medie și tânără. Ceea ce mi se pare cât se poate de trist. Sper să se schimbe acest lucru la noi, fiindcă e păcat ca toți vecinii noștri să ne depășească cu mult în acest domeniu (ca să nu mai zic că ne depășesc în multe altele...în fine...).



Revin la numărul de vară al revistei „Lucru de mână”.E de apreciat că ei se străduie să acopere o paletă largă de activități- cusut, broderie, quilt, tricotat, croșetat, așa că oricine poate găsi o idee pe care s-o pună în practică.

Fiindcă a venit vorba de croșetat, vă arăt și două din ghemele mele de bumbăcel, ce vor pleca spre Carmenuș, care le va transforma în două bluzițe drăguțe  pentru mine, desigur Photobucket   




I-am explicat ce stil prefer și mi-a sugerat două modele care mi-au picat cu tronc din prima  Photobucket  



Nu-i așa că-s drăguțe? Photobucket



luni, 12 iulie 2010

Micuțele doamne




 Așteptam de mult, în limba română, apariția cunoscutei cărți a Louisei May Allcot  „Little Women”. Și recent, având drum prin zona Unirea, am găsit-o.


Am văzut filmul  de vreo trei ori, dar prefer să citesc cartea, dacă se poate. În plus îmi doream foarte mult să le-o citesc fetelor. Autoarea ne introduce în atmosfera calda a unei familii cu patru surori, care trăiește în America secolului XIX. Surorile Jo, Meg, Beth și Amy se straduie să devină doamne adevărate, povestea lor putând fi o reală  inspirație pentru fetițele din ziua de azi, a căror univers duce o lipsă acută de modele reale.