luni, mai 31, 2010

„Ronțăiți” între mese?

M-am deprins să fiu îndestulat cu ceea ce am.
Ştiu să fiu şi smerit, ştiu să am şi de prisos; în orice şi în toate m-am învăţat să fiu şi sătul şi flămând, şi în belşug şi în lipsă.
    Toate le pot întru Hristos, Cel care mă întăreşte. 
 
Filipeni 4 : 11-13




Luați „gustărele” între mese, sau căutați mereu ceva de ronțăit?Iată un obicei cât se poate de daunător pentru trup  și  suflet.  Eu sufăr de „boala ” asta, dar niciodata n-am luat-o în serios, până nu am citit cartea „ Despre educație” de Sf. Vladimir, mitr. Kievului (excelentă carte, nu doar pentru educația copiilor, ci și a noastră ).

Iată ce spune el :
 „ Pentru mâncat trebuie să fie o vreme bine stabilită. Nu le îngădui copiilor să mănânce în afara meselor, fiindcă prin asta se dezvoltă în ei prea mult senzualitatea și patima îmbuibării. Dacă copiii primesc, afară de prânz și  cină un mic dejun frugal și încă  o gustare este cu totul de ajuns.
Dă-ți toată silința să îi ferești de delicatese.Totodată nu le îngădui să fie prea mofturoși la mâncare.Ei trebuie să mănânce orice mâncare sănătoasă și simplă.Belșugul de mâncare cu carne este vătămător pentru copil - cu cât mai mic este copilul, cu atât mai puțină carne trebuie să i se dea.
Mâncărurile prea condimentate, picante, și băuturile tari, cum ar fi cafeaua neagră, ceaiul tare și cu atât mai mult vinul sunt cu totul nepotrivite pentru copii.
Părinții trebuie să aibă grijă să nu vorbească prea mult în fața copiilor de mâncăruri și băuturi rafinate, fiindcă altminteri copiii vor ajunge foarte ușor la ideea că mâncarea și băutura sunt principalul, dezvoltând în ei patima desfătării pântecelui.
Învață-i pe copii ca uneori să-și refuze plăcerea mâncării și să se scoale de la masă înaimte de a se sătura, mai ales când sunt servite mâncărurile lor preferate.
În fine, deprinde-i să iubească măsura și să nutrească dezgust din temeiuri religioase față de lipsa de măsură și îmbuibare. Arată-le mereu că măsura și înfrânarea sunt virtute plăcută lui Dumnezeu, iar lipsa de măsură și neînfrânarea sunt un viciu urât de El și unul din cele șapte păcate de căpetenie, ce nasc mulțime de alte păcate și vicii.

Acest pasaj sintetizează atât de bine atitudinea pe care și noi, ca adulți, trebuie s-o avem față de mâncare, că nu știu ce ar mai putea fi de adăugat. Astăzi suntem „atacați” mai mult sau mai puțin subtil prin această patimă a gustului, ajungând să ne distrugem singuri sănătatea trupească și sufletească, nu doar a noastră, dar și pe a copiilor noștri.
De câte ori nu ronțăim câte ceva între mese?sau nu mâncăm la ore potrivite?sau căutăm să ne satisfacem papilele gustative cu tot felul de mâncăruri și băuturi rafinate și sofisticate?sau mâncăm (chiar și de post ) până pocnim?Iată că aceste lucruri aparent nevinovate sunt păcate mari de care vom da răspuns înaintea lui Dumnezeu- pentru noi și pentru copiii noștri. 
Acest post al Sfinților Apostoli e cel mai bun moment să ne conștientizăm obiceiurile alimentare greșite și păcătoase, să le mărturisim și să facem ordine în ele, cu ajutorul lui Dumnezeu.



Irina

Lapte de susan și primul meu smoothie :)



Azi a început postul Sfinților Apostoli, un bun prilej pentru îmbunătățiri în viața duhovnicească, dar și în alimentație.
Am profitat de perioada postului pentru a lua câteva decizii în ceea ce privește alimentația noastră:
  • renunțăm la zahar (inclusiv la cel brun), și la produsele care conțin zahăr. Am înlocuit zahărul cu miere,  fructoză și fructe dulci
  • renunțăm la carne, cu excepția peștelui
  • vom mânca cel puțin 50% crudități
  • nu mai mâncăm după ora 7/8 seara
M-am gândit în mare și la un meniu pentru post, o să-l scriu și aici imediat ce e gata.



Până atunci vă prezint  laptele de susan :)).  Semințele de susan sunt extrem de bogate în calciu (două lingurițe de semințe conțin 126 mg calciu), dar și în alte elemente benefice sănătății - fier, magneziu, potasiu, fosfor, zinc, vitaminele B (o listă completă aici )

Pentru lapte e nevoie de  160 g semințe crude de susan , care se lasă câteva ore la înmuiat într-un castron cu apă (cel mai bine de cu seară). Semințele se scurg și se pun în blender cu  1 l de apă. Se mixează foarte bine, apoi se strecoară printr-un tifon (sau printr-o sită) și se scurg bine. Consistența este cremoasă, iar gustul poate fi un pic amărui, și se poate îmbunătăți cu miere.


 Fiindcă nu prea ne-a plăcut să-l bem gol, am făcut  smoothie de căpșuni - 3 pahare de lapte, un castronel de căpșuni, miere după gust - se blenduiesc bine, până devin cremă. S-a consumat rapid, cu maaare plăcere, dovadă mustățile Teodorei  :)).

Irina

miercuri, mai 26, 2010

Tortul de Rusalii

Anul acesta am vrut să fac ceva deosebit de Rusalii și mi-au plăcut  ideea, găsită aici, de a face un tort cu simbolistică specială.

Tortul meu a fost un diplomat de căpșuni, cu blat de pișcoturi ( crema tortului e cea de la rețeta de aici).



Simboluri :

  • lumânarea mare din mijloc Îl reprezintă pe Hristos, Lumina lumii
  • cele 12 lumânări mai mici  aprinse îi reprezintă pe cei 12 Apostoli și limbile ca de foc
1.       Şi când a sosit ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc.
2.     Şi din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, şi a umplut toată casa unde şedeau ei.
3.     Şi li s-au arătat, împărţite, limbi ca de foc şi au şezut pe fiecare dintre ei.
 Fapte 2
  • cele 7 felii de căpșuni reprezintă cele 7 Sfinte Taine ale Bisericii - Botezul, Mirungerea, Spovedania, Împărtășania, Hirotonia, Cununia, Maslul
  •  căpșunele  intregi reprezintă darurile, roadele și harismele Duhului Sfânt
Care sunt harismele, darurile si roadele Duhului? 
Unele dintre daruri sunt cu totul deosebite si neobisnuite, dandu-se in cazuri cu totul rare. De aceea le numim azi cu un cuvant aparte: harisme, desi cu acest cuvant se numesc in limba greaca a Sfintelor Scripturi si darurile mai obisnuite. Astfel de harisme. ea aceea a proorociei, a vindecarilor si altele, erau dese mai ales la inceputul Bisericii, caci prin ele Dumnezeu ajuta la raspandirea crestinismului. Cu deosebire, despre aceste harisme vorbeste Sf. Apostol Pavel in 1 Corinteni, cap. 12.
Dintre darurile mai obisnuite, sunt pomenite mai ales sapte, dupa Isaia 11, 2: duhul intelepciunii, duhul intelegerii, duhul sfatului, duhul puterii, duhul cunostintei, duhul temerii de Dumnezeu si duhul bunei credinte.
Iar ca „roade ale Duhului" pomeneste Sf. Apostol Pavel urmatoarele: „dragostea, bucuria, pacea, indelunga-rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinta, blandetea, infranarea poftelor" (Gal, 5, 22).

 Afara de acestea, mai sunt si alte daruri si roade ale Duhului Sfant? 
Da. Darurile si roadele Sfantului Duh sunt asa de multe, ca nu se pot numara, pentru ca bogatia Duhului e nesfarsita, iar trebuintele oamenilor, insusirile lor naturale si masura in care pot primi pe Duhul Sfant se deosebesc de la ins la ins. De aceea, unul si acelasi Duh Sfant sau har are nesfarsite lucrari. «Eu sunt cuprins de spaima, zice Sf. Grigorie Teologul, cand ma gandesc la bogatia numirilor: Duhul lui Dumnezeu, Duhul lui Hristos. Duhul infierii. El ne reface in Botez si in inviere. El sufla unde vrea, El e izvorul luminii si al vietii. El face din mine o biserica. El ma indumnezeieste, El ma desavarseste. El premerge Botezul si El este cerut dupa Botez. Tot ce face Dumnezeu, El face. El Se impartaseste in limbi de foc si inmulteste darurile. El face predicatori, pastori, dascali»205 (Cuvantul 31, (Teolog. 5), 29, Migne, P.G„ XXXVI, col. 159; vezi si Sf. Grigorie de Nazianz, Cele cinci cuvantari despre Dumnezeu, trad. din greceste de Pr. Gh. Tilea si Nicolae I. Barbu, Bucuresti, 1947, p. 85 si 86).
Iar Sf. Vasile zice: «El e total prezent in fiecare si peste tot. Impartasin-du-Se, El nu sufera impartire. Cand ne impartasim din El, El nu inceteaza a ramane intreg. Ca o raza de soare, care produce bucurie tuturor in asa fel incat fiecare crede ca el singur profita de ea, in vreme ce aceasta raza lumineaza pamantul si marea si strabate cerul, tot asa Duhul Se afla in fiecare din aceia care-L primesc, ca si cand nu S-ar impartasi decat aceluia singur, si cu toate acestea El revarsa peste toti harul intreg, de care se bucura toti si se impartasesc dupa masura si capacitatile lor, caci pentru posibilitatile Duhului nu e masura»206 (Cartea despre Duhul Sfant, IX, 22, Migne, P. G., XXXII, col. 108).
Ca darurile sunt nenumarate, dar toate sunt din acelasi har, o spune insa mai ales Sf. Apostol Pavel. El zice ca: „Darurile sunt de multe feluri", dar toate „dupa harul care ne este dat noua" si insira o seama dintre ele, punand intai darul deosebit (harisma) al proorociei, apoi multe daruri din cele mai obisnuite, numite de el tot harisme: „Dar avem felurite daruri, dupa harul ce ni s-a dat. Daca avem proorocie, sa proorocim dupa masura credintei; daca avem slujba, sa staruim in slujba; daca unul invata, sa se sarguiasca in invatatura; daca indeamna, sa fie la indemnare; daca imparte altora, sa imparta cu fireasca nevinovatie; daca sta in frunte, sa fie cu tragere de inima; daca miluieste, sa miluiasca cu voie buna" (Rom. 12, 6-9).
Iar despre roadele Duhului, tot Sf. Apostol Pavel spune: „Roada Duhului este intru orice bunatate, dreptate si adevar" (Efes. 5, 9).

(din Catehismul Ortodox )

 Deoarece culoarea rusaliilor este verde ar fi fost frumos ca lumânările să fie verzi, sau să presar ornamente verzi peste frișcă. Dar asta e, rămâne pentru anul viitor :). Înainte să stingem lumânările am cântat „La mulți ani!” Bisericii ( căci e ziua ei de naștere :)   ), și apoi am savurat câte o felie răcoroasă de tort. Anul viitor o să mă pregătesc mai din vreme și vom face și alte activități interesante.


Irina

luni, mai 24, 2010

Film fooooaarte drăguț



Dacă vreți să vedeți  un film odihnitor, plăcut și educativ totodată , potrivit pentru o seară în familie, vă recomand „I remember mama”, realizat în 1948. Scenariul este bazat pe cartea „Mama's Bank Account” de Kathry Forbes.
Filmul surprinde viața simplă a  unei familii de imigranți norvegieni cu 4 copii, care locuiește în San Francisco. Figura centrală este mama, o femeie înțeleaptă și chibzuită, din al cărei tact , creativitate și pricepere avem și noi de învățat. Prin intermediul filmului putem arunca o privire în viața de toate zilele a unei familii din anii 1910, și putem observa ( cu uimire probabil :))   ) cum se trăia doar dintr-un venit (al tatălui), mama fiind „managerul„ familiei, ea ocupându-se de bunul mers al gospodăriei, chibzuind banii și administrând casa. Vedem cum sunt crescuți copiii  pentru a deveni adulți responsabili și bine educați. Vedem cum familia se adună seara la povești în jurul unei căni de ceai, sau a unei cărți bune, în timp ce fetele se îndeletnicesc cu lucrul de mână.Și multe altele, dar vă las plăcerea să le descoperiți singuri :).

Filmul se poate viziona  pe youtube, din păcate n-are subtitrare.
Vizionare plăcută și aștept impresii :).



 Vă doresc o seară frumoasă, 
Irina

duminică, mai 23, 2010

Sa ne punem nadejdea in Dumnezeu




 Uneori incercarile si greutatile ce ni se intampla ne pun in situatia unui calator ce se gaseste dintr-o data la marginea unei prapastii din fata careia ii este cu neputinta sa se intoarca inapoi. Prapastia e intunericul necunostintei si spaima la gandul de a fi inrobiti mortii. Numai energia unei disperari sfinte ne va putea face sa trecem peste acest abis. Sustinuti de o putere tainica, ne aruncam in necunoscut chemand numele Domnului. Si ce se intampla? In loc de a ne zdrobi capetele de stanci, simtim o mana nevazuta purtandu-ne cu blandete si nu simtim nici un rau. Aruncarea noastra in necunoscut inseamna sa avem incredere in Dumnezeu, parasirea nadejdii in mai marii pamantului si hotararea de a pleca in cautarea unei vieti noi in care locul cel dintai sa ii fie dat lui Hristos.


(Arhimandritul Sofronie, Rugaciunea – experienta Vietii Vesnice, Ed. Deisis, Sibiu)

joi, mai 20, 2010

Atmosfera căminului



„Am convingerea fermă că această teamă modernă a dispariției căminului poate fi anihilată numai dacă cei care doresc ca locuința lor să rămână un cămin iau măsuri practice în această direcție și îl privesc ca atare, și nu ca pe o expoziție de mobilă aflată sub un acoperiș oarecare pentru a fi protejată de ploaie și de furtună.
Bineînțeles, relațiile interumane sunt cele care transformă o casă într-un cămin - fie raporturile între membrii familiei, fie înțelegerea  și căldura cu care sunt întâmpinați oaspeții.Iar relațiile interumane se bazează pe comunicare și depind de ea. Pentru ca această comunicare să existe este însă nevoie de timp. Ea este prilejuită de atmosferă, iar aceasta, la rându-i, de toate lucrurile aranjate cu dragoste și creativitate într-o formă vizibilă.”

( Evadarea din rutină, de E. Schaeffer,
din capitolul „Aranjamente florale” )

miercuri, mai 19, 2010

Cum a fost la lansarea cărții „Diavolul este politic corect”

Am fost ieri la lansarea cărții părintelui Savatie, mă bucur că am ajuns fiindcă a fost interesant. din păcate singura imagine pe care o am e cam neclară.


Cartea a fost prezentată și de Radu Moraru, care a intervenit subtil :)) în câteva momente cheie, deviind discuția. De exemplu atunci când părintele a vrut să vorbească despre parada gay. Dar nu-i nimic, nu i-a reușit strategia, că cineva a pus întrebarea la final :)). Câteva idei pe care le-am reținut :
  • părintele ne-a îndemnat să fim mărturisitori după puteri, să nu ne temem să spunem adevărul în viața de toate zilele sau pe internet
  • să fim uniți între noi, să nu le dăm apă la moară celor care răspândesc zvonuri și stârnesc certuri
  • să ne folosim de internet cât se mai poate pentru a crea legături între noi
  • referitor la parada gay - să trimitem proteste scrise către primărie (din păcate la noi n-a funcționat asta cu protestele scrise, că doar s-a făcut în fiecare an)

Am înțeles că părintele a fost aseară și la emisiunea „Nașul”, dacă știți unde pot găsi o înregistrare a emisiunii vă rog să-mi spuneți și mie.

 

Am cumpărat cartea părintelui, am primit și autograf :)), așa că vă doresc o după-amiază plăcută în continuare, eu mă duc să citesc :).



Vă doresc o zi frumoasă, 
Irina

duminică, mai 16, 2010

Cum lucram virtutea?








O, cât de jalnici sunt cei ce capătă mii de răni, însă nu vin aici, unde pot sa invete că și de ar avea răni, este cu putință să se scape de ele și să se facă sănătoși. Când se vor mai îngriji și aceștia de sufletul lor? Căci [numai] cei care de drag vin neîncetat la Biserica și au parte de învățătura cea duhovnicească și arată multă grija [pentru mântuirea lor] pot să-și biruie și să-și înfrâneze poftele cele rele și să priceapă în adâncime cum să lucreze virtutea.”


Sf. Ioan Gură de Aur




Vă doresc o duminică frumoasă, 
Irina

joi, mai 13, 2010

Hristos s-a înălțat!

Hristos s-a înălțat!

Doamne, lisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, pogorându-Te din înălţimile cereşti pentru a noastră mântuire şi hrănindu-ne cu bucurie duhovnicească în sfintele şi prealuminoasele zile ale învierii Tale, şi iarăşi, după săvârşirea slujirii Tale pământeşti, Te-ai înălţat cu slavă de la noi la ceruri şi ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu şi Tatălui! 

În această senină şi atotluminoasă zi a Dumnezeieştii Tale Înălţări la ceruri, pământul prăznuieşte şi saltă, cerul se bucură astăzi de Înălţarea Ziditorului făpturii, oamenii slavoslovesc neîncetat văzând firea noastră cea rătăcită şi căzută, pe umerii Tăi, acum, Mântuitorule, luată şi înălţată la ceruri.

Îngerii se veselesc zicând: Cine este acesta, care a venit cu slavă puternic în lupte şi tare în războaie? Acesta este cu adevărat Împăratul Slavei?

Învredniceşte-ne şi pe noi, neputincioşii, care gândim încă la cele pământesti şi săvârşim neîncetat cele plăcute trupului, să cugetăm la înfricoşătoarea Ta înălţare la cer, grijile cele trupeşti şi cele lumeşti să le lepădăm şi împreună cu Apostolii Tăi să privim acum la cer şi, cu toată inima şi cu tot cugetul nostru, să ne amintim că acolo sus, în ceruri, este sălaşul nostru, iar aici pe pământ suntem doar străini şi călători, plecaţi din casa Părintească în ţara îndepărtată a păcatului. 

Pentru aceasta Te rugăm cu osârdie Doamne, ca prin preaslăvită înălţarea Ta, să însufleţeşti conştiinţa noastră, să ne scoţi din robia acestui trup şi a acestei lumi păcătoase şi să ne învredniceşti să cugetăm la cele înalte, nu la cele pământeşti; că nu se cuvine să ne fie nouă pe plac, ci Ţie, Domnului şi Dumnezeului nostru, să-Ţi slujim şi să lucrăm, până când dezlegându-ne de legăturile trupului şi trecând vămile văzduhului, să dobândim cereştile Tale locaşuri, unde stând de-a dreapta Slavei Tale, împreună cu Arhanghelii şi Îngerii şi cu toţi Sfinţii, vom proslăvi Preasfânt Numele Tău, împreună cu Părintele Tău Cel fără de început şi cu Preasfântul şi Bunul şi de Viaţa Făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.


(din Acatistul Înălțării Domnului)



Vă doresc o zi frumoasă, 
Irina



miercuri, mai 12, 2010

Să ne îngrijorăm?


Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în jitniţe, şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele? 

(Matei 6:26) 

Zilele astea m-au pus păcatele să citesc știrile și prima reacție a fost să mă înfurii pe nenorociții ăștia care ne conduc și care au tupeul să vorbească de solidaritate, pe urmă am început să mă îngrijorez- ce vom face, cum ne vom descurca și așa mai departe. Apoi mi-am dat seama cât de lumește  am reacționat.
 Căutând un cuvânt de încurajare am găsit o predică a  iubitului nostru părinte Teofil Pârâian, Dumnezeu să-l odihnească cu Sfinții Săi!



Credinţa noastră - am spus de multe ori - este o credinţă despovărătoare. Ce înseamnă asta?
Înseamnă că cineva care are credinţă în Domnul Hristos are linişte sufletească, are bucurie, are mângâiere, are din credinţă curaj, are îndrăzneală în faţa necazurilor; cineva care are credinţă în Hristos n-are niciodată pricină să se teamă, ci are întotdeauna pricină să fie încredinţat că Domnul nostru Iisus Hristos îi stă întru ajutor.

Noi nu ştim care e planul Mântuitorului cu fiecare dintre noi, dar ştim că credinţa noastră ne lipeşte de Domnul Hristos şi că nu mai suntem singuri în lumea aceasta. Teama e semn de necredinţă, frica e semn de necredinţă, îngrijorarea e semn de necredinţă, neliniştea sufletească de orice fel ar fi, e semn că nu avem credinţă.
Ştim că o dată, pe când ucenicii călătoreau pe mare împreună cu Domnul Hristos, s-a stârnit o furtună şi ucenicii au intrat şi ei în nelinişte, în groază. Domnul Hristos dormea şi L-au trezit şi I-au zis: „Doamne, mântuieşte-ne, că pierim” (Mc. 8, 25). Atunci Domnul Hristos a zis către ucenici: „De ce vă este frică, puţin-credincioşilor? ” (Mt. 8, 26), iar apoi a certat vântul şi marea şi s-a făcut linişte.

Când Domnul Hristos le-a spus ucenicilor „ Unde vă este credinţa? ” (Lc. 8, 25) a avut în vedere o împrejurare grea, nu o împrejurare uşoară, aşa că Domnul Hristos vrea să avem credinţă şi în împrejurări grele. E uşor să zici că ai credinţă când nu te întâmpină nimic rău, când toate merg uşor, când şi cu credinţă şi fără credinţă tot aşa ar fi, dar să ai credinţă în împrejurări grele, în împrejurări de margine; să ai credinţă în împrejurări în care alţii se tem şi tu să nu te temi, aceasta este un dar de la Dumnezeu.

În ceea ce priveşte credinţa, noi foarte des avem putinţa să ne cercetăm pe noi înşine dacă suntem în credinţă, după cuvântul Sfanţului Apostol Pavel din Epistola a II-a către Corinteni, anume: “Cercetaţi-vă pe voi înşivă dacă sunteţi în credinţă ” - se înţelege, dacă sunteţi cu credinţă în Dumnezeu, dacă credeţi în Mântuitorul nostru Iisus Hristos. „Cred Doamne!, ajută necredinţei mele!” (Mc. 9,24) a spus un om chinuit de situaţia grea a fiului său când Domnul Hristos a spus: „ Dacă tu poţi crede, toate-i sunt cu putinţă celui ce crede ” (Mc. 9,23), şi omul acela a zis cu lacrimi „ Cred, Doamne!, ajută necredinţei mele!”

Din “Credinţa lucratoare prin iubire – Predici la duminicile de peste an”, Arhim. Teofil Pârâian



Vă doresc o zi frumoasă, 
Irina


duminică, mai 09, 2010

Crestinilor, credeti?

Cinstiţi zilele Mele de odihnă, ca să fie semn între Mine şi voi, ca să ştiţi că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.

Ne întreabă şi pe noi astăzi Hristos: “Creştinilor, credeţi voi cu tărie în Hristos, Mîntuitorul lumii? Păziţi poruncile Lui? Credeţi voi în Sfînta Evanghelie ca să aveţi viaţa veşnică? Credeţi voi că Dumnezeu a creat lumea, că are milă de ea şi El singur o poate salva de la distrugere şi moarte? De răspunsul pe care îl vom da, depinde mîntuirea sau osînda fiecăruia dintre noi. Iar dacă credem în Fiul lui Dumnezeu cu tărie, atunci să împlinim poruncile Lui şi să facem ce a făcut orbul din Evanghelie. Că după ce i-a pus tină pe ochi l-a trimis să se spele la izvorul Siloam din apropiere şi îndată s-a vindecat şi a văzut. Tina de pe ochii sufletului este necurăţia păcatelor noastre, de care ne curăţim prin baia lacrimilor şi a spovedaniei. Să ascultăm de Hristos şi să facem ce ne porunceşte El. Să ne spălăm ochii sufleteşti, adică mintea, inima şi voinţa prin rugăciune, pocăinţă şi milostenii, şi atunci ne vom vindeca sufletul ca şi orbul din Sfînta Evanghelie.
(Despre orbirea sufletească - părintele Cleopa)


Vă doresc o duminică frumoasă, 
Irina

sâmbătă, mai 08, 2010

Trăiește ca și cum





„Trăiește ca și cum vei da socoteală de starea casei tale și de folosirea timpului tău...pentru că vei da!

Atunci când soții noștri sau oricine altcineva pășește pe ușă și se uită în jur, noi tocmai am arătat ce am făcut ca răspuns la chemarea lui Dumnezeu de-a ne administra casa. Ce vad oamenii când intră în casa ta?Găsesc ei liniște sau haos?Pace sau panică?Palat sau cocină de porci?Dovada pregătirii sau a amânării?
Acum gândește-te o clipă la sentimentul pe care îl ai când intri într-o cameră de hotel. Ce te întâmpină?Ordinea. Liniștea.Curățenia. Încă poți vedea urme de aspirator pe covor.Patul este făcut (amintește-ți că el ocupă 80% din spațiul vizual al camerei). Nu funcționează nici un televizor sau radio. Ordinea domnește pretutindeni. Cineva a dat dovadă de o administrare eficientă și eforturile persoanei respective au făcut din acea cameră un sanctuar. ”

(O femeie după inima lui Dumnezeu - de Elizabeth George )

luni, mai 03, 2010

Prima carte despre homeschooling în limba română

  „ Educația acasă - o alegere corectă” de Christopher J. Klicka - am primit-o mai de mult, dar nu am avut timp să scriu despre ea. Dacă vă interesează acest tip de școlarizare  cartea aceasta este o introducere excelentă. Atașez imagini ale cuprinsului (click pe ele pentru mărire) :





Cartea poate fi comandata de la adresa curcubetg@ gmail.com și a costat 20 ron cu taxe poștale incluse.



Cu drag, 
Irina

duminică, mai 02, 2010

Ce-ti lipseste?



„Uscatul și marea, râurile și lacurile, îți aduc ție, omule, daruri ale lui Dumnezeu, iar la sfârșit ți-a fost dat însuși Fiul lui Dumnezeu în Trupul și Sângele Său. Ce-ți mai lipsește? Dar vai, cât ești de nerecunocător!”

(din „Liturghia- cerul pe pământ” , de Sf. Ioan de Kronstadt )


Vă doresc o duminică frumoasă, 
Irina

sâmbătă, mai 01, 2010

Frumoasa lună mai


A înflorit, în colţul curţii, liliacul
Şi pajiştea în verde s-a-mbrăcat,
În lan de grâu s-aude pitpalacul
Iar pe câmpie totu-i de-admirat.

 Şi-atâtea flori, aduce primăvara
Cu-a ei prezenţă falnică şi gravă,
Şi de cu zori de zi şi până seara
Se-mprăştie mireasma lor suavă.

Un farmec dulce, liniştit pluteşte
Născând în inimi dorul de-a trăi,
Sub grija scumpă care aminteşte
Că Dumnezeu, El toate, orândui.


(Autor: Flavius Laurian Duverna )


Cu drag, 
Irina