Reteta duhovniceasca la vreme de suferinta

Rețeta duhovnicească a Sfântului Ierarh Ignatie (Briancianinov), de pe situl maicii Siluana :

”Vă trimit o rețetă duhovnicească. Și vă sfătuiesc să folosiți doctoria propusă de câteva ori pe zi, mai ales în clipele de mare suferință, atât a sufletului, cât și a trupului.
Nu vor întârzia să se arate puterea și vindecarea ascunse în doctorie, care la arătare e cât se poate de smerită. Însingurându-vă rostiți fără grabă, în așa fel încât să vă auziți glasul, închizându-vă mintea în cuvinte (așa sfătuiește Sfântul Ioan Scărarul), următoarele:

«Slavă Ție, Dumnezeul meu, pentru necazul pe care l-ai trimis asupra mea; cele vrednice de faptele mele primesc; pomenește-mă întru împărăția Ta».

Rugăciunea trebuie rostită cât se poate de rar. După ce ați spus-o o dată, odihniți-vă puțin. Apoi spuneți-o din nou și iarăși odihniți-vă. Continuați să vă rugați cinci sau zece minute până ce vă veți simți sufletul liniștit și mângâiat.
Pricina liniștirii și mângâierii e limpede: harul și puterea lui Dumnezeu se cuprind în slavoslovirea lui Dumnezeu, nu în grăirea împodobită și multă. Iar slavoslovirea și mulțumirea sunt lucrări predanisite nouă de Însuși Dumnezeu, nicidecum născocire omenească. Apostolul poruncește din partea lui Dumnezeu să facem această lucrare ( v. 1 Tes. 5, 18).”

Fara cruce...

Cinstiti zilele Mele de odihna, ca sa fie semn între Mine si voi, ca sa stiţi ca Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.

(Iezechiel 20:20 )

Fără cruce nu ajungem în Împărăția Lui, adică în existența fericită!
În duhul credinței ortodoxe, crucea nu înseamnă suferință, ci trecere de la suferință la bucurie, de la moarte la viață! Ea e jertfă de iubire și dar de bucurie. „Prin cruce a venit bucurie la toată lumea”, cântă Biserica noastră! Crucea e ușa Bucuriei pe care nu o mai poate lua nimeni de la noi. Suferința este fața din afară a acestei uși și pragul ei. Dacă ne speriem de această față, sau ne place să rămânem în prag, din varii motive, vom suferi mereu și ne vom lamenta sau chiar ne vom „felicita” că am ajuns la Domnul sau că mai avem „puțin”. Dar asta e o iluzie și e un mare păcat!
Chemarea noastră este să îndrăznim și să ne folosim de darul Domnului care a biruit lumea ce-L ispitea să nu treacă pragul morții către Viață! Suntem chemați să trecem pragul, să trecem, cu El și în El, toate pragurile de durere care sunt tot atâtea noi „nașteri de sus”. Așa, vom trăi, încă de acum și aici, în această vale a plângerii, bucuria izbânzii, bucuria depășirii, bucuria Învierii!
(Maica Siluana)

 https://sfintiiarhangheli.ro/intrebari/20110401/tu-doamne-ne-spui-c-f-r-suferin-nu-avem-ce-c-uta-n-fa-ta

Va doresc o duminica placuta!

Irina

Ce m-a invatat viata

Pentru ca numai Eu stiu gandul ce-l am pentru voi, zice Domnul, gand bun, nu rau,

ca sa va dau viitor si nadejde. 

(Ieremia 29:11)

 via Degetica - via Tomata Mi-a placut intrebarea Tomatei- ce lectii importante v-a dat viata pana acum?

Daca ma intrebai acum 15 ani, ti-as fi raspuns ca viata e un ospat intins, care asteapta sa te infrupti din el. In jurul mesei toti sunt fericiti, totul e minunat - mai pe scurt eram la varsta lui ”tot ce zboara se mananca”.

 

Intre timp ceva ani au trecut peste mine. Am gustat dezamagiri , esecuri, pierderi si dureri. Oameni dragi m-au parasit, iubirea unora pentru mine s-a terminat si a disparut ca si cum n-ar fi fost, altii s-au imbolnavit, unii au murit, altii au plecat departe. Ceea ce parea a fi vesnic s-a dovedit a fi trecator si efemer, ceea ce parea bun si dulce s-a terminat in amar si tristete. Am trecut prin dureri sufletesti si fizice. Si probabil asta e doar inceputul, cine stie ce va mai urma. 

Cu adevarat zice Eclesiastul (2:22, 23) :

Oare, ce-i ramane omului din toată munca lui si din grija inimii lui cu care s-a trudit sub soare?

Toate zilele lui nu sunt decat suferinta si indeletnicirea lui nu-i decat necaz; nici chiar noaptea 

n-are odihna inima lui.

In toate acestea am invatat ca singura nadejde a omului e in Dumnezeu. Crestinul nu e scutit de loviturile si necazurile vietii- fiindca toti tragem consecintele pacatului. Dar in mijlocul durerii putem zice ca psalmistul:

Ridicat-am ochii mei la munti, de unde va veni ajutorul meu?

Ajutorul meu de la Domnul, Cel ce a facut cerul si pamantul.
(Ps. 120,1,2)

Dumnezeul nostru este puternic - El a fagaduit ca nu ne va lasa niciodata singuri in necaz, ca va sta alaturi de noi in mijlocul suferintelor noastre daca Il cautam cu toata inima. 

Am experimentat personal acest lucru - atunci cand durerea m-a coplesit, cand deznadejdea batea la usa si eram gata sa ma scufund, m-am prins cu ultimele puteri de Hristos- m-am spovedit, m-am impartasit, m-am impacat cu toti si cu toate.

Cand nici un om nu ne intelege suferinta, Dumnezeu ii da un sens, daca i-o dam Lui, in rugaciune si spovedanie. Asta nu inseamna ca necazul sau boala vor disparea - desi se poate intampla si asa, prin minune dumnezeiasca- ci ca vom primi rabdarea sa-l purtam, puterea de a merge inainte si intelepciune in decizii. Cred ca multi dintre noi am intrebat in viata ”Doamne, de ce eu, de ce mie?”. Lectia mea de viata a fost sa schimb intrebarea : ”Doamne, ce sa fac acum?invata-ma sa trec prin asta impreuna cu Tine!”

Irina

Despre timpurile venirii Domnului

" Una din surorile noastre spunea: "As vrea sa apuc timpurile cand Il voi putea intalni pe Domnul".
-Sa-ti iasa din minte gandul asta, i-a spus parintele, sa vrei sa traiesti pana la venirea Antihristului este pacat. Va fi atunci o asemenea grozavie, incat, asa cum sta scris, de-abia daca se va putea mantui dreptul. Iar a dori si a cauta suferinte este periculos si este pacat. Aceasta ti se intampla fie din trufie, fie din nechibzuinta, iar atunci cand esti pus la incercare risti sa nu rezisti."

din "Jurnalul ultimului duhovnic de la Optina", ed. Sofia, pag. 308