Pentru ca numai Eu stiu gandul ce-l am pentru voi, zice Domnul, gand bun, nu rau,
ca sa va dau viitor si nadejde.
(Ieremia 29:11)
via Degetica - via Tomata Mi-a placut intrebarea Tomatei- ce lectii importante v-a dat viata pana acum?
Daca ma intrebai acum 15 ani, ti-as fi raspuns ca viata e un ospat intins, care asteapta sa te infrupti din el. In jurul mesei toti sunt fericiti, totul e minunat - mai pe scurt eram la varsta lui ”tot ce zboara se mananca”.
Intre timp ceva ani au trecut peste mine. Am gustat dezamagiri , esecuri, pierderi si dureri. Oameni dragi m-au parasit, iubirea unora pentru mine s-a terminat si a disparut ca si cum n-ar fi fost, altii s-au imbolnavit, unii au murit, altii au plecat departe. Ceea ce parea a fi vesnic s-a dovedit a fi trecator si efemer, ceea ce parea bun si dulce s-a terminat in amar si tristete. Am trecut prin dureri sufletesti si fizice. Si probabil asta e doar inceputul, cine stie ce va mai urma.
Cu adevarat zice Eclesiastul (2:22, 23) :
Oare, ce-i ramane omului din toată munca lui si din grija inimii lui cu care s-a trudit sub soare?
Toate zilele lui nu sunt decat suferinta si indeletnicirea lui nu-i decat necaz; nici chiar noaptea
n-are odihna inima lui.
In toate acestea am invatat ca singura nadejde a omului e in Dumnezeu. Crestinul nu e scutit de loviturile si necazurile vietii- fiindca toti tragem consecintele pacatului. Dar in mijlocul durerii putem zice ca psalmistul:
Ridicat-am ochii mei la munti, de unde va veni ajutorul meu?
Ajutorul meu de la Domnul, Cel ce a facut cerul si pamantul.
(Ps. 120,1,2)
(Ps. 120,1,2)
Dumnezeul nostru este puternic - El a fagaduit ca nu ne va lasa niciodata singuri in necaz, ca va sta alaturi de noi in mijlocul suferintelor noastre daca Il cautam cu toata inima.
Am experimentat personal acest lucru - atunci cand durerea m-a coplesit, cand deznadejdea batea la usa si eram gata sa ma scufund, m-am prins cu ultimele puteri de Hristos- m-am spovedit, m-am impartasit, m-am impacat cu toti si cu toate.
Cand nici un om nu ne intelege suferinta, Dumnezeu ii da un sens, daca i-o dam Lui, in rugaciune si spovedanie. Asta nu inseamna ca necazul sau boala vor disparea - desi se poate intampla si asa, prin minune dumnezeiasca- ci ca vom primi rabdarea sa-l purtam, puterea de a merge inainte si intelepciune in decizii. Cred ca multi dintre noi am intrebat in viata ”Doamne, de ce eu, de ce mie?”. Lectia mea de viata a fost sa schimb intrebarea : ”Doamne, ce sa fac acum?invata-ma sa trec prin asta impreuna cu Tine!”
Irina
mia placut muult acesta postare!adc ca nu toto ce zboara se mananca am invatat si eu pe pielea mea asta si bn mai am mult ede invatat ca sunt doar la inceput!si eu cateodata imi pun intreabare ca de ce mi se intampla mie sau de ce sufar? dar stiu ca aceste ganduri sunt facute sa cad in deznadejde si mai stiu ca , cu ajutorul lui Dumnezeu,A Maicii DOMNULUI si a Sfintilor voi trece cu bn peste toate!
RăspundețiȘtergereCe postare trista..
RăspundețiȘtergereIntr-adevar Irina asa este...desi sunt ceva ani diferenta intre noi am simtit si eu lucrurile acestea (poate la un nivel mai mic) si mi-am dat seama ca singurul statornic in viata noastra este Dumnezeu...daca il punem pe El pe primul loc toate celelalte vor fi trecute sau primite cu mai multa usurinta, cu sentimentul de protectie, cu dragoste...altel toate le putem pierde dar El e acolo mereu (mai putin noi, din pacate) NUMAI BINE! TE IMBRATISEZ!
RăspundețiȘtergereDoamne ajuta!
RăspundețiȘtergerecat de multa dreptate ai in tot ce scrii Irina!
Desi sunt cu cativa ani mai mica decat tine Irina, indraznesc sa-ti spun pe nume (sper sa nu te superi), ca asa te simt ca pe o prietena, chiar daca e virtuala. Am descoperit blogul tau acum vre-o 2 luni, si de atunci nu ma mai satur sa-l citesc si recitesc. Te urmaresc zilnic, ce postezi. Tin sa-ti spun ca am incercat si eu sa pun in practica multe idei si sfaturi de la tine(culinare, de organizare a casei, a vietii duhovnicesti, administrarea banilor, educatie, crosetat, tricotat, etc.), si ma simt mult mai bine ca pot face multe lucruri si bine facute, doar cu putina organizare. Iti multumesc tare mult ca iti faci timp sa ne impartasesti din experientele tale personale si din ceea ce citesti.
Si eu am un bebe de 10 luni jumate, un sot foarte ocupat si nici o ruda apropiata in orasul meu, iar sfaturile si ideile tale ma ajuta mereu sa am casa organizata, mancare in frigider, timp pentru copil, si pentru alte pasiuni ale mele. Domnul sa te intareasca in toate si post cu bucurii.
Viorica
Off, ce e cu amaraciunea asta la tine? Mai stii cand imi spuneai odata ca amaraciunea nu e de la Domnul? Mi-a prins bine atunci, m-am scuturat putin. A venit randul meu sa-ti amintesc cata binecuvantare ai primit tu in acesti ani, pe langa necazuri si suferinte...Intelegi bine ce vreau sa spun, sunt sigura. Te imbratisez strans!
RăspundețiȘtergere