Blog 365 #54 Am de lucru cu mine

Provocare adusă în blogosferă de către Sandra -
Diary of a stay a home mum

 

 
Azi n-am avut o zi prea grozava din punct de vedere fizic , probabil m-am resimtit dupa efortul de ieri, desi nu mi se pare ca am facut mare lucru.Nici vremea nu a ajutat, s-a racit, a fost innorat si a batut vantul.

Asa ca toata ziua m-am invartit prin casa.

Am savurat o  baie cu saruri de magneziu, foarte benefica dupa eforturi fizice. Am ciugulit ceva de mancare . Am tricotat in timp ce mai aruncam un ochi la serialul meu preferat ,,Everybody hates Chris".  Am motait cu pisica in brate.

Chiar ma gandeam ce vinovata ma simt ca nu trebaluiesc  prin casa si stau asa, pur si simplu, facand doar chestii de relaxare si hobby 👀, timp ce vasele stau nespalate 😄. Evident, imi place ordinea, ma calmeaza, imi da o stare buna, dar simt uneori ca exagerez.Din ce tenebre ale subconstientului mai vine si chestia asta?

Ar trebui sa imi  spun cu glas tare ca imi dau voie sa ma odihnesc, ca imi dau voie sa ma relaxez,ca imi dau voie sa ma bucur de ceea ce imi face placere.E ok sa mai stau si degeaba, trebuie sa ma odihnesc, ca sunt om, nu masina 😁.

Zilnic am nevoie de acele momente de calm, de contact cu Linistea din interiorul meu.

Le gasesc cand pisica toarce linistita in bratele mele, in clinchetul andrelelor care se lovesc una de alta in timp ce lucrez, sau cand stau afara si ma bucur de o floricica sau de un fir de iarba.Dar de prea multe ori trebuie sa ma fortez ca sa mi le ingadui.

Am de lucru cu mine :).

 

Despre ce am scris pe blog in anii trecuti, la aceasi data:

2009  Dar de blog- editia a doua :))

2014  Gandul de duminica

 

 

 

Timp cu mine

E o dimineata minunata azi,  cam rece, dar insorita.Am iesit putin in gradina, sa ma bucur de Soare, de pamant si de plantutele care cresc fericite, si sa va impartasesc si voua  aceste bucurii :).Din pacate n-am putut face cine stie ce poze, de la ploaie pamantul e foarte moale, iar florile sunt cam tuflite :)), dar mai am cateva facute zilele trecute.

Sunt multumita ca mi-am urmat gandul de a pune gradinuta anul acesta, in ciuda reticentei initiale, datorate dificultatilor intampinate in trecut.De prea multe ori lasam trecutul sa ne impiedice a face lucruri bune si frumoase, in loc sa invatam din el lectia necesara si sa mergem mai departe, incarcati cu mai multa experienta si intelepciune de viata.

Zilele acestea nu prea am fost in forma, m-a luat brusc o viroza si nu m-am simtit prea grozav, s-a imbolnavit si cea mica, asa ca am stat in casa, ne-am tratat, am dormit, am citit, am tricotat putin, si am lasat medicamentele si energia vindecatoare din trup sa-si faca treaba spre insanatosire.Inca nu ne-a trecut de tot, dar sper ca pana duminica- luni sa fim bine.

Mi-a placut mult provocarea lunii aprilie lansata de Lavinia Bratu pe grupul Dietetica#IMPREUNA , si anume 30 de zile de reconectare cu tine . In ce consta aceasta provocare :

Iată ce ne propune Adriana Lesovschi, începând cu 4 aprilie:

30 de zile de practică conștientă pentru (re)conectarea cu tine. Atelierul de meditație – Locul tău de pace în inima deschisă

Data de început: 4 aprilie

Unde? Pe grupul DIETETICA#împreună

Modul de desfășurare

Atelierul are ca și cadru 3 acțiuni/practici simple pe zi și o activitate săptămânală – o meditație de integrare.

Activitățile zilnice

O meditație de dimineața, de la ora 6.30, de 10-15 minute, pe care o facem fiecare individual după înregistrarea audio realizată de Adriana.
Un exercițiu de respirație conștientă. La ora 12, în fiecare zi, practicăm câte 2 minute de respirație conștientă. Setăm alarma ca să nu uitam și să facem această practică împreună. După respirație putem face și o scanare rapidă, ca să observam ce gânduri, emoții, nevoi sau stări avem în acel moment. Să le conștientizăm, să le integram și să le onorăm...
Un moment de reflecție la sfârșitul zilei. 1-2 minute de reflecție, în care ne punem întrebarea: Ce am simțit, conștientizat astăzi, în urma conectării mai atente cu mine?

Activitatea săptămânală

Sâmbăta - o meditație de integrare, pe care o va susține Adriana live, pe grupul DIETETICA#împreună. La ”La ora 9, voi face o meditație de aproximativ 15 minute live pe grup. Intrăm la ora 9, începem la 9.15 si terminăm la 9.30.” Adriana

Vor fi 4 ateliere/meditații live în zilele de sâmbătă: 9, 16, 23 si 30 aprilie.

Ce spui?

Simți și tu, la fel ca și mine, că-i timpul numai bun pentru INTEGRARE? Te alături nouă?

Eu și Adriana te așteptăm cu drag!

#30deziletimpcutine

#integrare

 

 

Din pacate raceala mi-a stricat un pic planurile, dar nu-i nimic daca am inceput un pic mai tarziu.

Gasesc foarte utile toate provocarile lansate de Lavinia, si videoclipurile de pe canalul ei de youtube, pe care il urmaresc cu mare interes.

 

 

Sper ca vremea sa fie tot mai calda si sa pot face aceste exercitii minunate afara, pentru a simti mai profund energia benefica si pozitiva cu care Dumnezeu a inzestrat  natura.

 

Ce spuneti de provocarea Laviniei, va tenteaza? :) O sa va tin la curent despre cum functioneaza pentru mine :).

Va doresc o zi minunata!

Traiesc...

 

Mi se pare foarte greu sa ies zilnic din vartejul acesta al faptelor, al evenimentelor, al lucrurilor de facut, si sa devin constienta de mine, de ceea ce fac, de ceea ce traiesc.Chiar acum in mintea mea e un amalgam de ganduri, de idei, de trairi, pe fundal se aud zgomotele vietii din casa si eu ma lupt sa fiu cat mai prezenta in aceasta postare, in acest aici si acum.Sa fac doar cate un lucru odata.

Este foarte greu, fiindca la fiecare 5-10 minute cineva din casa ma intrerupe cu o cerere, cu o intrebare, cu ceva de facut, ceea ce este foarte obositor, intai fiindca mi-e greu sa ma adun  din nou, si e greu sa fac un lucru cap coada, netulburata de nimic.Si mintea mea incepe asa, sa rataceasca, fara nici o noima, ma prinde in valtoarea gandurilor, si pur si simplu cedez, nici nu mai incerc, fiindca e prea mare consumul energetic.

Ma simt total deconectata de mine insami, nu fac decat sa bifez liste, liste si iar liste, am atatea de facut, pur si simplu sunt pe pilot automat.Mi-e dor sa stau linistita la o cafeluta, cu placere anticiparii unui nou proiect de lucru de mana, sau sa stau cateva ore bune in liniste, citind o carte.Nu stiu unde se duce timpul si nu stiu incotro ma indrept si eu.Am nevoie de o pauza, de liniste, am nevoie sa invat ceva nou despre mine si despre lume, am nevoie sa ma adun, sa-mi revin si sa-mi stabilesc mai bine prioritatile.Tare as vrea sa fiu mai zen :).

Am nevoie de niste schimbari in bine in viata mea :), asa ca eliberez toate fricile si indoielile, si traiesc in aici si in acum.

Daca nu schimbi nimic, nimic nu se va schimba

Citind jurnalul Irinei pentru saptamana ce a trecut, mi-a placut mult ideea ei cu intrebarile saptamanale si mi s-a parut foarte utila, asa ca m-am gandit si eu la niste intrebari zilnice  ,,de control" :) :
1. Cum a fost ziua mea astazi?
2. Cand ma uit la tot ce am facut astazi, m-am purtat ca acea persoana care imi doresc sa fiu?
3.Daca voi continua asa pana la sfarsitul anului, unde voi ajunge?
4.Daca vreau cu adevarat sa imi indeplinesc obiectivele si visele, cat de diferita ar trebui sa fie o zi obisnuita pentru mine, fata de cea de astazi?
5.Ca sa-mi ating obiectivele/visele, cum ar trebui sa arate o zi normala?

Ceea ce spunem, gandim si facem trebuie sa se afle in armonie, pentru a fi impacati si fericiti. De multe ori stim ca trebuie sa facem anume lucruri pentru a obtine ceea ce ne dorim, si totusi ne purtam exact invers. Desigur, intotdeauna gasim scuze si justificari pentru ceea ce facem - dar, cand ne sabotam zilnic, ne pierdem increderea in noi.
Daca vrem sa ducem candva acea viata pe care o consideram ideala pentru noi, va trebui intai sa incepem prin a concepe si trai ziua ideala pentru noi.
update - in urma comentariilor primite, consider ca e nevoie de o completare : ziua ideala pentru fiecare e ziua pe care si-o concepe singur, in functie de situatia sa : varsta, ocupatie, stare civila, numar de copii, varstele lor, nepoti, etc. Evident ca ziua MEA ideala din aceasta perioada a vietii, pe care am detaliat-o mai jos, nu e la fel cu ziua mea ideala de acum 10 ani si posibil ca ea sa arate total diferit in 2030, daca ajung, cu voia Domnului, pana acolo :).Si ziua MEA ideala s-ar putea sa nu fie ideala pentru altcineva, tocmai din cauza factorilor enumerati mai sus :)

De exemplu, ziua mea ideala ar arata cam asa :
-ma trezesc devreme, la ora 5-5.30, dupa un somn odihnitor de 7-8 ore
-ma hranesc in mod constient cu alimente sanatoase, tinand cont de nevoile corpului si nu de placeri si pofte
-ma hidratez suficient
-ciesc Biblia, ma rog si meditez 15-30 min dimineata, dar si in scurte momente de-a lungul zilei
-scriu in jurnale
-merg pe jos in ritm alert cel putin 30 min si fac exercitii de tonifiere/forta 30 min
-imi planific ziua in avans si urmez programul stabilit
- ma ocup in mod eficient de nevoile familiei si de treburile gospodaresti, urmand o rutina/program stabilit dinainte
-imi stabilesc obiective personale si profesionale, si fac tot ce tine de mine sa le ating
-imi ajut copiii sa isi stabileasca obiective si sa le atinga
-dezvolt si hranesc relatii frumoase in familia noastra
-citesc carti pentru dezvoltarea mea interioara/personala si folosesc de acolo ce mi se potriveste
-fac ceva creativ (scriu, lucu de mana, fotografii, jurnale, etc.)
- utilizez ecranele pentru lucruri pozitive, care ma ajuta in dezvoltarea mea si nu pierd minute pretioase butonand aiurea sau privind lucruri car nu ma ajuta sa ma dezvolt in directia dorita

Cu fiecare zi care trece as vrea sa devin un om mai bun, mai luminos, mai bucuros, mai impacat cu mine si cu ceilati, mai ingaduior, mai iubitor, mai calm, mai intelept, mai increzator in Dumnezeu, in mine si in ceilalti, mai echilibrat, mai zambitor.

Desigur, zilele nu sunt toate la fel si de multe ori intervine neprevazutul, dar daca zi de zi as urma cele de mai sus, cum ar arata viata mea peste un an?cu siguranta, mult mai bine!cum m-as simti?cu siguranta, excelent! :)

Din pacate multi dintre noi am pierdut complet controlul asupra timpului nostru, si e mai usor de spus decat de facut. Dar este realizabil sa inlocuim obiceiurile rele cu obiceiurile bune si, incetul cu incetul sa ne schimbam viata. Pentru a reusi avem nevoie de obiective specifice pentru fiecare zi, motivatie intrinseca(sa ne pese cu adevarat si sa stim de ce facem niste lucruri) si limita de timp.

Cum ne petrecem ziua e un indicator clar asupra a ceea ce vom deveni.
Asa ca ia-ti si tu un pic de timp si imagineaza-ti ziua ta ideala, pune-o pe hartie si incepe sa urmaresti daca zilele tale seamana cu ea, caci ...DACA NU SCHIMBI NIMIC, NIMIC NU SE VA SCHIMBA!

 Irina


!Iti mulțumesc ca vizitezi Dulce Casa!Daca ti-a placut acest articol poti il poti impartasi altora folosind butoanele de mai jos :). Deasemenea, poti vizita si aprecia pagina de Facebook sau pe cea de Instagram a blogului.

Emotiile si iubirea de sine

....cu Niculina Gheorghita.Cred ca multi dintre voi o cunosc pe Niculina Gheorghita, psiholog clinician si terapeut.Am descoperit-o acum cativa ani si, cu toate ca nu rezonez intru totul cu abordarea ei referitoare la viata :)), in emisiunile ei se gasesc multe lucruri utile, care pe mine personal m-au ajutat. Din cea de mai jos am extas cateva idei care sunt bine de retinut si de pus in practica :).Enjoy!

• Eu sunt dintotdeauna echilibru mental si emotional - afirmatie pentru parintii agitati si nervosi
• emotiile pleaca din creier si afecteaza zona digestiva: solutia - respiram de cateva ori adanc
• dependentele au in spate emotii puternice
• la persoanele emotive primul afectat e stomacul, apoi intestinul gros, inima, rinichiul
• emotiile nu trebuie ascunse, ci trebuie recunoscute
• daca mascam emotiile (distructive) ramenem prada lor
• frica moderata e constructiva doar atunci cand ne pregatim pentru un examen, fiindca ne ajuta sa ne pregatim, in loc sa lancezim si sa fim indiferenti
• emotiile constructive sunt cele care ne dau o stare de bine si ne ajuta sa facem ceva
• emotiile distructive sunt cele care iti scad energia, care te fac sa nu mai gandesti, care fac blank in capul tau-nici nu mai stii pe unde esti.
• emotiile distructive ne scot din starea de echilibru corp-minte-spirit
• folosim emotiile pentru a ne intelege si a ne face intelesi
• iubirea de sine este o stare pe care o capeti cand esti constient de corpul tau, de mintea ta, de spiritul tau
• e bine sa-i ajuti pe ceilalti in momentul in care ei cer si tu poti ; sa nu facem ceea ce omul poate face singur, altfel aparentul bine se poate intoarce asupra ta ca rau
• ne iubim corpul - avem grija de mintea noastra (nu introducem lucruri negative), sport (alergare usoara)
• diferenta dintre egoism si iubire de sine : egoistul aduna doar pentru el, cel ce se iubeste pe sine creeaza si da mai departe
• daca punem copiii pe primul loc vom crea copii egoisti
• pe primul loc e Divinitatea, apoi Sinele nostru, apoi sotul, apoi copiii
• faceam copiii fara sot?nu!
• cand copiii sunt pe primul loc in viata mamei ea e mereu obosita, nu mai are timp pentru ea, pica in depresie si apoi e razvratita continuu ,,uite cate am facut pentru copilul asta si el nu e recunoscator". Dar cine te obliga sa faci pentru copil mai mult decat poti?
• sunt foarte multi bolnavi in societatea noastra, ceea ce arata cat de mult (NU)se iubesc romanii pe sine - daca ei s-ar iubim, n-ar mai ajunge la doctor fiindca atunci s-ar odihni la timp, s-ar hrani la timp.
• 90% dintre romani nu se iubesc pe ei- asa suntem educati; suntem ospitalieri, dar facandu-ne noua rau, nu suntem firesti, facem prea mult efort
• mai importanta este prezenta, nu mancarea sau pregatirile
• ne uitam doar la exterior, uitand de emotiile constructive
• toti oamenii au nevoie de caldura, de apropiere, de iubire

Nu iti este rusine?

 ,,Rusinea este sentimentul dominant al lipsei de valoare care conduce la credinta falsa ca sunt ceea ce sunt, ca nu ma pot schimba, ca sunt fara speranta.,,

 Robert S. McGee, The Search for Significance

Aseara am aruncat un ochi pe la stiri si, in faimosul caz din Caracal, am vazut un procuror alergat de catre ziaristi, care strigau ;,,nu va este rusine pentru ce ati facut?,, .Aceasta fraza , ,,nu iti este rusine,, este foarte prezenta la noi, peste tot in societate, inclusiv in educatia copiilor. Noi romanii ,,lucram,, mult cu rusinea. La noi este foarte putin inteleasa diferenta dintre vinovatia sanatoasa, care duce la pocainta si indreptare si rusine, care duce la disperare, depresie si indepartare de Dumnezeu.Desigur, vinovatia nesanatoasa este strans legata de scaderea stimei de sine, alta problema prost inteleasa sau neinteleasa la noi.

 ,,Hei, dar rusinea nu poate fi un lucru bun? m-am intrebat eu. Daca este folosita corect, oare rusinea nu poate scoate la iveala ceva ce trebuie corectat? Poate ca era in regula sa am aceasta "perspectiva asupra vietii bazata pe rusine", indiferent ce ar fi insemnat ea.In acel moment nu intelegeam diferenta intre vinovatie si rusine. Auzisem adesea oameni care foloseau cele doua cuvinte de parca ar fi interschimbabile. Vinovatia te acuza pentru ceea ce ai facut; rusinea, pe de alta parte, iti atinge esenta fiintei tale -- cine esti tu. Vinovatia spune: "Ai facut o greseala." Rusinea spune: "Tu esti greseala."
 Marylin Hontz

Mi-am amintit ceva din seminarul iertarii, al Maicii Siluana, pe care il recomand oricui ca sa-l lucreze, in care se face distinctia dintre vinovatie si rusine.Atunci cand gresim, trebuie sa ne simtim vinovati, nu rusinati.Rusinea e un sentiment pe care il invatam  intr-o familie disfunctionala

,,Ce este vinovăţia?

Magda este contabilă. Ea a furat ceva bani de la patronul ei şi a „aranjat” registrele, astfel încât să-şi ascundă fapta. În ultimele luni, a luat suficienţi bani pentru a-şi „sprijini” dependenţa ei de jocurile de noroc. Când fost prinsă şi arestată, a raţionalizat lipsa ei de onestitate spunând: „Şeful meu are atât de mulţi bani încât nu ştie ce să facă cu ei!”.

Tibor locuieşte în celălalt capăt de oraş. Soţia lui a suferit un atac de cord acum trei luni. Continuă să îşi spună că ar fi trebuit să rămână acasă în noaptea în care s-a întâmplat asta. Ar fi trebuit să ştie că se va întâmpla asta. Dacă ar fi fost acasă, ar fi putut să îşi ducă soţia la spital mult mai repede.

Tibor se simte vinovat. Magda nu. Deci, ce e vinovăţia? Este ceva util sau dăunător?

Dicţionarul spune că vina înseamnă a te simţi responsabil sau plin de resentimente pentru anumite ofense. Dacă o persoană nu îşi asumă responsabilitatea pentru greşelile din trecut, o putem descrie ca fiind anti-socială (cineva care nu se simte niciodată vinovat ar putea suferi de tulburare anti-socială de personalitate).

De vreme ce Magda i-a furat bani şefului ei, vina ar fi fost o reacţie adecvată din partea ei. Dacă ar fi simţit vină, s-ar fi oprit din furat înainte de a fi prinsă şi arestată.

Tibor nu avea de unde să ştie că soţia lui va avea un atac. Nu a făcut nimic rău dacă a plecat de acasă în acea seară. Să stea seară de seară treaz, simţindu-se vinovat pentru comportamentul său, este un lucru care îi dăunează lui Tibor. Aceasta este vina „iraţională”, deşi ea poate fi şi o parte din procesul durerii care urmează unei pierderi.

› Vinovăţia care are drept urmare scăderea stimei de sine sau care îţi răpeşte seninătatea este dăunătoare şi inadecvată.


Vinovăţia şi ruşinea

Putem face diferenţa între sentimentul de vină şi cel de ruşine prin modul în care gândim despre comportamentul nostru şi despre noi înşine. Dacă credem că, comportamentul nostru a fost greşit şi ne simţim rău din cauza asta, ceea ce simţim este vină. Dacă, în schimb, ne gândim că ceea ce am făcut ne transformă în oameni de nimic, trecem linia dintre vinovăţie şi ruşine. Ruşinea are rădăcini mult mai adânci decât vina. Ea provine, de multe ori, din copilăria trăită într-o familie disfuncţională, o familie în care am fost ruşinaţi de către adulţi sau abuzaţi fizic, emoţional sau sexual de aceştia. Ruşinea e cronică, iar terapia este deseori utilă în rezolvarea ei.

› O persoană care se simte vinovată va spune:

„Îmi pare rău pentru felul în care m-am purtat.”
› O persoană care se simte ruşinată poate să spună:

“Nu sunt bun de nimic. Oare cum poţi să stai pe lângă mine?”


Vinovăţia şi dependenţa
Magda a avut încă din copilărie sentimente de ruşine pe care şi le-a acoperit cu un sistem bine pus la punct de mecanisme de apărare. Unul dintre acestea era să raţionalizeze că şeful ei nu avea nevoie de banii pe care ea îi furase. Această gândire lipsită de onestitate o împiedica să vadă realitatea infracţiunii ei. Magda a făcut închisoare pentru delapidarea făcută. În timpul detenţiei, ea a primit ajutor pentru dependenţa ei de alcool şi de jocurile de noroc. A început să înţeleagă că trebuia să facă faţă ruşinii ei, căci altfel nu ar fi putut să se menţină în programul de recuperare. Dacă îşi permitea să simtă ruşine, avea să ajungă din nou la băut şi la jocurile de noroc.

Magda a învăţat şi că vinovăţia pentru comportamentul ei din trecut îi era acum de ajutor. Dacă se simţea vinovată pentru ce făcuse erau mari şanse ca ea să nu mai facă aşa ceva niciodată.

Dacă facem faţă durerii pe care ne-am cauzat-o nouă sau altora putem preveni repetarea faptei. Vina ne poate ajuta să devenim responsabili, iar acest lucru este esenţial pentru a continua recuperarea din orice fel de dependenţă.,,

O vinovatie sanatoasa este necesara pentru a evolua si a nu mai repeta greselile din trecut. Vinovatia este legata nu doar de sentimentele de rusine sau cel de dependenta, ci si de  anxietate, depresie, manie. Este foarte important sa identificam daca vinovatia noastra este una sanatoasa, care ne va opri din repetarea unor comportamente distructive, sau e una irationala, care ne duce la rusine, depresie, anxietate.

 O vinovatie sanatoasa va spune,, ceea ce am facut e rau,, pe cand o vinovatie nesanatoasa va spune,, sunt un om rau,,.

Un exemplu de vinovatie irationala e atunci cand credem ca lui Dumnezeu n-o ne mai iubeasca sau n-o sa ne mai placa daca ne comportam intr-un anume fel si ajungem sa consideram ca nu mai exista iertare pentru noi.Adevarul e ca Dumnezeu ne iubeste indiferent de ceea ce facem noi, si ne asteapta intoarcerea cu multa dragoste. Nimic nu ne poate desparti de dragostea lui Dumnezeu, decat propria vointa de a ramane departe de El.

Puteti gasi Seminarul Ieratrii AICI. Citatul de mai sus e din Sesiunea 3,  anexa 1, ,,Vinovatia,,.

Irina

Crestinismul si stima de sine sunt incompatibile?

Ecaterina de la Marea Vietii mi-a dat o tema de gandire cu aceasta postare  si mi-am pus intrebarea : sunt crestinismul si stima de sine incompatibile?
Ea spune in felul urmator :

,,in crestinism ...am auzit de lepadare de sine, de golire de sine, de "cel dintai dintre pacatosi sunt eu", de "eu sunt vierme si nu om", de "nevrednic cerului si pamantului si acestei vieti trecatoare" sau cel mult de "nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine" sau "toate le pot intru Hristos cel care ma intareste", dar de conceptul de stima de sine nu.,,

Acum ceva vreme am recomandat o carte aparuta la ed. Sophia 

,,Cum sa te pretuiesti pe tine insuti si cum sa iti pretuiesti aproapele,, de David L. Fontes

care trateaza exact acest subiect, al stimei de sine in ortodoxie,Va sugerez sa o cititi, daca aveti probleme in a impaca conceptul de stima de sine cu credinta.

La noi conceptul de ,,stima de sine,, este foarte prost inteles. Eu cred ca aceasta problema vine si din pacatele neamului - foarte multi alcoolici in Romania, ceea ce duce la probleme de codependenta si lipsa respectului de sine la urmasii acestora.

Conceptul de ,, stima de sine,, a devenit popular odata cu psihologia anilor 60 si, conform Dictionarului de Psihologie, reprezinta ,,o trasatura de personalitate in raport cu valoarea pe care un individ o atribuie persoanei sale,,.Dupa Branden (1996) stima de sine reprezinta increderea  in capacitatea noastra de a gandi si de a face fata provocarilor de baza ale vietii,,.

Stima de sine face parte din nevoile fundamentale ale omului, descrise de Maslow prin celebra sa 

piramida.

.

Orice dezechilibru intre aceste nevoi fundamentale care regleaza comportamentul poate sa duca la patologii mintale mai mult sau mai putin grave.

Pe scurt, stima de sine are de-a face cu modul in care gandim despre noi si cu cat de mult ne pretuim. Cineva cu o stima de sine scazuta va considera ca este un incapabil, ,,bun de nimic,, pe cand cineva cu stima de sine ridicata va considera ca este foarte important si valoros.

In general stima de sine a oamenilor deriva din categorii cum ar fi sanatatea, bunastarea, succesul, popularitatea, relatiile, posesiunile materiale.

Ce spune Sf. Scriptura despre stima de sine?e un pacat sa ai stima/respect de sine?

Notiunile de stima de sine/ valoare de sine nu apar in Sfanta Scriptura, dar se subinteleg, ca sa zic asa. Cand aud ,,stima de sine,, multi crestini inteleg prin asta egoism , centrare exagerata pe sine sau mandrie. Desigur, cele de mai sus pot fi echivalate cu o stima de sine nesanatoasa, dar exista o stima de sine sanatoasa, pe care orice crestin/om ar trebui sa o aiba si care provine din intelegerea a ceea ce suntem  in relatie cu Dumnezeu.

Din Psalmul 138 intelegem, fara nici un dubiu, ca suntem creatia minunata a lui Dumnezeu, care a gandit cu atentie toate detaliile fiintei noastre.Atat de pretiosi suntem fiecare dintre noi pentru El, incat fiecare fir de par din capul nostru este numarat (Luca 12:7). Dumnezeu ne iubeste atat de mult, incat vrea sa fie in comuniune cu noi (Ioan 17:24). Trupul nostru nu este pentru distrugere, pentru batjocura, ci este scump, pretios- un templu al Duhului Sfant ( 1 Corinteni 3:16, 17 ).

Adeseori crestinii au impresia ca iubirea si pretuirea de sine sunt ceva gresit si de aceea sunt cu totul lipsiti de granite personale si ingaduie tuturor sa profite de ei.Multi considera, in mod fals,   ca smerenia e o gandire cat mai negativa si denigratoare despre sine. Aceasta e de fapt falsa smerenie - ne ,,denigram,, cu buzele, dar in sinea noastra consideram ca suntem ceva prin virtutile si puterile noastre. 

O imagine sanatoasa si echilibrata despre sine inseamna sa intelegem cu adevarat ca suntem fiinte cazute, dar ca Dumnezeu a venit cu un plan de salvare pentru noi, prin Iisus Hristos. Noi trebuie sa ne intelegem in mod real atat slabiciunile, cat si calitatile. Trebuie sa ne cautam identitatea si valoarea in Dumnezeu si in ceea ce face El prin noi si pentru noi, si nu sa ne definim prin comparatie cu altii sau pe baza bunurilor trecatoare ale acestei lumi.

Eu as completa astfel ceea ce a spus Ecaterina :

- ma lepad de sine....deci caut voia lui Dumnezeu, caut sa implinesc poruncile Lui in viata mea, nu sa actionez dupa impulsurile mele (exemplu - sunt intr-o situatie dificila, din care as iesi usor mintind si imi doresc sa mint, ca sa scap- in loc de asta, ma lepad de sine si aleg sa fac voia lui Dumnezeu - adica spun adevarul, chiar daca o sa am de suferit din cauza asta)

- golire de sine - acelasi lucru, nu fac ce ar fi convenabil pentru mine, daca acest lucru contravine poruncii lui Dumnezeu

- cel dintai pacatos sunt eu ....daaar ,,Vrednic de credinţă şi de toată primirea e cuvântul că Iisus Hristos a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu (1 Timotei:11)...adica o fi eu om pacatos, dar nu ma intepenesc in ideea asta si ma miorlai toata ziua ca nu sunt in stare de nimic , fiindca vaai, sunt un pacatos, ci am constiinta ca de la Dumnezeu pot sa iau har si putere DACA VREAU - TINE DOAR DE MINE ca sa depasesc conditia pacatului. Prea adesea folosim ca o scuza ideea ca ,,suntem pacatosi,, pentru a ramane in continuare la fel de rai ca inainte

-sunt vierme si nu om - e un gand din Ps. 21, versetul 6 , care exprima emotiile celui care se simte parasit de Dumnezeu , dar totusi stie ca nu este parasit cu adevarat si ca Dumnezeu il va ajuta.Deci, indiferent de cum ne simtim noi - slabi, inadecvati, lipsiti de valoare in comparartie cu ceilalti, adevarul e ca Dumnezeu ne iubeste, ne considera valorosi, importanti si poate sa ne ajute sa depasim toate greutatile din viata noastra. Noi trebuie sa ne insusim gandirea lui Dumnezeu despre noi, felul in care putem fi prin harul Lui si nu sa gandim din perspectiva caderii.

- nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine - adica voia Ta este predata cu totul voii lui Dumnezeu, faci doar ce iti cere El - masura sfintilor. Asta nu inseamna ca incetam sa existam ca oameni, si ca personalitate ci , din contra, ajungem la deplinatatea a ceea ce putem fi cu adevarat

- toate le pot intru Hristos cel care ma intareste - adica nu ma las intimidat de greutatile vietii sau de pacatele mele, ci imi pun nadejdea in Dumnezeu si trec la treaba

Din punctul meu de vedere toate cele de mai sus nu exclud ideea de stima de sine ci, din contra, arata cum este stima de sine sanatoasa. Un crestin cu stima de sine sanatoasa nu e o leguma in fata vietii si a celorlalti, un infricosat , un incapabil sa gandeasca cu mintea proprie, un inadecvat care se scurge pe langa ziduri fara sa te poata privi in ochi sau sa te stranga ferm de mana, o momaie plangacioasa. Nu, crestinul adevarat e un om echilibrat, puternic, care isi cunoaste valoarea si stie pe Cine are in spate atunci cand duce bataliile vietii. El nu se teme sa aiba valori, convingeri si pareri pe care si le exprima ferm, cu iubire si bun simt. El nu simte nevoia sa se compare cu altii, nu are nevoie sa ii judece pe altii, fiindca e preocupat de propriile nedesavarsiri si de modul cum le poate depasi.Un crestin cu stima de sine sanatoasa stie exact cine este el, dar stie exact si cine e Dumnezeul lui.

Irina

Vrei cu adevarat?Atunci o sa reusesti!

Cred ca sunt putini cei care nu si-au propus sa schimbe macar ceva mic in viata lor anul acesta : poate sa mai slabeasca cateva kilograme, sa faca mai multa miscare, sa faca acel curs pe care l-au tot amanat, sa ..., sa..., sa....Decizii si hotarari la inceput de an, se iau cu mult entuziasm si se abandoneaza pe parcurs, cu sau fara regrete :)).
Uneori te uiti cu tristete la sfarsitul anului si zici - mi-am propus atatea, de ce nu le-am realizat?
Desi in unele situatii intervin factori neprevazuti care ne impiedica sa facem ceea ce ne-am propus, in general suntem responsabili de realizarea sau nerealizarea obiectivelor noastre.
Nu am sa fac acum teoria stabilirii obiectivelor, ci vreau sa ma refer la acele cuvinte-semnal care ne arata ce este cu adevarat in interiorul nostru si ne pot ajuta sa intelegem de ce nu ne atingem telurile.
Daca suntem atenti la ce scoatem pe gura vom descoperi ce este nu doar in constientul, dar mai ales in subconstientul nostru.Iar constientizarea este primul pas spre indreptare :).


SPER este cuvantul care reflecta starea ta de victima, de om neincrezator, indecis, incapabil Sper ca voi face aia si aia, sper ca o sa reusesc, sper ca o sa pot...sper, dar nu sunt sigur, n-am incredere ca pot sa realizez ceva, e nevoie de cineva sa ma indrume, sa ma ajute, eventual sa faca in locul meu, fiindca nu cred ca sunt in stare.
Dumnezeu ne invata sa iesim din aceasta stare de necredinta si sa il inlocuim pe SPER cu CRED.
Daca ne uitam in Evanghelii, vedem ca nimeni nu s-a dus a Iisus cu ,,sper,, in brate;
,,Doamne, sper ca o sa ma vindeci si pe mine... Doamne, sper ca poti ajuta si pe roaba mea, pe fiica mea, pe fiul meu... Doamne, sper ca ma poti vindeca, ca ma poti izbavi de pacate...,,.
Cine a sperat, a ramas pe dinafara, doar cei care au crezut au primit cele dorite.La Dumnezeu nu se vine cu ,,sper,, ci cu ,,cred,,.Da, Doamne, cred ca ma poti ajuta, cred ca poti face asta, cred ca tot ce ai spus tu e adevarat.
E important sa ii spunem CRED lui Dumnezeu si sa ne spunem si noua CRED.Da, cred ca am resursele necesare - de vointa, de putere, de dorinta ca sa fac ce mi-am propus. Cred ca sunt acel om care face totdeauna ceea ce si-a propus. Da, cred ca ca Dumnezeu ma va ajuta in toate lucrurile bune pe care mi le-am propus sa le fac. CRED inlatura barierele gandirii mici, limitative, viziunii meschine, egoiste, deschide camara de resurse a cerului.CRED ca voi reusi, in ciuda obstacolelor puse de mine sau de altii.

Credinta singura nu e suficienta pentru a realiza ceva. Puterea vine din unirea credintei cu vointa, si urmatorul pas spre reusita e sa scapam de INCERC.
INCERC este alt cuvant - semnal.Cand am ,,incercat,, sa fac ceva de obicei n-am facut nimic, fiindca porneam din start cu gandul ca de fapt n-o sa reusesc.
Cuvantul ,,incerc,,imi arata ca actionez din aceeasi stare de victima si de neincredere in sine ca si la ,,sper,,.Incep ceva, dar sfarsesc in nereusita, adica ma misc in..cerc de inceput-esec.
,,Incerc,, arata ca tu nu pornesti cu toata inima in ceea ce ti-ai propus, ci lasi loc esecului. Iti creezi dinainte o scuza fata de tine si fata de altii : ,,am incercat, dar ce sa fac daca n-a mers,,.
Ca sa iesi din starea de ,,incerc,, trebuie sa te intrebi, cu referire la scopul tau :,,vreau cu adevarat asta?,,
Atunci cand vrei cu adevarat sa faci ceva, vei face acel lucru, indiferent de cate obstacole vei avea in cale.Atunci cand vrei cu adevarat ceva, totul din jur incepe sa se alinieze si ,,conspira,, ca sa te ajute sa reusesti.Atunci cand iti doresti cu adevarat un lucru, iesi din starea de ,,incerc,, si treci in ,,vreau,,
In Evanghelia dupa Matei Hristos ne spune :
,,Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide
Că oricine cere ia, cel care caută află, şi celui ce bate i se va deschide.,,
Deci nu exista nici o piedica pentru cel care vrea ceva cu adevarat ceva, fiindca va obtine.

Cu toate acestea, desi credem si vrem, in mod teoretic sa obtinem ceva , NU POT, NU STIU, NU AM ne arata ca ne autosabotam in continuare.
NU POT ne semnaleaza contradictia intre constient si subconstient- rational ne dorim un lucru, stim ca e bine pentru noi, dar la nivel de subconstient ne convine starea in care ne aflam, deoarece ne aduce beneficii psihologice la care nu dorim sa renuntam, chiar cu pretul sanatatii sau al altor lucruri importante. Pentru a reusi trebuie sa existe armonie intre constient si subconstient, adica sa ne dorim acel lucru cu adevarat , din toata inima,,.Nu pot,, devine ,,POT,, cand ajungem la armonia dintre inima si ratiune.
NU STIU este primul pas spre STIU.Nu stiu, dar vreau si pot sa aflu.Atunci cand cautam din suflet un raspuns, acesta va veni spre noi, mai devreme sau mai tarziu.Ne intoarcem la cuvintele Mantuitorului : căutaţi şi veţi afla.Cunoasterea, constientizarea ne scot din starea de intuneric si de neputinta.
NU AM ne arata ca nu suntem pregatiti sa obtinem ceea ce vrem si ne lasam opriti de imprejurarile exterioare.Cand nu vrem cu adevarat ceva, gasim si scuza ,,nu am,,:.nu am bani, nu am timp, nu am aia, nu am cealalta...
Dar chiar nu ai?Am vazut de multe ori, atunci cand mi-am dorit cu adevarat ceva am facut tot posibilul sa gasesc mijloacele de a-mi atinge scopul.Poate am renuntat la altceva care nu era asa de important pentru mine, poate o usa s-a deschis si mi s-au oferit mijloacele necesare, dar cumva am gasit cu ce sa fac ceea ce mi-am propus.Poate NU AM acum, dar cu siguranta o sa AM cat de curand tot ce trebuie, deoarece mijloacele necesare exista, trebuie doar sa le descopar si sa intru in posesia lor. Nu te lasa oprit de ceea ce nu ai!

Inchei cu a aminti de puterea lui ,,EU SUNT,,.Parintele Teofil Paraian spunea- ,,Ceea ce faci, te face,, , adica in timp devii suma actiunilor si alegerilor tale si de aceea este important sa traiesti constient, cu intentie (cu scop).
Cu toate acestea, tu nu esti suma actiunilor si alegerilor tale din trecut, in sensul ca o poti lua oricand de la capat, si sa devii un altfel de om, in ciuda trecutului tau.
De aceea, nu te lasa oprit de ceea ce esti acum, de ceea ce nu ai, de ceea ce nu poti, de ceea ce nu ai facut sau de faptul ca nu crezi si realizeaza tot ce ti-ai propus pentru acest an :)

CRED ca sunt capabil
VREAU ASTA CU ADEVARAT
POT sa fac asta
AFLU/STIU cum sa fac asta
AM tot ce trebuie ca sa fac asta
DEVIN ceea ce fac

Irina

De ce domina raul? (cuvinte de folos)

,,De ce domina raul?Domina raul pentru ca noi suntem traditionalisti si  formalisti, nu credinciosi!....trebuie sa dam dovada de indumnezeire reala, nu e teorie, nu de dogma, nu de doctrina.,,
 parintele Calistrat

Gandul de duminica

 

sursa: google

,,1. Să nu uiţi că trebuie să mori
Când aveam doi ani, am căzut din sania înhămată la cal, iar tata s-a dus fără să mă observe. Tata era pădurar pe atunci şi întâmplarea a avut loc chiar la poarta cantonului din Oricova. Când calul a pornit, eu am căzut pe spate, în zăpadă, amestecându-mă cu cerul alb de iarnă. Atunci am avut pentru prima oară descoperirea singurătăţii şi a morţii. Nu am plâns şi nici nu am strigat. Ţin minte că eram îmbrăcat într-o salopetă albastră cu glugă. M-am întors tăcut în casă, la mama, mergând atât de încet, încât să-i dau răgaz tatei să mă ajungă din urmă. 2. Să nu uiţi că trebuie să iubeşti
Cel mai cumplit lucru care i se poate întâmpla unui om este să nu fie iubit. Dar cred că şi mai cumplit este să nu iubeşti. Întotdeauna mi-a fost uşor să iubesc oamenii, să mă bucur că-i văd. De aceea, nu am avut nicio piedică în a înţelege Evanghelia. Când făceam vreo bazaconie, mamica îmi spunea: „Du-te de la mine, nu te mai iubesc”. Asta era pentru mine pedeapsa supremă, pe care eu o trăiam ca pe o izgonire din Rai. Sfântul Isaac Sirul spunea că focul iadului nu este altceva decât dragostea pierdută pe care eşti condamnat să o contempli veşnic.
3. Să nu preţuieşti în bani ceea ce Dumnezeu ţi-a dat în dar
Am înţeles asta în adolescenţă. Eu fiind elev la Liceul de Artă („Octav Băncilă”) din Iaşi, mama m-a dus la Petersburg să văd Ermitajul. Acolo, am stat la o familie de abhazi, o femeie divorţată cu doi copii, dar foarte descurcăreaţă. O chema Izolda şi ea mi-a cumpărat prima mea chitară. Dumnezeu să-i dea sănătate! Avea grătar şi făcea mulţi bani. Eu niciodată nu am văzut atât de mulţi bani. Vindea frigărui noaptea, până spre dimineaţă, că erau nopţile albe. Uneori ieşeam şi eu cu ei, că era interesant. Ei făceau şi vindeau frigărui, iar eu desenam într-o mapă pe care o sprijineam pe genunchi. Cât oamenii mâncau, eu aveam timp să le „fur” portretele. Un bărbat chel şi vesel s-a apropiat de mine şi a început să exclame: „Păi ăsta sunt eu! Sunt chiar eu! Cât să-ţi dau ca să mi-l vinzi?”. Eu zic, vi-l dau aşa, eu nu vând. Şi i-am dat acel portret. Bărbatul totuşi mi-a dat un dolar, era în 1991. Apoi s-a dus. Eu am rămas cu acel ban. L-am pus într-un caiet şi nu l-am folosit niciodată.
4. Să nu crezi răul
De câte ori am crezut un rău despre cineva, am avut doar de pierdut. M-am simţit murdar, părtaş la o lucrare de urâţire a omului. Am vorbit şi eu de rău, iar timpul mi-a demonstrat de fiecare dată că nu am avut dreptate. Prefer să greşesc prin a-mi păstra o părere bună despre un om rău decât să ajung să cred o vorbă proastă despre un om bun. Orice rău este o minciună. Răul, aşa cum spunea fericitul Augustin, nu există. Răul este o mare absenţă, absenţa binelui şi a iubirii. De aceea, a crede răul este totuna cu a te cufunda în absenţă, în minciună.
5. Să nu te crezi pierdut
Eu sunt o fire înclinată spre deznădejde, cunoscând toate relele care ies din această cădere sufletească. Dar într-o zi mi-a venit gândul salvator. Mi-am zis că Dumnezeu cunoştea căderile mele, şi cele trecute, şi cele viitoare şi totuşi m-a creat, iar Dumnezeu nu aduce pe nimeni pe lume spre pierzare. Dacă ne-am născut înseamnă că Dumnezeu şi-a pus toată încrederea în noi. E o mare încurajare să te gândeşti că Dumnezeu are încredere în tine. La disperare omul e capabil de orice rău, el se porneşte cu război împotriva propriei fiinţe, având parcă o plăcere demonică din a-şi călca propriile principii, practic sinucigându-se spiritual. Cred că orice duhovnic adevărat îşi începe sfătuirea de după spovedanie prin cuvintele: „Să nu deznădăjduieşti”.
6. Să nu te crezi sfânt
Sfântul Siluan Athonitul zicea: „Două gânduri să nu le primeşti şi să nu le crezi, primul că nu te vei mântui şi al doilea că eşti sfânt”. Să nu te crezi mai bun ca alţii. Lucrarea pe care o faci, prin darul lui Dumnezeu, poate fi mai bună decât a vecinului, dar asta nu înseamnă că tu eşti mai bun ca el, doar lucrarea e mai bună. Darurile date de Dumnezeu nu se iau înapoi, dar oricine se mândreşte cu lucrările sale ajunge să se întunece şi să folosească darul prosteşte, după care ajunge să-şi piardă demnitatea.
7. Să nu te pui chezaş
De câte ori m-am pus chezaş pentru cineva, am încurcat oamenii şi am făcut rău. De când mă ţin minte, mă băgam să salvez pe toată lumea. Narcomani, beţivi, femei bătute de bărbat şi aşa mai departe. N-am salvat pe nimeni, numai necazuri, bani furaţi, lucruri dispărute, probleme cu vecinii. Am ajuns la concluzia că dacă vrei să ajuţi pe cineva, ajută cât te ţin curelele, dar fără să implici şi alţi oameni. Asta înseamnă să te pui chezaş pentru cineva, să garantezi că el se va îndrepta, că te reprezintă. Mare greşeală. Odată am citit din Pildele lui Solomon sfatul acesta: „Să nu te pui chezaş”. Noi, când citim Scriptura, înţelegem şi reţinem doar atât cât am experimentat, celelalte cuvinte nici nu le vedem.
8. Să nu te răzbuni de două ori
Răzbunarea este un păcat, dar este omenească. Scriptura spune să nu pedepseşti de două ori pentru aceeaşi greşeală, principiu care a ajuns şi în dreptul roman. Pot înţelege un gest de răzbunare, deşi e mai bine să nu te răzbuni, dar mă înstrăinez de omul care se răzbună de două ori, adică la nesfârşit, pentru o singură greşeală. Când m-am răzbunat o dată, a mai mers cum a mai mers, m-a iertat Dumnezeu, dar când m-am răzbunat a doua oară, s-a întors totul în capul meu şi am ajuns să înţeleg că m-am războit cu mine însumi.
9. Să nu învingi cu orice preţ
Oamenii care caută să fie învingători cu orice preţ, în cele din urmă, pierd totul. Prefer să fiu considerat învins uneori pentru a-mi păstra şansa să înving la urmă. Odată un episcop român mi l-a lăudat pe Adrian Năstase (se întâmpla prin 2004): „Vă daţi seama, omul acesta (Adrian Năstase) a avut doar note de zece, niciun nouă! E extraordinar, nu-i aşa?”. Eu i-am răspuns: „Eu nu am încredere în oamenii care au avut numai note de zece”. „De ce?”, m-a întrebat episcopul surprins. „Pentru că ei nu ştiu să piardă, iar omul care nu ştie să piardă te vinde pentru o victorie vremelnică”.
10. Să nu râzi de ruşinea nimănui
Când eram mic, am auzit băieţii mai mari râzând de cineva care a fost prins într-un păcat ruşinos. Apoi, de fiecare dată când mă întâlneam cu acel om sau auzeam vorbindu-se de el, îmi venea în minte, fără să vreau, păcatul pe care îl făcuse. Dar nicodată nu am spus cu buzele mele acel păcat şi m-am purtat aşa cu acel om ca şi cum nu aş şti nimic. Nici acum, când el a murit, nu pot spune ce am auzit, pentru că nu vreau să-i răscolesc ruşinea.,,

pr. Savatie Baștovoi