marți, 30 martie 2010

Înainte și după


Am lucrat cutiuță pentru cineva foarte drag mie.

Înainte :


După :





Irina

vineri, 26 martie 2010

Primele încercări de decupaj

...nu arată prea grozav, dar repetiția e mama învățăturii :)) ...




Irina

joi, 25 martie 2010

La mulți ani mamelor creștine !



Vă dedic această minunată priceasnă - „Datoria mamei”



Cu drag,
Irina

Cadoul din jocul meu de primăvară

Azi am ridicat de la poștă cadoul din jocul de primăvară. Ca să vezi și să nu crezi :)) s-a nimerit ca perechea mea, Estibogar , să fie pasionată de decupaj, printre altele!

Am primit o cutiuță decorată cu tehnica șervețelului și desigur șervețele :)), un frumos suport pentru lumânări, din sticlă pictată în culori cât se poate de primăvăratice, o inimioară de fetru, trei trandafiri delicați din hârtie și cârlige decorative.

Dragă Estibogar, mulțumesc, cadoul tău a fost o surpriză foarte plăcută pentru mine!


Irina

miercuri, 24 martie 2010

Colțul meu de rugăciune- concurs

În dulcele stil românesc, adică pe ultima sută de metri :)), pun si eu fotografiile cu colțișorul meu de rugăciune pentru concursul initiat de Diana Maria.Nu uitați că mâine e data limită! Colțul meu de rugăciune nu e gata, mai am de pus cîteva icoane pe perete, dar vi-l arăt așa :).


Pe perete am icoanele Mântuitorului, a Maicii Domnului- ocrotitoarea Athosului (cadou de la o dragă prietenă din copilărie), Sf. Ioan cel Nou de la Suceava, Sf. Irina, Sf. Nectarie și Sf. Serafim de Sarov (cu viața lui).

Pe poliță am o icoană cu acoperământul Maicii Domnului, apoi cu răstignirea, învierea și înălțarea Mântuitorului, o alta icoană cu Maica Domnului pictată pe sticlă, cadou de la draga mea Nicoleta, o cruce și o imagine cu stareții de la Optina și rugăciunea lor, pe care o zic de multe ori dimineața.

Mai am agheazmă, cățui pentru tămâie și mir de la moaștele Sf. Nicolae din Italia.

Tot în acest colțișor mai am mătăniile și o candelă cu icoana Sf. Nicolae, ocrotitorul familiei noastre. Candela nu apare în imagini, fiindcă o dusesem la bucătărie să-i pun ulei :).




Sper că v-au plăcut aceste imagini, și vă doresc o seară frumoasă.

Irina

luni, 22 martie 2010

Prajiturele pentru Paște

Am găsit niște rețete de prăjiturele pentru Paști, cred că o să fac și eu, sunt adorabile, fetelor le-ar place sigur:

rețeta


reteta

reteta

Mă gândesc că ar merge făcute și ca aperitiv sărat, de exemplu cu brânză, maioneză, ouă de prepeliță, etc..

Irina

duminică, 21 martie 2010

Coș decorat cu hortensii

...un coș de nuiele minunat decorat cu „tehnica șervețelului”, care nu e lucrat de mine, din păcate :))



credit imagini


Irina

sâmbătă, 20 martie 2010

O floricică virtuală

Foarte multă vreme nu am mai preluat premiile care mi s-au dat, din lipsă de timp, și îmi cer iertare celor care au fost așa drăguțe să se gîndească la mine.

De azi redeschid sezonul la premii :)) cu floricica virtuală primită de la Adriana. Dragă Adriana, mulțumesc mult!


O dăruiesc tuturor celor care în ultima vreme mi-au dat cu drag un premiu și eu n-am pus postarea mai departe.

Nu îmi amintesc de toată lumea, din păcate, dar menționez pe Yafa (o doamnă extraordinară și o bucătăresă nemaipomenită), pe Alina (care face lucruri minunate, are mîini de aur și multă fantezie) și pe Anja, al cărei blog despre scrapbooking merită să îl vizitați.

Un zâmbet, o floricică și o îmbrățișare de la mine și vă mulțumesc pentru gândurile bune.

Irina

marți, 16 martie 2010

Despre magazinele on-line

credit imagine


De când am copiii disponibilitatea și posibilitatea mea de a umbla prin magazine a dispărut. E cam greu să faci cumpărături în liniște când ai mai mult decât un copil mic cu tine :)). Așa că am apelat din ce în ce mai des la magazinele virtuale - stau frumos acasă, și în timp ce copiii se joacă pot căuta în liniște obiectul care mă interesează. Mă uit pe îndelete, compar prețuri, aleg, dau comanda și nu trebuie decît să merg la poștă să iau pachetul. Nu mai cheltui timp, efort și nervi ca să umblu prin tot orașul căutînd ce doresc. Ce cumpăr de obicei on-line : cărți, reviste, cd-uri, cadouri, jucării ,materiale pentru pasiunile mele și aparate electrocasnice.
Ce așteptări am de la un magazin on- line? Să fie clar, cu categoriile vizibile, obiectele să aibă fotografii clare și să fie descrise în amănunt. În caz că mi se cere să mă înregistrez vreau ca acest lucru să nu îmi ia mult timp și să fie simplu de făcut. Modalitățile de livrare și de plată să fie expuse clar și detaliat. Să primesc confirmarea comenzii și anunț cînd comanda a fost expediată. Să se livreze în timpul precizat pe site.

Voi apelați des la comerțul on-line?Ce așteptări aveți de la un magazin virtual?

Irina

vineri, 12 martie 2010

Colțul de rugăciune- concurs

Diana Maria ne invită la un concurs :

Fiecare creştin cred că are în casa lui un colţişor în care se simte mai aproape de Dumnezeu, în care îşi pleacă genunchii dimineaţa pentru a cere binecuvânatare pentru ziua care începe sau seara pentru a mulţumi şi a se reculege după o zi obositoare. Fie că este un simplu perete pe care stă atârnată o icoană sau un mic paraclis cu mai multe icoane, candelă, lumânări şi tămâie, acesta poate reprezenta "biserica" din casa fiecăruia.
Vă invit să participaţi la concursul "Biserica din casă" trimiţând o fotografie (sau mai multe) cu colţişorul de rugăciune din casa voastră la adresa de e-mail bisericadincasa@yahoo.com. Fotografia poate fi însoţită de un text în care să descrieţi icoanele din fotografie şi ce însemnătate au ele pentru familia voastră (textul este opţional şi nu va influenția alegerea fotografiilor câştigătoare).Cele mai frumoase fotografii vor fi premiate cu câte o carte duhovnicească şi alte mici surprize.
Concursul se va desfăşura în modul următor:
*până de Bunavestire (25 martie) se pot trimite fotografiile pe adresa de e-mail;
*în seara de 25 martie vor fi vizualizate fotografiile de către Biserica din casă şi vor fi anunţaţi câştigătorii pe blog şi pe e-mail;
*în următoarele trei zile (26-28 martie) câştigătorii vor trebui să comunice pe e-mail adresa la care să le fie trimise premiile.

Fotografiile şi premiile vor fi afişate pe blog. Dacă cineva nu doreşte ca fotografia să fie afişată va specifica acest aspect în mesaj.
Taxele poştale vor fi suportate de blog.


Irina


vineri, 5 martie 2010

Kreativ Shop și dar de blog


Iată că nu mai trebuie să alerg prin oraș după materiale frumoase, Csilla a deschis un magazin on-line cu textile în care găsești tot ce îți dorește inima!sau cel puțin inima mea a găsit de toate :)). Magazinul se găsește la această adresă.
Dacă vreți să câștigați cumpărături în valoare de 30 de ron, aflați amănunte aici.

Tot pe blogul Csilei puteți cîștiga un quilt primăvăratec, făcut de ea, cu ocazia împlinirii unui an de când are blog (amănunte aici )

Draga mea, îți urez „La mulți blogo-ani!” :) și mult succes cu magazinul!



Irina

joi, 4 martie 2010

Să-i ajutăm pe viețuitorii mănăstirii Negru Vodă

Am citit dimineață acest mesaj pe blogul Marilenei, și m-a impresionat foarte mult. Haideți să ajutăm fiecare cu cât putem - macar cu durerea inimii, cu un gând bun sau cu o rugăciune, dacă nu putem cu altceva.


”Am primit un email în care Ana Maria îmi cerea sprijinul pentru ajutorarea Mănăstirii Cetățuia Negru Vodă, un sfânt lăcaș aflat în vârful unui munte, având o bisericuță rupestră cu multă istorie în spate, un ansamblu monahal vechi și deosebit de valoros.
Poate nu întâmplarea face ca eu să fi vizitat această micuță mănăstire în urmă cu mulți ani, chiar de 2 ori dacă nu mă înșel, prilej cu care nu am urcat degeaba potecuța abruptă timp de vreo 30 de minute, ci m-am învrednicit de ceva osteneli și amintiri pe care încă le păstrez în inima mea. Acolo, în drumul spre cruce, încă se văd urmele pașilor despre care legenda spune că au aparținut lui Negru Vodă și Doamnei sale, în timp ce cercetările arheologice le plasează în vremea ultimei glaciațiuni. Asemenea și bazinul dacic în care se colecta apa pluvială din care și în vremea când am ajuns eu acolo, se întâmpla ca monahii să bea sau să folosească la gătit. În legătură cu asta, un monah bătrân (judecând după vremea care s-a scurs de atunci, cred că e acum la Domnul), mi-a povestit că în acea vară (2002), bazinul nu mai avea apă de post... fiind cu carne (broaște și brotaci!), prin urmare, se osteneau să care apa de jos, unde romii aciuați pe pământurile mănăstirii luate cu japca le interziceau accesul la apa de izvor, oferindu-le atât de necesara apă obișnuită... pe bani! Părinții cumpărau apă! Și o cărau cu măgărușul pe potecuța îngustă, urcând peste juma de ceas prin pădure.
În Sfântul Altar al minunatei bisericuțe rupestre care a fost din umila mea memorie pictată undeva pe la sec. XIV, se află și un izvor din care iese apă numai într-un interval de vreme din an, în preajma sărbătorii de Izvorul Tămăduirii...
Mai știu multe din problemele cu care s-a confruntat Părintele Stareț Modest Ghinea, dar poate nu e bine să le spun. Vreau doar să spun că mă bucur din inimă că părintele a luptat atâția ani cu sărăcia, bolile grave, dușmăniile văzute și nevăzute,și că a rămas acolo chiar și după ce părinții monahi (vreo 2-3) l-au părăsit, probabil fără voia lor- numai Domnul știe.
Acum, părintele și cele două măicuțe care găteau pentru mănăstire (ajunse la vârste venerabile, 95 și 84 de ani), sunt bolnavi și lipsiți de ajutorul semenilor, numai Dumnezeu știe ce alte nevoințe mai au! A venit timpul ca noi să ajutăm această sfântă mănăstire și pe viețuitorii ei. Credeți-mă, poate mult rugăciunea Părintelui Modest! Nici acum nu am uitat predica sa din ziua în care eram pelerin la Cetățuia! Iar cine a trimis pomelnic acolo probabil că a simțit puterea rugăciunilor sfinției sale!
Să ajutăm cum putem, cu un bănuț, cu ceva alimente, cu pomelnice, cu rugăciunile noastre! Cu o vizită! Mănăstirea este un loc minunat, plin de istorie și de sfințenie! Acolo e vatră monahală încă din vremea dacilor! Nu ocoliți această sfântă mănăstire, nu pregetați să ajutați!
Publicați bannerul pe blogul personal, publicați contul unde orice creștin poate depune un bănuț, pomeniți-i la rugăciune și dacă puteți, implicați-vă activ în acest proiect despre care aveți informații complete pe blogul http://ajutor-manastire.blogspot.com/!
Site-ul oficial al mănăstirii este aici: http://www.cetatuiamuscel.ro/index_2.html
Amira scrie așa:
"Cu scuzele de rigoare pentru repetarea mesajului de anul trecut, revin cu un apel, de data aceasta disperat, in sprijinul Manastirii Cetatuia Negru-Voda. Nu mi-am imaginat la acel moment ca lucrurile se vor inrautati cu mult mai mult. Mare speranta imi pun in putinul celor multi, de aceea va rog sa trimiteti si altora acest mesaj.
De cand v-am scris, cam acum doua luni, situatia s-a schimbat dramatic (sau poate nu cunosteam eu toate detaliile) - nu mai sunt 3 calugari, ci doar parintele staret, care sufera de cancer la pancreas. Acum a ramas singur in varful unei stanci foarte greu accesibile pe timp de iarna, bolnav si cu facturi neachitate. Pe langa randuiala stricta de manastire mai trebuie sa ingrijeasca si cele doua batrane care pana acum gateau pentru obstea ceva mai numeroasa. Din pacate si ele sunt bolnave si nu il mai pot ajuta. E strigator la cer cum o biserica rupestra dintr-un sit arheologic cu vestigii dacice, cu moastele intregi ale unui cuvios roman ( nota mea- am văzut la Tvr1 un reportaj despre aceasta mânăstire și am aflat că multe familii care nu puteau avea copii au dobândit darul nașterii rugându-se aici), cu icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului, cu izvorul de aghiasma care curge doar intre sarbatoarea Izvorului tamaduirii si Adormirea Maicii Domnului si cu crucea de piatra la care cei ce se roaga cu credinta dobandesc grabnic ajutor raman in parasire, fara ca nimeni sa nu fie interesat sa le valorifice si sa le faca mai bine cunoscute, spre folosul oamenilor!
Cum sa supravietuiasca o manastire atat de bogata in daruri, doar cu un singur suflet binevoitor? Aici ar fi trebuit sa vina credinciosii in numar mare, fara sa le pese de greutatea drumului… Oare atat de mult s-au racit inimile noastre, incat prin nepasare vom condamna astfel de locuri la pustiire? Inca mai sper ca nu."
In urma acestui apel de suflet, am luat legatura telefonic (0248/544.000) cu parintele staret (protos. Modest Marian Ghinea). Am dedus ca dumnealui si cele doua maicute in varsta de 95, respectiv 84 de ani sunt intr-o situatie grea. Spun "am dedus" pentru ca parintele a fost usor jenat si a incercat sa evite sa vorbeasca despre sanatatea sa sau despre greutatile personale, spunandu-mi ca acestea nu sunt atat de importante. In schimb, mi-a vorbit cu multa caldura despre enoriasii de la poalele muntelui, despre istoricul manastirii si despre nevoia de a proteja si amenaja acest lacas de cult. In timp ce vorbea, glasul era usor tremurat din cauza lacrimilor ce cu greu si le retinea. Mi-a spus ca orice ajutor material/financiar cat de mic, este binevenit.


Adresa la care se pot trimite pomelnice si bani este: Manastirea Cetatuia Negru-Voda, loc.Cetateni, jud. Arges, cod 117240, Protosinghel Modest Marian Ghinea.
De asemenea se pot depune bani in cont la BCR Campulung - Manastirea Cetatuia Negru-Voda, loc. Cetateni-Arges-117240, IBAN-RO98.RNCB.0023.0135.9944.0001 - RON
Telefonul Manastirii: 0248/544.000


Informatiile privitoare la adresa manastirii si a contului bancar, le-am preluat de pe site-ul oficial al Manastirii Cetatuia Negru-Voda, la sectiunea Apel de suflet. Aceste date au fost confirmate si telefonic de catre staretul manastirii - Protos. Modest Marian Ghinea”

miercuri, 3 martie 2010

O, frate, mult mai ai de mers




Din viata parintelui Serafim Rose:


„Nu voi uita niciodată cum m-am dus să mă spovedesc la Părintele Serafim. Pe vremea aceea eram proaspăt convertit la Ortodoxie şi eram foarte plin de mine însumi. Socoteam că am sporit enorm în viaţa mea duhovnicească. Când Părintele Serafim m-a întrebat ce am de mărturisit, am menţionat câteva păcate despre care eu credeam că sunt «minore», iar apoi am încercat să mă îndreptăţese chiar şi pentru acelea, arătând câteva din «virtuţile» mele care ar contrabalansa păcatele. Atitudinea mea nerostită era următoarea: Desigur, sunt păcătos, la fel ca toată lumea, dar, în definitiv, nu sunt băiat chiar aşa de rău-de fapt sunt chiar mai bun decât mulţi alţii.

Când mi-am terminat «mărturisirea», Părintele Serafim m-a întrebat «Asta-i tot?» «Da», am răspuns eu. «O, frate», a suspinat el. La care eu m-am gândit: «Ia uite, sunt într-adevăr bun – zice că sunt fratele lui!» Dar el a continuat: «Mult mai ai de mers».

Cuvintele acestea m-au lovit drept în inimă, cu mai multă putere decât orice predică sau mustrare aspră. În anii ce au urmat, prin toate căderile mele, aveam să dau o dureroasă mărturie despre adevărul cuvintelor lui. Chiar şi acum, ori de câte ori încep să gândesc lucruri înalte despre mine, când vreau să stau deoparte şi «să mă bucur de viaţa duhovnicească», îmi amintesc aproape involuntar spusele lui: «O, frate, mult mai ai de mers». A fost o neuitată lecţie de smerenie şi totodată o îmbărbătare de a-mi continua nevoinţa”.

Irina

luni, 1 martie 2010

Creştinul să fie şi să trăiască simplu



Creştinul din ziua de astăzi trebuie să devină cât mai simplu, să-şi liniştească mintea. Marea problemă a creştinului acum este împrăştierea minţii.
- Formulaţi o problemă care frige, într-adevăr, creştinul să fie şi să trăiască simplu. Şi Părintele Iustin Pârvu a zis aşa: să trăiască simplu! Acesta ar fi esenţialul pentru noi. Dar ce face el, creştinul din lume, în contextul comodităţilor create prin tehnologiile moderne, care sunt şi foarte stresante. Părintele Paisie Aghioritul spunea că pe măsură ce acumulăm comodităţi din acestea, adunăm mai multă nelinişte. Iar Părintele Iustin zicea că astea sunt bălăriile în care ne încurcăm zilnic. Cum să procedeze creştinul ca să trăiască simplu, adică să fie mai aproape de Hristos, de mântuire?
- Un bătrân i-a spus ucenicului: „Mănâncă, bea, dormi, stai în chilia ta, roagă-te şi rugăciunea te va învăţa pe tine toate”. Omul care va începe să ia contact cu Dumnezeu prin rugăciune, în special să repete cât poate de des, continuu, „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul”, des, des, des, încontinuu, dacă se va strădui să fie fiu al bisericii, adică să ia gustul Sfintei Liturghii, să se împărtăşească, să trăiască Sfânta Liturghie, dacă se va strădui să practice un pic de rugăciune seara, un pic de rugăciune dimineaţa, dacă va citi o pagină de învăţătură dintr-o carte pe zi, un capitol din Sfânta Evanghelie şi doi-trei psalmi, omul acela va începe să guste din har. Astfel, duhul din tine ajunge să respingă duhul din obiecte, din acţiuni, din vorbărie, din tot ceea ce este balast. Atunci te dumireşti singur, zici, nu-mi iau acel lucru, pentru că îmi fuge liniştea, nu merg în local sau în discotecă, pentru că îmi fuge liniştea sufletească. Omul trebuie să-şi apere singur comoara lui interioară. Duhul din el îi va spune tot ceea ce nu se împacă cu Duhul Sfânt. În acest mod se va simplifica, nu el, ci duhul îi va spune ce e bine şi ce e rău. În momentul în care ne vom educa bine copiii şi-i vom împărtăşi de mici, până la vârsta de 7 ani copilul trebuie să se împărtăşească în fiecare duminică, pentru că el nu posteşte, nu se spovedeşte, aceştia sunt cei 7 ani de acasă, împărtăşirea necondiţionată, ei bine, în această situaţie,Duhul din el, Hristos din el îl va construi într-un anumit fel, va face din el omul lui Dumnezeu. Unuia ca acesta nu trebuie să-i mai explici că nu bine să se ducă în discotecă, poţi să-l trimiţi şi nu-i place. Nu trebuie să-i spui să nu fumeze, îi dai ţigara şi n-o ia, pentru că duhul din el alungă duhul ţigării, alungă duhul din discotecă, alungă răul. Dar trebuie să fim foarte atenţi, să nu devenim nişte creştini făţarnici, formalişti, rigizi. Ni s-a spus: „Pace vouă şi bucuraţi-vă!” De ce nu se vede pe chipul românilor liniştea, bucuria? Pentru că nu lucrează corect.
(Interviu cu Părintele Macarie Banu, stareţul Schitului Oituz)

Prima zi de primăvară

Parcă nu îmi vine să cred că deja e 1 martie, soarele se arată timid dintre nori, zăpada s-a topit, au apărut ghioceii și toată lumea dăruiește mărțișoare.



Vă doresc o primăvară fericită!


Irina

Postare prezentată

Cuvantul anului 2019

E al cincelea an de cand am inceput sa imi aleg cuvantul anului si pot sa spun ca, cel putin pentru mine, e un obicei foarte folositor....