miercuri, 31 decembrie 2008

Ilinca coloreaza ceva si imi spune :
- Acum Mos Ene vede ca eu colorez calutul si nu ma gadila la ochi!

..........

Mos Ene doarme ziua si lucreaza noaptea?

...........

Mami, l-am visat aseara pe Mos Craciun, care zicea : "fetita asta a fost cuminte, asa ca o sa-i aduc cadou un calut cu mine pe el ! "

marți, 30 decembrie 2008

Prajitura Kinder- Pingui

Am facut prajitura asta de Craciun, si a avut mare succes, asa ca o s-o fac din nou pentru maine. Reteta initiala avea o glazura de ciocolata pe mijloc, dar eu am facut-o fara.


Foile:

10 oua
200 grame zahar
2 pachetele de zahar vanilat
5 linguri de gris
5 linguri de faina
5 linguri de cacao amara
5 linguri de miere (de salcam)
1,5 pac. de praf de copt
1 praf de sare
50 ml lapte
270 ml ulei


Crema:

500 ml smantana pentru frisca "Dorna" + 200 ml frisca lichida Hullala
4 pachetele intaritor de frisca "dr. Oetker"
2 linguri de miere
2 fiole esenta de vanilie


Glazura

275 g ciocolata cu lapte
4 linguri cu ulei
100 ml frisca lichida
140 grame de unt


Se prepara intai foile. Se separa galbenusurile de albusuri. Se bat galbenusurile cu zaharul pana se ingroasa ca o crema. Se adauga treptat uleiul, laptele, mierea, apoi celelalte ingredientele amestecate (faina, grisul, cacaoa, sarea, praful de copt).
Albusurile se bat spuma, si se incorporeaza in crema de galbenusuri cu o lingura de lemn.
Compozitia se imparte in doua.

Pe tava de la aragaz se pune foaie de copt si se toarna jumatate din compozitie. Se da la cuptor cam 15-20 de min. , la 175 grade.

Cand prima foaie s-a copt se scoate din tava cu tot cu hartie. Se pune o alta hartie de copt in tava, se toarna restul de compozitie si se coace a doua foaie. Cand e gata se scoate din tava cu tot cu hartie, si se pune la racit.


Intre timp se face crema. Se bate foarte bine frisca, se adauga mierea, si esenta de vanilie (frisca trebuie sa fie foarte tare ).


Pe tava in care am copt prajitura (sau pe alta de aceeasi dimensiune) se aseaza prima foaie, de pe care se desprinde hartia de copt. Se pune crema de frisca, se niveleaza frumos, si se aseaza a doua foaie, si se desprinde hartia de copt de pe ea. Se da la congelator pana facem glazura.


Toate ingredientele pentru glazura se pun intr-un castron (ciocolata se rupe bucati) si se baga la microunde. Din zece in zece secunde se scoate si se amesteca, pana devine o crema groasa, care se toarna peste prajitura. Se da iar la rece.

Se taie felii cu un cutit inmuiat in apa fierbinte. Se pastreaza la rece. Este mai buna a doua zi.

Maine voi reveni si cu fotografii.


Irina

duminică, 28 decembrie 2008

Regulile familiei Duggar


Pe situl familiei Duggar am gasit cateva lucruri de folos, printre care si regulile casei lor. Ma gandeam ca mi-ar place sa incerc ca, in fiecare saptamana, sa introduc una dintre aceste reguli in familia noastra, sa vad cum merg lucrurile. Este interesant ca ele sunt de fapt sfaturi si indrumari preluate din Sfanta Evanghelie, pe care ar trebui sa incercam cu totii sa le traim, cu ajutorul lui Dumnezeu.
Traducandu-le una cate una mi-am dat seama ca le incalc aproape pe fiecare daca nu zilnic, atunci cel putin saptamanal :(.
Imi amintesc de o "semnatura" intalnita pe un forum - ceva de genul "e usor sa fii bun". Oare?



  • Foloseste intotdeauna cuvinte frumoase, chiar si atunci cand nu te simti bine.
  • Fii intodeauna bland si voios, chiar daca cineva s-a comportat urat cu tine.Trebuie sa-i ierti imediat in inima ta pe ceilalti inainte ca ei sa-si ceara iertare.
  • Fii intotdeauna entuziasmat si cauta oportunitati sa apreciezi caracterul altora.
  • Multumeste-i intotdeauna lui Dumnezeu si fi recunoscator Lui si celorlalti pentru modul in care te-au ajutat in viata.
  • Foloseste intotdeauna bunele maniere si fii respectuos fata de ceilalti, si de bunurile lor.
  • Fa intotdeauna ceea ce este corect, chiar daca altii nu fac asa, sau chiar daca nu te vede nimeni.
  • Multumeste-I lui Dumnezeu pentru modul in care te-a creat, pentru tot ceea ce ti-a daruit si pentru toate imprejurarile vietii tale (Romani 8:28)
  • Nu ii ridiculiza sau demoraliza pe altii. Dezvolta compasiunea si roaga-te pentru altii.
  • Niciodata nu te certa, nu te plange sau nu invinovati. Recunoaste repede cand ai gresit si cere-ti iertare (chiar daca tu ai doar 10% din vina). Nu astepta pana vei fi prins. Fii sigur ca pacatele tale vor fi descoperite. Cine isi ascunde pacatul nu va prospera, dar cine isi marturiseste pacatul si il paraseste va fi miluit.
  • Fa-ti un prieten apropiat cu care sa te rogi si caruia sa ii impartasesti zilnic ceea ce ai pe inima si care sa te ajute sa-ti mentii directia. Puterea pacatului sta in pastrarea lui in secret.
  • Fii grijuliu si cauta cai de a-i ajuta pe altii cu inima deschisa si nu cu gandul la castigul propriu.
  • Pastreaza-ti gandurile curate.(Filipeni 4:8, Romani 13:14).
  • Intotdeauna vorbeste-i de bine pe altii. Nu barfi!
  • Nu ridica niciodata mana asupra cuiva.
  • Nu lovi niciodata cu piciorul.
  • Nu arunca cu obiecte.
  • Nu tipa.
  • Nu te incrunta niciodata.
  • Foloseste doar cate o jucarie/ o activitate pe rand. Imparte cu ceilalti!
  • Fa tot ce poti ca sa pastrezi in jur ordinea, curatenia si organizarea.
  • Nu te duce niciodata la culcare suparat sau vinovat.
  • Pune-L pe Dumnezeu pe primul loc, pe ceilalti pe al doilea, si pe tine pe ultimul.

(si un filmulet dragut cu ei )





Irina


sursa

sâmbătă, 27 decembrie 2008

Zile de Craciun

...ma gandeam aseara la aceste zile de Craciun si am simtit nevoia sa Ii multumesc lui Dumnezeu pentru toate binecuvantarile pe care le-a trimis in viata mea, in marea Lui bunatate- familie, sanatate, prieteni, casa - dar mai ales pentru faptul ca El a venit sa se intrupeze pe acest pamant, in aceasta vale a umbrei mortii, ca sa avem cu totii nadejdea mantuirii.

Anul acesta Ilinca a cantat pentru prima oara o colinda- singura. Cu o zi inainte de Ajun au venit trei fetite cu colinda, si ea a fost foarte impresionata de felul in care au cantat. La vreo zece minute dupa aceea am auzit-o cantand in camera cealalta "Domn, Domn sa-naltam" singurica. Cred ca a invatat versurile de pe cd-ul cu colinde pentru copii, pe care il ascultase de mai multe ori. Am observat ca are o memorie foarte buna, nu e prima oara cand reproduce texte pe care le-a retinut spontan, fara sa o fi pus sa le memoreze. M-am bucurat ca atunci cand am intrebat-o ce sarbatorim de Craciun mi-a raspuns : nasterea lui Iisus - nu pe mos Craciun, nu bradul, sau altceva.

Aseara am avut parte de o surpriza extraordinara- Natalia si Ioana m-au sunat ca sa ne colinde, si au cantat miiinunat- imaginati-va cum se auzea un cor de zece persoane la telefon :). Aveam si musafiri, care au fost si ei impresionati de frumusetea colindelor. Inca o data multumesc, dragelor! )

In seara de Ajun nu am facut nimic important, abia pe la 8 am terminat cu toate treburile, asa ca n-am mai ajuns la slujba din Ajun, in schimb am ascultat-o la radio Trinitas, iar seara am mers cu colinda la nasii Teodorei.


Am primit cu totii cadouri , ne-am intalnit cu prietenii, si am petrecut clipe linistite si frumoase in familie.

A, nu v-am zis ca a fost primul nostru Craciun fara televizor :). Acum vreo doua luni am renuntat la cablu, si cand am facut curatenia pentru Craciun am bagat si televizorul in camara, nu ne-am hotarat inca ce sa facem cu el. Recunosc ca nu m-am gandit vreodata ca as putea trai fara televizor in casa, dar vad ca n-am murit inca :)).

joi, 25 decembrie 2008

Craciun fericit!



Fecioara astăzi pe Cel mai presus de fiinţă naşte, şi pământul peştera Celui neapropiat aduce. Îngerii cu păstorii slăvesc şi magii cu steaua călătoresc. Că pentru noi S-a născut prunc tânăr, Dumnezeu Cel mai înainte de veci!

(condacul Nasterii Domnului)



Va doresc un Craciun fericit si binecuvantat alaturi de cei dragi!



Irina

miercuri, 24 decembrie 2008

Seara de Ajun





Irina

25 decembrie- adevarata data a Nasterii Mantuitorului

Sper ca veti avea rabdare sa cititi acest articol de mare folos, pe care l-am preluat de pe "Razboi intru cuvant" :

„Steaua sus răsare ca o taină mare“

Ce copil român nu a cântat la vremea sa acest colind în luna decembrie? Şi ce adult român nu le cunoaşte şi în somn? Deci, steaua din Bethleemul Iudeii a fost, este şi va fi cu adevărat „o taină mare”, descoperită de Dumnezeu oamenilor, propovăduită de Biserică şi primită cu credinţă de către toţi dreptcredincioşii cler şi mireni deopotrivă.

Dar, iată, pe această lume din ce în ce mai căzută ce se îndreaptă cu paşi tot mai grăbiţi în braţele lui Antihrist, se găsesc şi alt fel de „credincioşi”, închinători ai „sfintei ştiinţe”, care nu se pot opri de a huli în aceste perioade binecuvântate ale marilor posturi, cum ar fi cel de acum al Naşterii Domnului. Astfel, ei toarnă pe gâtul celor dispuşi să-i creadă, fel de fel de ipoteze „ştiinţifice”, pe care omul de azi, (ce parcă ar trebui să poarte permanent acea bulină roşie de avertizare „şubred (în credinţă), în permanent pericol de prăbuşire”), cum ar fi cea a „desoperirii” adevăratei date a Naşterii Domnului, care după ei nu ar fi câtuşi de puţin cea bisericească, 25 decembrie, dată mărturisită de întreaga creştinătate cel puţin din veacul al V-lea încoace. Chiar şi astăzi, cei de pe aşa numitul „stil vechi” („iulian”, tradiţional) tot pe 25 decembrie sărbătoresc, data de 6 ianuarie este cea de pe noul calendar („gregorian”, modernist, civil)!


Iată spre exemplificare o ultimă „găselniţă” relatată de telegraph.co.uk. ce se poate citi pe net pe site-ul Mediafax:



“Astronomii susţin că Iisus s-a născut în luna iunie[1]

LONDRA / 15:06, 9.12.2008

Astronomii australieni susţin că Iisus s-a născut în luna iunie, după ce au cartografiat apariţia “stelei de Crăciun”, despre care Biblia spune că i-a condus pe cei trei magi până în Betleem, la locul naşterii lui Cristos, informează telegraph.co.uk.

Astronomii au descoperit că steaua care i-a condus pe cei trei magi până la locul naşterii lui Iisus a apărut deasupra Betleemului în urmă cu două milenii, pe data de 17 iunie, nu pe 25 decembrie.

Cercetătorii susţin că “steaua de Crăciun” a fost, cel mai probabil, o aliniere spectaculoasă a planetelor Venus şi Jupiter, care s-au apropiat atât de mult, încât au început să strălucească împreună, dintr-o dată, “ca un singur far luminos”.

Astronomul australian Dave Reneke a folosit un software complex pentru a cartografia poziţia exactă a tuturor corpurilor cereşti şi pentru a alcătui harta nocturnă a cerului, aşa cum a apărut ea în realitate, deasupra Pământului Sfânt, în urmă cu peste 2.000 de ani.

Această analiză a relevat existenţa unui eveniment astronomic spectaculos, în jurul datei la care s-a născut Iisus.

Reneke a spus că cei trei magi au interpretat, probabil, acest eveniment luminos de pe cer ca fiind semnalul pe care îl aşteptau. Astfel, ei au urmat calea indicată de această “stea”, către locul naşterii lui Iisus, la o iesle din Betleem, după cum a fost descrisă scena în Biblie.

Studiile în general acceptate au plasat această naştere în intervalul cuprins între anii 3 î.Cr. şi 1 d.Cr.

Folosind “Evanghelia după Matei” ca punct de referinţă, Reneke a determinat că acest eveniment planetar luminos s-a produs pe data de 17 iunie, în anul 2 î.Cr.

Acelaşi astronom, care este, totodată, şi editorul revistei Sky and Space, a declarat: “Avem un software care poate să recreeze cu exactitate cerul nocturn, aşa cum era el în oricare noapte din secolele trecute”.

“Venus şi Jupiter s-au apropiat foarte mult în anul 2 î.Cr. şi de pe Pământ păreau să fie o singură stea strălucitoare”, a explicat Reneke.

“Noi nu susţinem că era chiar «steaua de Crăciun», dar mi se pare că este totuşi cea mai puternică explicaţie găsită până în prezent”, a adăugat astronomul australian. “Decembrie este o dată arbitrară, iar oamenii au acceptat-o ca atare, dar asta nu înseamnă că aşa s-a întâmplat în realitate”, a continuat Reneke.

Astronomul australian a declarat că teoria lui nu reprezintă în niciun caz o încercare de defăimare a religiei, ci dimpotrivă, rezultatele sale vin în sprijinul religiei, din moment ce un corp strălucitor a luminat cerul deasupra Orientului exact în perioada descrisă de textele religioase.

Teoriile anterioare au speculat ideea exploziei unei supernove sau trecerea unei comete. Reneke consideră că, prin micşorarea ariei de cercetare, tehnologia actuală a oferit cea mai convingătoare explicaţie de până acum.“



Acestei şoapte a vrăjmaşului îi vom opune spre mărturisire şi zidire învăţătura adevărată a Bisericii, aducând cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur. Ele au fost rostite în Răsărit unde încă se prăznuia în veacul al IV-lea Naşterea odată cu Botezul pe 6 ianuarie. Dar, prin lucrare dumneziască, acolo a ajuns vestea prăznuirii adevărate de la Roma, a datei de 25 decembrie. Pentru a risipi nedumeririle legate de această „inovaţie”, Sfântul a ţinut o Cuvântare din care am preluat fragmentele necesare.

În ea a atras atenţia asupra legăturilor: Naşterea Domnului pe 25 decembrie înseamnă zămislirea (Bunavestire) pe 25 martie, şi naşterea Sfântului Ioan Botezătorul pe 24 iunie, toate acestea legându-se una de alta în cel mai armonios chip. Acest lucru este foarte important de menţionat, deoarece, din păcate circulă în mediile noastre bisericeşti ideea că aceste date sunt pur şi simplu conveţionale fictive şi simbolice, şi au fost fixate mai târziu de către Biserică prin „creştinarea” unor sărbători păgâne care celebrau solstiţiile. Astfel Crăciunul ar fi fost aşezat lângă solstiţiul de iarnă pentru a simboliza creşterea Soarelui (Hristos) şi a zilelor, şi descreşterea Sfântului Ioan Botezătorul.[2]




SF. IOAN GURĂ DE AUR: CUVÂNT LA NAŞTEREA DOMNULUI

“… Eu doream ca în această sărbătoare să văd biserica plină de fraţi, precum este, şi dorinţa mea s-a îndeplinit. Nu sunt nici 10 ani împliniţi de când această zi s-a făcut cunoscută şi iată că ea străluceşte prin râvna noastră ca şi când ni s-ar fi predat din veac şi de mulţi ani, aşa că poate să o numească cineva cu dreptate, sărbătoare nouă şi veche. Nouă pentru că ea de curând ni s-a făcut cunoscută, veche pentru că ea îndată s-a făcut asemenea cu sărbătorile cele mai vechi şi aşa zicând a ajuns aceiaşi măsură a vechimei cu dânsele.


Precum plantele cele nobile, când se pun în pământ îndată şi repede cresc la înălţime, aşa această sărbătoare, care la apuseni era demult cunoscută, iar la noi abia acum de câţiva ani s-a adus, aşa de repede a crescut şi aşa de multe roade a adus, precum şi voi vedeţi, biserica fiind plină până la refuz de mulţimea credincioşilor… Deci ca un părinte al vostru întru slujire, voi încerca a vorbi spre folosul vostru, pe cât îmi stă în puterile mele şi cât darul lui Dumnezeu îmi va da.

Deci ce doriţi voi să auziţi întru aceasta zi? Ce altceva decât să vorbim despre această zi. Eu ştiu că mulţi încă şi acum nu sunt lămuriţi întru sine despre această sărbătoare. Unii sunt pentru dânsa, alţii împotrivă, şi în toate locurile se vorbeşte despre dânsa. Unii aduc împotriva ei că este nouă şi abia de curând introdusă, alţii întăresc că încă şi proorocii au prevestit Naşterea lui Hristos, şi că ea este cunoscută şi stimată din timpurile cele vechi de către toţi apusenii: de la Tracia până la Cadix. Ei bine despre aceasta zi vom vorbi noi! Căci aceasta zi măcar că nu se ştie prea multe despre dânsa, se află la noi în aşa de mare cinste, este lucru dovedit că ea când va fi mai mult cunoscută, se va bucura de o râvnă mult mai mare. O cât mai mare pătrundere ce veţi dobândi despre ea prin vorba mea, va mări şi mai mult plecarea noastră către dânsa”.

Din articolul citat: „Astronomii au descoperit că steaua care i-a condus pe cei trei magi până la locul naşterii lui Iisus a apărut deasupra Betleemului în urmă cu două milenii, pe data de 17 iunie, nu pe 25 decembrie.

Sf. Ioan Gură de Aur:

Eu am trei dovezi, din care noi cunoaştem ca acesta este timpul în care S-a născut Domnul nostru Iisus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu.

Steaua a adus pe magi de la răsărit, porunca Cezarului a dus pe Maria în cetatea ei părintească, care s-a numit de prooroci ca loc de naştere a lui Hristos….

Dar pentru ca se pot face încă mai lămurită, dovada că ziua e astăzi este cu adevărat ziua naşterii lui Hristos, vă rog să luaţi minte, căci lucruri ce s-au petrecut de demult voiesc a le readuce în memoria noastră şi a aduce legi vechi, pentru a face dovada a tot ce spun…

Deci dacă o dată pe an la sărbătoarea corturilor intra Arhiereul în Sfânta Sfintelor să arătăm acum că atunci s-a arătat îngerul lui Zaharia tocmai când el era în Sfânta Sfintelor, căci s-a arătat numai lui pe când el tămâia…. Acesta era în timpul sărbătorii corturilor şi a postului, căci aceasta din urma se înţelege prin cuvintele: ,,Să smeriţi sufletele voastre“. Iar această sărbătoare se făcea la iudei către sfârşitul lunii septembrie. Aşadar atunci a zămislit Elisabeta. Acum este timpul să arătăm ca în a şasea lună de când Elisabeta purta în pântece pe Ioan, Maria a primit vestirea cea de bucurie şi a zămislit şi ea. Adică acum a venit la ea Gavriil şi i-a zis: „Nu te teme, Maria, că aflaşi har la Dumnezeu. Şi iată, vei zămisli în pântece, şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus.” (Luca I, 30). Când ea s-a spăimântat şi a întrebat: cum este aceasta cu putinţă? Îngerul i-a răspuns şi a zis: ,,Duh Sfânt va pogorî spre tine şi puterea Celuia de Sus te va umbri; drept aceea şi ce se va naşte din tine Sfânt, chema-se-va Fiul lui Dumnezeu. Şi iată Elisafta, rudenia ta, şi ea zămislită fiind fiu în bătrâneţele ei, şi aceasta a şasea lună este ei, ce se chema stearpă. Că la Dumnezeu nu va neputinţă tot cuvântul.”

Deci dacă Elisabeta a zămislit în luna septembrie, Maria a zămislit mai târziu în luna a şasea, în martie şi dacă mai departe vom adăuga cele nouă luni până la naşterea lui Hristos ajungem în luna de faţă decembrie, în care şi prăznuim această zi. Noi am arătat mai înainte tot ce era de zis despre această zi…”

Iar mai târziu Sfântul Ioan Damaschin (Dogmatica) „În vremea naşterii trupeşti, iubitoare de oameni şi mântuitoare a Domnului, care pentru noi s-a făcut, s-a arătat magilor o stea (Matei II, 2)[3], care nu era dintre stelele făcute la început. Şi lucrul acesta este vădit din aceea că steaua mergea când dela răsărit la apus, când dela miazănoapte la miazăzi, când se ascundea, când apărea, iar aceasta nu este rânduiala şi firea stelelor.”

În legătură cu steaua din Betleem, Sfântul Ioan Gură de Aur a dezvoltat amplu problema ei în mai multe omilii:

„Iară Iisus născându-Se în Vithleemul jidovesc, în zilele lui Irod împărat, iată, vrăjitorii de la răsărituri au venit la Ierusalim, zicând: «Unde este Cel ce S-a născut, împăratul jidovilor? Că am văzut steaua Lui spre răsărit şi am venit să ne închinăm Lui.»” (Matei II, 1-2).

Avem nevoie de multe privegheri, de multe rugăciuni, ca să putem interpreta textul acesta, să aflăm cine erau aceşti magi, de unde au venit, din ce pricină, ce i-a făcut să vină şi în sfârşit ce e cu steaua aceasta. Dar mai bine spus, dacă vreţi, să vorbim mai întâi de cele ce spun duşmanii adevărului. Că atât de mult i-a pornit pe ei diavolul împotriva noastră, încât încearcă şi din textul acesta să facă arme împotriva adevărului.

Dar ca să nu îngrămădesc nedumeriri peste nedumeriri şi să vă ameţesc, haide să dezlegăm problemele puse de steaua de la naştere. Dacă vom afla ce stea a fost, de unde a fost, dacă a fost o stea din multele stele sau alta decât celelalte, dacă a fost o stea adevărată sau numai una aparentă, atunci vom înţelege cu uşurinţă şi pe toate celelalte.

- De unde vom căpăta răspuns la aceste întrebări?

- Chiar din cele scrise în Evanghelie. Că n-a fost una din stelele cele multe, dar, mai bine spus, după părerea mea, n-a fost nici stea, ci o putere nevăzută, care a luat chip de stea, se vede în primul loc din mersul ei. Nu este, nu este vreo stea care să meargă pe cer cum a mers steaua aceasta; noi vedem că şi soarele şi luna şi toate celelalte stele merg de la răsărit la apus; steaua aceasta, însă, mergea de la miazănoapte la miazăzi, ca aşa se afla Palestina fata de Persia.


În al doilea loc, şi din timpul în care s-a arătat putem vedea ca steaua aceasta n-a fost una din multele stele. Nu se vedea noaptea, ci ziua namiaza mare pe când strălucea soarele; putere pe care n-o au nici stelele, nici luna; că luna depăşeşte în strălucire pe toate celelalte stele, dar când se ivesc razele soarelui, se ascunde îndată şi dispare. Steaua aceasta, însă, prin mărimea strălucirii sale, a biruit şi razele soarelui; strălucea mai tare decât ele; lumina mai puternic, deşi era altă lumină.

În al treilea rând, se vede că nu era una din celelalte stele, pentru ca apărea şi apoi iarăşi dispărea. Pe drumul până în Palestina steaua se arăta conducând pe magi; când au ajuns în Ierusalim s-a ascuns; apoi iarăşi, când magii au părăsit pe Irod, după ce-i spuseseră pricina pentru care veniseră şi au plecat, steaua iar s-a arătat; şi acest lucru nu poate fi mişcarea firească a unei stele, ci a unei puteri înzestrate cu o raţiune deosebită. Nici nu avea un drum propriu; mergea când magii trebuiau să meargă; când stăteau ei, stătea şi ea; slujea tuturor celor de trebuinţă. Era ca stâlpul cel de nor din pustie: oprea şi scula tabăra iudeilor atunci când trebuia (Ieşire XIII, 21-22[4]).


În al patrulea rând, se vede bine că nu era o stea precum celelalte stele din chipul în care a arătat locul unde S-a născut Pruncul. Că n-a arătat locul rămânând sus pe cer - de altfel nici nu putea să le arate locul de rămânea sus -, ci l-a arătat pogorându-se jos. Ştiţi doar că locul era atât de mic cât putea încăpea o colibă, dar mai bine spus, cât putea încăpea trupul unui prunc; iar o stea obişnuită nu putea să arate un astfel de loc pentru că o stea stă la o înălţime foarte mare şi nu poate să arate un loc atât de mic, nici să-l facă cunoscut celor care vor să-l găsească. De lucrul acesta poţi să te încredinţezi uitându-te la lună; deşi este cu mult mai mare decât stelele, totuşi pare că este aproape de toţi locuitorii lumii răspândiţi pe o întindere atât de mare de pământ. Spune-mi, te rog, cum ar fi putut steaua să arate locul aşa de îngust al ieslei şi al colibei de n-ar fi părăsit înălţimea aceea, de nu s-ar fi pogorât jos şi n-ar fi stat chiar deasupra capului Pruncului? Acest lucru îl lasă evanghelistul să se înţeleagă când spune: «Şi iată, steaua carea au văzut la răsărit înainte aducea pre ei, până viind a stătut deasupra unde era Coconul.» (Matei II, 9)…

Iată, dar, câte pricini ne arată că steaua aceasta nu era una din multele stele ale cerului şi că ea nu s-a arătat potrivit legilor care guvernează creaţia văzută….

«Şi iată, steaua carea au văzut la răsărit, înainte aducea pre ei» (Matei II, 9).

Că pentru asta s-a şi ascuns steaua, ca magii, pierzându-şi călăuza, să fie siliţi să întrebe pe iudei şi să se facă tuturora cunoscută naşterea lui Hristos. După ce au întrebat şi după ce au avut dascăli pe duşmanii lui Hristos, steaua iar s-a arătat….

Trebuia, deci, ca steaua să-i ducă chiar la locul unde S-a născut. De aceea, îndată ce-au ieşit din Ierusalim s-a arătat steaua şi nu s-a oprit înainte de a ajunge la ieslea naşterii. Minunea a urmat minunii. Amândouă erau pline de minune: şi închinarea magilor şi mergerea stelei înaintea lor; erau îndestulătoare să atragă chiar pe cei cu totul împietriţi la suflet… Mai mult: când steaua a ajuns deasupra Pruncului, steaua s-a oprit. Iar ca o stea, când să se ascundă, când să se arate şi în sfârşit să se oprească după ce iar s-a arătat, înseamnă că era o stea cu o putere mai mare decât a unei stele obişnuite… Şi venind steaua s-a oprit chiar deasupra capului Pruncului, arătând că dumnezeiesc este Pruncul. Oprindu-se, steaua i-a făcut să se închine Pruncului, nu ca nişte simpli barbari, ci ca unii din cei mai înţelepţi dintre barbari. Vezi ce rost mare a avut steaua? În afară de profeţie şi de interpretarea arhiereilor şi cărturarilor, magii au dat atenţie şi stelei…

(Discuţii despre Steaua de la Betleem în care se aduc dovezi contra susţinătorilor astrologiei)

Articolul: „Cercetătorii susţin că “steaua de Crăciun” a fost, cel mai probabil, o aliniere spectaculoasă a planetelor Venus şi Jupiter, care s-au apropiat atât de mult, încât au început să strălucească împreună, dintr-o dată, “ca un singur far luminos”.

Astronomul australian Dave Reneke a folosit un software complex pentru a cartografia poziţia exactă a tuturor corpurilor cereşti şi pentru a alcătui harta nocturnă a cerului, aşa cum a apărut ea în realitate, deasupra Pământului Sfânt, în urmă cu peste 2.000 de ani.

Această analiză a relevat existenţa unui eveniment astronomic spectaculos, în jurul datei la care s-a născut Iisus.

Reneke a spus că cei trei magi au interpretat, probabil, acest eveniment luminos de pe cer ca fiind semnalul pe care îl aşteptau. Astfel, ei au urmat calea indicată de această “stea”, către locul naşterii lui Iisus, la o iesle din Betleem, după cum a fost descrisă scena în Biblie.”

Ştiinţa astrologică/astronomică a acelor magi din Persia era renumită în toată lumea, iar a presupune că ei au confundat şi nu au prevăzut „alinierea spectaculoasă a planetelor Venus şi Jupiter” este de-a dreptul hilar.

„Întru aceea au sosit şi nişte filosofi de la răsărit. Aceşti filosofi erau crai dela Persida, căci atuncea craii şi împăraţii erau filosofi şi ştiau întoarcerea cerului şi umblarea stelelor. Acest meşteşug îl învă­ţaseră aceştia dela Valaam strămoşul lor, carele pro­rocise de Hristos şi zisese aşa: «Străluci-va o stea dintru Iacov şi se va ridica un om dintru israiliteni şi va pierde pre toţi boierii moavitenilor» (Numerii XXIV, 17).” (Cazanie la 25 decembrie)

Iată unde poate duce, a nu ştiu câta oară, duhul ştiinţei cu nume mincinos! Dar pentru noi dreptslăvitorii creştini rămâne să ţinem ca adevărată Naşterea Domnului pe 25 decembrie, şi într-un cor să cântăm :

Steaua sus rasare

Ca o taina mare,

Steaua straluceste

Si lumii vesteste.

Ca astazi Curata,

Prea Nevinovata

Fecioara Maria

Naste pe Mesia.

Magii cum zarira

Steaua si pornira

Mergand dupa raza

Pe Hristos sa-L vaza.

Si daca pornira

Indata-L gasira

La Dansul intrara

Si se inchinara.

Cu daruri gatite

Lui Hristos menite

Luand fiecare

Bucurie mare.

Care bucurie

Si aici sa fie

De la tinerete

Pan’ la batranete.

________________________________________________________________________________________________________
[1] http://www.mediafax.ro/stiinta-sanatate/astronomii-sustin-ca-iisus-s-a-nascut-in-luna-iunie.html?7627;3639985

[2] Ioan 3, 30: Acela trebuie a să adaoge, eu a mă scădea.

[3] „Că am văzut steaua Lui spre răsărit şi am venit să ne închinăm Lui“.

[4] Iară Dumnezeu povăţuia pre dânşii, ziua în stâlp de nor, să le arate lor calea, iară noaptea în stâlp de foc. A le lumina lor nu lipsi stâlpul norului ziua şi stâlpul focului noaptea, înaintea a tot norodul.

Buna dimineata la Mos Ajun!

luni, 22 decembrie 2008

Meniul de Craciun

Zilele asta m-am tot gandit la meniul de Craciun, si in sfarsit l-am definitivat. A fost greu sa ma hotarasc, ca acum, dupa post, parca as manca de toate, dar nu vreau sa fac prea multe feluri, si nici in cantitate prea mare.

Asa ca o sa avem :

  • clasica salata boeuf, cu muuulta maioneza, si cu garnitura de salata de sfecla rosie cu hrean
  • ciorba de burta (asta nu e clasica, dar parca ne-am saturat de borsul de perisoare pe care il faceam de obicei)
  • sarmalute in varza acra, cu smantana- specialistul in invartitul sarmalelor este sotul meu, eu fac doar umplutura :)
Desert:
  • tort cu crema de portocale (reteta din "Secretele bucatariei", nr. ianuarie 2009)
  • prajitura Kinder Pingui - reteta aici

Astazi merg sa cumpar ce mai am nevoie, si termin curatenia. Maine fac dulciurile si umplutura de sarmale, iar miercuri - restul de mancare.
Bradul e deja facut, asa ca nadajduiesc sa termin totul in timp util astfel incat sa ajungem si la biserica miercuri seara.

Anul trecut am avut foarte multa mancare, asa ca din pacate a ramas si a trebuit s-o arunc :(( . Meniul de anul trecut (impreuna cu linkuri catre retete) il puteti gasi aici .

Voi ce bunatati aveti in plan?

duminică, 21 decembrie 2008

Ganduri de la o mama cu 7 copii

Am gasit acest interviu in format audio acum cativa ani, si m-a impresionat foarte mult. Fiindca l-am gasit si scris, il redau mai jos, fiindca e foarte incurajator si plin de invataturi de folos.



"- Câţi copii aveţi?
- Şapte copii.

- Cum i-aţi crescut, cum i-aţi învăţat, v-a fost greu, cum v-aţi străduit să-i creşteţi?
- M-am străduit să-i cresc în frică de Dumnezeu pentru că nici o avere pe lumea aceasta nu poţi s-o dai şi nu este mai mare decât frica de Dumnezeu. Dacă îţi dai copilul în mâna lui Dumnezeu şi-l înveţi cu frică nu-ţi va fi frică niciodată. În orice situaţie se va afla el va şti că trebuie să ceară ajutorul lui Dumnezeu şi Dumnezeu este Cel de Sus care totdeauna o să-l asculte şi totdeauna o să-i îndeplinească rugăciunea şi în faţa nici unui lucru nu i se va părea greu pentru că-L are totdeauna pe Dumnezeu cu el.

- Cum i-aţi învăţat pe copii să se roage?
- Prima dată m-am aşezat eu în genunchi şi i-am obligat - dacă s-ar putea spune aşa - să stea alături de mine şi să facem rugăciunea. Eu citeam rugăciunea cu glas tare iar ei ascultau. Mai târziu, după ce s-au mărit, după aceea, fiecare şi-a luat cartea de rugăciuni şi a început să se roage pentru că îmi dădeam seama că de acuma nu ne mai puteam ruga împreună întrucât fiecare are felul lui de deschidere înaintea lui Dumnezeu şi nu mai puteam, luându-i pe toţi la un loc, nu se mai puteau deschide ei şi să vorbească ei direct cu Dumnezeu într-adevăr, de la inimă la puterea divină.


- Aţi întâlnit şi piedici, adică copiii s-au opus când i-aţi învăţat cum să se roage, cum să se închine, cum să vină la Biserică?
- Nu. Copiii au fost ascultători, în afară de cel mai mic băiat, pe care, cam cu greu îl aduceam la rugăciune. Lor le plăcea şi chiar de multe ori se aşezau la rugăciune înainte de a mă aşeza eu şi, chiar spre ruşinea mea, câteodată când nu mă rugam, ei încercau să spună: Mamă, nu ne rugăm, şi nu este timpul de rugăciune? Dar ei au mers totdeauna cu mine şi niciodată parcă nu am văzut în sufletul lor o împotrivire. Deci, erau totdeauna bine dispuşi să meargă la biserică şi cu acest prilej vreau să arăt dragostea unuia dintre copiii mei pe care nu am văzut-o la ceilalţi atunci când eu nu puteam merge la biserică într-o duminică, el, fiind la o vârstă foarte fragedă, era vorba şi de 4, de 5 ani, când de-abia putea merge pe drum singur, se îmbrăca, mergea la biserică şi asculta slujba până la sfârşit şi venea acasă de multe ori cu daruri şi cu recompensa celor din jur care vedeau că un copil care de abia se zăreşte printre oameni vine singur şi se închină şi merge la biserică şi acest copil îl văd astăzi cu aceeaşi râvnă şi mult ancorat, şi mult legat şi, deşi a trecut prin nişte momente foarte grele, a avut şi două accidente foarte mari, el totuşi este foarte legat şi cu gândul mereu spre Dumnezeu, spre a face cele bune pentru sufletul lui şi pentru ceilalţi .


- Ce bucurii aţi avut?
- Bucuria pe care o am de pe urma lor este aceea că toţi, cu excepţia unuia care merge mai greu, se roagă, merg la biserică, încearcă să vadă esenţa problemelor religioase, şi de multe ori am observat că ei, prin ceea ce au dobândit în timpul şcolii, în timpul predicilor de la biserică, m-au corectat în multe privinţe şi din aceasta am înţeles că totuşi pe ei îi preocupă şi pun un accent deosebit pe înţelegerea lucrurilor esenţiale pe când eu, le-am făcut nu totdeauna din dragoste, le-am făcut de multe ori poate şi din frică, şi din evitarea pedepsei pe care o merităm pentru păcatele noastre însă ei, am văzut că au înţeles problemele şi au înţeles esenţa şi pe Dumnezeu ca pe un prieten al nostru, nu ca un pedepsitor şi ca cineva care ar sta numai să ne vâneze greşelile noastre şi de multe ori chiar situaţii în casă ei nu s-au sfiit să ne spună: "Mamă, în problema aceasta să ştii că nu ai dreptate şi aici ai greşit” şi lucrul acesta pe mine nu m-a supărat şi, privind cu ochii înţelegerii şi cu ochii minţii, am văzut că în ceea ce ei mi-au reproşat şi mi-au făcut observaţii, într-adevăr erau cele adevărate, şi bineprimite şi binevenite .

- Cum i-aţi învăţat să postească?
- Postul, întâi a fost mai mult obligat. Deci, eu am introdus postul şi le-am spus că trebuie să postim şi mulţi ani m-am bucurat de dragostea lor pentru post şi, poate pe undeva îmi pare rău, ca om, că, de multe ori, când nu era mâncare de post în casă, chiar cei mai mici renunţau la mâncare şi nu mâncau de loc. Deci dacă nu găseau mâncare, atunci ei preferau să stea flămânzi decât să mănânce de frupt. Mult timp a fost lucrul acesta şi atât timp cât totuşi postul a fost peste ei şi rugăciunea şi ei au făcut rugăciune, am văzut pur si simplu cu ochii mei, cum, şi copilul care mi-a făcut mie probleme, a fost un copil bun şi a fost un copil care nu mi-a creat probleme. Din moment ce a părăsit postul, în special rugăciunea, copilul s-a schimbat.


- V-a fost greu să postiţi sau chiar acuma vă este greu să postiţi?
- Când începe postul este o plăcere. Şi de multe ori spuneam în mintea mea şi câteodată spuneam şi altora, n-aş vrea să se termine postul niciodată pentru că noi îl luăm ca pe o înfrânare, dar înfrânarea aceasta devine apoi o deprindere şi, nu numai alimentele, căci eu nu socotesc că a te opri de la alimente este aşa un mare lucru dar, faptul că tot se spune mereu despre post, mereu ne oprim şi de la fapte - e Postul Mare, e postul Maicii Domnului, e postul Naşterii Domnului - să nu fac asta, să nu fac asta, şi pentru asta parcă aş vrea ca postul să nu se termine. Pentru că noi considerăm că perioada postului, dacă a trecut, gata, am terminat-o. Dar frica aceasta pentru a nu face ce nu este bun să ne intre după aceea în deprinderea noastră şi noi ar trebui să nu considerăm post numai cele 4 perioade de post care sunt rânduite de Sfânta Biserică. Ar trebui ca viaţa întreagă a noastră să o considerăm un adevărat post, aşa socotesc. Şi, ce sa mai spunem, carne parcă nu mi-ar trebui niciodată. Şi postul este atât de frumos şi aşa de mult îl aşteptăm că parcă n-am vrea să se termine, nu pentru că ne abţinem de la mâncare, ci pentru că sunt rugăciunile aşa de frumoase, sunt slujbele bisericii aşa de frumoase şi, mâncarea o punem pe planul doi.

- Ce aţi observat la copii în perioada aceasta de după revoluţie?
- Copiii mei, dacă eu i-am crescut în frică de Dumnezeu, pentru ei parcă… aşa…. Comportamentul lor după revoluţie n-aş putea spune că a fost mult diferit faţă de celălalt. Pentru că eu de la vârsta de 6 săptămâni după ce i-am născut şi i-am dus la Biserică eu nu i-am mai lăsat, pentru că educaţia religioasă nu o începem la 16 ani, o începem de la cea mai fragedă vârstă şi copilul, dacă este dus la biserică, dacă ascultă Sfânta Slujbă, chiar dacă este mic, de câteva luni, binecuvântarea preotului vine, copilul este în preajma lui Dumnezeu totdeauna prin binecuvântările pe care le face preotul şi atunci mie nu mi s-a părut atât de greu şi lor nu li s-a părut ceva… Ei veneau şi-mi spuneau acasă de comportările colegilor însă ei, fiind crescuţi într-un climat şi într-o atmosferă religioasă în casă, lor nu li s-a părut ceva extraordinar şi nici n-aş putea spune că au fost afectaţi pentru că ei deja erau crescuţi în acest climat. Deci eu nu le-am adus ceva în plus – că au văzut emisiuni la televizor de credinţă, că au auzit la radio mai mult, totuşi ei au fost adăpaţi de la izvorul Sfintelor Biserici şi îmi aduc aminte de fetiţa care a reuşit prima la seminar – ei nu i-a trebuit nici o oră de pregătire la preotul paroh pentru a intra la seminar. Deci cu ce ea a venit la examenul de admitere, la proba de religie: cu predicile preotului pe care ea le-a ascultat la Biserică plus un pic de parcurgere a bibliografiei obligatorii dar aceasta bineînţeles că nu o putea face în câteva săptămâni. Deci ea a avut deja pregătirea aceasta din cea mai fragedă vârstă şi a putut să facă faţă examenului cu uşurinţă.


- Ce părere aveţi despre faptul că mulţi tineri căsătoriţi amână naşterea pruncilor sau chiar evită naşterea pruncilor?
- Este un lucru pe care eu îl socotesc a fi nelalocul lui dacă o luăm din multe puncte de vedere. În primul rând, rodul dragostei noastre sunt copiii. Copiii se aduc la tinereţe pentru că aşa este normal şi aşa este bine. Părinţii, aducând copiii imediat după căsătorie, au răbdare, au puterea de a-i creşte, de a-i educa. Pe măsură ce ei îmbătrânesc, trece vârsta, nu mai este puterea aceea de a-i ajuta pe copii. După aceea, copilul ajuns în familie, uneşte şi sudează familia extraordinar. De câte ori poate membri cuplului întâlnesc obstacole şi primul lucru este: să mă despart! Dar, faptul că apar copiii, ei te ţin legat şi nu-ţi mai dau voie. Mai ales că, nu ştiu pentru partea bărbăteasca, dar pentru parte feminină, pentru mamă, mama după ce a devenit mamă nu mai trăieşte pentru ea, ea trăieşte pentru copil şi tot ce are mai bun dă copilului şi atunci este un sens al vieţii, deci ai vrea să mori, ai vrea să termini cu viaţa, ţi se par lucrurile grele în viaţă dar nu mai poţi face asta pentru că ai o datorie faţă de acea fiinţă nevinovată care aşteaptă totul de la tine. Şi, aş putea spune, cu cât avem mai mulţi copii, cu atâta, şi Îl bucurăm pe Dumnezeu că nu ne opunem voinţei lui şi după aceea harul lui Dumnezeu coboară asupra noastră. De câte ori n-am fi putut fi pedepsiţi pentru păcatele noastre,dar copiii vin ca un zid, se interpun între noi şi Dumnezeu şi Îl obligă pe Dumnezeu să nu ne pedepsească pentru păcatele noastre. Nevinovăţia lor, curăţenia lor Îl fac pe Dumnezeu să ne ţină în viaţă şi pe noi ca părinţi şi să avem grijă de dânşii. Deci de câte ori n-am merita pedeapsa dar copii sunt aceia care opresc, câteodată, pedeapsa lui Dumnezeu şi părinţii, în felul acesta capătă îngăduinţa lui Dumnezeu, capătă şi minte şi supravieţuiesc şi trăiesc alături de copii. Nu sunt copiii o piedica. Dacă ţi-ai ales calea de căsătorie şi vrei să trăieşti în lume, atunci singurul lucru care te mântuieşte sunt copiii. Dar nu copiii să-i aducem ca să întărim rândurile iadului ci copii pe care să-i creştem pentru Dumnezeu. Şi asta trebuie să o ştie o mamă, şi dacă n-o ştie, mama să se ducă şi să întrebe şi să pună mâna pe o carte pentru că astăzi toate femeile ştiu carte şi avem aşa un izvor de bogat de cărţi. Dacă altădată nu le găseam şi nu ştiam pe cine să întrebăm, dacă n-avem timp să mergem la duhovnic să ne lămurească avem atâtea cărţi şi numai să vrem să punem mâna pe o carte, că în toate părţile găsim cărţi, şi atât de clare şi atât de edificatoare, care ne pot deschide şi lumina mintea şi suntem datoare ca mame să facem acest lucru pentru că răspundem în faţa lui Dumnezeu de sufletele pe care le-am adus pe lume.


- Foarte mulţi tineri căsătoriţi invocă motivul că ar vrea să aibă copii dar totuşi nu sunt stabiliţi la casa lor, nu-şi au o situaţie materială rezolvată, încă nu-şi au anumite condiţii. Spuneţi-mi, v-a fost greu, la situaţia pe care aţi avut-o, la salariul pe care l-aţi avut sau poate anumite condiţii în care v-aţi descurcat. Aţi rezolvat, aţi reuşit să-i creşteţi fără o prea multă aşezare sau bunăstare materială ?
- Nu este situaţia materială o piedică. De ce? Pentru că noi, dacă considerăm că partea materială este o piedică, atunci noi ne gândim că copilul îl hrănim numai ca pe un – iertat îmi fie – ca pe un animal. Din moment ce suntem maturi, noi nu creştem copilul numai în spiritul de a-l hrăni cu hrană pământească. Deci nu avem nici o scuză şi nu avem nici un motiv să amânăm venirea copiilor pentru că nu avem ce ne trebuie. În momentul în care apare un copil imediat Dumnezeu ne trimite şi posibilităţi de a-l creşte. Eu spun din propria mea experienţă, că, poate a fost şi vremea când a fost salariul mare, când am avut cu ce mă descurca dar, n-aş putea spune şi n-aş putea niciodată să mă plâng că atunci când veneau copiii pe lume nu aveam ce să le dau sau nu aveam ce să le ofer. Culmea, ca de fiecare dată, cu fiecare copil, Dumnezeu tot mi-o deschis o portiţă, şi tot mi-o trimis prin mâini nevăzute ajutor ca să-l cresc şi eu nu ştiu cum i-am crescut şi când a trecut timpul şi niciodată nu pot să spun că copiii mei au fost vreodată mici, şi am dus lipsă de ceva. Au trăit părinţii, m-au ajutat părinţii, m-au ajutat străinii,deci de undeva mi-a venit ajutor de la Dumnezeu şi totdeauna am avut ce le pune pe masă. Mi-e ruşine parcă aşa, să spun că s-a întâmplat vreodată să nu am ce le pune de mâncare, şi chiar dacă astăzi n-am avut, mâine Dumnezeu mi-o trimis şi tuturor le spuneam: nu vă gândiţi că n-o să aveţi ce le pune pe masă pentru că 7 copii pentru ziua de astăzi şi pentru timpul când i-am adus pe lume erau oricum o curiozitate şi o nedumerire pentru mulţi, dar din cei care mă întrebau erau persoane care aveau câte un copil. Nu vreau să-i judec, dar acele persoane care se îngrijeau aşa de mult de situaţia copiilor mei au ajuns astăzi să aibă nişte copii care nu le-au adus decât numai ruşine. Nu pot şi.. nu numai atât .. Dar am întâlnit persoane care de multe ori au venit şi mi-au cerut scuze şi mi-au spus aşa:Îmi pare rău că ţi-am făcut observaţie şi, poate, te-am judecat în mintea mea pentru că ai copii, că uite acum îmi dau seama că aş fi fost mult mai fericită dacă aveam mai mulţi copii pentru că, cu unul sau cu doi nu putem să avem bucuria de a fi părinţi şi de a ne simţi într-adevăr că am adus o roadă pe pământ cât am trăit.


- Ce vreţi să transmiteţi ascultătorilor noştri, îndeosebi tinerilor căsătoriţi, un cuvânt spre încheiere?
- Tinerilor care se căsătoresc le-aş dori ca, câteva momente pe săptămână, dacă nu în fiecare zi, să rezerve pentru hrana sufletească şi să apeleze cu timp şi fără timp la duhovnici, la rugăciune, la cărţile sfinte şi să se înarmeze cu învăţătura cea buna, despre rolul pe care îl are familia în societate, şi, de asemenea, neapărat trebuie să se înarmeze cu cunoştinţe referitoare la creşterea şi educarea copiilor pentru că bunul Dumnezeu a instituit căsătoria şi căsnicia ca pe ceva sfânt şi dacă noi nu ştim ce trebuie să facem faţă de copii şi cum să-i creştem, ne trezim că anii trec şi nu vedem în copiii noştri un adevărat creştin şi pentru aceasta bine-nţeles că dăm socoteală înaintea lui Dumnezeu. Deci, pe lângă celelalte preocupări să ne facem timp cum putem şi să cercetăm Biserica, să cercetăm cărţile sfinte şi să vedem ce şi cum trebuie să procedăm în cazul când vin copii pe lume şi în cazul în care apar şi în casa noastră dificultăţi pentru că atât timp cât noi suntem puşi în gardă şi avem cunoştinţe şi ne rugăm la Dumnezeu, tot ce apare în viaţa noastră nu ni se pare decât un mic prag. Şi dacă noi vom lăsa problemele religioase pe planul doi, să ştiţi că toate se duc de râpă şi nu avem nici o mulţumire şi nu sporim în aproape nimic. Degeaba avem casa plină de giuvaeruri, degeaba la noi este casa “lună”, aşa cum se spune în ceea ce priveşte curăţenia, dacă noi nu ne curăţim sufletul şi nu ne curăţim prin mijloacele pe care le avem la îndemână mă tem să nu transmitem şi copiilor noştri şi timpul de reculegere şi timpul de remuşcare nu va întârzia să se arate. Şi este păcat să aducem copii pe lume şi să nu-i învăţăm ce trebuie. Suntem mai mult, noi părinţii, suntem mai mult, iertată-mi fie expresia, criminali, dacă noi nu dăm hrană sufletească copiilor. Nu învăţat, nu mare parlamentar să dorim din copilul nostru, ci să dorim un copil smerit,un copil ascultător,un copil răbdător,un copil care să se mulţumească totdeauna cu ce are, un copil harnic şi un copil care să dorească avutul lui numai pe muncă cinstită şi un copil care să-şi îndrepte gândul spre Dumnezeu. Asta trebuie să fie grija noastră cea mai mare. Şi dacă noi vom reuşi să facem asta din copiii noştri, celelalte, după aceea, încet, încet ne vom debarasa de ele şi nici nu ne vor trebui pentru că nu e altă avere a omului decât atunci când are pe Dumnezeu în suflet, în sufletul lui şi în toate preocupările lor.

- Vă mulţumim foarte mult şi îl rugăm pe Bunul Dumnezeu şi pe Preacurata Sa Maică să-şi reverse harul Său peste toţi acei care, într-adevăr iubesc pe Dumnezeu şi vor să-L cunoască, vor să-L asculte, vor să-I urmeze şi, să putem cunoaşte şi noi cât de multe bucurii şi cât de multe binefaceri primesc acei care nu se păzesc de a naşte copii şi de a-i creşte în frica lui Dumnezeu."

Irina

sâmbătă, 20 decembrie 2008

Cum petrece familia Duggar Craciunul :)

Probabil ati auzit de familia Duggar, cunoscuti pentru numarul lor mare de copii - 18 in prezent :)

Cum se pregatesc pentru Craciun si cum petrec? Vedeti mai jos.







Irina

"Presa ortodoxa"




Presa Ortodoxă este o revistă de informare şi atitudine cu apariţie lunară.

Revista se adresează publicului creştin şi nu numai, având o abordare largă şi deschisă asupra realităţilor contemporane.


Presa Ortodoxă, aşadar, îşi propune să abordeze realitatea imediată dintr-un punct de vedere ortodox. Se întâmplă atâtea în timpurile noastre, se vorbeşte de crize mondiale, de sisteme politice continentale (UE), de legi restrictive faţă de libertatea de exprimare sau de sisteme de control ce par a suprima libertăţile civile, se aud zvonuri de războaie şi câte şi mai câte. Ce să facă creştinul în faţa atâtor evenimente? Să le ignore? Sau să se lase dus (şi manipulat) de ritmul ameţitor al mediilor de informare care tratează realitatea în mod interesat?

Direcţiile de aprofundare din Presa Ortodoxă sunt:

  • evenimentele şi tendinţele actuale din Biserică.
  • evoluţiile majore din economia şi politica globală
  • legislaţiile şi valorile anti-creştine promovate de diferite sisteme de putere
  • ingineria socială, controlul populaţiei, politicile de planificare şi educaţie sexuală
  • şcoala, educaţia copiilor, familia contemporană, psiho-pedagogie etc.
  • sănătatea omului contemporan: cauzele bolilor, experimentele medicale, “mitologii” şi falsuri promovate drept ştiinţă, etc.

Revista este editată de Asociaţia Pentru Apărarea Familiei şi Copilului, cu sprijinul următoarelor asociaţii::

  1. Asociaţia “PRO VITA pentru născuţi şi nenăscuţi”
  2. Asociaţia Logos
  3. Şcoala Brâncovenească
  4. Asociaţia Ortodoxă Prologos
  5. Asociaţia Prietenii Muntelui Athos
  6. Asociaţia Brâncoveanu
  7. Asociaţia Arsenie Boca
  8. Asociaţia Metamorfosis
  9. Asociaţia Filantropică Medicală Christiana
  10. Asociaţia Dascălilor din România
  11. Predania
  • Dacă doriţi să colaboraţi la Presa Ortodoxă, puteţi contacta grupul redacţional la adresa de e-mail:

presa.ortodoxa@gmail.com

Abonamente

Presa Ortodoxă oferă, pentru cei care se abonează începând cu primul număr al revistei din ianuarie 2009, posibilitatea unui abonament de 40 RON pentru următoarele 12 numere ale revistei.

Pentru abonare trebuie să trimiteţi un e-mail la presa.ortodoxa@gmail.com, cu subiectul pentru abonare, în cadrul căruia să scrieţi clar adresa şi codul poştal. Plata se face ramburs, începând cu primul număr ce vă va fi livrat.

Editorii fac o invitaţie la împreună-lucrare pentru toţi cei care vor să colaboreze cu Presa Ortodoxă, fie ca autori de articole cât şi ca „distribuitori” ai publicaţiei în cadrul comunităţilor.


(preluat de pe "Razboi intru cuvant" )

vineri, 19 decembrie 2008

Ce carti am mai luat

Intai i-am cumparat Ilincai "Micul pateric", povestit si ilustrat de parintele Savatie Bastovoi.



Tot pentru ea am cumparat si "Biblia pentru copii" . Contine povestiri din Vechiul si Noul Testament, povestite de Zoe Kanava.



Pentru noi am luat "Razboiul impotriva populatiei", de J. Kasun, este excelenta, v-o recomand, am inceput s-o citesc.

Va redau prezentarea de pe situl librariei Sophia:

„Cartea bine documentată a dr. Jacqueline Kasun oferă o prezentare şocantă a mişcării controlului populaţiei, care se foloseşte de miliarde de dolari pentru a impune controlul populaţiei la nivel global”, spune Tom Bethell, de la Universitatea Stanford. Dr. Jacqueline Kasun este profesor de economie la Universitatea de Stat Humboldt din Arcata, California (SUA). Scrierile sale au apărut în publicaţii precum The Wall Street Journal, Public Interest, The American Spectator, The Christian Science Monitor şi in alte publicaţii, inclusiv în reviste de specialitate.

Expertul în probleme ale populatiei Jacqueline Kasun a studiat informatiile furnizate chiar de organizatia Planned Parenthood si a ajuns la următoarea concluzie: "Statele Unite, care oferă acces la programe de controlul nasterii finantate de guvern, înregistrează cele mai numeroase cazuri de sarcină în rândul adolescentelor - nasteri si avorturi". Kasun arată că Statul California, care oferă minorilor contraceptive si întreruperi de sarcină fără consimtământul părintilor si care alocă mai multi bani decât oricare alt stat al SUA pentru contraceptive, înregistrează cele mai multe avorturi la adolescente si locul doi la cazurile de sarcină la adolescente.




A mai aparut si o carte scrisa de unul din Sfintii mei preferati - Tihon din Zadonsk. E o carte profunda, care se cere "mestecata" pe incetul, contine multe subiecte de meditatie( daca n-ati citit inca nimic de Sf. Tihon va recomand "Scrisori din chilie", este extraordinara)


Si ultima : "Iubirea nebuna de aproapele"- viata si moartea maicii Maria Skobtova (1891-1945) - gazata si incinerata in lagarul de la Ravensbruck. A ajuns in lagar deoarece a salvat numerosi evrei in timpul ocupatiei naziste din Franta. A fost canonizata in 2004 de Biserica Ortodoxa Rusa.




Irina

miercuri, 17 decembrie 2008

Despre gospodine desavarsite

coffee Azi m-am simtit foarte bine citind ce a scris Cecer aici, dar trebuie sa marturisesc public- nu, nu sunt o gospodina desavarsita, nici pe departe. Nicoleta, care a trecut azi pe la mine poate confirma ca zic adevarul Photobucket . Dupa vreo trei zile in care n-am avut chef de nimiiic, dar de nimiiic, in casa era dezastru, mancarea pe sponci, rufele nespalate maldar in baie, alea spalate maldar in balcon (neintinse, normal) , si nu mai povestesc, ca daca citeste mama se imbolnaveste de inima rea, cand o sa vada ca nimic din ce m-a invatat ea nu s-a prins de mine Photobucket.

Abia azi m-am mobilizat nitel ( nu de alta, dar incepeau sa mi se lipeasca slapii de gresie, in plus cred ca tuturor ne era cam foame) si am facut rapid curatenie, am gatit ceva, m-am gandit la meniul de Craciun, am stat cu fetele in timp ce Nicoleta a tras o tura pe la libraria Sophia si a facut o "aprovizionare" cu carti pentru amandoua, apoi am stat impreuna la povesti, despre lecturi, oameni si alte subiecte. Pe seara am fost la dentist, iar cand m-am intors am hranit gasca, sotul le-a citit povestea si ura, ura, de la 19.30 suntem liberi, copiii dorm bustean Photobucket .


Ceea ce vreau sa spun e ca treaba cu "gospodina desavarsita" e ceva relativ. Fiecare dintre noi suntem gospodine desavarsite in felul nostru. Nu e neaparat sa fie luna in casa, sau sa avem cine stie ce mancare sofisticata prin frigider- important e ca tot ce facem sa facem cu voie buna, cu bucurie, cu dragoste, astfel incat cei din familie sa fie fericiti.


Irina



Ce e
ste "Miercurea fara cuvinte"?

Miercurea , pe internet, bloggerii care participa la "Wordless Wednesday" ( "miercurea fara cuvinte"), posteaza pe blogul lor o fotografie (de preferinta pro
prie, si nu luata de pe net) care nu are nevoie de explicatii. De aici si titlul "wordless"- adica "fara cuvinte". Se considera ca fotografia vorbeste de la sine, astfel incat nu mai e nevoie de o descriere. Desigur, daca cineva doreste sa adauge cateva cuvinte nu e nici o problema.


Mi s-a parut o idee interesanta, pe care am preluat-o. Asa ca va astept aici pe "Dulce casa" in fiecare miercuri, pentru a pune linkul catre postarea voastra in casuta
lui "Mr. Linky", astfel incat cei care doresc sa va poata vizita.

Daca vreti, puteti adauga grafica de mai sus in postarea voastra ( o salvati in computer si apoi o incarcati pe blogger).

Va astept cu drag in fiecare miercuri Photobucket.





Daca doriti sa participati (oricine are un blog poate participa), lasati numele vostru (in rubrica "your name"), si un link catre postarea voastra ( in rubrica "your url" ) mai jos , in casuta lui Mr. Linky flowers .

Irina





marți, 16 decembrie 2008

...

De la Sfantul Nicolae incoace am tot fost ocupata, si nici nu stiu cand a trecut timpul - au mai ramas asa putine zile pana la Craciun?



Intai sa va povestesc cum am petrecut de Sf. Nicolae- in ajun am facut bradul, impreuna cu copiii si cu bunicii fetelor (parintii mei) care au fost la noi in vizita pentru o saptamana. Am pus ghetutele sub brad si l-am asteptat pe Sfantul sa le umple :), si trebuie sa spun ca a fost generos si anul acesta .

Ilinca a desenat o scrisoare pentru mos Nicolae in care a cerut ce altceva decat un calut (e impresia mea sau chestia asta cu calutii e boala nationala?) , iar Teodora n-a avut preferinte deocamdata (slava Domnului!).

Dimineata am desfacut cadourile, si dupa ce am fost la biserica ne-am dus sa petrecem la Anca, impreuna cu Gabriela si cu Ioana. Am mancat o gramada de bunatati - fiecare a adus cate ceva. Am avut hummus, salata de icre, paste cu legume si cu tofu afumat, somon la gratar, chiftelute de naut (falafel), salata de varza cu morcov, paine proaspata de casa, baclava cu nuca (iam-iam, Gabriela e specialista), si "ochelari" cu caramel.

Copiii s-au jucat, asa ca am mancat si noi linistiti, si am stat la povesti. Din pacate ziua a fost muult prea scurta, abia astept sa ne reintalnim.

La intoarcere am vazut si luminile din centru- foooarte dragut- cu ocazia asta mi-am dat seama ca n-am mai mers prin zona centrala, seara, de foarte multa vreme.

Acum urmeaza sa termin curatenia pentru Craciun, si sa ma gandesc la meniu, ca sa mergem zilele astea la cumparaturi (mi-e groaza- va dati seama ce e in hipermarketuri?). Vreau sa pregatesc din timp mancarea, si ce se poate sa bag la congelator (de exemplu compozitia pentru sarmale), ca sa am mai putin de lucru in Ajun si sa mergem linistiti la Biserica. Si poate cu colinda pe la cine ne primeste :). Vom vedea.

(in fotografie e coronita noastra de advent, facuta de mine. In mijloc are un ornament cu scena Nasterii Domnului, pe care l-am primit anul trecut cadou de la sotul meu drag)


Sa aveti spor la treaba, stiu ca toata lumea e ocupata zilele astea, mai ales doamnele :).

Irina



duminică, 14 decembrie 2008

"Hristos se naste" - carte tridimensionala

Anca a anuntat aparitia acestei carti zilele trecute, si azi am avut bucuria sa o gasesc la pangarul de la "Radu Voda". Nu este scumpa (13 ron), iar grafica este excelenta.



Cartea contine cateva poezioare foarte frumoase , precum si cateva sugestii legate de folosirea ei.




Ilinca a desprins singura piesele, iar asamblarea am facut-o impreuna, fiindca necesita un pic de indemanare, si nu reusea singura. Dar cred ca un copilas de 6-7 ani s-ar descurca fara ajutor.



Dupa ce am terminat am citit cateva din poeziile de la inceput, si a ramas ca maine sa ne jucam mai mult cu ea (vom cauta in Sf. Scriptura replicile fiecarui "personaj").


Ilincai i-a placut foarte mult si cealalta carte despre Nasterea Domnului, aparuta tot la "Predania", pe care o avem de anul trecut.



Irina


vineri, 12 decembrie 2008

Din scrisorile lui Valeriu Gafencu

Citisem mai de mult cateva din scrisorile lui Valeriu Gafencu, si mi-au lasat o impresie foarte adanca. Nu stiam foarte multe despre el, nici despre miscarea legionara, din care a facut parte.



Anca a avut cateva postari foarte interesante, referitoare la asta:

Despre chestiunea legionară (1) - A fost justificata Miscarea din punctul de vedere al invataturii lui Hristos?
Despre chestiunea legionară (2) - S-a dezbracat Gafencu de “camasa verde” pentru “camasa lui Hristos”?
Despre chestiunea legionara (3)


Cu gandul la ce a scris Anca, am vazut ieri ca la editura Agaton a aparut un volum cu scrisorile lui Gafencu.

Iata si cateva fragmente din scrisorile lui, preluate de aici :


"Penitenciarul Aiud, 22 noiembrie 1943

(...)
Viaţa e un dar de la Dumnezeu, şi noi trebuie să ştim a o trăi în chipul cel mai vrednic. Să ne curăţăm de păcate, care ne urmăresc la tot pasul, să fim cu iubire faţă de semenii noştri, să ajutăm, să răspundem la rău prin bine şi la ură prin dragoste, să ne mărturisim păcatele şi să luăm temeinic hotărârea de a nu le mai săvârşi.

Iată, a venit şi postul Crăciunului. Pregătiţi-vă sufleteşte pentru această mare sărbătoare creştină, prin post şi rugăciune şi nu uitaţi milostenia pentru cei săraci şi lipsiţi, căci milostenia acoperă o mulţime de păcate. Aşa că, faceţi această faptă măreaţă, ca la Sfintele Sărbători să daţi la câte un sărac, lipsit de ajutor, ba o pâine, ba o prăjitură, ba un bănuţ, că mult vă va răsplăti Dumnezeu şi în viaţa aceasta şi în viaţa viitoare.

Mie îmi pare tare bine că voi înţelegeţi această lume. Mi-aduc aminte că, încă în sat, îi mai ajutaţi din când în când şi pe ţiganii şi pe nevoiaşii de pe la noi! Ştiţi voi ce înseamnă lucrul acesta!? Fericirea este sensul întregii noastre vieţi. Şi eu vă mărturisesc azi, după ani de suferinţă, meditaţie şi frământări, cu viaţă aspră, că Viaţa nu are nici un sens fără Hristos! Că toate alergările noastre, fără Iisus sunt deşertăciune şi goană după vânt! De aceea, să căutăm ca prin modul nostru de trăire să-l câştigăm pe Mântuitorul în inimile noastre. Numaidecât să vă spovediţi şi împărtăşiţi. Să faceţi o spovedanie cât mai serioasă şi mai adâncă. Să luaţi hotărârea de a vă lepăda de păcate, să duceţi lupta cu răul inimii voastre, înclinate a-i judeca şi condamna pe alţii pentru faptele lor, când noi înşine săvârşim aceleaşi păcate. Vă rog foarte mult, grijiţi-vă de suflet.


Pe Emil, creşteţi-l în iubire de Dumnezeu. Învăţaţi-l să se roage, să cânte cântece creştine, să se poarte cu dragoste şi nevinovăţie. El e un copil curat şi nevinovat la suflet. Şi eu mă stăruiesc să devin prunc la suflet, ca şi el. Voi, ca părinţi, aveţi o mare răspundere. Anume, aceea de a-i da o educaţie creştină, a-l creşte în cea mai mare curăţenie, a-1 îngriji şi a-i face Viaţa cu adevărat fericită, printr-o trăire curată a Domnului nostru Iisus Hristos. Iubiţi-vă voi şi iubiţi pe toata lumea. Purtaţi-vă cu toţi aşa cum vă purtaţi cu proprii voştri fraţi şi surori. Şi Dumnezeu, care vede toate, vă va răsplăti însutit.





Penitenciarul Aiud, 5 octombrie 1944
Trăiţi viaţa simplă şi nu uitaţi: esenţialul în viaţă este curăţenia sufletească şi trupească.


Penitenciarul Aiud, 10 aprilie 1945
Simplificaţi-vă viaţa cât mai mult
. Întotdeaua învaţă-te să te mulţumeşti cu puţin, învaţă-te a te jertfi pe tine însuţi pentru binele aproapelui… rugăciunea este expresia cea mai curată a iubirii de Dumnezeu şi de aproapele.

Când vei ajunge să te rogi cu adevărat, ai realizat pacea, fericirea…(...) Dar, să fim liniştiţi şi împăcaţi cu viaţa aşa cum ne-a dăruit-o Dumnezeu, căci este spre fericirea noastră.

Trăiţi în curăţenie de inimă, sinceri faţă de Dumnezeu, aproapele şi voi înşivă. Toate au un sens; noi nu avem decât datoria de a alege între Bine şi Rău…Viaţă şi Moarte…Să ne găsim cărarea vieţii care ne duce spre înviere şi să stăruim cu smerenie şi răbdare.


Penitenciarul Aiud, 25 mai 1945
Vă rog din suflet citiţi Biblia. În fiecare seară, înainte de a vă culca, în jurul mamei, strângeţi-vă voi, copile scumpe ale inimii mele, şi, cu seninătate, reculegeţi-vă câteva momente şi citiţi câte un capitol din Evanghelie, un capitol din Epistole şi câte un psalm.

Cu multă evlavie apoi, faceţi-vă rugăciunea de seară. E mult mai bine primită de Dumnezeu rugăciunea în comun, pentru că sufletele toate se întâlnesc în acelaşi duh şi se înalţă spre cer cu multă cucernicie şi tărie .

Cântaţi “Tatăl nostru”. Apoi culcaţi-vă liniştite, după ce, mai întâi, v-aţi închinat perniţele.
Ar fi bine să aveţi candelă în dormitor. Cu candela aprinsă, în tăcere, fiecare să-şi examineze faptele, vorbele şi gândurile de peste zi. Imediat ce-aţi constatat o greşeală, să v-o mărturisiţi cu sinceritate, cerându-vă iertare. Apoi…somn uşor. Iubiţi-vă mult! Mult! Spuneţi-vă singure una alteia greşelile, cu dragoste. Ajutaţi-vă mereu. Iubitele mele, ar fi cel mai mare şi mai frumos lucru pe care l-aţi realiza: o familie creştină. Orice inimă necăjită să-şi găsească mângâierea între voi.
"





Irina

miercuri, 10 decembrie 2008




Ce e
ste "Miercurea fara cuvinte"?

Miercurea , pe internet, bloggerii care participa la "Wordless Wednesday" ( "miercurea fara cuvinte"), posteaza pe blogul lor o fotografie (de preferinta pro
prie, si nu luata de pe net) care nu are nevoie de explicatii. De aici si titlul "wordless"- adica "fara cuvinte". Se considera ca fotografia vorbeste de la sine, astfel incat nu mai e nevoie de o descriere. Desigur, daca cineva doreste sa adauge cateva cuvinte nu e nici o problema.


Mi s-a parut o idee interesanta, pe care am preluat-o. Asa ca va astept aici pe "Dulce casa" in fiecare miercuri, pentru a pune linkul catre postarea voastra in casuta
lui "Mr. Linky", astfel incat cei care doresc sa va poata vizita.

Daca vreti, puteti adauga grafica de mai sus in postarea voastra ( o salvati in computer si apoi o incarcati pe blogger).

Va astept cu drag in fiecare miercuri Photobucket.


(Radacini)


Daca doriti sa participati (oricine are un blog poate participa), lasati numele vostru (in rubrica "your name"), si un link catre postarea voastra ( in rubrica "your url" ) mai jos , in casuta lui Mr. Linky flowers .

Irina




luni, 8 decembrie 2008

Cine primeste darul :)

Sper ca nu s-a suparat nimeni pentru intarzaiere, abia azi am reusit sa fac biletele cu numele celor care au participat la "dar de blog", si Ilinca a tras unul din ele. Castigatoarea cartii este Marilena.Cred ca Anna se va bucura sa auda povestea Sfantului Nicolae :).

Irina

vineri, 5 decembrie 2008

Un dar de Sf. Nicolae

(postarile noi sunt sub aceasta)

Mi-am propus de mai mult timp sa daruiesc ceva celor care imi citesc blogul, si ajunul sarbatorii Sfantului Nicolae mi se pare o ocazie potrivita. E modul meu de a multumi pentru toti prietenii minunati pe care mi i-am facut prin intermediul blogului. Ma bucur ca v-ati facut timp sa va opriti pe "Dulce casa", si va multumesc pentru comentarii si aprecieri.




Daca doriti sa primiti "Povestea Sfantului Nicolae" lasati un comentariu pana pe 6 decembrie, ora 24. Nu este nevoie sa aveti un blog, lasati doar adresa de mail pentru a va putea contacta. Pe 7 decembrie voi trage la sorti unul dintre mesajele voastre, si voi anunta pe cel care va primi darul.
Va multumesc pentru participare!

Irina

joi, 4 decembrie 2008

Organizarea familiei cu mai multi copii (3)

prima parte
a doua parte

Regimul de viata din familie influenteaza foarte mult si situtia la invatatura a copilului. Succesul la invatatura este pregatit din familie, de aceea parintii trebuie sa solutioneze corect niste probleme aparent marunte, dar care au urmari importante: cat, cand si unde trebuie sa invete copiii, cum e mai bine sa invete ei, in ce masura pot interveni parintii ca sa-i ajute pe copii si in ce mod fratii se pot ajuta intre ei.


Locul unde invata copilul - este extrem de important ca acesta sa fie adecvat pentru invatatura, si stabil.
Daca familia nu are posibilitatea de a amenaja o camera speciala, este suficienta o masa, un scaun si o etajera de carti. Este bine ca acestea sa se gaseasca in camera copiilor. In cazul familiilor mari, unde sunt 3-4 sau mai multi copii de varste diferite este preferabil sa fie doua mese, de dimensiuni potrivite, una pentru cei mari si una pentru cei mici, astfel incat copiii sa aiba o pozitie corecta.
Pentru sanatatea copiilor, si pentru randamentul lor la invatatura lumina - artificiala sau naturala- trebuie sa fie suficienta, aerul- curat, si temperatura potrivita.


Linistea- cand un copil invata ceilalti trebuie sa pastreze linistea, de aceea cu totii, mici si mari, trebuie sa isi faca educatie in acest sens.

Continuitatea- cu exceptia unor pause de relaxare, copilul nu trebuie intrerupt de la invatat sub nici un motiv. Intreruperile( sa mearga dupa o paine, sa il ajute pe fratele mai mic cu ceva, etc.) il obliga pe copil , de fiecare data, la reluari si la reacomodare cu materialul de invatat, toate acestea obosind copilul si scazand randamentul.

Durata invatarii:
-aceasta depinde de nevoile fiecarui copil, dar tinandu-se cont de limitele maxime stabilite de igiena, psihologie si pedagogie, dupa cum urmeaza:
  • la cl. I-IV durata medie de pregatire a lectiilor acasa trebuie sa fie de o ora- o ora si jumatate
  • la cl. V-VIII de doua ore- doua ore si jumatate
  • la cl. IX -XII creste cu aproximativ o ora in plus

Este foarte importanta existenta unui program stabil de pregatire a lectiilor, in functie de schimbul in care invata elevii. Pentru schimbul de dimineata intervalul potrivit este 16-20/21. Pentru schimbul de dupa-amiaza lectiile se pregatesc a doua zi intre 8-12.

Inceperea pregatirii lectiilor nu trebuie grabita, dar nici amanata prea mult. Dupa venirea de la scoala copilul trebuie sa se odihneasca cel putin o ora si jumatate. Nu se vor face lectii seara tarziu, scurtand timpul de somn.

Nu va fi permis abuzul de pauze si intreruperi. O pauza de 10 minute la o ora este suficienta.

Pentru a preveni golurile in invatare se va da mare atentie tehnicii pregatirii lectiilor. Cel mai indicat este sa se invete intai lectia din notite si din manual, si apoi sa se rezolve temele. Astfel temele se executa in mod constient si se fixeaza cunostintele.
Se va incepe cu rezolvarea temelor de dificultate medie, se va continua cu cele dificile, iar la final- cele usoare.

Cel mai indicat este sa se invete si sa se rezolve temele din ziua respectiva, nu se va amana pregatirea lor.

(dupa "Ritmuri zilnice - organizarea regimului de viata in familia cu mai multi copii" de Mihai Ghivriga, 1967, E.D.P.)
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...