Se afișează postările cu eticheta postul Sfintilor Apostoli. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta postul Sfintilor Apostoli. Afișați toate postările

marți, iunie 16, 2020

La inceput de post...







Ieri a inceput postul Sf. Apostoli Petru si Pavel si, odata cu el, vacanta de varaaaaa :)).Eu mai am pana la concediu, dar faptul ca am terminat cu activiatea scolara  obligatorie, a mea si a copiilor, este foarte placut :).
Ma bucur ca a inceput postul, Biserica ne ofera din nou o perioada in care sa punem deoparte timp pentru Dumnezeu si sa ne punem pe noi deoparte pentru Dumnezeu.Sa ne departam de duhul lumii si de zgomotul ei. Daca ne-am lenevit in postul Pastelui, care e mai aspru, putem prinde aripi acum, fiindca avem in fata o perioada de post destul de scurta, cu  multe dezlegari la peste si in plin sezon de fructe si legume.
Ce imi doresc sa fac in acest post, cu voia lui Dumnezeu :

♥ pentru suflet 
  • sa  ma spovedesc 
  • agheasma si anafura in fiecare dimineata
  • sa fiu mai ferma si constanta cu timpul de rugaciune
  • sa citesc cate putin din Noul Testament si din Psaltire
  • pomenire pentru adormiti sambata 
pentru trup 
  • mancare de post
  • ordine in dulapul de haine
  • ordine la carti, caiete, manuale
  • sa stabilesc un program de vacanta, ca sa nu pierdem timpul aiurea      


Ca o motivatie pentru acest post, am gasit un gand foarte frumosin predica parintelui Ciprian Negreanu la Duminca Tuturor Sfintilor (2013):

,,....de multe ori suntem aşa de siguri de ceea ce vrem şi suntem hotărâţi, încât de obicei ce vrem nu este duhovnicesc, ci doar o realizare cât mai bună aici pe pământ, materială, profesională, familială. De multe ori, aceste opriri sau întâmplări care ne stau în cale sau situaţii în care Dumnezeu pare că nu ascultă să ne treacă mai departe, acestea îţi deschid pentru prima oară ochii asupra unor realităţi ale lumii pe care până atunci nu le-ai băgat în seamă. Începi să descoperi că ai suflet, că este ceva în tine care suferă, pe care nu l-ai crescut până atunci, care nu are aripi, pe care nu l-ai învăţat să zboare niciodată, că tu puteai să ajungi aşa până la sfârşit, fără să-ţi dai seama că tu ai venit în lume pentru altceva decât ca să fii primul, să fii în frunte, să realizezi, să faci, să dregi. E alt motiv pentru care ai venit în lumea asta şi pe Altcineva trebuie să descoperi, pe Altcineva, cu amar, să-L cunoşti şi să te întâlneşti cu El. Şi de multe ori oamenii numai la aceste dureri mari încep să cunoască pe Altcineva, pe Dumnezeu.

Şi noi credem că în suferinţă Îi place lui Dumnezeu să se întâlnească cu noi. Nu! Este nevoit! Că nu ştim să drămuim și să ne bucurăm și să mulţumim pentru bucuria pe care ne-a dat-o Dumnezeu şi astfel să ne întâlnim cu Dumnezeu şi să-L chemăm în viaţa noastră şi, de multe ori Îl uităm complet atunci când avem linişte, pace, lucrurile ne merg din plin; avem o relaţie mai mult decât superficială cu El în momentul acela. Şi abia în dureri şi în necazuri, când toţi ne părăsesc, când toţi se uită destul de dubios la noi, abia atunci începem să vedem că sunt nişte ochi mult mai buni şi mai dragi care se uită spre noi și pe care noi i-am trecut cu vederea până atunci, ochii lui Dumnezeu.,,

Va doresc post cu folos!si sper ca  aveti planuri frumoase pentru aceasta perioada binecuvantata :)

Cu drag, Irina