Se afișează postările cu eticheta permacultura. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta permacultura. Afișați toate postările

luni, februarie 24, 2014

Straturile inaltate inguste

Februarie se scurge cu repeziciune si gradinarii mai vechi sau mai noi incep sa faca planuri pentru primavara- inclusiv eu :). Anul trecut n-am facut mare lucru in curte, intai ca a fost prea tarziu cand am terminat casa, apoi nici fonduri suficiente n-au mai fost. 
Anul acesta vrem sa incepem gradina, si cu restul vom mai vedea. Deocamdata am stabilit partea de curte pe care o vom dedica acestui scop. Suprafata nu e mare, sunt in jur de 120 mp, suficienta pentru un incepator, zic eu.
Desi visez de mult la straturi inaltate si alei dragute cu pietris sau rumegus, va trebui sa ma multumesc deocamdata cu o gradina obisnuita, fiindca pe lista de investitii sunt alte prioritati.Oricum, undeva intr-un viitor sper eu nu foarte indepartat,  mi-ar place
 sa folosesc straturi inaltate inguste.
Un articol foarte bun despre gradinaritul pe suprafete mici, asa cum am si eu, am citit aici. Din el am aflat despre straturile inguste, si redau cateva fragmente:
" Răzoarele înguste sunt cele mai raţionale şi productive din toate formele de straturi. Lăţimea lor nu este mai mare de jumătate de metru. Iar cărările dintre ele – aproape de un metru. Pe fiecare răzor se cultivă numai două rânduri de plante, dispuse de-a lungul marginilor, în formă de şah, conform unei scheme îndesite (detalii – mai târziu). 
 Într-o atare geometrie este ascuns un potenţial enorm de productivitate. Demult s-a constatat: plantele de pe margini se dezvoltă aproape de două ori mai bine, decât cele din mijlocul culturii – ele dispun de mai mult soare şi spaţiu pentru creştere. Prin aceasta se explică inconvenientul amplasării reuşite a plantelor într-un răzor lat cu o cultură mixtă. Iar aici toate plantele sunt de margine. Cărarea lată de aceea şi este necesară, pentru a le facilita accesul la lumină şi suprafaţă. Metoda răzoarelor a fost elaborată detaliat de către Jacob R. Mittleider.
...........
 Răzoarele înguste elimină definitiv problema amplasării plantelor. Este suficient de a respecta distanţa pe rândul de cultură. Plantele ”şed” în două rânduri, fiecare din ele ”priveşte” în trecerea largă dintre răzoare şi aspiră cu bucurie la libertate, folosindu-se de ocazia de a trăi din plin. Anume în aşa mod semăna plantele sale Ovsinski, ”pentru a le asigura cu cantitatea necesară de lumină şi, într-un mod oarecare, să le facă să dorească să formeze bobul măşcat în speranţa, că acesta va cădea imediat în spaţiul liber”. Lăţimea răzoarelor este de 40-50 cm, iar a trecerilor dintre ele de 1 m. Dacă suprafaţa terenului este foarte mică, atunci trecerile pot fi reduse la 80 cm, numai cu condiţia că lotul este iluminat pe toată suprafaţa şi permanent. 
La prima vedere se pare, că solul în treceri şede fără folos. Anume că trecerile şi funcţionează, şi încă în ce mod! 
În primul rând, o grădină ,alcătuită din răzoare înguste, dă nu mai puţine legume, ci tot atâtea sau chiar mai multe de pe metru pătrat, decât o grădină obişnuită. 
În al doilea rând, acest lucru are loc, în detrimentul faptului că pe un ar sunt numai 33 metri pătraţi de răzor. 
În al treilea – reiese, că răzoarele vor primi mai multă apă şi îngrijire, la un efort mai mic.
 Şi în al patrulea – acest efort este mai ”comod şi plăcut”, iar grădina mai frumoasă şi bucură privirea. Iar dacă trecerile sunt acoperite de mulci, atunci şi rădăcinile şi partea aeriană ocupă spaţiul în totalitate. Şanţurile mele îmi plac deja mult mai mult decât boxele late: plantele arată mai bine şi probleme cu ele apar mult mai puţine.
..............................

Am gasit pe net un exemplu concret de  astfel de gradina. Ea apartine lui Igor Liadov. Acesta locuieste si lucreaza in oras, avand timp pentru gradina doar la sfarsit de saptamana. 
Straturile  inaltate construite de el au o lungime de  1,4 m - 2 m si o latime de 20-40 cm. Intre straturi e o distanta de 80-100 cm, iar inaltimea lor este de 15-25 de cm. Straturile sunt orientate de la nord catre sud. Nu foloseste deloc substante chimice, totul este organic. Mai multe informatii puteti afla de aici (in limba rusa)- de acolo provin si imaginile de mai jos:
 
 1 010 (600x450, 80Kb)
 
DSC00120 (600x450, 109Kb)

DSC00001 (600x450, 82Kb)

DSC00087 (600x450, 125Kb)
DSC00017 (600x450, 105Kb)
DSC00027 (600x450, 93Kb)

DSC000066 (600x450, 124Kb)
DSC000141 (600x450, 118Kb)
 
DSC00006 (600x450, 134Kb)
 
 DSC00024А (450x600, 118Kb)
 
Mi-a placut mult ca este asa de ordonata, si recolta pare impresionanta, avand in vedere spatiul si timpul dedicat gradinaritului.Voua cum vi se pare aceasta gradinuta?
 
Irina

marți, ianuarie 08, 2013

Un alt exemplu de gradina permaculturala

 Am tot vorbit in ultima vreme despre permacultura aici pe blog, si nu numai. Multi nu prea au inteles despre ce este vorba, asa ca m-am gandit sa mai postez filmulete cu exemple practice de gradini permaculturale.
 Filmuletul de mai jos prezinta un experiment de succes realizat de Universitatea din Massachusetts (partea de nord-est a SUA), un stat in care clima este umed-continentala, cu veri calde, si ierni friguroase, dar fara temperaturi extreme.
Intre 2010-2011 Universitatea a transformat, cu ajutorul studentilor, o parte din terenul cu gazon intr-o gradina bogata,usor de intretinut, cu ajutorul careia au suplimentat hrana din catina campusului.





Pentru alte postari la subiect vizitati Jurnalul meu de gradina.

Irina

joi, decembrie 27, 2012

Permacultura de S. Holzer in lb. romana

 Permacultura de S. Holzer  este una din cartile de baza pentru cei care doresc sa se informeze mai bine asupra acestui concept.
Sepp Holzer(nascut in 24 iulie 1942, Austria) este unul din curajosii care a decis sa uite cunostintele invatate in scoala de agricultura si sa-si lucreze ferma sa, situata la 1500 m altitudine in muntii Austriei, ghidandu-se dupa instictul sau de fin observator al naturii.Ideile sale revolutionare referitoare la agricultura si cresterea animalelor l-au pus de multe ori in conflict cu birocratia (fiindca nu respecta reglementarile privitoare la agricultura care exista in Austria) si i-au adus porecla de fermierul rebel. Dupa o munca de 40 de ani a reusit sa creeze o ferma de 45 de ha autosustenabila 
(care produce suficient pentru a nu avea nevoie de subventiile statului, sau de imprunuturi la banci), in care nu foloseste deloc metodele traditionale (arat, prasit, taierea si stropirea cu chimicale a pomilor, cresterea animalelor in grajduri, samd.). Ferma sa este considerata a fi
Cartea sa, extrem de interesanta si de captivanta, a fost tradusa in lb. romana si pusa gratuit la dispozitia tuturor de un grup de entuziasti, carora le multumesc si pe aceasta cale.
 O puteti descarca de pe unul din linkurile de mai jos

Deasemenea, va recomand sa vizionati filmele despre ferma lui S. Holzer (subtitrate in lb. romana) :

Permacultura montana cu terase si paturi inaltate - aici

Acvacultura- sinergia dintre apa si pamant - aici 

Rebelul agrar (the agro-rebel) - aici (fara subtitrare)

Irina