Copiii si obiceiurile bune

,,Cu ce te vei indreptati la urma urmei? ”Oare nu i-am dat copilului, iti va grai Dumnezeu, sa vietuiasca impreuna cu tine de la inceput? Te-am pus peste el ca invatator, povatuitor, purtator de grija si capetenie: nu am dat oare in mainile tale toata stapanirea asupra lui? Si atunci, cum te vei dezvinovati daca te-ai uitat cu nepasare la nebuniile lui? Ce vei spune? Ca este neinfranat si destrabalat? 

Dar trebuia sa vezi toate astea de la inceput, sa-l infranezi...

cand era tanar si puteai sa-i pui frau, trebuia sa-l inveti cu ravna, sa-l indreptezi spre cele cuvenite, sa imblanzesti pornirile lui sufletesti atunci cand putea sa fie inraurit; trebuia sa smulgi buruienile atunci cand varsta era mai frageda si puteau fi smulse cu usurinta: atunci, patimile nu ar fi prins putere fiind trecute cu vederea si nu ar fi devenit de neindreptat.”  

(Sfantul Ioan Gura de Aur)

Imi plac invataturile Sf. Ioan Gura de Aur - desi a trait intr-o cu totul alta epoca si intr-un alt veac, cuvintele sale sunt la fel de valabile de parca ar fi scrise astazi. Dumnezeu a pus educarea si formarea copilului in mana parintilor, si vom culege roadele efortului depus in aceasta directie nu doar in aceasta viata, ci si in vesnicie.

Unul din aspectele de baza ale educatiei este formarea de deprinderi, de obiceiuri bune. Incepand de la obiceiuri legate de igiena personala, pana la deprinderi mai complexe, cum ar fi harnicia sau punctualitatea, trebuie sa le dezvoltam si sa le cultivam treptat nu doar in copii, ci si in noi.

Cu totii stim cat de greu este sa renuntam la obiceiurile proaste, unele chiar daunatoare vietii si sanatatii noastre, ca sa nu mai spun sufletului, de aceea e bine sa urmarim in mod intentionat dezvoltarea de deprinderi bune in copiii nostri, inca de mici.

Multe dintre obiceiurile noastre sunt pur si simplu o chestiune de caracter si pot fi cultivate in viata de zi cu zi prin puterea exemplului si prin practica. Pentru a implementa o deprindere avem nevoie de cel putin sase saptamani.E bine sa alegem un singur obicei pe care vrem sa-l formam (de exemplu stransul patului dimineata) si sa lucram asupra lui, in timp ce suntem atenti si asupra mentinerii celor deja formate.

Pentru a forma o deprindere trebuie sa parcurgem trei etape :

1. etapa invatarii - cand ii demonstram si/ sau ii explicam copilului in ce anume consta obiceiul respectiv, cum se pune in practica exact. De exemplu, vrem sa-i formam copilului deprinderea de a-si face patul dimineata. Ii vom explica ca in fiecare dimineata, imediat ce se trezeste, trebuie sa isi faca patul. Apoi ii vom arata concret cum se face : se strange asternutul, se scutura afara/se aeriseste, se pune in lada/dulap, se intinde cuvertura pe pat.
2. etapa consolidarii - in care copilul pune in practica ce a fost invatat, exersand obiceiul sub supravegherea parintilor. In aceasta etapa se coreteaza greselile care se ivesc. Urmand exemplul de mai sus - vom pune copilul sa faca patul dupa cum l-am invatat,sub supravegherea noastra, si vom corecta eventualele greseli.Daca e vorba de un obicei care nu implica activitate fizica (de ex., a fi ascultator) putem face un mic joc de rol.
3. etapa perfectionarii- in care copilul va pune in practica ce a invatat, in diferite conditii, fara a fi supravegheat in mod direct

Am incercat sa le formam copiilor nostri obiceiuri de igiena (sa se spele pe dinti dimineata si seara-de preferat dupa fiecare masa; sa se spele pe maini inainte de masa, dupa ce pun mana pe animale, dupa ce folosesc toaleta, sau cand vin de afara, etc.) si  de viata sanatoasa (sa manance sanatos, sa manance regulat, sa nu ciuguleasca intre mese). In ceea ce priveste caracterul as putea aminti : ascultarea, ordinea, respectul fata de ceilalti, politetea, modestia, punctualitatea, harnicia, bunatatea, autocontrolul. Ca parinti, trebuie sa invatam sa avem rabdare si sa fim perseverenti, deoarece lucrurile bune cresc in timp, nu exista scurtaturi spre succes :).

Pe masura ce copiii cresc putem sa discutam mai profund cu ei despre obiceiurile bune- de exemplu, importanta curateniei. Dumnezeu este un Dumnezeu al ordinii si al frumusetii- si tot ce e in jur ne vorbeste despre acest lucru. De aceea si noi trebuie sa avem grija de lucrurile care ne apartin, sa ne aranjam camerele astfel incat totul sa fie curat si ordonat. Ca sa ducem la indeplinire aceste sarcini trebuie sa invatam sa cerem ajutor de Sus, prin rugaciune- caci avem nevoie de ajutorul lui Dumnezeu ca sa facem ceea ce este bine.Mergand mai departe, putem duce discutia la curatenia sufletului- ce este pacatul, cum ne murdareste el haina sufletului si cum o putem tine curata prin marturisire la parintele duhovnic.

Deprizandu-i pe copiii nostri cu obiceiurile bune, punem o fundatie pentru aceste discutii viitoare, in care ii putem invata in mod direct si practic despre Dumnezeu, si despre viata duhovniceasca.

Voi ce obiceiuri bune intenionati sa cultivati in copiii vostri?

Duminica - ziua Domnului...

Little girl holding apples in her hands, 1895, Bouguereau, William

Am băgat de seamă că în ziua de azi copiii, mai ales cei ce studiază, sunt vătămaţi de cei de acasă. Deşi sunt copii buni, se netrebnicesc. Nu gândesc corect; au o nesimţire jignitoare. Ii netrebnicesc si ii strică părinţii lor. Deoarece parintii au trecut prin ani grei, vor ca fiii lor să nu duca lipsa de nimic. Nu cultiva mărimea de suflet la copiii lor, ca sa se bucure atunci când sunt în lipsă.

Fireste, o fac cu gand bun. Ca sa fie lipsiţi copiii de ceva făra ca ei sa inteleaga, acesta este un lucru barbar. Dar ca sa-i ajute sa dobandeasca conştiinţă monahală si ei insisi sa se bucure când le lipseşte ceva, acesta este un lucru foarte bun. Astăzi, cu bunătatea lor fara discernamant îi prostesc. Ii obişnuiesc să le vină toate de-a gata, chiar si apa, ca să învete şi să nu piarda timpul, si astfel ii fac netrebnici şi pe băieţi şi pe fete. Dupa aceea copiii le vor vrea pe toate în palmă, chiar si cand nu vor mai învăţa. 

sursa: google

Iar răul începe de la mame. „Tu, copilul meu, sa înveţi. Eu o să-ti aduc si ciorapii si o sa-ti spal si picioarele. Ia dulceaţa! Ia cafeaua!” Si copiii nu inteleg cât de obosită este mama facand aceasta, pentru ca ei nu se ostenesc. După aceea incep: farfurii de o singura folosinţă, haine de o singura folosinta, mananca numai pizza, pe care nu ştiu nici macar sa o inveleasca in hartie… In felul acesta ei devin niste oameni complet netrebnici. După aceea le este greu sa mai traiasca. Dacă li se desface şiretul spun: „Mama, leaga-mi siretul!”. Şi dacă nu vine mama sa il lege, merg asa impiedicându-se în el. 

 Astfel de copii ce pricopseala sa faca? Nu sunt buni nici de casatorie, nici de calugărie. De aceea le spun mamelor: „Nu lasati copiii sa înveţe toată ziua. Citesc, citesc, pana ametesc. Sa faca un sfert, o jumătate de ora pauza, ca sa faca si vreo trebuşoară în casă, să se dezmeticeasca putin”.

Această obişnuinţă rea a tinerilor de astăzi se transmite şi în monahism. Şi uitaţi-vă că acum în mănăstire sunt şapte secretari – toţi culţi şi tineri – şi bătrânul cu ei. Mai demult era un singur secretar şi acesta nu avea nici măcar două clase de liceu şi făcea toată treaba. Acum însă sunt şapte şi se îneacă în lucru, neputându-şi face nici cele duhovniceşti ale lor. Ba încă îi mai ajută şi cel bătrân.

(cuviosul Paisie Aghioritul  )

27 de abilitati de care copiii au nevoie, si pe care nu le invata la scoala

Mi-a placut acest articol  si m-am gandit sa-l traduc , fiindca mi s-a parut de un real folos. Mi-am dat seama ca multe din lucrurile de pe lista nu le stiu nici eu, si vreau sa le invat- si o voi face impreuna cu copiii :).

”Cum ii invatam pe copii aceste lucruri: aceste subiecte nu trebuie invatate prin predici sau lecturi. Ele pot fi invatate doar prin exemplul personal, prin conversatie, aratand copilului cum se face si permitandu-i sa faca singur(la inceput supravegheat). Dupa ce ii povestiti despre abilitatea pe care doriti sa-l invatati, aratati-i copilului cum sa faca, apoi lasati-l sa exerseze, la inceput supravegheat, apoi acordati-i incredere lasandu-l sa faca singur lucrul cu pricina si sa invete din propriile greseli. Verificati din cand in cand si discutati despre ce a invatat.

Domeniul financiar

• Economii.Cheltuieste mai putin decat castigi. Iata o maxima simpla,  totusi atat de putini tineri adulti o inteleg, sau stiu cum s-o puna in practica. Invata-i pe copii de mici  sa economiseasca din banii pe care ii primesc , sau ii castiga. Invata-i cum sa-si stabileasca un obiectiv, apoi cum sa cumpere lucrul pentru care au economisit.
• Bugetul casei. Multi dintre noi se tem de aceasta sarcina, si sufera din cauza ei, din cauza ca n-o inteleg si le lipsesc cunostintele pentru a intocmi cu usurinta un buget. Invata-i pe copii  lucruri simple despre buget, si ce presupune el, si nu vor avea probleme ca adulti. Poti astepta pana la adolescenta ca sa-i inveti aceste lucruri- si e un lucru bun, fiindca le va arata la ce e buna matematica de baza.
• Plata facturilor. Da-le sa plateasca facturi , si s-o faca la timp - online sau direct. Invata-i sa nu intarzaie niciodata cu plata.
• Investitii  Ce sunt investitiile si de ce sunt necesare? cum s-o faci si care sunt felurile diferite de a o face? Cum sa cauti o investitie?Cum evolueaza ea in timp? Aceasta e o conversatie buna pe care s-o ai cu adolescentii.
• Cumpatarea E un lucru cu care trebuie invatati de mici. Cum sa mearga la cumparaturi si sa faca o afacere buna, sa compare calitatea si pretul produselor, sa ia lucruri care dureaza si sa nu risipeasca, sa gateasca in casa in loc sa manance prea des in oras, sa-si controleze impulsul de a cumpara. Cand iesim in oras si  facem cumparaturi dupa cum avem chef , inclusiv inainte de Craciun, ii invatam pe copii exact opusul cumpatarii.
• Credit. Aceasta e o problema majora pentru multi adulti. Invata-i pe copii sa fie responsabili in folosirea creditului, si sa-l evite daca nu e neaparat necesar. Invata-i cum sa evite a intra in datorii.
• Pensionare.E mai bine sa lucrezi din greu si sa te pensionezi, ori e mai bine sa-ti iei mici perioade de ”pensionare” de-a lungul vietii?Asta e o intrebare personala, dar copii vostri trebuie sa cunoasca optiunile si argumentele pro si contra pentru fiecare. De ce e important sa investesti in pensie cand esti tanar, si ce diferenta poate face dobanda primita de-a lungul anilor. Cum sa faci asta automat.
• Milostenie(caritate).De ce caritatea e importanta, si cum s-o transformi in obicei. Aceasta nu e doar o chestiune financiara, ci si una sociala . Invata-i cum sa-si foloseasca timpul pentru voluntariat din cand in cand.

Gandirea

• Gandirea critica.Una din cele mai importante abilitati care nu este invatata in scoala. Astazi suntem invatati sa fim roboti, sa ascultam profesorii si sa nu punem intrebari, sa acceptam ceea ce ni se spune si sa nu gandim, sa fim angajati buni si sa nu comentam. Daca esti angajator, s-ar putea sa-ti doresti ca angajatii tai sa fie asa. Daca esti politician s-ar putea sa-ti doresti ca cetatenii pe care-i conduci sa fie asa. Dar vrei ca asa sa fie copiii tai? Niste cetateni/angajati/studenti naivi, ignoranti, care nu pun la indoiala nimic? Daca e asa, continua ca pana acum. Daca nu, introdu doar obiceiul de a pune intrebarea ”de ce”? Si gandirea critica va gasi raspunsul. Si invata-i cum sa puna la indoiala autoritatea- aici nu exista un raspuns corect. Conversatia e o modalitate buna de a dezvolta aceasta abilitate
• Lectura. Sigur, am fost invatati sa citim. Dar in general scoala transforma asta intr-un lucru plictisitor. Arata-le copiilor ce lumi imaginative minunate sunt acolo. Si arata-le cum sa caute ceva pe internet, si cum sa evalueze ceea ce citesc din  punct de vedere al credibilitatii, logicii si al faptelor.

Succes

• Gandirea pozitiva. In timp ce gandirea critica e o deprindere importanta, e la fel de important sa avem o viziune pozitiva asupra vietii. Sigur, in viata apar probleme, dar lucrurile se pot schimba inspre bine. Gaseste solutii in loc sa te plangi. Si cel mai important- invata sa crezi in tine, si sa blochezi gandirea negativa despre tine (atentie- nu evaluarea realista a sinelui, ci gandirea distructiva- nota mea).
• Motivatia.Invata ca nu disciplina e cheia ca sa atingi un scop, ci motivatia. Cum te motivezi, diferite strategii- si cat de minunat e sa-ti atingi scopul. Incepe cu ceva mic, cu scopuri care pot fi usor atinse, si lasa-i sa-si dezvolte aceasta abilitate.
• Amanarea. Este o problema cu care se confrunta si adultii, si copii. Acum, cred ca exista momente in care sa te prostesti, sa fii lenes si sa te distrezi. Dar cand apare ceva ce intradevar trebuie facut, cum ne determinam sa facem?Invata care sunt motivele din spatele amanarii, si cum sa le abordezi. Invata cum sa invingi amanarea.
• Pasiunea. Unul din cele mai importante cai spre reusita este sa gasesti ceea ce te pasioneaza, si sa faci acel lucru ca sa-ti castigi existenta. Copiii vostri nu vor sti raspunsul la varste mici, dar trebuie sa le arati cum sa-si descopere pasiunile si cum sa le urmeze- si de ce e asta important.

Social

• Anti-competitie.  Ca si copii am fost invatati sa fim competitivi. In lumea adultilor asa ne comportam. Si rezultatele sunt impinsul de la spate, subminarea, resentimente si altele ca acestea. In loc de asta invatati-va copiii ca e loc pentru toti ca sa reuseasca, si cum esti mai castigat daca ii ajuti si  pe altii sa reuseasca, si cum ei te vor ajuta in schimb. Invata-i ca a-ti face prieteni si aliati e mai bine decat a-ti face dusmani- si cum sa faca asta. Invata-i cum sa coopereze, si sa lucreze in echipa.
• Compasiunea. Nu se invata deloc la scoala. De fapt, in loc sa invete copiii cum sa empatizeze cu altii si sa incerce sa le usureze suferinta, in scoli copii sunt adesea invatati cum sa creasca suferinta altora. Invata-i sa se puna in locul altora, sa-i inteleaga si sa ii ajute in suferinta lor.
• Dragostea.  Sora geamana a compasiunii, dragostea difera prin faptul ca in loc sa vrei doar sa usurezi suferinta celuilalt, vrei ca el sa fie fericit. Ambele sunt calitati cruciale.
• Ascultarea.Sunt copiii vostri invatati in scoala cum sa asculte ce spun ceilalti?Sau cum sa vorbeasca cu ceilalti. Probabil de aceea multi adulti nu au aceasta abilitate foarte importanta.Invata-i cum sa asculte cu adevarat pe cineva, sa inteleaga ce spune celalalt, sa empatizeze.
• Conversatia.Merge mana in mana cu ascultarea, dar arta conversatiei e ceva ce nu se invata in scoli. De fapt, copiii sunt invatati ca de cele mai multe ori conversatia e un lucru rau. Dar in general ceea ce au nevoie copiii e o conversatie, nu o predica. Aceasta e o abilitate sociala extrem de importanta care se invata acasa. Invata sa conversezi cu copilul tau, in loc sa-i vorbesti.

Practic

• Auto.De ce e nevoie de masina (nu, nu ca sa fii smecher :))  ), cum sa cumperi o masina practica, cum sa ai grija de ea. Cum functioneaza motorul, ce se poate strica si cum poate fi reparat. Si fetele si baietii trebuie sa stie  aceste lucruri.
• Gospodaria.Cum sa repari lucrurile prin casa, si cum sa le intretii. Instalatii, electricitate, incalzire si racire, zugraveala, acoperis, gradinarit - toate aceste lucruri. Uneltele si abilitatile necesare ca sa faci lucrari obisnuite de intretinere si reparare a casei. Si cum sa stii cand trebuie sa chemi un profesionist.
• Curatenia. Prea multi adulti cresc fara sa stie sa  spele rufe, sa curete cum trebuie  o casa, sa pastreze casa curata si fara lucruri de prisos, sa aiba o rutina saptamanala si lunara de curatenie. Invata copilul sa faca aceste lucruri, in loc sa-i spui ce are de facut.
• Organizarea. Cum sa organizezi hartiile, cum sa pui lucrurile la locul lor, cum sa ai o lista cu lucruri de facut, cum sa stabilesti o rutina, cum sa te concentrezi pe indatoririle importante.

Fericirea

• Fii prezent. Din anume motive aceasta e o deprindere extrem de importanta pe care nimeni nu ne invata cand suntem copii.Cu cat suntem mai tineri, cu atat mai naturala e aceasta abilitate.Pe masura ce crestem incepem sa ne gandim la viitor, sau la trecut, si prezentul pare sa ne scape. Capacitatea de a trai in prezent ne va ajuta intotdeauna.
• Bucura-te de viata. Copiii nu au probleme cu asta, dar cateva sfaturi despre importanta sa si cum sa faci acest lucru vor fi de ajutor. Fii un bun exemplu, si copiii te vor urma.
• Gaseste un scop.Indiferent daca e un scop religios inalt, sau scopul de a-ti face familia fericita, ori scopul de a-ti gasi chemarea, a avea un scop in viata e foarte important. Invata-i pe copii importanta acestui lucru si arata-le cum faci tu acest lucru.
• Dezvolta relatii apropiate, profunde cu ceilalti. Cel mai bun mod de a invata acest lucru e sa dezvolti o relatie intima si apropiata cu copilul, si demonstreaza practic cu relatia dintre tine si sotul tau, sau cu alta persoana importanta din familie. Invata-i cum sa dezvolte acest tip de relatii, vorbeste-le despre importanta lor, si invata-i cum se depasesc momentele dificile.Sunt momente grele in orice relatie, dar cu abilitatile potrivite de comunicare, empatie si compromis ele pot fi depasite.

Vrei sa mai adaugi ceva la aceasta lista?Spune la comentarii ce anume. ”

Va doresc o saptamana cu spor in toate!

Irina

Argument ortodox pentru scolarizarea la domiciliu (homeschooling)

”Concret vorbind, la învăţătura propriu-zisă mai trebuie adăugat doar acest lucru:
instruirea să fie orânduită astfel încât să se vadă limpede ce contează mai întâi şi ce vine
după aceea. Deosebirea aceasta e lesne de făcut printr-o împărţire pe măsură a materiilor
de studiu şi a timpului acordat lor. Studierea credinţei să fie socotită lucrul de căpetenie.
Cele mai bune perioade să fie rezervate faptelor de evlavie, iar când se întâmplă vreo
nepotrivire, acestea să primeze asupra învăţăturii, încuviinţare să dobândească nu numai
reuşita la învăţătură, ci şi credinţa şi buna purtare, în general, mintea şcolarilor trebuie
formată în aşa fel încât să nu piardă încredinţarea că cea mai de seamă lucrare a noastră
este a plăcea lui Dumnezeu şi că învăţătura vine în urmă, ca ceva secundar, bun numai
pentru viaţa aceasta. Iată de ce nu ar trebui ţinută la o atât de mare evlavie, încât să
înghită toată luarea aminte şi să capteze întregul interes.

Nimic nu e mai veninos sau nimicitor pentru duhul vieţii creştine decât o astfel de
învăţătură şi grija exagerată pentru ea. Căci ea îl aruncă pe om direct în nepăsare şi apoi îl
poate ţine pentru totdeauna acolo, iar uneori mai adaugă şi o viaţă stricată, dacă sunt înjur
prilejuri prielnice pentru ea.
Al doilea lucru care ar trebui luat în seamă este duhul în care se predă învăţătura sau al
atitudinii faţă de materiile de studiu. Este nevoie să se aşeze în chip de lege neclintită ca
orice fel de studiu s-ar preda unui creştin, acesta să fie pătruns de învăţăturile creştineşti
şi, mai precis, de cele ortodoxe. Orice ramură a învăţăturii poate fi abordată astfel şi va fi
o adevărată ştiinţă abia când va împlini şi această normă. Principiile creştine sunt
adevărate mai presus de orice îndoială. Aşadar, fără a ne mai îndoi în nici un fel, să facem
din ele etalonul adevărului. E o greşeală deosebit de primejdioasă aceea care se face la
noi, că materiile de studiu se predau fară nici o atenţie faţă de credinţă cea adevărată; ci
se îngăduie libera cugetare şi chiar ideea că învăţătura şi credinţa sunt două domenii
diferite.

Dimpotrivă, noi nu avem decât un singur duh. Acesta primeşte învăţătura şi cuprinde
cunoştinţele ei tot aşa cum primeşte şi credinţa şi este pătruns de ea. Cum să fie atunci cu
putinţă ca aceste două domenii să nu se întâlnească aici. fie in chip armonios, fie de-a
valma? In acelaşi timp, sfera adevărului e una. Prin urmare, la ce bun să mai bagi în cap
ceea ce nu ţine de ea?
Dacă educaţia s-ar împlini în acest mod, astfel încât credinţa şi viaţa dusă în duhul
credinţei să poată stăpâni atenţia şcolarilor, atât în felul de a învăţa, cât şi în duhul în care
învaţă, atunci numai încape îndoială că deprinderile însuşite din copilărie nu numai că se
vor păstra, ci chiar vor spori, se vor întări şi vor ajunge la o desăvârşire pe măsură. Şi ce
urmări bune va avea lucrul acesta!”

Sf. Teofan Zăvorâtul - Calea spre mântuire

„Ronțăiți” între mese?

M-am deprins să fiu îndestulat cu ceea ce am.
Ştiu să fiu şi smerit, ştiu să am şi de prisos; în orice şi în toate m-am învăţat să fiu şi sătul şi flămând, şi în belşug şi în lipsă.
    Toate le pot întru Hristos, Cel care mă întăreşte. 

 

Filipeni 4 : 11-13

Luați „gustărele” între mese, sau căutați mereu ceva de ronțăit?Iată un obicei cât se poate de daunător pentru trup  și  suflet.  Eu sufăr de „boala ” asta, dar niciodata n-am luat-o în serios, până nu am citit cartea „ Despre educație” de Sf. Vladimir, mitr. Kievului (excelentă carte, nu doar pentru educația copiilor, ci și a noastră ).

Iată ce spune el :

 „ Pentru mâncat trebuie să fie o vreme bine stabilită. Nu le îngădui copiilor să mănânce în afara meselor, fiindcă prin asta se dezvoltă în ei prea mult senzualitatea și patima îmbuibării. Dacă copiii primesc, afară de prânz și  cină un mic dejun frugal și încă  o gustare este cu totul de ajuns.

Dă-ți toată silința să îi ferești de delicatese.Totodată nu le îngădui să fie prea mofturoși la mâncare.Ei trebuie să mănânce orice mâncare sănătoasă și simplă.Belșugul de mâncare cu carne este vătămător pentru copil - cu cât mai mic este copilul, cu atât mai puțină carne trebuie să i se dea.

Mâncărurile prea condimentate, picante, și băuturile tari, cum ar fi cafeaua neagră, ceaiul tare și cu atât mai mult vinul sunt cu totul nepotrivite pentru copii.

Părinții trebuie să aibă grijă să nu vorbească prea mult în fața copiilor de mâncăruri și băuturi rafinate, fiindcă altminteri copiii vor ajunge foarte ușor la ideea că mâncarea și băutura sunt principalul, dezvoltând în ei patima desfătării pântecelui.

Învață-i pe copii ca uneori să-și refuze plăcerea mâncării și să se scoale de la masă înaimte de a se sătura, mai ales când sunt servite mâncărurile lor preferate.

În fine, deprinde-i să iubească măsura și să nutrească dezgust din temeiuri religioase față de lipsa de măsură și îmbuibare. Arată-le mereu că măsura și înfrânarea sunt virtute plăcută lui Dumnezeu, iar lipsa de măsură și neînfrânarea sunt un viciu urât de El și unul din cele șapte păcate de căpetenie, ce nasc mulțime de alte păcate și vicii.”

Acest pasaj sintetizează atât de bine atitudinea pe care și noi, ca adulți, trebuie s-o avem față de mâncare, că nu știu ce ar mai putea fi de adăugat. Astăzi suntem „atacați” mai mult sau mai puțin subtil prin această patimă a gustului, ajungând să ne distrugem singuri sănătatea trupească și sufletească, nu doar a noastră, dar și pe a copiilor noștri.

De câte ori nu ronțăim câte ceva între mese?sau nu mâncăm la ore potrivite?sau căutăm să ne satisfacem papilele gustative cu tot felul de mâncăruri și băuturi rafinate și sofisticate?sau mâncăm (chiar și de post ) până pocnim?Iată că aceste lucruri aparent nevinovate sunt păcate mari de care vom da răspuns înaintea lui Dumnezeu- pentru noi și pentru copiii noștri. 

Acest post al Sfinților Apostoli e cel mai bun moment să ne conștientizăm obiceiurile alimentare greșite și păcătoase, să le mărturisim și să facem ordine în ele, cu ajutorul lui Dumnezeu.

Irina

12 "porunci" pentru parinti

Pe cand ne pregateam de zor pentru gradinita, Ilinca a facut amigdalita, si acum e sub tratament cu antibiotice. Din fericire se simte mai bine. Peste doua saptamani trebuie sa mergem si la analize, ca sa ii facem o verificare generala, asa ca mersul la gradinita s-a amanat deocamdata.




Intre timp am reluat lectura unei carti foarte bune, "Familia, copilul si gradinita" de Magdalena Dumitrana (am vorbit despre ea si aici).

In capitolul "Dezvoltarea personalitatii" am gasit 12 "porunci" pentru parinti, urmarea lor fiind esentiala pentru dezvoltarea psihica armonioasa a copilului.

O sa le sintetizez mai jos, dar daca aveti copiii prescolari va sfatuiesc sa cumparati cartea si sa o cititi, este excelenta, contine multe sugestii practice.


1. Nu iti deprecia copilul
- nu folositi fraze de genul "vezi ce-ai facut?cum ai facut asa o prostie?mai ai ceva minte in cap?" , deoarece ele stirbesc cate putin respectul copilului si increderea in sine insusi


2. Nu folosi amenintari
-"daca mai faci o data, o s-o patesti rau !", "daca iti mai lovesti fratiorul, am sa-ti trag o bataie de-o sa ma pomenesti"- astfel de amenintari induc copilului sentimente de tulburare si neliniste, si il invata sa se teama de parinte si sa-l urasca
-asta nu inseamna ca nu trebuie sa existe interdictii, ci mereu trebuie sa-i reamintim copilului limitele, iar daca le incalca sa il sanctionam

3. Nu iti mitui copilul
- "daca o sa fii cuminte o sa-ti cumpar...", "daca iei nota buna o sa iti dau..."- atunci cand parintii promit si dau mereu o rasplata pentru un comportament bun, conduita dorita poate fi obtinuta, dar copilul invata de mic ca "orice om are un pret" , si nu va mai avea respect pentru oameni si pentru drepturile lor
-deasemenea, el va actiona doar pe baza motivatiilor exterioare, nefiind in stare mai tarziu sa-si dezvolte motivatia interioara

4.Nu obliga un copil mic sa promita
- copilul nu are reprezentarea viitorului, asa ca o promisiune nu are semnificatie pentru el, deci il vom invinovati degeaba atunci cand "nu se tine de cuvant"
- abia dupa varsta de 4-5 ani copilul va fi in stare sa tina o promisiune, dar pentru o scurta perioada de timp

5. Nu fi excesiv in supravegherea copilului
- copilul trebuie supravegheat, dar cu moderatie.Parintele nu trebuie sa faca nimic din ceea ce copilul poate face singur
- supraprotectia parintelui va face din copil un neajutorat


6. Nu face exces de cuvinte cand ii vorbesti copilului
-sa vorbim copilului concret si la obiect, fara a-i tine predici


7. Invata copilul sa fie ascultator de buna-voie
-atunci cand ceri copilului ceva anunta-l dinainte ce trebuie sa faca, pentru a avea timp sa se desprinda din activitatea pe care o desfasoara
-astfel el nu se va simti ignorat ca persoana


8.Nu rasfata copilul
-impune copilului niste limite rezonabile si ai grija ca ele sa fie respectate


9.Fii constant in cerinte
- nu interzice azi ceva ce vei accepta maine, copilul va deveni confuz si nu va sti sa-si conformeze comportamentul conform cerintelor adultului


10.Regulile trebuie sa fie adecvate varstei copilului
-regula trebuie sa fie scurta, formulata in cuvinte putine, si foarte concrete, iar continutul ei sa fie adaptat vrstei copilului, si nivelului sau de dezvoltare si intelegere


11.Nu folosi discursuri moralizatoare
-discursurile de genul "eu iti dau, iti fac iti dreg, si tu esti nerecunoscator, neascultator,etc." trebuie eliminate din conversatiile noastre cu copilul
- separa fapta de copil- nu copilul este rau, ci fapta lui


12.Nu da copilului ordine pe care nu le iei in serios
-limiteaza-te la observatii sau comenzi cu adevarat importante, a caror incalcare esti gata sa o sanctionezi, altfel copilul va invata ca nu e neaparat nevoie sa asculte

Aceste indrumari se regasesc sub o alta forma si aici.

Irina

Despre gradinite

Azi am fost sa ma interesez de inscrierea Ilincai la gradinita, fiindca ne-am gandit ca e suficient de mare de-acum pentru a petrece cateva ore in colectivitate.

Am inceput cautarile de saptamana trecuta. La prima gradinita unde m-am dus mi s-a spus ca primesc doar copiii arondati, si am fost trimisa la gradinita de care apartinem. Aici mi-au spus ca nu fac inscrieri, fiindca au deja cate 45 de copii in grupa - spre dezamagirea Ilincai, care a asistat la conversatie.

Asa ca azi am pornit voiniceste spre a treia gradinita de pe lista. Am lasat-o la urma fiindca e la distanta cam mare de noi- am de mers 20 de minute pe jos. In rest mi s-a parut destul de bine- inauntru e curat, renovat, in grupa sunt putini copii, si nu au televizor. Am primit fisa de inscriere si asigurarea ca sunt locuri, asa ca in principiu Ilinca va merge aici la toamna.

Personal nu sunt un fan al sistemului de invatamant institutionalizat, mai ales al celui din tara noastra dar, fiindca la un moment dat va merge la scoala, ma gandesc ca ii vor prinde bine cateva ore petrecute la gradinita . Pe langa asta si ea e doritoare sa mearga, ca sa le poata spune prietenilor ei la ce grupa e .

Oricum raman la ideea ca, cel putin in cei "7 ani de acasa", copilul trebuie sa stea cat mai mult in familie, nu in institutii, si asta din mai multe motive.

In primul rand in acesti ani se dezvolta relatii afective puternice intre copii si parinti. E o perioada in care copiii au nevoie in primul rand de dragostea si atentia parintilor, iar pentru parinti e o perioada plina de bucurii- acum e momentul primului zambet, al primilor pasi, al primului cuvant, a intrebarilor nesfarsite si a curiozitatilor de tot felul. Si ce poate fi mai placut decat sa redescoperi lumea impreuna cu cel mic? (desi poate fi obositor uneori, recunosc ). Nu e nimic mai important decat dezvoltarea legaturilor afective intre membri familiei, si asta nu se poate face decat petrecand cat mai mult timp impreuna si creand amintiri pentru o viata.

Apoi acestia sunt anii in care se pun bazele bunei cresteri, si in care copilul invata ce e bine si ce e rau. Sufletul celui mic e extrem de pretios- il putem da pe mana unei educatoare, care poate are alte principii si valori, diferite de cele ale familiei noastre? In plus el va fi inconjurat ore bune de copii de la care poate invata lucruri care sunt rele in viziunea noastra, iar noi nu suntem prezenti acolo pentru a-l invata si a-l corecta. Daca vrem sa formam copiilor nostri un caracter virtuos va fi destul de dificil s-o facem daca nu ne ocupam personal de cresterea lor, in special in primii ani ai vietii.

In al treilea rand metodele si mijloacele educative din gradinite s-ar putea sa nu corespunda cu ceea ce ne-am dori pentru copil. De exemplu impartirea aceasta pe grupe de varsta, obisnuita in sistemul nostru de invatamant este nenaturala. In aceasta privinta apreciez foarte mult sistemul Montessori, in care grupele de copii sunt eterogene, cuprinzand micuti intre 3 si 6 ani. Din pacate in Romania metodele alternative sunt destul de slabut reprezentate, si de obicei sunt accesibile celor cu venituri mari.

Una peste alta cred ca un maxim de 4 ore la gradinita, dupa varsta de 4 ani, sunt mai mult decat suficiente. Ce parere aveti?


Irina

Daca nu am dragoste...

Daca locuiesc intr-o casa stralucind de curatenie,

toate fiind la locul lor,

dar nu am dragoste,

copiii mei vor invata doar despre curatenie,

nu si despre o inima curata.

Daca am timp pentru lustruit podeaua si mobila,

si pentru decoratiuni interioare deosebite,

dar nu am dragoste

sunt doar o femeie gospodina,

si nu inima caminului meu.

Dragostea lasa stersul prafului in cautarea unui raset de copil,

Dragostea zambeste la vederea urmelor de degetele de pe un geam abia curatat,

Dragostea sterge intai lacrimile, inainte sa stearga laptele varsat pe jos,

Dragostea ridica intai copilul, nu jucariile.

Dragostea este prezenta la greu,

Dragostea dojeneste, mustra o fapta rea, si este afectuoasa.

Dragostea se taraie cu bebelusul, merge cu copilasul care abia incepe sa umble,

alearga cu copilul, apoi sta deoparte, lasand tanarul sa devina adult.

Dragostea este cheia care deschide inima copilului catre Dumnezeu.

Inainte de a deveni mama

Ma mandream cu casa mea perfecta.

Acum Il laud pe Dumnezeu

vazand desavarsirea Sa in copiii mei.

Ca mama trebuie sa-mi invat copiii multe lucruri,

dar cel mai mare dintre ele este dragostea.

- Autor necunoscut-

Copiii si treburile casnice

Vorbeam aici despre necesitatea de a deprinde copiii inca de mici cu treburile casnice , si am dat o lista cu lucrurile pe care le putem da de facut unui copilas, incepand cu 9 luni si pana la 2 ani. Pe masura ce copiii cresc le putem incredinta mai multe responsabilitati:

2- 3 ani

• le solicitam folosirea unor formule de politete de baza ("te rog", "multumesc", "imi dai voie sa...", formule de salut, etc.)
• copilul poate fi inclus in toate activitatile zilnice (curatenie, cumparaturi,etc.)
• i se dau sarcini mai complicate (" ia prosopul asta si pune-l in cosul de rufe")
• ajuta la spalatul rufelor (la sortarea lor, le pune in masina de spalat, le scoate din masina,etc.)
• pune masa
• duce vasele murdare in chiuveta si ajuta la stransul mesei
• pune cartile si revistele pe raft
• ia decizii simple( vrei sa mananci un mar, sau vrei o para?)
• curata mancarea scapata pe jos

3-4 ani

• invata sa-si stranga patul
• trebuie sa-si pastreze camera curata
• se stabilizeaza rutina de dimineata- se spala, se imbraca, face patul
• se imbraca si se dezbraca cu un pic de ajutor
• se spala pe dinti, pe fata, pe maini; se piaptana
• isi pune lucrurile in dulap, sau pe raftul sau
• ajuta la ingrijirea bebelusilor-aduce servetele umede, scutece sau hainute, etc.

4-5 ani

• isi pune lucrurile murdare in cos
• sorteaza rufele murdare sub supraveghere
• invata sa impatureasca lucrurile si sa le puna la loc
• intinde rufe mici pe o sfoara la inaltimea lui
• ajuta la prepararea mancarii-invata sa masoare, sa amestece
• intinde unt pe paine
• prepara cereale reci(toarna lapte peste cereale)
• aseaza masa
• duce gunoiul afara
• ajuta la spalatul vaselor
• sterge praful
• ascute creioane
• se joaca fara a fi supravegheat de adulti

lrina

Deprinderea copiilor cu munca

Inca de mici copii trebuie obisnuiti cu munca, pentru a nu incuraja si dezvolta in ei lenevia.

In cartea sa "Despre Educatie" Sfantul Vladimir spune ca atunci cand vrem sa educam in ei un spirit muncitor, trebuie sa tinem cont de urmatoarele lucruri:

"In primul rand copiii nu trebuie impovarati cu munca pana a nu le ramane timp pentru invatatura si odihna. In al doilea rand nu trebuie sa li se dea sarcini care intrec puterile lor, dat fiind ca asta ar impiedica buna lor dezvoltare fizica si le-ar vatama sanatatea.De altfel, asemenea impovarare peste masura le-ar taia orice chef de munca si ar da nastere in ei dezgustului fata de aceasta."

Copiilor trebuie sa li se dea sarcini pe masura varstei si puterilor lor. Incredintandu-le diverse responsabilitati in casa, inca de mici, vom vedea mai tarziu efectele pozitive:

• copiii vor deveni responsabili, ceea ce va face viata familiei mult mai placuta
• parintii vor fi mai odihniti si mai plini de energie, deoarece sunt ajutati de copii in indeplinirea muncilor gospodaresti
• deoarece astfel gospodaria este condusa mai usor si cu mai putin stres, parintii ar putea lua in considerare optiunea de a-si largi familia

Deprinderea celor mici cu munca si cu responsabilitatile poate incepe de la varsta 9-10 luni. Exista sarcini pe care si un copilas le poate indeplini, aceasta ajutandu-l sa se simta de ajutor, util si responsabil. Iata o lista orientativa cu lucruri de facut pentru copilasi de 9 -24 de luni , pe care o puteti adapta conform specificului familiei, si particularitatilor copilului.

9 luni- 2 ani

• pune rufele murdare in cosul de rufe
• "ajuta" la cumparaturi in magazin (le pune pe cele mai usoare in cos, sau la casa) sau acasa ( o ajuta pe mama sa le puna la locul lor)
• participa la curatenie( sterge praful cu o carpa, stropeste geamul sau vitrina cu solutie de curatat)
• uda florile cu stropitoarea
• incepe sa ajute la facutul patului
• ajuta la strangerea jucariilor si a altor obiecte
• duce gunoiul la galeata
• indeplineste cereri simple("te rog adu-mi ...", "pune acolo", etc.)

Pentru a usura munca parintilor si a copiilor, se poate face un "tabel de responsabilitati", unde se noteaza numele copilului, sarcinile pe care le are de indeplinit, si unde se marcheaza daca le-a indeplinit sau nu.

Puteti realiza un astfel de tabel personalizat accesand linkul : http://www.dltk-cards.com/chart

O sa revin cu lista de responsabilitati pentru copilasii cu varsta intre 2 si 3 ani.

Irina

Increderea in parinti

"Ceea ce este bruma pentru flori este si incalcarea vointei parintilor de catre copii; ei nu va vor putea privi in ochi, si nici nu vor dori bunatatea voastra, ci vor dori doar sa fuga din fata voastra si sa fie singuri(...) Bun lucru este acela de a-i predispune pe copii spre cainta astfel incat, fara teama, cu incredere si lacrimi,sa vina la voi si sa va spuna : "Am facut ceva rau". "

Sfantul Teofan

Ce fel de stil educativ aveti?

google.com

Am gasit astazi un text interesant, care m-a pus pe ganduri. Este vorba de o lista in care sunt prezentate cateva caracteristici ale copilului din familia centrata pe copil, si cele ale copilului din familia centrata pe Dumnezeu.

Multi dintre noi incercam sa ne crestem copiii astfel incat ei sa ajunga adulti echilibrati, cu un caracter frumos, care sa asculte  de Dumnezeu,  dar uneori suntem prea centrati pe copil in felul nostru de a educa , fiindu-ne frica sa  fim exigenti si consecventi atunci cand nevoia o cere.

Parintii imbunatatiti au incercat sa ne avertizeze asupra acestor lucruri. Episcopul Irineu de Ekaterinburg spunea :

"Justificand faptele rele ale copiilor si tinerilor, ca si esecul propriu in educatia lor, parintii iresponsabili pot obiecta : "nu se pot cere si spera virtuti inca de la varsta copilariei!" De ce nu?Oare la varsta copilariei si adolescentei Domnul nostru Iisus Hristos nu ne serveste drept exemplu pe care sa-l urmam cu totii?(...) Oare nu sunt destule relatari in vietile sfintilor care arata ca unii dintre ei au fost impodobiti inca din pruncie cu virtuti ca : bunavointa, cinste, ascultare, curatie?"

De aceea va spun: vai de acei parinti care nu se ingrijesc sa sadeasca in inimile copiilor lor deprinderi bune si simtiri alese de la varsta cea mai frageda! Ei vor da socoteala pentru aceasta in fata Domnului. Nu exista nici o scuza pentru parintii care n-au fost in stare sa-si educe copiii. Chiar si cel mai mic poate si trebuie sa fie educat."

Desigur, si psihologia are rolul ei.In educatie trebuie sa tinem cont de specificul copilului , adica de particularitatile de varsta si de dezvoltare.Nu putem cere unui copilas de un an-doi sa se comporte ca unul de zece. Deasemenea, trebuie sa tinem cont si de stilul nostru de viata, de organizarea familiei, etc..Dar este bine ca modul nostru de a educa sa fie calauzit de principii sanatoase, care sa il ajute pe copil sa se dezvolte armonios si echilibrat.Deasemenea, sa nu uitam de dragoste, de blandete si de rabdare.Roadele educatiei nu se arata pe loc.Ca un copacel, copilasul se dezvolta in ani, sub atenta ingrijire plina de dragoste a parintilor, si roadele se vor vedea in luni, sau poate ani.

Apoi, sa nu avem asteptari false.Noi nu suntm sfinti, si nici copiii nostri nu sunt, cu siguranta.Educatia e o impreuna lucrare cu Dumnezeu a parintilor, si asupra lor, si asupra copilului. Desigur, prin vietile sfintilor citim despre tot felul de copii extraordinari si cand ne uitam la ai nostri s-ar putea sa ne ia depresia :)), dar sa nu uitam ca acele vieti au fost scrise dupa moartea sfintilor, de catre alte persoane decat parintii lor, dei viziunea asupra copilariei acestora este idealizata si probabil nu foarte fidela realitatii :))

Oricum,  lista de mai jos ne ofera cateva repere  de meditatie si evaluare.
 

 "Cateva din caracteristicile copilului din familia centrata pe copil:

• Intrerupe adultii cand vorbesc.
• Foloseste manipularea si impotrivirea pentru a obtine ceea ce doreste.
• Dicteaza programul familiei ( timpul de masa, de culcare, etc.)
• Are prioritate fata de nevoile sotului/sotiei.
• Are un vot egal sau mai mare in toate deciziile.
• Solicita timp si atentie excesiva de la parinti, in detrimentul altor indatoriri  ale acestora.
• Scapa de consecintele comportamentului sau pacatos/incorect si iresponsabil.
• Vorbeste cu parintii ca si cum acestia ar fi egalii lui.
• Este principala influenta in casa.
• Este mai degraba distrat si rasfatat, decat disciplinat atunci cand este bosumflat.

Prin contrast, copilul din familia centrata pe Dumnezeu:

• Este fericit sa-i ajute pe altii.
• Ii asculta bucuros pe parinti de prima data.
• Nu-si intrerupe parintii cand vorbesc intre ei.
• Intelege ca nu intotdeauna trebuie sa i se faca pe plac
• Are programul organizat in functie de programul parintilor.
• Se exprima cu privire la deciziile familiei, dar nu are in mod necesar un vot egal cu al parintilor.
• Intelege ca Dumnezeu le-a dat parintilor si alte responsabilitati pe langa cea de a-i implini nevoile.
• Suporta consecintele care vin din comportamentul lui pacatos si iresponsabil.
• Nu vorbeste cu parintii ca si cum ar fi egalii lui, ci ii respecta.
• Ii pune pe altii mai presus de sine.
• Indeplineste diverse responsabilitati in casa.
• Respinge influentele negative.
• Nu-si dezbina parintii in ceea priveste disciplina.
• Nu este mai apropiat de un parinte decat de celalalt."

(text tradus si adaptat din cartea “ The Heart of Anger” de Lou Priolo)



Irina

Sa asculti de taticul si de mamica!

...sfaturi catre parinti si copii de la parintele Proclu - filmuletul se gaseste pe youtube

N-am avut astazi timp sa comentez un pic filmuletul de mai sus, dar o sa va impartasesc acum cateva idei.Daca l-ati vizionat, ati vazut cata importanta da parintele faptului ca un copil trebuie sa asculte de mama si de tata. El se bazeaza pe Sfanta Scriptura, unde scrie : "Copii, ascultati de parinti vostri in Domnul, ca aceasta este cu dreptate."Cinsteste pe tatal si pe mama ta" care este porunca cea dintai cu fagaduinta, ca sa-ti fie tie bine si sa traiesti ani multi pe pamant" (Efeseni 6: 1-3.Deasemenea si parintii trebuie sa-si faca datoria, si sa-si creasca copiii in frica de Dumnezeu, indemn bazat tot pe Scriptura " si voi, parintilor,nu intaratati la manie pe copiii vostri, ci cresteti-i intru invatatura si certarea Domnului " (Efeseni 6:4).

De ce este asa de important ca un copil sa asculte intotdeauna de parinti? unii ar zice ca asta e tiranie, ca distruge personalitatea copilului. E adevarat? sa ne gandim intai ce asteapta Dumnezeu de la noi- ascultare. Daca noi ascultam de Dumnezeu, asta ne implineste si ne desavarseste personalitatea, nu ne-o distruge.In plus, cand ascultam de Dumnezeu suntem feriti de multe necazuri- de ruinarea sanatatii si a vietii prin diverse vicii, de durere si nefericire provenite din relatii gresite, si asa mai departe.

Dumnezeu ne-a creat, de aceea stie ce e mai bine pentru noi. Aceasta autoritate a fost trecuta parintilor - copilul care invata sa asculte de parinti, invata sa asculte de Dumnezeu.De la nastere pana la varsta de 4-5 ani copilul trebuie sa-si insuseasca o lectie foarte importanta, si anume ca el a fost creat de Dumnezeu, si Ii datoreaza ascultare in toate lucrurile.Iar cea dintai porunca este sa-i asculti si sa-i cinstesti pe parinti.De aceea noi, ca parinti crestini, nu trebuie sa neglijam aceste lucruri, fiindca punem in pericol binele copiilor nostri.Desigur, nu e usor sa ne invatam copiii sa asculte, de multe ori ne confruntam cu frustrarea, oboseala, dorinta de a renunta, dar trebuie sa cerem mereu intelepciune si putere de la Dumnezeu pentru a merge mai departe.

Irina

Principii de educatie crestina ( 8 )

Aceste sfaturi sunt scrise de Elizabeth Krueger, o mamica ce isi creste si isi scolarizeaza acasa cei 10 copii.Eu le-am gasit ca fiind foarte interesante si utile,de aceea o sa incerc sa le redau aici pe parcursul mai multor postari(am tradus si am adaptat cele scrise de ea), si sper sa fie si altora de folos asa cum mi-au fost, si imi sunt si mie.Se gasesc , in lb. engleza , pe
"Raising godly tomatoes"
(capitolul care urmeaza a fost tradus de o prietena foarte draguta- multumesc, Ioana! )


Fundamentele educarii crestine a copiilor

„Fericit este omul pe care il vei certa, Doamne, si din legea ta il vei invata pe el” (Psalmi, 93:12)


Tentatia majoritatii parintilor este de a cauta retete simple si sigure de educare a copiilor – gen “cum sa fac daca…”, “ce sa spun când…” . Pentru a ajunge acolo, insa, este nevoie sa cantarim mai intai problemele care trebuie rezolvate, acelea de care, in calitate de parinti, ne lovim des, iarasi si iarasi. Eu cred ca reusita sau esecul in cresterea copiilor depinde de raspunsul la urmatoarele întrebari: care iti sunt prioritatile , ce cunosti despre autoritatea parinteasca, cat de determinat esti sa iti separi copiii de influentele lumesti si in fine, cat de dispus esti sa renunti la teoriile pur stiintifice de crestere a copiilor si sa aplici principiile biblice si teoria crestina in schimb.


“Copii, ascultati de parintii vostri in toate, caci aceasta este bine-placut Domnului.” (Coloseni, 3:20)


1. Prioritatile unui parinte


Am citit de curand despre o femeie care – dupa ce ani la rand nu a ramas insarcinata – s-a hotarat sa infieze cativa copii mici. Tanjise sa fie mama si isi dorea cu ardoare sa aiba pruncii ei. A pornit asadar in lumea parintilor cu dorinte si vise despre ce isi imagina ca avea sa o astepte. Ani buni mai tarziu, marturisea unei persone apropiate ca nu i-a placut deloc viata ei ca parinte. Ba chiar ajunsese sa urasca maternitatea si s-a simtit cu adevarat usurata abia cand ceea ce devenise deja o povara a luat sfarsit. Ce trist! M-am intrebat ce va fi fost in imaginatia acestei biete femei cand si-a adus pentru prima oara copiii acasa. Cel mai probabil avea in minte aceleasi imagini de vis despre copii pe care le au fetitele mici care se jocã cu papusile. Se gandea probabil la leganatul tandru al bebelusului care adoarme in bratele mamei, la copilasul vesel care se joaca ore la rand, in armonie, cu trenulete sau papusi, apoi la elevul dornic mereu sa invete si niciodata refractar, la adolescentul de incredere care isi imparte trairile cu mama si tata, si in fine, la tanarul matur, pregatit sã isi intemeieze o familie a lui.


Nu vreau sa spun ca imaginile aceastea ar fi total neraliste. Eu insami am trait toate aceste stari alaturi de copiii mei. Dar trebuie sa subliniem ca este totusi doar o parte a realitatii. Deci daca va imaginati ca viata va fi cam asa, in toate situatiile si-n fiecare zi, e momentul sa meditati ceva mai mult la asta. Pentru ca nu e asa! E mai aproape de realitate sa va ganditi ca daca depuneti eforturi sustinute si continue, punand educatia copiilor vostri pe primul loc, in fiecare moment,in fiecare zi, atunci situatiile din fantezia de mai sus vor deveni realitate si se vor intampla tot mai des, pe masura ce copiii vor creste. Dar nu veti gusta bucuria unei relaii oneste si intime cu un fiu evlavios si bine-crescut, decat daca sunteti dispus sa faceti din educatia lui prioritatea numarul unu a vietii dumneavoastra. Educarea copiilor trebuie sa fie privita ca un angajament cu norma intreaga, fara pauze si fara vacante. Dar daca va asumati aceasta, sa stiti ca veti primi “recompensa” mai curand, si mai minunatã decat ati fi putut visa vreodata.


“Cuvintele acestea, pe care ti le spun eu astazi sa le ai in inima ta si in sufletul tau; si sa le sadesti in fiii tãi si sa vorbesti de ele cand sezi in casa ta, cand mergi pe cale, cand te culci si cand te scoli” (Deutoronom, 6: 6-7)"


Mai mult din aceasta traducere puteti citi aici .


(va urma)

Parintele Dometie de la Rameti- despre educatie

Am recitit zilele trecute biografia acestui parinte si duhovnic extraordinar, aparuta acum cativa ani la ed. Bizantina, si am retinut cateva din cuvintele sale referitoare la cresterea copiilor:

"Atentie insa la crestere, caci de cei 7 ani de-acasa depinde in cea mai mare parte viitorul unui copil.Copilul trebuie sa fie crescut din mica pruncie in frica de Dumnezeu si ascultare de parinti si superiori. Altfel va ajunge un strengar si un dezmatat de nu-l va mai incapea lumea intreaga. Fetele trebuie sa aiba o crestere si o educatie cu totul speciala.O buna mama crestina pretuieste mai mult decat toate comorile din lume. Pentru Domnul un suflet pretuieste mai mult decat toata lumea aceasta cu tot ce este in ea.Si atunci, cum nu-si vor pune mamele tot sufletul in educatia copiilor lor? Exista o pedeapsa a copiilor care nu asculta de parinti, dar si parintii isi au pedeapsa lor daca n-au invatat la vreme sa stie cum trebuie sa-si creasca copiii."

" Dar sa stiti mai bine ca pe cat de mare este binecuvantarea cerului, a bisericii si a neamului pentru niste parinti care au stiut sa-si indeplineasca din plin datoria lor crestineasca de parinti, pe atat de mare, de amara si de groaznica va fi pedeapsa celor care au facut din casatoriile lor propriul lor iad! De aceea va atrag atentia ca nu este usor sa ai copii!Este mare arta educatiei copiilor!Este cea mai grea arta din cate s-au cunoscut vreodata in lumea asta!Dar cei ce o fac cu grija si cu suflet isi pregatesc indoita bucuria si fericirea: si lor, si copiilor lor! Parintii au in mana lor viitorul copiilor lor.Si ce este mai de pret si decat aceasta este ca insusi mantuirea sufletului lor atarna de mantuirea sufletului copiilor lor!Acestia sunt talantii din Sfanta Evanghelie!Pentru parinti eu nu cunosc deocamdata alti talanti decat copiii!"


Irina

Slujbele Bisericii si copiii

"Cum pot parintii participa la Sf. Liturghie si la alte slujbe ale Bisericii importante pentru copii, fara ca acestia sa se agite si sa deranjeze pe altii?

• stati in fata- ajutati copiii sa vada ce se intampla, asezandu-va in strana din fata, langa altar; nu va asteptati ca cei mici sa stea linistiti si nu va temeti sa "luati o pauza" daca au nevoie de una
• cititi cu ei de-a lungul slujbei- folositi o carte cu "liturghia pe intelesul copiilor" , care contine imagini si raspunsuri. Gasiti in Biblia dvs. Apostolul si Evanghelia zilei, si cititi-le cu ei.
• cantati impreuna cu cei mici - daca aveti copii mici incurajati-i sa cante raspunsurile simple, cum sunt "Aleluia" si "Amin". Daca sunt mai mari urmariti cuvintele ( si muzica, daca aceasta exista in cartea dvs. cu textul Liturghiei) si incurajati-i sa cante.
• ajutati-i sa inteleaga ce se petrece - indreptati atentia copilului asupra preotului, icoanelor si a culorilor care se folosesc la vestminte, etc., in functie de sarbatori, precum si asupra momentelor cheie din Sf. Liturghie.
• ajutati copiii sa participe - ajutati-i sa memoreze acasa raspunsurile obisnuite, cum ar fi rugaciunea "Tatal nostru" pentru a putea participa si ei la slujba."

articol preluat si tradus de AICI  http://www.theologic.com/oflweb/inchurch/attend2.htm


Irina

Sa citim copiilor

In educatia copiilor nostri consideram ca este foarte important sa le dezvoltam dragostea pentru carti si interesul pentru lectura. In primul rand am oferit Ilincai exemplul personal: cumparam carti, si citim carti , fiindca degeaba asteptam ca cel mic sa faca ce zice popa . Apoi i-am cumparat carti si i-am citit inainte de a implini un an. Are mica ei biblioteca personala, la care contribuim si noi, si bunicii. Din cand in cand mergem cu ea la librarie si o lasam sa-si aleaga o carte care ii place. Ii citim zilnic povesti, poezii, iar seara, la culcare, lecturam impreuna ceva din "Biblia copiilor", sau din carticele de rugaciuni pentru copii.
Caut mereu sugestii noi referitoare la acest domeniu, asa ca am gasit si am spicuit cateva idei si sfaturi pentru parinti, referitoare la alegerea cartilor pentru copii si dezvoltarea interesului pentru lectura al acestora din volumul "Copilul, familia si gradinita" de M.Dumitrana (ed. Compania) :

• varsta prescolara este cea mai propice pentru a obisnui copilul cu cartile si a-i deschide gustul pentru lectura
• citirea povestilor poate incepe inca din primele luni de viata
• in aceasta perioada copilul va fi "antrenat" pentru a se obisnui cu procurarea si citirea cartilor
• cartile vor fi selectate de catre adult, ferind copilul de cele indezirabile
• cu prilejul unor sarbatori importante copilul trebuie sa primeasca, pe langa jucarii, si cate o carte, si i se va amenaja o mica biblioteca personala( acolo unde nu exista posibilitatea instalarii unor rafturi se va folosi macar un cos sau o cutie speciala)
• pana la doi ani se vor alege carti cu paginile din carton gros, material textil sau plastic, pentru a putea fi manipulate fara sa se deterioreze, cu imagini mari, colorate si foarte concrete
• adultul va sta cu copilul pentru a-i rasfoi cartea,a-i arata imaginile, a le numi, si a-i arata, acolo unde e posibil, corespondentul lor in realitate
• cand copilul a mai crescut se vor alege carti care au doua-trei imagini pe pagina si cuvinte scrise, sau chiar un text scurt
• parintele va intreba copilul despre ceea ce vede, sau va canta impreuna cu el versulete din text
• de la 2 ani pot fi abordate primele carti pentru numarat
• de la 3 ani se vor introduce carti cu texte mai complexe, in functie de copil
• de la 4 ani pot fi introduse carti in care copilul are sarcini grafice diverse: sa traseze linii pe spatiul punctat(intai diverse obiecte, apoi litere si cifre)
• pana la 5-6 ani dezvoltarea copilului este foarte rapida si profunda, astfel incat, in functie de nivelul copilului si de interesele sale parintele va alege cartile potrivite.

• chiar daca pana la aceasta varsta copilul stie litere si cifre, si uneori a invatat chiar sa citeasca, parintele are sarcina si obligatia de a-i citi copilului povesti sau poezii, chiar si dupa ce acesta a terminat clasa a doua; desi copilul a capatat deprinderea scris-cititului, el oboseste usor si nu poate prinde intelesul textului; refuzul adultului de a-i citi, pe motiv ca cel mic stie deja sa o faca, poate diminua interesul copilului pentru citit, si implicit pentru invatatura

• asadar, parintii trebuie sa citeasca copilului cat mai des si cat mai mult timp

Irina

15 motive pentru a-i citi copilului tau

Iata 15 motive pentru a-i citi copilului zilnic:

• imbogateste cunostintele copilului despre lumea creata de Dumnezeu si despre locuitorii sai
• e un mijloc necostisitor de petrecere a timpului liber
• asigura o activitate centrata pe familie, care va face placere tuturor, oriunde, oricand
• asigura subiecte interesante pentru conversatiile, hobby-urile sau alte activitati ale familiei voastre
• e o oportunitate pentru a descoperi eroi si modele de rol mult mai interesant si mai pozitiv decat prin intermediul tv-ului
• dezvolta imaginatia
• imbunatateste abilitatea copilului de a se concentra si dezvolta atentia
• dezvolta abilitatea de ascultator a copilului
• asigura copilului o practica necesara in a prevedea urmarile unei actiuni si de a gandi critic
• mareste abilitatea copilului de a gandi simbolic si de a vizualiza concepte abstracte
• consolideaza intelegerea limbajului si evidentiaza diferenta dintre comunicarea "de conversatie" si cea formala
• dezvolta vocabularul copilului, fara cuvinte "colorate"
• stimuleaza si incurajeaza gandirea creativa, pastrarea unui jurnal, etc.
• e aproape cel mai important lucru pe care il poate face un parinte pentru a-si pregati copilul sa invete din alte surse
• este distractiv!

TRADUS DUPA http://www.theologic.com/oflweb/raise-em/15read.htm



Irina

Principii de educatie crestina(7)

Aceste sfaturi sunt scrise de Elizabeth Krueger, o mamica ce isi creste si isi scolarizeaza acasa cei 10 copii.Eu le-am gasit ca fiind foarte interesante si utile,de aceea o sa incerc sa le redau aici pe parcursul mai multor postari(am tradus si am adaptat cele scrise de ea), si sper sa fie si altora de folos asa cum mi-au fost, si imi sunt si mie.Se gasesc , in lb. engleza , pe

http://www.raisinggodlytomatoes.com/

"Cateva sugestii ajutatoare:

SUPRAVEGHEATI-VA COPIII: Nu este o idee buna sa le permiteti copiilor vostri sa faca tot ceea ce doresc, atata timp cat ii supravegheati ca sa nu se raneasca, sau cat sunteti siguri ca nu fac nimic rau. Trebuie sa le observati comportamentul, si in special atitudinea in tot ceea ce fac, fara sa uitati ca voi sunteti indrumatorii lor. Nu sunteti doar spectatori. Trebuie sa ii implicati in viata voastra pe cat de mult posibil, si sa ii invatati sa traiasca ca si voi. Aceasta trebuie sa inceapa de cand sunt mici, si sa continue pe masura ce cresc.

FA-O DIN NOU: E o tehnica ce functioneaza foarte bine in anumite circumstante. De exemplu, daca unul din copiii mei incalca regula casei de a alerga inauntru, intotdeauna ii spun sa mearga prin casa, nu sa alerge. Desigur ca va uita, din moment ce isi imagineaza ca nu e cine stie ce. Asa ca urmatoarea data cand alearga prin casa ii spun: “acum intoarce-te de unde ai plecat si refa drumul, mergand de data aceasta.” Faceti de cateva ori acest lucru sin u va mai uita. Asta merge foarte bine si pentru mersul zgomotos in jos si in sus pe scari, si pentru alte comportamente similare.

GANDITI-VA LA ASTA: In incercarea de determina copiii sa regrete ce au facut rau, o corectie verbala sau o palmuta s-ar putea sa nu fie de ajuns. Adesea, sa-i puneti sa stea langa voi in tacere si “sa se gandeasca la ce au facut” este de ajutor.Cateodata o lectura moralizatoare (pentru copiii suficient de mari sa o inteleaga) este deasemenea necesara. Intotdeauna asigurati-va ca ati obtinut atitudinea corecta. Nu ati terminat pana ce voi si copilul vostru nu sunteti de acord privitor la ceea ce s-a intamplat, si la ceea ce ar fi trebuit sa se intample de fapt, si cum ar trebui sa faca data viitoare. Nu trebuie sa fie o intelegere fortata. Copilul vostru trebuie sa regrete cu adevarat ce a facut rau si sa accepte disciplinarea voastra.In orice caz, disciplinarea trebuie sa fie corecta, dar facuta cu blandete, in acord cu situatia. "

(va urma)

Fii lui Eli

google.com

Astazi,cautand cate ceva despre educatia copiilor,am gasit un text al Sf. Ioan Gura de Aur adresat parintilor.Sfantul ne aminteste de responsabilitatea infricosatoare pe care o avem inaintea lui Dumnezeu pentru copiii nostri,si porneste meditatia sa de la povestirea biblica despre fii lui Eli (Cartea intai a Regilor,cap.2).Eli,preot la Templu,avea doi fii: Ofni si Finees.Scriptura ne spune despre ei:"Fii lui Eli erau oameni netrebnici.Ei nu stiau de Domnul."Pentru asta Dumnezeu a ingaduit ca fii lui Eli sa moara tineri si el sa ramana fara urmasi.Sfantul Ioan Gura de Aur ne spune:

"Sau nu stiti ce a patit preotul Eli care n-a îndreptat cum trebuia slabiciunile copiilor sai? Daca un medic vrea sa trateze numai cu curatie o patima care nu se lasa dusa decât daca e taiata, o face cu neputinta de nevindecat. Nu foloseste terapia potrivita. Asa a facut si batrânul Eli. Desi trebuia sa-si pedepseasca copiii, pe fiecare dupa greseala lui, n-a facut-o. A fost foarte îngaduitor si a fost pedepsit si dânsul împreuna cu ei.


Noi care avem copii, sa ne îngrozim de ce a patit si sa ne îngrijim de educatia copiilor nostri, ca sa nu patim la fel. Fiecare sa aiba grija de cei cu care locuieste. Daca un copil a învatat ce este virtutea, va putea ocoli raul pe care i-l poate face pacatul si, alegând sa se poarte cu întelepciune si cumintenie, îsi va putea atrage ajutorul lui Dumnezeu de care as vrea sa ne bucuram toti.

(Omilia LIX la Facere)"


Irina