 |
| Little girl holding apples in her hands, 1895, Bouguereau, William |
Am băgat de seamă că în ziua de azi copiii, mai ales cei ce studiază, sunt vătămaţi de cei de acasă. Deşi sunt copii buni, se netrebnicesc. Nu gândesc corect; au o nesimţire jignitoare. Ii netrebnicesc si ii strică părinţii lor. Deoarece parintii au trecut prin ani grei, vor ca fiii lor să nu duca lipsa de nimic. Nu cultiva mărimea de suflet la copiii lor, ca sa se bucure atunci când sunt în lipsă.
Fireste, o fac cu gand bun. Ca sa fie lipsiţi copiii de ceva făra ca ei sa inteleaga, acesta este un lucru barbar. Dar ca sa-i ajute sa dobandeasca conştiinţă monahală si ei insisi sa se bucure când le lipseşte ceva, acesta este un lucru foarte bun. Astăzi, cu bunătatea lor fara discernamant îi prostesc. Ii obişnuiesc să le vină toate de-a gata, chiar si apa, ca să învete şi să nu piarda timpul, si astfel ii fac netrebnici şi pe băieţi şi pe fete. Dupa aceea copiii le vor vrea pe toate în palmă, chiar si cand nu vor mai învăţa.
 |
| sursa: google |
Iar răul începe de la mame. „Tu, copilul meu, sa înveţi. Eu o să-ti aduc si ciorapii si o sa-ti spal si picioarele. Ia dulceaţa! Ia cafeaua!” Si copiii nu inteleg cât de obosită este mama facand aceasta, pentru ca ei nu se ostenesc. După aceea incep: farfurii de o singura folosinţă, haine de o singura folosinta, mananca numai pizza, pe care nu ştiu nici macar sa o inveleasca in hartie… In felul acesta ei devin niste oameni complet netrebnici. După aceea le este greu sa mai traiasca. Dacă li se desface şiretul spun: „Mama, leaga-mi siretul!”. Şi dacă nu vine mama sa il lege, merg asa impiedicându-se în el.
Astfel de copii ce pricopseala sa faca? Nu sunt buni nici de casatorie, nici de calugărie. De aceea le spun mamelor: „Nu lasati copiii sa înveţe toată ziua. Citesc, citesc, pana ametesc. Sa faca un sfert, o jumătate de ora pauza, ca sa faca si vreo trebuşoară în casă, să se dezmeticeasca putin”.
Această obişnuinţă rea a tinerilor de astăzi se transmite şi în monahism. Şi uitaţi-vă că acum în mănăstire sunt şapte secretari – toţi culţi şi tineri – şi bătrânul cu ei. Mai demult era un singur secretar şi acesta nu avea nici măcar două clase de liceu şi făcea toată treaba. Acum însă sunt şapte şi se îneacă în lucru, neputându-şi face nici cele duhovniceşti ale lor. Ba încă îi mai ajută şi cel bătrân.
(cuviosul Paisie Aghioritul )
Tare imi place parintele Paisie!Am citit acest cuvant de multe ori si il port la suflet doar ca sunt mai stangace la al aplica!:(
RăspundețiȘtergereO Duminica luminata!
Cata dreptate are parintele Paisie! Ii deprindem pe copiii nostri sa fie foarte egoisti, sa se creada centrul universului si apoi, cand mai cresc, devin nefericiti pentru ca nu mai este nimeni care sa le indeplineasca toate dorintele.
RăspundețiȘtergereUite, mama noastra asa a procedat cu noi! Dar si noi simteam nevoia de a lua pauze de la invatatura! Asa frumos de impleteau una cu alta!
RăspundețiȘtergereNu sunt chiar peste tot asa.
RăspundețiȘtergereMihaela
Irina, aia tins din nou un subiect foarte interesant prin preluarea acestui fragment.
RăspundețiȘtergereDe curand imi povestea o mamica despre gradinita unde merge pustiul ei: intr-o zi copiii au facut paine cu manutele lor si au fost foarte incantatati.
Eu asa am fost crescuta: doar carte, carte, carte si cand m-am casatorit nu stiam nimic sa fac. Multumim pentru invatatura. Cu copiii mei asa voi face, cum ne invata parintele Paisie.
RăspundețiȘtergerema bucur ca a fost de folos.
RăspundețiȘtergereMihaela, intradevar sunt si exceptii.
ce am observat eu- azi nici sa invete nu prea le mai cer parintii copiilor, ca sa nu se „surmeneze”.Nici la munca in casa nu ii pun, ci ii indeamna la distractii, jocuri- ca sa-si traiasca copilaria. Si copiii sunt f. slabi, nu rezista deloc la greutati si la frustrari.
Imi era dor de invataturile parintelui Paisie si ma bucur tare ca am gasit aici povete de-ale lui. Dumnezeu sa te intareasca , Irina !
RăspundețiȘtergere