Crestinismul si stima de sine sunt incompatibile?

Ecaterina de la Marea Vietii mi-a dat o tema de gandire cu aceasta postare  si mi-am pus intrebarea : sunt crestinismul si stima de sine incompatibile?
Ea spune in felul urmator :
,,in crestinism ...am auzit de lepadare de sine, de golire de sine, de "cel dintai dintre pacatosi sunt eu", de "eu sunt vierme si nu om", de "nevrednic cerului si pamantului si acestei vieti trecatoare" sau cel mult de "nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine" sau "toate le pot intru Hristos cel care ma intareste", dar de conceptul de stima de sine nu.,,
Acum ceva vreme am recomandat o carte aparuta la ed. Sophia 
,,Cum sa te pretuiesti pe tine insuti si cum sa iti pretuiesti aproapele,, de David L. Fontes
care trateaza exact acest subiect, al stimei de sine in ortodoxie,Va sugerez sa o cititi, daca aveti probleme in a impaca conceptul de stima de sine cu credinta.

La noi conceptul de ,,stima de sine,, este foarte prost inteles. Eu cred ca aceasta problema vine si din pacatele neamului - foarte multi alcoolici in Romania, ceea ce duce la probleme de codependenta si lipsa respectului de sine la urmasii acestora.
Conceptul de ,, stima de sine,, a devenit popular odata cu psihologia anilor 60 si, conform Dictionarului de Psihologie, reprezinta ,,o trasatura de personalitate in raport cu valoarea pe care un individ o atribuie persoanei sale,,.Dupa Branden (1996) stima de sine reprezinta increderea  in capacitatea noastra de a gandi si de a face fata provocarilor de baza ale vietii,,.
Stima de sine face parte din nevoile fundamentale ale omului, descrise de Maslow prin celebra sa 
piramida.


.Ovi | Ovi's thoughts pad - an observer's perspective


Orice dezechilibru intre aceste nevoi fundamentale care regleaza comportamentul poate sa duca la patologii mintale mai mult sau mai putin grave.

Pe scurt, stima de sine are de-a face cu modul in care gandim despre noi si cu cat de mult ne pretuim. Cineva cu o stima de sine scazuta va considera ca este un incapabil, ,,bun de nimic,, pe cand cineva cu stima de sine ridicata va considera ca este foarte important si valoros.
In general stima de sine a oamenilor deriva din categorii cum ar fi sanatatea, bunastarea, succesul, popularitatea, relatiile, posesiunile materiale.
Ce spune Sf. Scriptura despre stima de sine?e un pacat sa ai stima/respect de sine?

Notiunile de stima de sine/ valoare de sine nu apar in Sfanta Scriptura, dar se subinteleg, ca sa zic asa. Cand aud ,,stima de sine,, multi crestini inteleg prin asta egoism , centrare exagerata pe sine sau mandrie. Desigur, cele de mai sus pot fi echivalate cu o stima de sine nesanatoasa, dar exista o stima de sine sanatoasa, pe care orice crestin/om ar trebui sa o aiba si care provine din intelegerea a ceea ce suntem  in relatie cu Dumnezeu.

Din Psalmul 138 intelegem, fara nici un dubiu, ca suntem creatia minunata a lui Dumnezeu, care a gandit cu atentie toate detaliile fiintei noastre.Atat de pretiosi suntem fiecare dintre noi pentru El, incat fiecare fir de par din capul nostru este numarat (Luca 12:7). Dumnezeu ne iubeste atat de mult, incat vrea sa fie in comuniune cu noi (Ioan 17:24). Trupul nostru nu este pentru distrugere, pentru batjocura, ci este scump, pretios- un templu al Duhului Sfant ( 1 Corinteni 3:16, 17 ).

Adeseori crestinii au impresia ca iubirea si pretuirea de sine sunt ceva gresit si de aceea sunt cu totul lipsiti de granite personale si ingaduie tuturor sa profite de ei.Multi considera, in mod fals,   ca smerenia e o gandire cat mai negativa si denigratoare despre sine. Aceasta e de fapt falsa smerenie - ne ,,denigram,, cu buzele, dar in sinea noastra consideram ca suntem ceva prin virtutile si puterile noastre. 

O imagine sanatoasa si echilibrata despre sine inseamna sa intelegem cu adevarat ca suntem fiinte cazute, dar ca Dumnezeu a venit cu un plan de salvare pentru noi, prin Iisus Hristos. Noi trebuie sa ne intelegem in mod real atat slabiciunile, cat si calitatile. Trebuie sa ne cautam identitatea si valoarea in Dumnezeu si in ceea ce face El prin noi si pentru noi, si nu sa ne definim prin comparatie cu altii sau pe baza bunurilor trecatoare ale acestei lumi.


Eu as completa astfel ceea ce a spus Ecaterina :

- ma lepad de sine....deci caut voia lui Dumnezeu, caut sa implinesc poruncile Lui in viata mea, nu sa actionez dupa impulsurile mele (exemplu - sunt intr-o situatie dificila, din care as iesi usor mintind si imi doresc sa mint, ca sa scap- in loc de asta, ma lepad de sine si aleg sa fac voia lui Dumnezeu - adica spun adevarul, chiar daca o sa am de suferit din cauza asta)


- golire de sine - acelasi lucru, nu fac ce ar fi convenabil pentru mine, daca acest lucru contravine poruncii lui Dumnezeu


- cel dintai pacatos sunt eu ....daaar ,,Vrednic de credinţă şi de toată primirea e cuvântul că Iisus Hristos a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu (1 Timotei:11)...adica o fi eu om pacatos, dar nu ma intepenesc in ideea asta si ma miorlai toata ziua ca nu sunt in stare de nimic , fiindca vaai, sunt un pacatos, ci am constiinta ca de la Dumnezeu pot sa iau har si putere DACA VREAU - TINE DOAR DE MINE ca sa depasesc conditia pacatului. Prea adesea folosim ca o scuza ideea ca ,,suntem pacatosi,, pentru a ramane in continuare la fel de rai ca inainte


-sunt vierme si nu om - e un gand din Ps. 21, versetul 6 , care exprima emotiile celui care se simte parasit de Dumnezeu , dar totusi stie ca nu este parasit cu adevarat si ca Dumnezeu il va ajuta.Deci, indiferent de cum ne simtim noi - slabi, inadecvati, lipsiti de valoare in comparartie cu ceilalti, adevarul e ca Dumnezeu ne iubeste, ne considera valorosi, importanti si poate sa ne ajute sa depasim toate greutatile din viata noastra. Noi trebuie sa ne insusim gandirea lui Dumnezeu despre noi, felul in care putem fi prin harul Lui si nu sa gandim din perspectiva caderii.


- nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine - adica voia Ta este predata cu totul voii lui Dumnezeu, faci doar ce iti cere El - masura sfintilor. Asta nu inseamna ca incetam sa existam ca oameni, si ca personalitate ci , din contra, ajungem la deplinatatea a ceea ce putem fi cu adevarat

- toate le pot intru Hristos cel care ma intareste - adica nu ma las intimidat de greutatile vietii sau de pacatele mele, ci imi pun nadejdea in Dumnezeu si trec la treaba

Din punctul meu de vedere toate cele de mai sus nu exclud ideea de stima de sine ci, din contra, arata cum este stima de sine sanatoasa. Un crestin cu stima de sine sanatoasa nu e o leguma in fata vietii si a celorlalti, un infricosat , un incapabil sa gandeasca cu mintea proprie, un inadecvat care se scurge pe langa ziduri fara sa te poata privi in ochi sau sa te stranga ferm de mana, o momaie plangacioasa. Nu, crestinul adevarat e un om echilibrat, puternic, care isi cunoaste valoarea si stie pe Cine are in spate atunci cand duce bataliile vietii. El nu se teme sa aiba valori, convingeri si pareri pe care si le exprima ferm, cu iubire si bun simt. El nu simte nevoia sa se compare cu altii, nu are nevoie sa ii judece pe altii, fiindca e preocupat de propriile nedesavarsiri si de modul cum le poate depasi.Un crestin cu stima de sine sanatoasa stie exact cine este el, dar stie exact si cine e Dumnezeul lui.


Irina

Comentarii

  1. Imi place foarte mult cum ai explicat si argumentat biblic. Sunt de acord cu cele spuse, însă nicicând nu m-as fi putut exprima cu atâta limpezime...Bogdaproste!Claudia

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte, foarte frumos ați explicat! Am să salvez postarea asta ca să o mai recitesc. Mulțumesc!

    RăspundețiȘtergere
  3. Simplu gândind,,, Iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți,, este certitudinea clară a faptului, că deși,, nimic suntem,, ca să iubim pe aproapele, trebuie să ne iubim pe noi și după umila mea părere, ce înseamnă asta, decât să ai grijă de tine, de trup că e templul sufletului... Și ce ți-e nu îți place, altuia sa nu faci, adică sa faci ce ți ai dori tu de la alții. Adică bunăvoire, înțelegere, respect. Și cum poți face altora, dacă nu începi cu tine.. Zic și eu..

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu sunt incompatibile, problema e ca sunt intelese prost ambele.

    RăspundețiȘtergere
  5. Carmen Stefanescu18 august 2019, 11:54

    Dupa parerea mea, credinta si stima de sine, nu sunt incompatibile...ci dimpotriva.
    E nevoie sa ai pentru propria persoana sentimente pe care,apoi,sa le poti darui celorlalti.Din pacate stima de sine si autorespectul sunt confundate cu egoismul si egocentrismul.
    Cred ca atunci cand putem vedea diferenta cu claritate, vom avea numai de castigat.
    Ati dat o explicatie completa, respectuoasa si cu trimitere la biblie al oricarui aspect.Multumesc frumos!
    Carmen S.

    RăspundețiȘtergere
  6. Nici eu nu cred ca sunt incompatibile. Una este stima de sine, pe care eu o asociez cu demnitatea si cu realismul, alta este inalta parere de sine. Mai ales fetele, cel putin in Romania trebuie sa aiva o stima de sine mai bine conturata. In alta ordine de idei,iti recomand cartea Psihologia poporului roman. Tocmai am vazut la Trimitas o emisiune cu autorul ei.

    RăspundețiȘtergere
  7. În afara pasajelor din Lege,care sunt și rămân Învățătura de la Hristos, o părere personala în legătură cu o problema atât de spinoasa poate sminti un segment uriaș :( . Duhovnicul ce.a spus? L.ați întrebat? Preoții se lupta la scaunul de spovedanie cu sarpele stimei de sine din oameni iar dumneavoastră îl poftiți la masa? Uimitor. ...
    Ana

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. multumesc pentru acest comentariu :).Arata exact, de ce noi, ca natie, avem atatea probleme.Credeam ca preotii se lupta la scaunul spovedaniei cu patimile, nu cu stima de sine. Daca omul ar avea stima de sine ar fi scutit de multe mizerii.Nu ne mai facem bine...din pacate...

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

♥ ♥ ♥ Lasa un gand frumos! ♥ ♥ ♥
Comentariile anonime sau facute in scop publicitar vor fi sterse.