Ai fost invatat ca banii sunt radacina tuturor relelor si ca bogatii sunt niste oameni rai?Desi catigi suficient sau chiar multi bani, acestia parca ti se scurg printre degete si parca niciodata n-ai destul?Simti ca nu meriti sa ai bani (si chiar nu ai), sau ca in lume nu e suficient pentru toti, de aceea trebuie sa ,,lupti,, pentru existenta, in detrimentul altora?Nu simti ca esti prosper, desi ai suficient, sau chiar mai mult decat iti trebuie?Simti ca esti o victima neajutorata a fortelor externe si ca nu ai nici un control asupra vietii tale?Felicitari, inseamna ca ai o mentalitate de om sarac :)
Oamenii cu o mentalitate de sarac simt intotdeauna ca resursele sunt limitate.Ei cred ca atunci cand altii primesc ceva, acel lucru a fost luat din ceea ce li s-ar fi cuvenit lor. Ei simt ca binecuvantarile pe care le primesc altii ii costa pe ei, primind astfel mai putin decat cred ca li se cuvine.
Acest lucru este ilustrat foarte bine in istoria biblica a fiului ratacitor. Dupa ce acesta si-a cheltuit toata mostenirea , s-a intors acasa la tatal sau, rugandu-l sa-l ierte.Tatal, bucuros de revederea fiului, a facut o petrecere si a taiat pentru el vitelul cel gras.Toata lumea a venit la petrecere, cu exceptia fratelui mai mare.Cand tatal l-a gasit stand singur afara, l-a intrebat de ce nu vine sa petreaca, si acesta i-a raspuns manios, aratandu-si invidia - fratele meu a cheltuit tot, si tu dai o petrecere in cinstea lui, iar eu, care te-am ascultat intotdeauna, n-am primit nici macar un ied, ca sa petrec cu prietenii mei!Si tatal i-a raspuns, plin de iubire- dragul meu, dar tu detii toata averea mea!esti bogat!poti sa iei orice miel, orice ied!pe cand fratele tau nu mai are nimic, dar ne bucuram ca s-a intors acasa!
 |
| google.com |
De ce fratele mai mare astepta sa primeasca de la tatal sau ceva, cand deja era stapan pe avere?Fiindca el nu se simtea ca un fiu, care avea totul, ci ca un servitor, care doar lucra acolo, dar nu detine nimic.Fratele mai mare avea o gandire de sarac, desi era bogat!el se autolimita si nu vedea despre el adevarul, astfel incat sa actioneze in consecinta.
Mentalitatea de sarac nu are legatura cu cati bani sau averi ai, ci e
un mod de gandire.Sunt atatia oameni bogati care nu se pot bucura de
bogatiile lor, fiindca ei, pe dinauntru, tot saraci se simt.Si sunt
atatia oameni care, desi nu au multe posesiuni materiale, traiesc foarte
fericiti si nu se simt limitati de ce ceea ce nu au.Sunt atatea exemple
de oameni care, desi au pierdut averi imense, au luat-o de la zero si
au ajuns din nou unde erau.Si atatia care, desi au primit mosteniri sau
au castigat la loto, au pierdut rapid totul si s-au intors la starea
dinainte.
Mentalitatea de sarac poate fi definita ca ,,frica de a
nu primi,, , ceea ce face ca omul sa tina mult prea strans de ceea ce
are.Saracia, inainte de a fi in jurul nostru, e inlauntrul nostru.
Semnele mentalitatii de sarac
1.Invinovatirea
Dai
vina pe economie, dai vina pe guvern, dai vina pe patron, sau daca esti
patron, dai vina pe angajati.Dai vina pe parintii tai, pe sotul tau ,
pe copiii tai, sau pe orice conjunctura mai mult sau mai putin fericita din viata ta.
Oricine e de vina, nu tu.Tu nu ai nici o responsabilitate, esti doar o biata victima.
2.Justificarea
Iti justifici situatia spunand ca nu-ti pasa de bani sau ca esti prea ,,duhovnicesc,, pentru a te cobori la nivelul asta.
Dar
poti sa numesti un singur lucru pe lumea asta fara ajutorul
banilor?Educatia buna costa.Sanatatea costa.Ca sa faci o biserica si s-o
intretii ai nevoie de bani.Ca sa ajuti un om in nevoie iti trebuie
bani.
Esti duhovnicesc atunci cand nu iti lipesti inima de avere,
nu atunci cand lenevesti si nu iti asumi responsabilitatea pentru viata
ta.Parintele Justin Parvu spunea :
,,Nu-i bogăţia un păcat, dacă e făcută prin mijloace cinstite şi din ea se
înfruptă multă lume, cum nu-i sărăcia o virtute dacă omul nu şi-a ales
drumul renunţării la toate cele lumeşti, alegând să slujească pe
Hristos (calugaria).,,
3.Vaicareala
Oamenii cu mentalitate de
sarac se plang tot timpul, cartesc, nimic nu le convine, orice e bun de
critica.Oricat ar avea, oricat le-ar darui Dumnezeu, ei nu sunt
niciodata multumitori si nu vad niciodata binele din viata lor.
De ce oamenii intretin mentalitatea de sarac?
Oamenii
cu mentalitate de sarac sunt intotdeauna in rolul victimei. Si victima
primeste atentie. Iar atentia e un lucru foarte valoros pentru multi,
ar face orice- la nivel constient si subconstient- ca sa o obtina.
Dar
Dumnezeu nu vrea sa fim victime. El vrea sa fim prosperi si
binecuvantati la orice nivel, sa avem spor in toate lucrurile noastre.
Dar depinde doar de noi daca ramanem cu mentalitatea de sarac, de victima, sau ne vom asuma responsabilitatea propriei vieti.
Constientizarea adevaratei noastre identitati va distruge mentalitatea de saracie din viata noastra.Pana atunci vom continua sa credem ca in viata noastra exista limite la ceea ce putem face si la ceea ce avem, si vom fi mereu invidiosi pe altii care par sa aiba mai mult ca noi, sau par sa fie mai binecuvantati.
Adevarul e ca Dumnezeu nu face diferente intre oameni. Nu ofera niciodata unui mai mult si altuia mai putin. Bogatiile si binecuvantarile Sale sunt nelimitate si la indemana tuturor, trebuie doar sa crezi, sa simti ca meriti, si sa fii deschis sa primesti.Oricat ar lua cineva, este suficient pentru toti, fiindca Dumnezeu nu se zgarceste cu nimic, si vedem asta foarte clar atat in lumea materiala, in care totul se gaseste din abundenta, cat si in lumea duhovniceasca unde la fel, e abundenta pentru toata lumea.
De ce saracia este o alegere..o sa va povestesc in articolul urmator :).
Irina
Mă lupt să scap de mentalitatea asta de ani de zile. Sunt pe drumul cel bun, însă mai am mult de lucrat pentru că gândirea asta nesănătoasă o am din fragedă pruncie. Nu-i uşor, dar mă bucur că am descoperit că nu e ok să gândeşti aşa. Multe am ratat în viaţă din cauza asta, dar aia e. Învăţ lecţia ca să nu mai repet testul, sper din suflet, şi să nu transmit "boala" mai departe copilului.
RăspundețiȘtergereAştept cu nerăbdare următorul articol! :)
Da, din pacate se transmite.Si in Ro e epidemie, parerea mea :)
ȘtergereSi totusi inflatia nu e un mit! :)
RăspundețiȘtergereoamenii cu adevarat bogati nu se tem de inflatie si nici de alte imprejurari exterioare, in general :)
Ștergere:)) Nu. Am rasuflat usurata sa aflu ca nu:)
RăspundețiȘtergere:))
ȘtergereReligia nu mi-a raspuns mereu la ,,de ce e e corect nu e corect?!" Fratele cel mare, in viziunea mea, era revoltat ca fiului risipitor i se intareste un comportament negativ. Ok, ne bucuram ca ai revenit la vatra, dar e vremea sa iti asumi niste responsabilitati. Maturizeaza-te! Nu mi se pare o mentalitate de sarac sa ai anumite asteptari de la cei apropiati. In multe familii am vazut fii ratacitori care o duc mai bine decat cei muncitori. Hai sa zicem doar ca viata nu e dreapta. Cel putin, nu mereu.
RăspundețiȘtergereAaa...si tot la orele de religie am invatat ceva care m-a contrariat multa vreme: mai multe sanse are sa treaca o camila prin gaura acului, decat un bogat pe portile Raiului.
Micimea sufleteasca se poate gasi si la unul, si la altul...in egala masura.
Fratele cel mare era invidios pe cel mic fiindca avea impresia ca acesta a primit mai mult ca el, desi realitatea era asa :fratele cel mare era bogat, avea tot ce dorea, fiindca nu-si risipise averea, dar nici nu se bucurase de ea(fiindca se simtea sarac).In plus, era mereu cu tatal lui si se bucura de tot ce avea acesta.Fratele mai mic era sarac cand s-a intors acasa, fiindca risipise tot ce avea,deci in nici un caz nu era de invidiat :)).Tatal l-a primit inapoi cu dragoste si l-a iertat fiindca a vazut schimbarea, pocainta- deci nici vorba sa i se intareasca comportamentul.Evident fiul cel mic era alt om, deci iar, invidia nu era necesara :).Ideea e ca oamenii cu mentalitate de sarac sunt invidiosi pe altii, desi existenta altora nu-i prejudiciaza pe ei cu nimic :).
Ștergerereferitor la bogatul care intra cu greu in rai- este vorba de oamenii care isi pun increderea in bogatii, nu in Dumnezeu.Ei nu reusesc sa perceapa abundenta universala, deschisa tuturor, ci au impresia ca bogatia le rezolva lor problemele.Adevarul e ca libertatea materiala e a celor care traiesc fara sa se teama, indiferent de marimea contului, fiindca ei cunosc Sursa adevarata a bunastarii si stiu ca ea nu e la banca :))
ȘtergereMie mi s-a parut ca al mic nu s-a pocait, ci n-avea de ales! Dar nici nu pot sa spun ca am citit mult in privinta asta...
ȘtergereNu stiu...e prea complex pt mintea mea! :) Oricum al mic merita o lectie!
ȘtergereGândește-te asa:tatăl este Dumnezeu care iartă pe oricine se întoarce la el, oricât ar fi greșit, și îl pune pe om la starea cea dintai. Se pune accentul mai mult pe iubirea tatălui care nu își pedepseste în vreun fel fiul pentru abaterea lui atât de grava pentru ca vede părerea lui de rău și înțelege ca a dobândit înțelepciunea când aude fraza fiului: "Tata, am greșit la cer și înaintea ta si nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul tău" Ne arata Dumnezeu prin pilda aceasta ca oricine greșește poate fi iertat dacă se întoarce spre el și își recunoaște pacatele. Asa am înțeles eu, sper ca nu am spus ceva greșit.
Ștergerema gandesc ca fiecare parabola din Scriptura are mai multe nivele de intelegere si de interpretare.Pe langa interpretarea ,,oficiala,, fiecare om are si descoperirile sale personale, care ii vorbesc lui.
ȘtergereZuzu, a vazut ceva in ea, eu ceva, tu altceva...fiecare a gasit ce are nevoie :)
Zuzu, nu stiu daca ai timp sa asculti o explicatie pentru pilda fiului risipitor ... Poate in timp ce faci treaba prin casa (eu asa mai fac). E o emisiune chiar de ieri:
Ștergerehttps://www.trinitas.tv/risipirea-fiasca-si-iubirea-parinteasca/
Draga Irina, eu cred in Dumnezeu, dar nu am manifestari religioase, pe multe chiar nu le inteleg, insa cred ca exista un principiu al ordinii, unul creator, exista cineva deasupra noastra.
ȘtergereExperienta mea legata de oamenii religiosi poate fi descrisa astfel: trebuie sa ma ierti pt ca mi-am cerut iertare. Dumnezeu o face, trebuie sa o faci si tu!
Din putinele lecturi eu am inteles altceva: Dumnezeu ii iarta pe cei care intr-adevar regreta, nu repeta greseala, va chiar incearca sa o repare.
Fiul risipitor merita iertat daca se intorcea dupa ce cheltuia doar o parte a averii. Nu la final, cand nu mai avea de ales. Aia nu se numeste pocainta, ci inseamna sa nu ai de ales. Toti il condamna pe cel mare care a ramas alaturi de tata, care a muncit in continuare si nu a risipit averea pe distractii.
Andreea, eu am inteles ideea expusa de tine, dar mie nu mi se pare pocainta atunci cand nu ai de ales. Ma pocaiesc pt ca n-am altceva mai bun de facut. Daca mai aveam un banut, mai petreceam un pic, dar asa...hai sa ma duc acasa! Scuze, oi fi eu limitata, dar corect nu mi se pare!
ȘtergereZuzu, ai surprins o idee interesata, chiar mi-ai dat de gandit.Biblia spune ca el s-a intors, dar chiar nu putem spune cat de sincer a fost in pocainta, parabola pune accent mai mult pe iubirea Tatalui,care nu tine cont de ce a facut omul.Da, de meditat, de cate ori nu ne pocaim si noi ca n-avem incotro- din cauza necazurilor, a bolilor, etc. si totusi Dumnezeu, in iubirea lui fara margini, ne primeste asa.Tatal l-a primit inapoi pe fiu, dar nu stim cat a tinut pocainta, parerea de rau, daca nu cumva a revenit la stilul de viata dinainte.Deci usa Tatalui ne este mereu deschisa, El e mereu acolo, ne asteapta cu iubire, cu dor, noi suntem cei care preferam sa ne indepartam.Foarte frumos sens, Zuzu, multumesc!cat de mult ne iubeste Dumnezeu!
Ștergeretot ce ai zis ma duce cu gandul la felul nostru omenesc de a ,,iubi,,*calculat, cu masura- te-ai intors, da totusi ia fa cutare si cutare, ca sa vad daca esti sincer cu adevara, daca pocainta ta e reala, samd.Dumnezeu nu e asa- te-ai intors?hai sa petrecem, uite ospatul cu toate bunatatile, pofteste.Nici vorba sa-ti verifice veridicitatea si adancimea pocaintei...foarte profund sens...multumesc.Cum iubim noi?foarte limitat!
ȘtergereDraga Zuzu,
ȘtergereFiul cel mic a constatat că după risipa facuta a ajuns argat la un stăpân rău și manca mai prost decât porcii. Atunci și-a amintit că slujitorii tatălui său o duc cu mult mai bine și s-a hotărât să revină acasă nu pe post de fiu, ci pe post de argat. Lecția și-a invatat-o. A venit să muncească și a fost o surpriză pentru el faptul că a fost primit iarăși ca fiu. (Aici e taina iubirii dumnezeiești despre care a comentat Irina)
Cu mult drag,
Elena
Sunt atât de multe împachetate în pilda fiului risipitor că poți și să îți pierzi și să îți regăsești credința doar citind-o.
ȘtergereEu m-am luptat și încă mă mai lupt cu pilda asta.
Am înțeles din ea că Dumnezeu ne iubește chiar și când nu merităm. Pilda nu e despre iertare și pocăință (din punctul meu de vedere) ci despre faptul că Dumnezeu ne iubește și se bucură atunci când ne întoarcem la El.
Pilda nu spune nimic despre faptul ca tatăl l-a iertat pe fiu. Spune că s-a bucurat.
Dumnezeu ne-a iertat de mult, nouă ne rămâne să acceptăm acest fapt.
nicidecum!... nu stiu ce mentalitate am, daca nu am bani zic...ei si ce??? asta e... si vin ei cumva! :))
RăspundețiȘtergereclar!:))
ȘtergereIzabela, ai rostit un adevar. Boala asta pare a fi ereditara. :)
RăspundețiȘtergereAi pus punctul pe "i". Din dilemele din ultimii ani aveam si intrebarea: cum e posibil ca Dumnezeu, care a facut cu darnicie, cu "asupra de masura", tot universul asta variat si minunat si de necuprins cu mintea mea, sa stea in dubii cand nevoile mele omenesti Ii mai cer una, alta? Treptat mi-am dat seama ca e suficient pt.toti, din toate. Eu nu simt ca am mentalitate de om sarac, dar am clar panica omului obisnuit doar sa cheltuie :)). Trebuie un echilibru. Acum ma rog sa mi deschida Dumnezeu o portita sa pot achita integral masina, nu-i mai cer bani de rate, ca pe acestia mi i-a pus deja la dispozitie :)). Astept cu interes partea a 2 a.
RăspundețiȘtergerecred ca si obisnuinta asta de a cheltui poate veni dintr-o perceptie gresita asupra banilor.Poate la nivel subconstient consideri ca nu meriti sa-i ai, sau ca nu e ok sa ai bani, si atunci scapi rapid de ei :)).Cel putin eu, pana nu am inceput sa lucrez cu afirmatia ,, merit sa am bani pusi deoparte,, n-am reusit sa economisesc nimica :)
ȘtergereEu și banii. :)) Ultima mea preocupare. Nu am un stres legat de finanțe. Acum mi-ar trebui bani pt diverse. Nu-s. Așa că mai aștept. Se rezolvă cândva și asta. Culmea e că, deși intră mult mai puțini bani în casă și-s cu toate responsabilitățile pe cap, nu s-a întâmplat să rămân fără bani de la o lună la alta. Îmi notez toate cheltuielile pe un caiet (de la începutul acestui an). Așa am urmărit unde și pe ce se duc. Aș putea să vorbesc puțin pe blog despre asta. Oare interesează pe cineva?
RăspundețiȘtergereAdelina,. daca tu simti ca ai ceva util si interesant de spus pe tema asta..spune :).Cu siguranta cineva este interesat, altfel Dumnezeu nu ti-ar fi trimis ideea :)
ȘtergereAcest articol nu are niste surse bibliografice..de inspiratie ?
RăspundețiȘtergerearticolul nu e inspirat de o bibliografie anume, ci este o sinteza a mai multor lecturi si ganduri personale de-a lungul timpului.Dar, daca ai nevoie de o bibliografie ca sa aprofundezi subiectul, e suficient sa accesezi orice librarie cu carti de psihologie pozitiva si motivationala :).Si nu in ultimul rand Sf. Scriptura, care e de baza :)
Ștergereca idee, cred ca Zig Ziglair a introdus conceptul de mentalitate/gandire de sarac in literatura motivationala actuala, dar conceptul e mult mai vechi si se intalneste la autori dinainte de 1900.
Ștergereani de zile m-am considerat saraca. Si raspundeam DA la toate semnele tale!!
RăspundețiȘtergereAcum castig mai putin decat acum 10 ani si ma simt bogata: prin scaderea cheltuielilor marunte si crescut numarul de zile de concediu am inteles ce putere am si ca pot sa aleg.
Uitam ca banii sunt o unealta si noi suntem cei ce ii folosim, cred ca uneori prea multi bani ne "subjuga", la fel ca prea multe lucruri in casa.
ma gandesc ca, atunci cand consideri banii un mijloc, ei nu te subjuga, indiferent de cantitate
ȘtergereBanii nu prea trag la mine. Dupa facultate as fi avut un job f slab platit asa ca m-am orientat spre altceva, mai binisor la acea vreme.Cu timpul sanatatea mi s-a subrezit si lucrez la jumatate din capacitate, tot venit mic. Pt mine e suficient sa am mancar, cateva haine si ceva de daruit celor in nevoi.Cand m-am maritat, am vazut ca pe o calitate faptul ca sotul era sarac. Mi-e teama de oamenii bogati, de reprosurile lor si mai ales ma deranjeaza faptul ca elevii din fam bogate primesc note mai bune la scoala decat ceilalti, sunt intelesi de profesori si mai bagati in seama. Daca as avea bani mai multi mi-ar placea pt mine sa imi permit cateva calatorii pe an si sa merg la coafor de doua ori pe luna. Nu stiu ce mentalitate am.
RăspundețiȘtergereai o mentalitate care trebuie schimbata, clar!😊In primul rand trebuie sa stergi din mintea ta ideea de ,,bani nu trag la mine,, si s- o inlocuiesti cu o afirmatie pozitiva, de prosperitate.Ca orice om, ai dreptul.si meriti sa te bucuri de o viata buna.La un om nu conteaza niciodara averea, ci caracterul si capacitatea lui de a - si depasi conditia.Si de ce sa te temi de oamenii bogati, ca tot oameni sunt si ei.Iar chestia cu scoala ...e o gandire f gresita.Nu conteaza ce fac profesorii referitor la alti elevi, conteaza ce faci tu.Muncesti cat poti de mult?iti doresti cu adevarat sa o faci?Daca da, nici un profesor nu o sa te poata tine in loc.Dumnezeu deschide totdeauna o cale celor care isi doresc cu adevarat sa reuseasca.Incepe sa lucrezi cu tine, cu gandireagsiscu atitudinea ta, fiindca Dumnezeu are multe lucruri foarte bune pentru tine, dar trebuie sa pornesti la drum, ca sa le iei in stapanire!Nu te complace in situatia actuala, daca nu te multumeste!poti sa o schimbi!Daca cineva a facut deja ceva in lumea asta, inseamna ca si restul pot, daca vor.Succes!
ȘtergereO mentalitate pe placul lui Dumnezeu. Cu siguranță aveți alte averi!
ȘtergereTatiana
Exemplu: In liceu, dupa un bal,in frum dpre casa, fratele unei colege mi-a furat un sarut. Ea a vazut.A doua zi mi-a spus, textual:"Tata nu va permite niciodata ca fratele meu sa se casatoreasca cu o fata saraca!" Nici nu s-a pus problema unei relatii.Da, baiatul s-a casatorit cu o fata foarte bogata si sunt fericiti atat ei cat si familia lui.Mi-am dorit un sit sarac pt a nu-mi reprosa ca nu am adus nimic material.Singura nea zestre a fost educatia frumoasa si cultura pe care mi-am format-o cu ajutorul parintilor mei, saraci.
RăspundețiȘtergerecum ziceam, saracia e o chestiune de mentalitate.Tu cum te simti? :)daca esti fericita si implinita cu viata pe care o ai, e ok
Ștergeresi daca doi oameni vor cu adevarat sa fie impreuna si isi asuma consecintele nu conteaza cine se opune.Nu cred ca a fost ok sa-ti alegi un baiat dupa avere-adica dupa lipsa sau prezenta ei- era bine sa-l cauti pe cel cu care simteai ca o sa poti face o familie fericita.Ca banii se fac,cu ajutorul lui Dumnezeu, nu sunt asa importanti.
ȘtergereA fost doar unul dintre criteriipt ca omul mai era si f chipes, glumet, nu fuma, alcool nu punea in gura. Fiind harnic, a castigat bine.Banii i-au adus multa ingamfare si nu-i imparte egal cu familia, considerand ca el merita mai mult. Cu adevarat cei bogati ii desconsidera pe ceilalti, punand saracia lor pe seama lenei. La scoala, altfel se discuta cu parintii cu firme si altfel cu unul obisnuit, mai simplu imbracat,nota unui copil care are parinti cu posibilitati este mai mare decat a altuia sarac(pe raspunsuri identice), rolurile la serbari sunt altele, cand se fac poze sunt asezati central(sa se vada). Asa a fost si in copilaria mea asa este si acum.
Ștergerechiar nu sunt de acord cu tine,am intalnit multe cadre didactice si multi elevi la viata mea si nu am vazut discriminarea pe baze materiale, cum spui tu.Ba, de multe ori, profesorul/invatatorul au adus sau au dat de la ei ca sa- i ajute pe cei fara posibilitati.Imi pare chiar rau pentru tine ca vezi lumea asa de deformat, chiar este trist.
ȘtergereReferitor la sotul tau, banii nu au nici o vina ca el este mandru si incorect,posibil doar ca au accentuat aceste trasaturi de caracter negative.Lumea ta e tare trista si crede- ma, banii n- au nici o legatura cu asta! totul pleaca din mintea ta!
«o sinteza a mai multor lecturi» ...exact..care sunt aceste lecturi? ele reprezinta o asa zisa bibliografie....
RăspundețiȘtergereacelea de care am zis :) .Daca esti interesata, incepe sa citesti :)
ȘtergereNu sunt prea convinsa ca e cum spui tu. Dumnezeu face diferente intre oameni fiindca nu sunt 2 oameni la fel. Fiecare om are o cale de mantuire, nu ne mantuim toti in acelasi fel. Se vede clar ca unora le este data bogatia materiala si altora nu. Desi multi oameni saraci sunt mai inteligenti sau mai buni sau... orice. Poate ca si bogatia e cale de mantuire potrivita unora si nepotrivita altora. Ma gandesc acum la Steinhardt, a fost sarac, Dumnezeu i a daruit calugaria, nu bogatia materiala.
RăspundețiȘtergereTanarului bogat care implinise inca din tineretile lui toate poruncile, ce i spune lui Domnul? Daca vrei sa fii desavarsit, vinde averea ta saracilor si vino dupa Mine. Daca Dumnezeu te ar vrea bogat, de ce ti ar spune sa vinzi tot ce ai daca vrei sa fii desavarsit?
Bogatul nemilostiv si saracul Lazar. De ce l a lasat Dumnezeu sarac pe Lazar? Este evident ca era un om virtuos.
Fiul risipitor nu risipeste o avere materiala, este evident, pilda e data astfel doar ca sa fie bine inteles mesajul de catre oricine, Domnul se adreseaza mai ales celor necajiti, saraci, needucati.
De altfel gasesc ca e un viciu de gandire aici. Daca te gandesti sa fii bogat deja nu mai eligibil pentru Dumnezeu. Cel care nu se gandeste la bogatia materiala ca la ceva de dorit, o poate avea fara primejdie, desi... omul e schimbator.
Nu cred ca Dumnezeu ne vrea bogati material. Cred c ar vrea sa nu ne intereseze asa de mult ce si cat avem, material, aici.
Cred ca psihologizezi crestinismul. Nu mi se pare o idee buna.
E doar o parere.
Maria
Dumnezeu nu face nici o diferenta intre oameni, in sensul ca toti suntem creati cu posibilitatile proprii de a face lumea asta mai buna.
ȘtergereReferitor la Steinhardt, el nu a fost deloc sarac, provine dintr-o familie f bine situata, a studiat la scoli private, a facut facultate, a avut doctoratul in drept si a fost un avocat foarte bun, pana l-au scos comunistii din barou si ulterior l-au inchis fiindca nu a vrut sa depuna marturie mincinoasa.Cand a iesit a scris carti, a castigat premii, deci nu matura pe strada sau ceva, probabil era suficient de bine realizat pentru vremea aia , avand in vedere si provenienta sa ,,nesanatoasa,,.Calugaria a ales-o singur fiindca asa a simtit, nu fiindca era sarac si nu se descurca in viata (cum fac unii ).
Referitor la tanarul bogat, problema era ca-si tragea identitatea din avere, nu din Dumnezeu, si asta era o problema.Hristos il indeamna sa dea ce are ca sa invete sa fie liber, indiferent de posesiuni. Sunt alti oameni f bogati carora Hristos nu le-a zis sa vanda nimica, ba chiar mergea la ei la mese, probabil primea si bani din partea lor, suficient de multi cat sa intretina atata lume cata era cu El si sa calatoreasca peste tot.
Referitor la Lazar - zice ca era un sarac virtuos, nu ca era virtuos fiindca era sarac. Sa zicem ca era virtuos in ciuda saraciei.Probabil era un om bolnav si nu putea munci, ca nu cred ca cersea nimeni de placere.
Eu cred ca Dumnezeu nu este interesat daca noi suntem bogati sau saraci, e interesat de inima omului.Pe de alta parte nu cred ca vrea ca oamenii sa fie saraci, altfel n-ar fi zis ca cei bogati sa-i ajute pe cei saraci cu bani si bunuri- deci sa-i scoata, pe cat posibil din saracie. Chiar nu vad nici o virtute la saracie, e o plaga rezultata din lacomia oamenilor si din micimea lor sufleteasca.E o virtute sa traiesti in mizerie, fara mancare, fara posibilitatea sa-ti educi copiii, fara sa-ti poti folosi talentele, si asa mai departe?sa n-ai bani de tratamente cand esti bolnav, sa stai in frig, sa n-ai haine?Chiar nu pot sa cred ca Dumnezeu, care a pus in lumea asta abundenta din toate, tine oamenii intentionat in saracie!Sa fim atenti, nu cumva sa punem in carca lui Dumnezeu relele noastre!E doar o parere :)
Da, si eu cred ca in lumea asta inraita, este o consecinta a pacatelor saracia ( ca si bolile as spune; de ce se nasc copii cu cancer? acelasi motiv, pacatul) cea fizica si cea sufleteasca pe care o avem marea majoritate, indiferent de situatia materiala. In sensul asta, cred ca se spune ca e mai usor sa treaca o camila prin urechile acului decat un bogat sa intre in Imparatia Cerurilor. Adica sa ramana sarac sufleteste (ca din moment ce Hristos il numeste bogat, acela se raporteaza la lume strict dupa averea sa pamanteasca si sufleteste e departe de Domnul). Sa ne ajute bunul Dumnezeu pe toti sa ne imbogatim mai ales sufleteste si celelalte se vor adauga. Eu sunt marturie vie cum am pierdut totul intr-un anumit moment al vietii mele si lasandu-ma in voia Domnului (de nevoie si din durere, proabil in alte conditii nu as fi facut-o), a venit har peste har si multe binecuvantari s-au adaugat vietii mele care au tot sporit si cu fiecare copilas pe care il astept sa vina pe lume, sotul primeste o marire de salariu nesolicitata sau ceva sau achizitionam ceva important, mult dorit pt familie. Este uimitor, Domnul chiar da celui care crede si mai ales se lasa in voia Lui Sfanta. El ne iubeste si nu ne vrea nicicand putinatatatea materiala sau a sufletului, ba din contra, toata viata ne da sansa sa ni le inmultim pe acestea din urma. Important e sa vedem oportunitatea, ca de cele mai multe ori ii dam cu piciorul din egoism.
ȘtergereMultumesc Irina pt articol si explicatii, ai facut mai multa lumina .....
Carmen, ce frumos ai spus, da, asa cred si eu...chiar am citit recent o carticica, scrisa de un medic, nu-mi amintesc exact titlul acuma, si asta zicea si el, ca de multe ori suferim din cauza pacatelor altora- cum ar fi sa ne imbolnavim din cauza poluarii, sau lucruri de genul asta. Mi-a placut cartea , chiar o s-o caut, s-o recomand.
ȘtergereDacă ne referim la alta pilda, cea a talantilor, vedem ca ceea ce primim spre a îngriji de la stăpân trebuie sa fructifica și sa înmulțim nu sa îngropam în pământ. Dumnezeu nu ne vrea într-un fel... bogați sau săraci. .. El doar ne vrea! Nu ne condiționează în vreun fel uniunea cu El, noi oamenii facem asta. Ba chiar o folosim ca și scuza pentru frica noastră, pentru neputință noastră, pentru micimea noastră! Dumnezeu vrea sa ne fructificam talantii,fie ca e vorba de inteligenta noastră, hărnicia noastră, empatie, ce-o fi darul ce l-am primit. Exemplul Dvs cu Steinhard e nereușit total și v-a explicat doamna Irina de ce, eu vreau sa mai punctez doar ca Steinhard și-a ales călugăria în modul cel mai cerebral cu putință și motivatia a fost departe de cea materiala! Excelent articol! Tema de reflexie foarte buna!Delia
ȘtergereEu sunt o tipă cu mentalitate de om sarac, dar nu la capitolul finanțe. Sunt o tipă care arată binisor și care nu se simte bine in pielea ei. Multiple motive... Ai vreun articol în cap pe tema asta, că femei cu problema mea știu cu duiumul...
RăspundețiȘtergereÎți mulțumesc că ți-ai păstrat blogul deschis Irina, eu te urmăresc din 2007, de când ți-au făcut reclamă amicii de la Cuvantul Ortodox (Război intru cuvant) pe site-ul lor. Mi-era dor de tine.
Cu mult drag,
Elena
Elena, o sa ma gandesc, poate scriu ceva pe tema asta 😊.Multumesc, ma bucur ca esti aici.
ȘtergereMulțumesc Irina pentru articol, chiar m-a pus pe gânduri. Dacă la prima vedere, nu sunt cu mentalitate de om sărac, de cele mai multe ori, subconștient, reacționez cu mentalitatea omului sărac. De exemplu când banii se duc repede, devin invidioasa pe cei din meu. Articolul tău m-a făcut sa ma gândesc la comportamentul meu și sa încerc sa ma schimb. Diana
RăspundețiȘtergereda, pai in subconstient se petrec multe. De asta trebuie sa lucram cu noi pe toate planurile - duhovniceste, psihologic, fizic, ca sa aducem la lumina ce zace in noi fara sa stim.Sa stii ca si eu am avut mentalitatea asta ani de zile, cred ca de la educatia comunista mi se trage, dar lucrez cu mine ca sa ma schimb.
ȘtergereDaca am fii toti saraci, cum am putea sa contribuim toti la Casa Domnului (administrativ) si cum am putea sa vestim cuvantul Lui in lume?
RăspundețiȘtergereDumnezeu ingaduie ca unii dintre noi sa aiba mai mult si altii mai putin. De ce n-as stii sa spun, insa sunt sigura ca are nevoie de oamenii mai instariti ca sa faca bine altora si pentru cauza Lui.
Sa fim sanatosi sunt oameni saraci in jurul nostru care nici macar acel putin nu stiu sa-l administreze si se uita cu jind la altii. Cum sa le dea mai mult? Bineinteles exista si oameni bogati care cheltuiesc in mod aiuristic, dar cum reusesc sa se mentina ...Cei mai multi au alte persoane in jurul lor, care au grija de veniturile lor.
Este greu sa nu invidiezi pe altii, dar sa doresti saracia, pentru ca, chipurile asa te-ai mantui...nu este o varianta.
Fiecare dintre noi, cu atat cat are sa inceapa sa gandeasca mai bine inainte sa cheltuiasca si sa ne ajute Dumnezeu sa ne invatam copii cum sa-si adimnistreze veniturile de mici. Fiecare dintre ei ar trebui sa aiba ceva, cat de putin. Altfel, cand va pune mana pe ceva va fugi in graba sa cheltuiasca pe prostii.
Poatarea asta stimuleaza autoanaliza. Desi nu am probleme cu saracia, am alte mentalitati care ma ingradesc...
RăspundețiȘtergereda, avem tot felul de programele autolimitative.Si le mai transmitem si copiilor...
ȘtergereCitesti prea mult carti motivationale, mai Irina!:))
RăspundețiȘtergereVreau sa comentez si eu doua aspecte, unul e legat de interpetarea pildei fiului risipitor, pe care eu nu o vad potrivita in context. Fiul cel mare, daca ne gandim la perioada de timp in care se petrece actiunea, nu era bogat, era in ascultarea tatalui, de asta avea nevoie sa ceara iedul. Eu nu vad mentalitatea de om sarac, asa cum o descrii tu in articol, ci ca el dorea sa ramana si in ascultare fata de tatal sau, dar sa-si urmeze si propriile porniri. Daca ar fi fost stapan pe ale sale nu ar mai fi cerut voie!
Al doilea aspect e cel al bogatiei vs saracie. Saracia din lene, indolenta sau risipa nu este placuta lui Dumnezeu care i-a dat omului talantul sa-l lucreze. Dar nici bogatia cautata cu orice pret nu poate sa-i fie placuta Lui. Daca faci scop al vietii tale sa aduni bani, atunci nu poti sa ai inima neatinsa de bogatie si te asemeni cu multitudinea de bogati descrisi in Sf Scriptura. Iar daca Dumnezeu iti da ca binecuvantare, atunci e important ce faci cu ei. Totusi, lumea asta merge prost datorita lacomiei bogatilor, nu neputintei psihologice a saracilor!
Lucrarea este sa fii multumit cu ceea ce ai! Nicoleta
Nico, tocmai ca fiul cel mare nu ii era slujitor tatalui si nu trebuia sa ceara nimic!asta era mentalitatea lui, ca e sluga la tatal sau, dar Tatal ii spune ,,toate ale mele ale tale sunt,, , nu e nevoie sa ceri!daca ai vazut predica pusa de Irina F., parintele zice acelasi lucru, ca, desi fiul cel mare traia in casa tatalui, nu evea cu el o relatie, de aceea avea sentimentul asta ca slujeste si ca trebuie sa ceara voie la orice.Si zicea parintele ca asa mentalitate avem si noi uneori, ca nu itram cu Tatal in relatie de iubire, ci in relatie de sluga.Imi amintesc ca si Sf. Ioan Gura de Aur zicea ceva de genul asta.
Ștergeresi evident ca scopul vietii nu trebuie sa fie adunarea banilor cu orice pret, pentru avere in sine,pentru tezaurizare, cum era Scrooge, Dar nu e nici un pacat sa-ti doresti sa ai bani si bunastare.Dorinta de castig e motorul omenirii, asa se nasc afaceri, comert, se fac performante - tocmai fiindca iti doresti sa castigi, ca sa oferi un trai bun familiei tale, sa te dezvolti personal,sa fii independebt, sau alte lucruri.
Lacomia e pacat, nu bogatia!e diferenta intre ele!iar lumea merge prost din cauza pacatelor in general, nu doar a lacomiei, in special.Daca o luam pe firul asta, putem zice ca merge prost din cauza lenei saracilor :)).
si din pacate nu citesc prea mult, ca n-am timp :));)
Irina, mie mi se pare ca avem cu totii tendinta sa nu invatam nimic din pilda fiului celui mare! La inceputul parabolei, Mantuitorul spune ca tatal a impartit averea celor doi fii. Dar fiul cel mare a ales sa-si puna averea sub ascultarea tatalui, sa-i fie lui supus si desi nu era sluga, ii era supus (din dragoste sau din frica nu stim noi),nu-i era egal! Eu am auzit anul trecut un cuvant la parabola asta in care parintele spunea ca oamenii din biserica sunt precum fiul cel mare, se pun de bunavoie sub ascultare si au parte de toate binecuvantarile Tatalui ('toate ale mele ale tale sunt'), dar uneori dorim si sa gustam din placere/pacat si ne suparam pe Tatal ca nu ne ingaduie. Sigur ca putem sa luam singuri iedul, dar atunci am iesit din ascultare!
ȘtergereIubirea ar trebui sa fie motorul omenirii, nu-i asa? E cam inversare de valori in lumea de azi. Toti sfintii nascuti in stare de bogatie au renuntat la ea pentru a ajunge in relatie de iubire cu Dumnezeu! Oare de ce? Si desi Dumnezeu nu ne condamna/pedepseste pentru ca ne folosim de bunastarea pe care am dobandit-o, parca nu e bine sa rastalmacim chestia asta si sa spunem ca bogatia/comfortul ar fi vreo virtute! Si nu vorbesc din postura de persoana in nevoi materiale, stii doar:))
chiar nu am spus ca bogatia ar fi vreo virtute, ci ca saracia nu este vreo virtute decat in cazul mentionat de parintele Justin - ,,nu-i sărăcia o virtute dacă omul nu şi-a ales drumul renunţării la toate cele lumeşti, alegând să slujească pe Hristos (calugaria).,,.Sfintii s-au calugarit si au ales saracia de buna voie, ceea ce e altceva.Dar chiar si asa, au trait in manastiri, care in general nu sunt sarace. Daca ar fi saracia asa o invarteala, de ce se roaga biserica pentrui belsug, prosperitate, sporul casei, samd.?.Ar trebui sa zica lasa-ne Doamne in fundul gol!Omul munceste si Dumnezeu il binecuvanteaza!saracia e o urmare a blestemului.De ce ar pedepsi Dumnezeu omul pentru bunastare, chiar e ilogic, avand in vedere ca bunastarea e urmare a binecuvantarii Lui.Poti sa suferi de consecintele lacomiei, ale egoismului, dar nu fiindca ai bani.Practic tu zici ca, daca ai bani si bunastare in viata, ar trebui sa te simti vinovat sau ceva.Tocmai fiindca nu duci lipsuri, ar trebui sa te gandesti ce groaznic e pentru cei care sufera de ele. Poate nu au avut puterea si determinarea, sau capacitatea sa munceasca cat ai facut-o tu, sau imprejurari mai favorabile de viata,si sa se bucure si ei de bunastare.Nici tu nu te-ai multumit cu putin, stiind ca poti dobandi mai mult, oare ar trebui sa te simti vinovata?chiar nu cred. Dumnezeu ti-a dat capacitati intelectuale si alte daruri, pe care le-ai valorificat la maxim, ca sa zic asa :).Ceea ce trebuie sa faca orice om normal.Mai ca-mi vine sa spun ca ideea asta cu saracia ca virtute in toate situatiile nu e absolut deloc crestina.Seamana mai mult cu gandirea religioasa indiana, numai acolo, daca te-ai nascut pe gunoi, in gunoi tre sa ramai, ca asa e soarta, karma, sigur tragi niste pacate din alte vieti, samd., si nimeni nu te ajuta, ca e fiecare cu ,,norocul,, lui.
Ștergere