 |
| © Dulce Casa |
 |
| © Dulce Casa |
Spre deosebire de ieri, o zi calduroasa ca de vara, azi frigul, ploaia si vantul s-au intors. Am ajuns de la serviciu si m-am bagat direct sub patura, cu o adanca dorinta de a motai la caldurica, in timp ce vremea rea isi facea de cap pe-afara:)).
Spre seara am iesit in curte si am surprins unul din minunatele jocuri de lumina, pus in evidenta de imensitatea campului- soarele, spre apus, iesise dintre nori, luminand partea opusa, unde se vedea cerul intunecat, a ploaie...
Luna aceasta s-a implinit exact un an de cand ne-am mutat la tara...un an frumos, in care ne-am bucurat de lucruri pentru unii firesti, dar care noua ne-au lipsit in jungla de beton a orasului- libertatea de a iesi afara oricum si oricand, bucuria de a semana ceva si de a privi cum creste, cafeaua bauta alene pe leaganul de sub corcodus, carti citite in liniste, rasarituri si apusuri de soare neobturate de blocuri cu zece etaje, aer curat, cantec de privighetori si tarait de greiri la ceas de seara, sau kilometri de zapada orbitor de alba...
Intr-o scrisoare catre una din fiicele duhovnicesti Sf. Teofan Zavoratul spunea :
"Intentionezi sa te muti la tara si visezi la bucuriile vietii de tara. Bine!Bine!Aceea e o viata adevarata.In orasele mari, in special in capitale, nu exista viata adevarata, Acolo fiecare joaca o comedie. (...) Stabileste-te la tara.Iti voi mai spune ceva pentru visele tale.Gaseste-ti o pestera, sau sapa-ti una cu mainile tale. Intr-o parte sa fie o fantanita; in cealalta parte, un pom; in fata o gradinita. Imblanzeste cateva pasarele care sa-ti cante in copac si in flori. Retrage-te aici, scoala-te dis de dimineata si canta impreuna cu pasarile spre slava Celui care a creat totul!"
(din ,,Viata duhovniceasca si cum o putem dobandi")
Asta am simtit eu in ultimul an...ca traiesc cu adevarat, ca pot respira, ca pot privi pana foarte, foarte departe...si ca in fiecare dimineata am o mie de motive sa-I dau slava lui Dumnezeu, care a creat o lume atat de frumoasa...
Irina
