Despre ispitele din societate

Zilele astea am recitit o carte care imi este tare draga : "Staretul Macarie de la Optina" (de Arhim. Leonid Kavelin, ed. Bunavestire, 1999).

Printre multe alte lucruri de folos, in carte se gasesc si insemnarile unui fiu duhovnicesc, despre relatia sa cu staretul.
Acesta, un mosier rus, casatorit, primise o educatie pe care el o numeste "moderna" , dar datorita mamei sale, pastra in suflet o scanteie din frica de Dumnezeu.
Printr-o serie de imprejurari ajunge sa-l cunoasca pe staret, si sa ii devina fiu duhovnicesc, ceea ce ii schimba total viata.
Ca orice om cat de cat instarit din acele vremuri, mosierul petrecea vara la tara, la mosia sa, iar iarna la Sankt Petersburg, in compania inaltei societati.
Vorbind odata cu staretul s-a plans de ispitele pe care le intampina traind in societate, si l-a rugat sa ii vorbeasca despre cum se poate apara de ele.
Iata ce ii raspunde acesta:

"In cele din urma trebuie sa-ti spun ca, dupa parerea mea , e greu sa te aperi de ispitele lumesti traind in marile orase.Cum sa poata un om, care e inca slab duhovniceste,sa tina piept ispitelor lumii de azi? Baga de seama si faptul ca inalta societate este formata in parte din oameni de alte credinte, iar in parte de crestini care, desi ortodocsi, au fost atat de sedusi in slabiciunea lor de obiceiurile lumii, incat mai sunt ortodocsi doar cu numele, cand in realitate sunt departe de adevarata Ortodoxie.
E greu sa lupti cu patimile, dar e nespus mai greu sa faci fata unor ispite neincetate. Si apoi luxul, naravurile modei - toate acestea sunt atat de scumpe, incat nici un fel de mijloace financiare nu ar ajunge ca sa satisfaci toate pretentiile inaltei societati.
Ai spus tu insuti ca treburile tale banesti sunt cam in neoranduiala, dar daca vei sta mai mult la tara ele se vor imbunatati. Da, si nu e numai asta!
Sufletul omenesc, fiind nemuritor, nu poate ramane mereu in aceeasi stare - fie se va imbunatati, fie se va inrautati. Asa ca nu e de mirare daca, ducand o viata linistita la tara, si bineinteles, cu ajutorul lui Dumnezeu, starea ta duhovniceasca se va imbunatati macar un pic."

Dupa aceasta discutie mosierul incearca sa traiasca retras la tara, dar este ispitit de dorinta de a se reintoarce la viata orasului, si cuprins de mahnire, ii scrie staretului :

"...ma apasa acest gand " stiti doar ca nu sunt calugar, si nu pot sa las lumea"..."

si raspunsul care a venit ;

"trebuie sa iti amintesc invatatura Apostolului "prietenia lumii este duşmănie faţă de Dumnezeu"(Iacov 4:4) si iarasi "Nu iubiţi lumea, nici cele ce sunt în lume. Dacă cineva iubeşte lumea, iubirea Tatălui nu este întru el; Pentru că tot ce este în lume, adică pofta trupului şi pofta ochilor şi trufia vieţii, nu sunt de la Tatăl, ci sunt din lume. "(I Ioan2, 15-16)
Vezi dar ce e lumea: prietenia cu cele ce te pun impotriva lui Dumnezeu; si nu cu oamenii, adica, ci cu patimile, cu care ne alegem facand ceea ce face lumea si societatea."

Citind scrisoarea, fiul duhovnicesc al staretului mediteaza :

"E lucru vadit, asadar, ca nu oamenilor, ci propriilor noastre patimi ne supunem noi cu atata usurinta in societate, patimi care ne duc neincetat la cadere. Dupa ce si-a cercetat constiinta, care dintre noi nu va recunoaste ca e foarte greu, daca nu de-a dreptul cu neputinta, sa tii piept tentatiei de a urma obiceiurilor nu prea ortodoxe ale sociatatii!"

Ducandu-se la Optina, pentru o lamurire mai amanuntita, iata ce cuvant primeste de la staretul Macarie;

"Sa nu credeti ca v-am spus sa ocoliti legaturile cu lumea, sau cunostinta cu oameni buni si de treaba....Dumneata faci parte din inalta societate; esti un om al lumii tale. Nu o ocoli, dar straduieste-te sa traiesti cucernic, fara sa judeci pe nimeni, iubindu-i pe toti"

In aceasta discutie m-am gandit ca e un raspuns pentru cei care isi doresc sa paraseasca orasul, in cautarea unei vieti mai linistite la tara, pentru a spori duhovniceste. Daca putem, staretul Macarie spune ca e bine sa facem asta, fiindca un trai mai retras, in mijlocul naturii ajuta omul in lupta sa cu patimile, deoarece va avea mai putine ispite exterioare.
Pe de alta parte, nu trebuie sa ne izolam, ci sa cautam prietenia cu oamenii buni, si de treaba, incercand sa nu urmam obiceiurile pacatoase ale societatii.

Cred ca ca schimbarea vietii noastre trebuie sa inceapa in locul unde suntem deja. Aici trebuie sa ne rugam mai mult, aici trebuie sa cercetam mai des duhovnicul si Biserica, aici sa daruim mai mult timp relatiilor cu cei dragi, aici sa traim mai simplu si cu mai putina cheltuiala, aici sa lasam televizorul si sa folosim timpul mai bine, aici sa fim atenti cum ne alegem prietenii, si pe cei care ne influenteaza pe noi, si pe copiii nostri. Daca nu vom face acestea aici unde ne aflam, putin probabil ca o schimbare de decor ne face va sa traim altfel .


Irina