sâmbătă, martie 09, 2019

Bogatia, un pacat?


pinterest

Fiindca ultimele articole referitoare la mentalitatea de om sarac au starnit mult interes si ceva controverse :)),
 m-am gandit sa scriu mai detaliat despre legatura dintre prosperitate si crestinism, asa cum o vad eu.
Intrebarea care s-a conturat la comentarii este : e voia lui Dumnezeu ca un crestin sa fie bogat, prosper? sau e mai placul Lui ca un crestin (care nu e calugar) sa renunte la  toate bunurile materiale si sa fie sarac, sau sa se complaca in saracie, daca asa s-a nascut?
Aceste intrebari nu sunt ceva nou, ci oamenii au avut dintotdeauna aceasta dilema. Am citit undeva ca in Biblie sunt in jur de 2300 de versete care se refera la problema banilor, a averii, deci se pare ca este o chestiune destul de importanta :).
In societatea noastra, afectata de niste ani (multi) de comunism, mentalitatea cea mai comuna e cea de saracie, adica: banii si posesiunile materiale sunt ceva rau, necurat, ,,ochiul dracului,,; ca a fi bogat este echivalent cu a fi lacom si pacatos, ca in ochii lui Dumnezeu saracia e o virtute . In caz ca ai ceva stare si cheag, trebuie sa te simti prost, sa te simti vinovat ca tu ai si altul nu si, in general, mai bine nici nu pomenesti ca o duci bine, ci sa te plangi si faci pe saracul, ca sa nu fii invidiat.

ilustratie susan wheeler
pinterest

Dar ce spune Sf. Scriptura referitor la asta?In Pilde 30:7-9 ni se explica pericolul gandirii extremiste :

Două lucruri cer de la Tine, nu mă respinge înainte de a muri:
Prefăcătoria şi cuvântul mincinos îndepărtează-le de la mine; sărăcie şi bogăţie nu-mi da, ci dă-mi pâinea care-mi este de trebuinţă,
Ca nu cumva, săturându-mă, să mă lepăd de Tine şi să zic: "Cine este Domnul?" Ca nu cumva, sărăcind, să mă apuc de furat şi să defaim numele Dumnezeului meu.

Dupa cum vedem,situatiile extreme prezinta riscuri - daca esti foarte bogat poti ajunge sa ai impresia ca banii rezolva totul si chiar sa iti pierzi credinta, considerand ca n-ai nevoie de Dumnezeu, ca te descurci.
Daca esti sarac, lipsurile si disperarea  te pot impinge la fapte rele si distructive - furt, prostitutie, sau chiar crima.  Ambele situatii implica riscul indepartarii de Dumnezeu, fiindca bogatia, banii in sine nu reprezinta nimic, ci atitudinea inimii  noastre fata de ele.

Sf. Scriptura, istoria Bisericii, vietile sfintilor sunt pline de oameni care au avut stari sociale diferite, de la cel mai sarac pana cel mai bogat.Calitatea lor nu a fost marimea contului din banca, ci credinta pe care au avut-o in Dumnezeu, indiferent de starea materiala in care se aflau.

ilustratie susan wheeler
pinterest

Cand vine vorba de bogatie, Dumnezeu nu o condamna, dar ne avertizeaza ca scopul principal al  vietii noastre nu trebuie sa fie obtinerea banilor cu orice pret. In 1 Timotei 6:9,10 ni se spune ca cei care doresc sa se imbogateasca cu orice pret si fac orice pentru bani (mint, fura, inseala, pagubesc si asupresc pe altul, etc.)  risca sa-si piarda sufletul, dar si sa sufere pe pamant consecinta orientarii lor gresite (inchisoare, dusmanii, violente din partea altora, boli) :

Cei ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită şi în cursă şi în multe pofte nebuneşti şi vătămătoare, ca unele care cufundă pe oameni în ruină şi în pierzare
iubirea de argint este rădăcina tuturor relelor şi cei ce au poftit-o cu înfocare au rătăcit de la credinţă, şi s-au străpuns cu multe dureri.

Cu toate acestea, crestinul nu are voie sa se complaca in saracie si intr-o viata de lipsuri, traind pe spinarea altora sau din furturi si inselatorii, sub pretextul ca e spiritual si Dumnezeu ii trimite ce are nevoie, el nefacand nimic( din pacate vedem atatea cazuri de oameni care nu vor sa lucreze nimica si care traiesc iresponsabil, folosindu-se de copiii lor sau de alte situatii pentru a obtine bani).
Sf. Scriptura e foarte clara in acest sens. In 2 Timotei :3 Sf. Apostol Pavel ii indeamna pe crestini sa se indeparteze de cei care umbla ,,fara randuiala,, , adica fara sa munceasca, dandu-se exemplu pe sine :

,,n-am mâncat de la cineva pâine în dar, ci, cu muncă şi cu trudă, am lucrat noaptea şi ziua, ca să nu împovărăm pe nimeni dintre voi.,,

concluzionand categoric :

,,dacă cineva NU VREA  să lucreze, acela nici să nu mănânce.,,

ilustratie
pinterest
Nu Dumnezeu ne face saraci, ci saracia e de obicei o consecinta a pacatelor - ori a celor personale (lene, vicii, decizii gresite), ori ale pacatelor celorlalti (lacomia altora, furtul in toate formele lui - muncesti din greu, dar angajatorul nu-ti rasplateste munca la valoarea ei; inselatorii; dobanzi mari la imprumuturi; specula; mita; neintoarcerea banilor pe care i-ai dat cu imprumut; lipsa ajutorului financiar atunci cand esti bolnav, restrictionarea accesului la educatie de calitate, invinuiri nedrepte, etc.).

In acelasi capitol, Sf. Apostol Pavel indeamna ca bogatii sa nu-si lipeasca inima de ceea ce au, ci sa-si puna nadejdea in Dumnezeu, care este SURSA reala a prosperitatii :
....
Celor bogaţi în veacul de acum porunceşte-le să nu se semeţească, nici să-şi pună nădejdea în bogăţia cea nestatornică, ci în Dumnezeul cel viu, Care ne dă cu belşug toate, spre îndulcirea noastră,

Deci nu-i indeamna pe bogati sa renunte la averile lor, sau sa nu mai faca avere, ci ii indeamna sa capete perspectiva corecta asupra a ceea ce au, si sa fie generosi si drepti cu cei din jurul lor, folosindu-se de ceea ce au ca sa faca lumea un loc mai bun.
Tot de aici aflam ca Dumnezeu ne da cu belsug (deci nu cu taraita, nu cu zgarcenie) de toate, noua, tuturor, nu doar unor privilegiati. Dumnezeu nu face deosebire intre oameni, ci da de toate oricui cere

cu credinta 
De aceea vă zic vouă: Toate câte cereţi, rugându-vă, să credeţi că le-aţi primit şi le veţi avea
Marcu 11;24

cu un scop bun
Cereţi şi nu primiţi, pentru că cereţi rău, ca voi să risipiţi în plăceri.
Iacov 4:3


ilustratie

Ca si crestini, trebuie sa avem o perspectiva corecta asupra lumii - desi suntem fiinte spirituale, traim aici o experienta materiala, deci avem nevoie de diverse lucruri pentru a duce o viata implinita, frumoasa, luminoasa, astfel incat sa fim de folos celorlalti si nu o povara pentru ei. De aceea trebuie sa muncim si sa ducem o existenta cu rost.
 Pe de alta parte trebuie sa constientizam  identitatea noastra adevarata  si puterea noastra nu ne sunt date de bani, de avere, ci de legatura noastra cu Dumnezeu, ca Sursa a toate.

Bogati sau saraci (momentan), cu totii avem aceeasi responsabilitati :
  •  sa ne pastram prioritatile in ordinea corecta - intai Imparatia lui Dumnezeu
  • sa dedicam munca noastra si talentele pe care le avem lui Dumnezeu, astfel incat sa ne dea spor si ajutor in toate;
  •  sa nu ne risipim vietile pentru lucruri care in lumina vesniciei nu reprezinta nimic;
  • sa fim administrator buni si intelepti a tot ceea ce ne incredinteaza Dumnezeu - talente, abilitati, inteligenta si posesiuni materiale.


Irina



14 comentarii:

  1. La multi ani....si Dumnezeu sati daruiasca sanatate, intelepciune,si timp pentru a scrie....mult am invatat din c'eea ce ai scris tu aici

    RăspundețiȘtergere
  2. Comunismul a lăsat în noi urme adânci căci se știe ca pe vremea aceea cei mai înstăriți și educați au fost prigoniți și probabil s-a înrădăcinat în societatea noastră ideea ca e mai bine sa fi mai sărac ca ești lăsat în pace. Am rămas și acum cu aceasta idee chiar dacă generațiile s-au schimbat și trebuie sa ne autoeducam ca avem dreptul (fără sa fie pacat) sa o ducem bine și sa culegem roade după munca ce o facem. Încă un articol foarte interesant și bine documentat! Delia

    RăspundețiȘtergere
  3. Isus nu a fost bogat când a trăit pe pământ...
    "Isus a văzut multe noroade împrejurul Său şi a poruncit să treacă de cealaltă parte. Atunci s-a apropiat de El un cărturar şi I-a zis: „Învăţătorule, vreau să Te urmez oriunde vei merge.” Isus i-a răspuns: „Vulpile au vizuini, şi păsările cerului au cuiburi; dar Fiul omului n-are unde-Şi odihni capul.” (Matei 8:18-20)
    În felul acesta, Domnul Isus i-a spus acelui cărturar că nu vrea să fie urmat pentru profit material.
    "Căci cunoaşteţi harul Domnului nostru Isus Hristos. El, măcar că era bogat, S-a făcut sărac pentru voi, pentru ca, prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogăţiţi. (2 Corinteni 8:9)"
    Cum ar trebuie să gândească bogaţi acestei lumi ...
    "Îndeamnă pe bogaţii veacului acestuia să nu se îngâmfe şi să nu-şi pună nădejdea în nişte bogăţii nestatornice, ci în Dumnezeu, care ne dă toate lucrurile din belşug, ca să ne bucurăm de ele. Îndeamnă-i să facă bine, să fie bogaţi în fapte bune, să fie darnici, gata să simtă împreună cu alţii, aşa ca să-şi strângă pentru vremea viitoare, drept comoară, o bună temelie, pentru ca să apuce adevărata viaţă. (1 Timotei 6:17-19)"
    Multumesc Irina, a fost plăcut să caut în biblie despre bogatie! Săptamână placută!

    RăspundețiȘtergere
  4. Ella,nu stiu daca Domnul Iisus era sarac in sensul de sarac ca nu avea nimic.Nu era nici bogat, in sensul ca nu era interest sa detina ceva.Totusi, la nastere a primit daruri bogate de la magi, avea o meserie buna (era tamplar),in perioada in care a umblat cu Apostolii nu duceau lipsa, aveau bani si tot ce aveau nevoie, hainele lui nu erau ieftine, avand in vedere ca s-a tras la sorti cui sa ramana si cred ca as mai gasi, daca ma gandesc. Dar cu siguranta nu era stapanit de nimic material, fiindca El stia exact care e valoarea lucrurilor materiale,plus ca misiunea Lui pe Pamant era alta, nu avea nevoie sa acumuleze macar un minim de bunuri, ca noi. Cred ca asta e gandirea pe care trebuie s-o avem si noi,stiind ca Dumnezeu e Tatal nostru - sa privim lucrurile materiale in perspectiva vesniciei, oricat am avea sa nu uitam ca e darul lui Dumnezeu si le primim atat cat sa ne bucuram noi, cat sa bucuram si pe altii.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mi se pare ca aluneci pe o panta gresita aici, speculand niste chestii. Pana la urma Mantuitorul S-a nascut in cel mai sarman loc, ieslea, a trait in modestie (darurile magilor a fost simbolice si nu spre folosinta personala a familei), nu spune nicaieri ca n-a trait in lipsa, de unde stii ca tamplaria era o meserie buna? Dar stim ca pe camasa au aruncat sorti pentru ca era tesuta dintr-o bucata si nu pentru ca era haina de pret! El a propovaduit saracia de buna voie (ce intelege fiecare din asta e alta poveste)si daca nu ar fi si trait-o, ar fi fost cam ipocrit, nu? Altfel, cum ar fi putut sa spuna tanarului bogat sa dea tot ce are si sa-i urmeze Lui, daca El insusi nu ar fi facut la fel? Nicoleta

      Ștergere
    2. Nico, Mantuitorul nu a propovaduit saracia, ci lepadarea iubirii si alipirii de bunurile pamantesti.El nu era alipit de bunuri, fiindca El era Dumnezeu, practic tot ce exista ii apartine si e creat de El :).Daca tu ai stii ca tot ce exista pe Pamantul asta e al tau, si daca ai nevoie de ceva poti sa-ti faci,ai simti nevoia sa ai vreun cont in banca? :)Cu siguranta nu, chiar ar fi ceva ridicol.
      Si tanarului bogat i-a zis sa se lepede de ce are, fiindca a vezut ca era iubitor de bani.In plus i-a cerut sa Il urmeze fizic, asa cum mergeau cu El Apostolii si alti ucenici.Toti cei care mergeau cu El nu aveau nevoie sa-si care averile cu dansii, ca erau ocupati cu altele. Dar vedem ca au fost si alti bogati care au crezut in El, carora nu le-a cerut sa renunte la averi. Deci averea e o chestie neutra, cred ca parintele Calistrat zicea intr-o predica ca nu-l intereseaza pe Dumnezeu cate averi ai, cati bani castigi, ci Il intereseaza inima ta si cum administrezi ceea ce ai.Daca averea e rea, ce ar trebui sa facem noi?sa nu avem nimic, sa stam cu copiii in drum?asa ar reiesi din ce zici.
      eu imi mentin ideea, cu argumente, ca saracia, in afara de cea asumata la calugarie, care e de bunavoie, e o plaga care ar trebui eradicata prin toate mijloacele.Orice om merita macar minimul de hrana, casa, haine,sanatate, educatie, si crestinismul a sustinut dintotdeauna acest lucru-vezi traditia filantropiei crestine.

      Ștergere
    3. "Nu era nici bogat, in sensul ca nu era interest sa detina ceva.Totusi, la nastere a primit daruri bogate de la magi, avea o meserie buna (era tamplar),in perioada in care a umblat cu Apostolii nu duceau lipsa, aveau bani si tot ce aveau nevoie, hainele lui nu erau ieftine, avand in vedere ca s-a tras la sorti cui sa ramana si cred ca as mai gasi, daca ma gandesc"

      Si mie mi se pare ca in acest pasaj ai luat-o putin in directia gresita.

      Ștergere
    4. Irina, sunt cantari ale bisericii care spun ca El, cel mai bogat s-a facut sarac precum noi (citat din memorie)si asta inseamna ca s-a facut la fel de sarac ca cel mai sarac de pe pamanat. Gresesti punand gandire/masura omeneasca in intelepciunea si dragostea dumnezeiasca:). In rest se poate discuta la nesfarsit legat de tema asta. Saracia este intr-adevar o plaga, dar solutia nu e la sarac (care in general este sarac si in optiuni) ci la bogat, care refuza sa-si asume responsabilitatea pe care Dumnezeu i-a dat-o impreuna cu bogatia(e exact ce spune si parintele Calistrat, nu?)Nico

      Ștergere
    5. cred ca solutia e in ambele parti.Saracul nu poate fi exonerat de partea lui.

      Ștergere
  5. multumesc pentru vizita, Ella, si pentru ganduri!o saptamana placuta si tie!

    RăspundețiȘtergere
  6. Amin! La ce ai scris mai sus , multumim Lui pentru tot ce avem, ca avem de la El si prin El .Fiti binecuvantati!

    RăspundețiȘtergere

♥ ♥ ♥ Lasa un gand frumos! ♥ ♥ ♥
Comentariile anonime sau facute in scop publicitar vor fi sterse.