"Sfintisori" moldovenesti ( sau "mucenici")

Cand m-am mutat in Bucuresti( acum vreo 5 ani) am descoperit cu surprindere ca de sarbatoarea Sfintilor 40 de mucenici nu se fac colacei, ci un fel de ciorba dulce, aromata cu rom si scortisoara, in care plutesc niste taitei sub forma de opturi. Fiindca toata lumea ma indemna sa servesc , am gustat intr-un sfarsit, dar recunosc ca nu mi-au placut “macenicii” zonei, asa ca am ramas la traditionalii “sfintisori” moldovenesti- pufosi, aurii, unsi cu miere si presarati din belsug cu nuca.



In seara asta am “executat” o tava, spre pastrarea traditiei in familie. Nu mi-au iesit 40 de bucati, ci vreo 20- si cativa o sa-i dau maine pentru pomenirea mortilor, cum se obisnuieste.


Ca sa fac aluatul am avut nevoie de :

• 500 g faina
• un cubulet drojdie
• 250 ml lapte
• 70 ml ulei(sau un topit)
• 100 g zahar
• 1 ou
• 1 galbenus pentru uns
• 1 cana de apa + 4-5 linguri de zahar, si arome, pentru sirop
• miere si nuca pentru "ornat"

Drojdia se farmiteaza si se dizolva in apa calduta(2-3 linguri). Faina se cerne, se amesteca cu zaharul, se pune intr-un vas (eu am pus la robot) si in mijloc se face o scobitura, unde se toarna drojdia. Se lasa cam 15 minute si se incepe framantatul. Se adauga incet laptele, uleiul, si oul batut spuma, si se amesteca pana se obtine un aluat potrivit de moale. Se framanta cam 30 de minute, pana devine elastic, si se lasa la dospit, intr-un vas acoperit, la caldura, o ora.

Se iau bucatele de aluat si se fac rulouri care se aseaza in tava, sub forma de 8.

Se lasa inca 15 minute sa creasca aluatul, se ung cu galbenus de ou( atentie, sa fie la temperatura camerei), si se dau la cuptor, 30 min. la 170 grade ( foc potrivit).

Separat se face un sirop (fiert) dintr-o cana de apa, cateva linguri de zahar, si arome( vanilie sau rom, coaja de citrice).

Cand "sfintisorii" sunt gata se scot din cuptor si pe fiecare se toarna cate o lingura- doua de sirop.

Se pun apoi pe un platou, se ung din belsug cu miere si se presara cu nuca macinata.

Pentru rugaciunile Sfintilor 40 de Mucenici, Doamne, miluieste-ne pe noi!

Irina

Sfintii 40 de mucenici din Sevasta

( sursa imaginii)

Maine Biserica noastra ii praznuieste pe cei 40 de mucenici din Sevasta, care au fost martirizati pentru credinta in secolul 4 dupa Hristos.

Din viata Sfintilor 40 de mucenici:

"Pe vremea împărăţiei necredinciosului împărat Liciniu (308-324), fiind mare prigoană împotriva creştinilor şi pe toţi credincioşii silindu-i spre jertfirea idolilor, era în Sevastia, cetatea Armeniei, un voievod cu oaste, anume Agricolae, pierzător, sălbatic şi isteţ spre slujba idolească.

Într-acel timp li se poruncea creştinilor, care se aflau în cetele ostăşeşti, să aducă jertfă diavolilor. Şi erau în ceata lui Agricolae, în părţile Capadociei, nişte ostaşi, patruzeci la număr, care, de asemenea, slujeau într-o dregătorie ostăşească şi aveau dreapta credinţă în Hristos Dumnezeu, fiind bărbaţi tari şi nebiruiţi în războaie, iar în dumnezeieştile Scripturi foarte iscusiţi.

Înştiinţîndu-se voievodul despre trei dintre aceştia, Chirion, Candid şi Domnos cît şi despre însoţitorii lor cum că sînt creştini, i-au prins şi i-au silit spre închinarea la idoli; că zicea către dînşii voievodul astfel: "Precum în războaie aţi fost cu un suflet şi cu un cuget şi v-aţi arătat vitejia voastră, tot aşa şi acum, cu un cuget şi un suflet, să arătaţi supunerea voastră la împărăteştile legi şi să jertfiţi zeilor de voie, mai înainte pînă a nu vă sili cu muncile".

La aceste cuvinte sfinţii ostaşi, răspunzînd tiranului, au zis: "Dacă pentru împăratul cel pămîntesc ne-am luptat în războaie şi am biruit pe vrăjmaşi, precum singur mărturiseşti, ticălosule, cu atît mai vîrtos ne vom nevoi pentru Împăratul cel fără de moarte şi vom birui a ta răutate şi al tău vicleşug".

Atunci a zis voievodul Agricolae: "Una din două stă înaintea voastră: ori zeilor să aduceţi jertfă şi să luaţi mai mari daruri, ori, nesupunîndu-vă, să fiţi necinstiţi şi izgoniţi din dregătoria ostăşească. Gîndiţi-vă şi alegeţi ceea ce vi se pare vouă că este mai de folos".

Sfinţii ostaşi au zis: "Despre ceea ce ne este nouă de folos, se îngrijeşte Domnul". Zis-a voievodul: "Nu grăiţi multe, ci, lăsînd vorbele cele mincinoase, pregătiţi-vă să jertfiţi de dimineaţă zeilor". Acestea zicîndu-le Agricolae, a poruncit să-i ducă în temniţă, unde, intrînd sfinţii, şi-au plecat genunchii la rugăciune şi ziceau către Dumnezeu: "Scoate-ne pe noi, Doamne, din ispită şi din smintelile celor ce lucrează fărădelegea". Iar după ce a înserat, au început a cînta psalmul acesta: Cel ce locuieşte în ajutorul Celui Preaînalt, întru acoperămîntul Dumnezeului cerului se va sălăşlui - zicînd şi cealaltă parte a psalmului aceluia, pînă la sfîrşit. Iar după cîntare se rugau şi iarăşi cîntau după rugăciune. Deci astfel au petrecut fără somn, pînă la miezul nopţii.

În cîntare începea stihurile Sfîntul Chirion, iar Sfinţii Candid şi Domnos, împreună cu ceilalţi, cîntînd după Chirion, repetau acele stihuri. Iar la miezul nopţii li s-a arătat Domnul, zicîndu-le: "Bun este începutul nevoinţei voastre, dar cel ce va răbda pînă în sfîrşit, acela se va mîntui". Acel glas al Domnului toţi l-au auzit şi s-au înspăimîntat, apoi s-au bucurat şi n-au dormit pînă a doua zi....( cititi viata lor pana la capat aici).

Resurse:

• Acatistul Sfintilor 40 de mucenici

• “Acum este prilejul de pocainta” – pe ''Razboi intru cuvant”

Irina