Din greseli invata omul :)

Dupa ce am terminat esarfa mea dantelata am inceput o vesta pentru mine. Am lucrat pana la jumatatea spatelui si am abandonat. Nu din cauza modelului, nu fiindca n-as sti sa o fac in continuare, ci fiindca firul, un acril ieftin, este extrem de prost, si din cauza asta lucrul arata foarte rau.


Uitandu-ma la ce au facut tricotarese mult mai pricepute ca mine mi-am dat seama ca 60-70% din frumusetea unui obiect terminat este dat de fir, si apoi de model sau de modul de lucru. Am observat ca, in general, ele lucreaza cu fire care contin putin sau deloc fibra sintetica.
Imi pare rau de munca si timpul investite, pe de alta parte acest aparent esec m-a invatat ceva bun. Spre deosebire de alta data, astazi oferta de fire pentru tricotat este practic nelimitata( ce nu se gaseste in merceriile noastre se poate cumpara on-line), iar cea de modele- la fel.


Din fericire in ”depozitul” meu de fire am si cateva de calitate. Printre preferatele mele este cel de mai jos (contine 30% lana, 40% mohair si 30% fir sintetic).


Deocamdata caut un model. Mi-a placut cel de pe coperta ultimului numar din „Creative Knitting”,


si am facut o monstra , dar nu sunt hotarata inca. Mai caut.


p.s. Am descoperit un blog superb, cel a lui Birgit, o doamna extrem de talentata si priceputa (si mamica a patru copii). E in germana, dar nu conteaza asa mult, imaginile vorbesc de la sine.

Irina

Caciulita pentru Otilia

Sunt foarte incantata, am terminat prima mea caciulita tricotata! Am facut-o pentru Otilia, si ii vine perfect. Urmeaza sa-i fac si o vestuta.

Irina