Popcorn cu caramel făcut în casă

În provocarea de toamnă  pentru a patra săptămână, pe care o voi posta în curând, ni se sugerează să petrecem o seară plăcută de toamnă, bând o ceașcă cu ciocolată fierbinte, și cronțănind popcorn cu caramel.

Am mâncat popcorn cu caramel în ieșirile noastre prin oraș, dar n-am făcut niciodată acasă, deci mi-am spus că e momentul să încerc. Am răscolit pe net după o rețetă,  și după ce am studiat mai multe variante am încropit una personală, cu cantități aproximate .

Avem nevoie de popcorn nesărat. Puteți cumpăra pungi din acelea care se fac la microunde, dar au sare. Noi avem un ceaun mare de tuci, unde am pus uleiul la încins, am adaugat boabele de porumb (cam 100 de g), le-am acoperit cu un capac, și le-am lasat până nu a mai pocnit nici una. Din când în când am mai scuturat bine ceaunul, ca să nu se prindă boabele, și să se ardă.

Le-am răsturnat apoi într-un castron mare, și am pregătit alături 2 linguri, cu care să amestec caramelul cu popcorn.

Pentru caramel avem nevoie de :

• zahăr, de preferință brun - cam 200 g
• 2-3 linguri miere de albine
• 70-80 g unt
• 1 jumătate linguriță praf de copt

Într-o cratiță mai mare se pun zahărul, mierea și untul. Se lasă pe foc, mestecând întruna, până zahărul se caramelizează și compoziția capătă o culoare maroniu deschis. Adăugăm praful de copt, amestecând bine (atenție, compoziția se va umfla, de aceea e nevoie de o cratiță mai înaltă ). Se toarnă rapid peste popcorn și se amestecă bine, până popcornul este acoperit de caramel. E nevoie să lucrați foarte repede, ca să nu se întărească caramelul și să rămână boabe neacoperite. După asta se împrăștie popcornul pe o tavă acoperită cu hârtie de copt, și se desface , altfel putem forma "biluţe" :)).

O gustare simplă , foarte ieftină, și potrivită pentru serile reci de toamnă sau de iarnă. La noi a avut mare succes, sigur o să mai fac :)).

Irina

„Căminul tău- un colț de rai” - săptămâna a treia

 O casă curată e semnul unui computer stricat - sper că nu e și cazul vostru :)) - la mine se cam potrivește :).

 Dacă ați acceptat provocarea de toamnă înseamnă că lumânarea voastră parfumată e aprinsă, muzica se aude în surdină, iar voi sunteți mai calme, mai blânde și mai împăciuitoare :). 

Eu știu că nu sunt, dar mă stradui. Cu lumânarea și cu muzica am rezolvat cel mai ușor, cu mine e mai greu :)).

Provocarea săptămânii a treia se referă la dezordine :

gândiți-vă la câteva locuri din casă care vă deranjează cum arată, din cauza lucrurilor care s-au adunat acolo. Găsiți o soluție pentru a reinstaura ordinea- de exemplu cumpărați un coș în care să puneți totul. Străduiți-vă să scăpați de lucrurile inutile- aruncați sau dăruiți din ele. Încurajați soțul și copiii să facă la fel în birou sau în dormitor. Dacă tot sunteți aici, gândiți-vă cum vă puteți face un pic de ordine și în viața spirituală.

Să ne ocupăm întâi de ceea ce se vede, de partea materială :))  :

1. gândiți-vă la câteva locuri din casă care vă deranjează cum arată, din cauza lucrurilor care s-au adunat acolo. Găsiți o soluție pentru a reinstaura ordinea- de exemplu cumpărați un coș în care să puneți totul.

Eu am început cu un loc din bucătărie - pe cuptorul cu microunde, dar și pe lângă el, se adunaseră tot felul de lucruri, așa că m-am folosit de ocazie ca să fac un pic de ordine.


Înainte :

După :

2. Setați un cronometru pe 20 de minute, luați o pungă de gunoi și mergeți prin casă de la un capăt la altul, aruncând lucrurile inutile. Aruncați revistele vechi, jucăriile stricate, hârtiile, etc.. Regula este- dacă nu ai folosit un lucru de-a lungul anului aruncă-l sau dăruiește-l.Lucrurile inutile atrag lucruri inutile. Dacă sunteți genul strângător primiți această provocare - nu veți regreta, și nici nu veți simți lipsa lucrurilor:)). Obiectele nu vă vor aduce fericirea, iar obiectele nefolositoare sau stricate doar vă încurcă, în loc să vă aducă vreun folos. Eu n-am avut nevoie de 20 de minute, fiindcă apartamentul nostru e mic, și în general nu păstrez lucruri stricate , inutile sau care nu-mi plac .

Acum, că în casă e curățenie, să ne gândim puțin și la suflet! Așa cum o casă trebuie curățată periodic de gunoaie și de praf, la fel și sufletul trebuie curățat periodic de mizeria păcatelor. Cunoscând acest lucru Mântuitorul Hristos a pus în Biserica Taina Spovedaniei. Dacă nu ați fost de mult la spovedit, iată un moment bun să vă gândiți la păcatele săvîrșite în ultima vreme, și să mergeți să le mărturisiți.

Păcatul, oricum ar fi el, mare sau mic, trebuie să fie mărtunsit în fata preotului duhovnic, cu adâncă părere de rău, cu hotărârea de a nu mai gresi, cu credinta puternică în Hristos si cu nădejdea în îndurarea Lui. Aceasta, pentru a ne păstra mereu curată haina sufletului nostru, pentru a nu ne despărti de Dumnezeu. Sfântul apostol Iacob ne îndeamnă, zicând : «Mărturisiti-vă unul (credinciosul) altuia (preotului) păcatele si vă rugati unul pentru altul, ca să vă vindecati, că mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului" (Iacob V, 16). Asadar, când ne simtim apăsati de păcate, când suntem bolnavi sufleteste, să alergăm la preotii Sfintei Biserici si lor să ne mărturisim, ca prin rugăciunea si dezlegarea lor să dobândim iertarea păcatelor (Iacob V, 14,15). Si în alt loc ni se grăieste despre îndatorirea crestină de a ne mărturisi păcatele: «Dacă zicem că păcat nu avem, ne amăgim pe noi însine si adevărul nu este întru noi. Dacă mărturisim păcatele, El ,Iisus Hristos ,este credincios si drept, ca să ne ierte păcatele si să ne curătească pe noi de toată nedreptatea. Dacă zicem că n-am păcătuit, îl facem mincinos, si cuvântul Lui nu este Intru noi» (1 Ioan I, 8,10).
Lucru deosebit de însemnat nu este însă numai mărturisirea păcatelor, ci căinta, adică părerea de rău si durerea sufletească pe care o simte crestinul pentru păcatele săvârsite în felurite chipuri. Căci fără de căintă, Sfânta Mărturisire sau Pocăinta nu ne aduce roadele dorite ; nu ne aduce iertarea si împăcarea cu Dumnezeu. Iar căinta trebuie să fie sinceră, deplină (pentru toate păcatele) si să izvorască din credinta, nădejdea si iubirea lui Dumnezeu.
Aceeasi însemnătate o are si hotărirea de îndreptare, curajul prin care punem hotar între viata trecută si cea viitoare; o hotărâre sfântă, că vom duce de acum înainte o viată nouă, viată în Hristos, făcând fapte vrednice de pocăintă (Matei III, 7).
Mărturisirea sau însirarea păcatelor fără căintă adevărată si fără hotărâre de îndreptare, nu aduce iertarea păcatelor (Luca XIII, 5). Catehismul ortodox

Vă doresc o săptămână plăcută!


Irina