Mosii de vara

Maine, in ajunul praznicului de Rusalii, in toate bisericile din tara se face pomenirea generala a celor adormiti, pentru ca si ei sa se bucure de darurile Sfantului Duh.

"Biserica nu da uitarii pe cei adormiti nici dupa inmormantarea lor. Purtarea ei de grija se intinde si dincolo de pragul mormantului, pomenind pururea pe cei adormiti, rugandu-se si mijlocind pentru odihna si pentru iertarea pacatelor lor in zilele indatinate din cursul anului bisericesc, cum sunt sambetele mortilor, Mosii de Iarna, Mosii de Vara, cat si in ierurgiile speciale alcatuite de Biserica pentru pomenirea mortilor. Dupa traditia Bisericii se face rugaciune pentru cei morti la urmatoarele termene: ziua a 3-a, ziua a 6-a, ziua a 9-a, ziua a 40-a, la 3 luni, la 6 luni, la 9 luni si la 12 luni, apoi in fiecare an pana la implinirea a 7 ani de la moarte. Biserica Ortodoxa a consacrat pentru pomenirea generala a mortilor o zi liturgica pe saptamana, si anume sambata. De aceea, in slujba Miezonopticii de sambata, din Ceaslov, figureaza cantari si rugaciuni speciale pentru morti". Noi suntem datori sa aparam, sa conservam si sa oferim viata lui Dumnezeu ca dar al Sau. Sufletele crestinilor pecetluite de prima inviere, care inseamna botezul, fac parte din Biserica nevazuta, iar cele trecute dincolo, prin moartea intai, fac parte din Biserica nevazuta, triumfatoare, daca au lucrat cat au fost in trup. Cei vii se pot ruga pentru cei plecati dincolo, adica pentru cei adormiti in Domnul, pentru ca asa ne indeamna Evanghelistul Ioan. Adevaratii crestini simt nevoia legaturii cu fratii lor prin rugaciune, prin pomeniri si prin slujbe speciale, si au obligatia fireasca sa-i pomeneasca pe cei adormiti. Pomenirile si rugaciunile pentru cei adormiti sunt mai ales o dovada a dragostei de aproapele, fiindca toti suntem pecetluiti in Hristos, iar harul face inceputul mantuirii. Grija pentru cei plecati se gaseste la toate popoarele. Orice civilizatie din trecutul omenirii si-a pomenit pe cei trecuti dincolo. Ramanand in spatiul crestin, Sf. Ioan Gura de Aur indeamna pe ascultatorii sai sa se roage pentru cei morti, iar daca cel mort este pacatos sa i se dezlege pacatele, iar daca este un drept sa castige un adaos de plata si rasplata". (arhimandrit Vartolomeu Androni )

Maine se merge la Biserica cu coliva, colacei, vin, lumanari, si se dau de pomana ulcele si vase de lut umplute cu mancare sau dulciuri.

Irina

Dati multumire pentru toate, caci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus, pentru voi.

1Tes. 5:18

...menta, cimbru, rosmarin, busuioc, oregano, patrunjel, marar, leustean, telina, maghiran, tarhon, piper, scortisoara, nucsoara...


Toata lumea a folosit, macar o data in viata, plante aromatice

Gatesti friptura? pune si rozmarin. Iti place mancarica de fasole? o crenguta de cimbru ii da o savoare aparte. Iar daca intr-o salata de rosii pui un pic de branza si cateva frunze de busuioc vei transforma banalul in special. Ce sa mai spun de orezul cu lapte, presarat cu praf de scortisoara - un deliciu.


Dupa revolutie "vegeta", pe care inainte o gaseai cu greu, a umplut magazinele, si toata lumea o folosea in mod intensiv, inclusiv eu. Nici nu ma gandisem vreodata sa citesc eticheta - dadea gust bun mancarii si doar asta conta. Apoi au aparut diverse cuburi "magice" care dau mancarii arome deosebite. Aveam stoc. Pana intr-o zi cand am auzit de e-uri, coloranti, potentiatori de gust, etc, etc.. Si m-am hotarat. Gata, renunt, nu mai folosesc mizeriile astea. Dar ce sa pun in loc? Si rand pe rand am descoperit bogatia plantelor aromatice. Imi amintesc si acum prima oara cand am mancat spaghete cu busuioc , n-aveam curajul sa gust, in capul meu busuioc= agheazma .




A fost foarte greu sa gatesc fara "vegeta". Aveam impresia ca mancarea n-are nici un gust (cred ca de la intensificatorii de aroma mi se tragea). In plus a trebuit sa invat plantele si pe unde se potriveste fiecare. Acum piata e invadata de produse si de informatii, e chiar pacat sa nu le folosim.

Astazi as vrea sa-i multumesc lui Dumnezeu pentru plantele aromatice. Ce ar fi un bors fara leustean, sau puiul cu smantana fara marar? Va puteti imagina o lume fara aromatice? Eu nu.



"M-ai adus in viata aceasta ca intr-un rai preasfant. ... m-am infruptat din roadele bine inmiresmate si dulci, ca si din mierea cea parfumata. Ce bine e la Tine pe pamant si cata bucurie sa fii oaspetele Tau!
Slava Tie, pentru felurimea cea desfatata a roadelor si a semintelor!"


(din Acatistul de multumire )




Irina

Path to freedom (Drumul catre libertate)

Am descoperit situl " Path to freedom" ("Drumul catre libertate") - urbanhomestead.org -cu ceva timp in urma, si am fost uimita de experienta acestei familii.




Pe scurt, despre ce este vorba: o familie din care locuieste in orasul Pasadena, California a decis ca vrea sa fie, pe cat posibil, autonoma si sa-si produca singura cele necesare traiului. Locuind intr-un oras, avand o mica bucata de pamant, s-au hotarat (in anii '80) sa inceapa cu ce aveau pentru a-si schimba stilul de viata. Pe langa faptul ca tot ce cultiva este organic,




cresc albine, animale si pasari (caprite, iepuri, gaini, rate, porumbei),





si nu doar ca produc pentru ei, dar vand si altora alimente, sapun de casa, lumanari, etc.



Nu folosesc energie electrica decat partial, si nici benzina sau motorina. Aici sunt o serie de fotografii foarte frumoase si interesante, o adevarata sursa de inspiratie.

In filmuletul de mai jos sunt prezentate ideea lor, motivatiile, si felul lor de trai. Mi-a placut foarte mult gandul din introducere: "...pot spune ca a-ti produce propria mancare este cea mai periculoasa ocupatie de pe pamant, fiindca esti in pericol de a deveni liber" .



Recunosc ca sunt atrasa de un mod de viata centrat pe gospodarie. Inca din copilaria petrecuta la bloc, fara bunici la tara, imi placea tare mult viata la casa, pe care o "gustam" din cand in cand, destul de rar, mergand pe la bunicii prietenelor sau vizitand o ruda mai indepartata care avea o gradina frumoasa. Sper ca intr-o zi sa ne mutam de la bloc, si sa ne schimbam stilul de viata urban cu unul mai apropiat de natura.

In special azi, cand nu stim ce mancam si ce consecinte au produsele pe care le consumam asupra sanatatii noastre si a copiilor nostri ( ca sa nu mai vorbesc de poluare, galagie, stress, etc.) ma gandesc ca este de-a dreptul intelept sa ne orientam spre o astfel de abordare a vietii. Desigur, sunt cea mai putin in masura sa vorbesc despre asta, pentru ca in afara de cateva ghivece chinuite pe balcon ( balcon aflat in acest oras oras mare si poluat), unde nu "produc" altceva decat niste ierburi aromatice (adica doar rozmarin, cimbru si menta), n-am nici un fel de experienta in gradinarit, ca sa nu mai spun de crescut animale sau pasari. Dar sper ca cei care locuiesc la casa sa se foloseasca de acest site extraordinar, si sa ne impartaseasca si noua din experienta lor. Cel putin eu sunt interesata .


Irina

zdranganea

Printre jucariile Ilincai avem una de care Teodora e foarte atrasa: doua sfere mici de metal, in care sunt bilute, prinse de un clestisor. Ii place fiindca zdrangane foarte tare, dar nu i-o dau, ca nu cumva sa se desprinda o bucata din ea , s-o inghita si sa-i ramana in gat.
Cum- necum Teodora a gasit-o si zdranganea de zor. Ilinca a vazut-o si m-a strigat:
-maaamiii, Teodora se joaca cu bilutele. Vino sa le iei, ca daca le inghite o sa-i zdrangane gatul!

Oita Pastorului cel Bun

Cautand ceva pe net am gasit un "craft" cu o oita foarte simpatica, si m-am gandit ca sigur ii va place Ilincai, asa ca ieri ne-am pus pe treaba.


Am avut nevoie de :

• o coala de hartie mai groasa, verde
• sablonul de oita scos la imprimanta de aici
• vata
• lipici
• foarfeca
• culori

Eu am decupat oita, in timp ce Ilinca a facut ghemotoace mici de vata, de forma rotunda.




Am lipit oita pe hartia verde, si Ilinca i-a colorat boticul si picioarele cu negru.


Apoi i-a "montat" blanita, lipind ghemotoacele de vata pe sablon.



A fost o ocazie buna sa o invat un verset din Biblie, asa ca intre timp i-am citit Psalmul 22 si apoi am discutat un pic despre Pastorul cel Bun- Iisus ( Ev. dupa Ioan 10:7-30).

Dupa ce a terminat de lipit blana oitei, am scris in josul foii versetul pe care l-a memorat:

"Eu sunt pastorul cel bun. Pastorul cel bun isi pune sufletul pentru oile sale."



In loc de vata se pot folosi paste fainoase pentru blanita, cum am vazut in imaginea de mai jos.

Si la sfarsit rasplata - o cupa de capsuni, cu frisca :




Irina