„Vremea postului să o începem luminat, supunându-ne pe noi nevoinţelor celor duhovniceşti. Să ne lămurim sufletul, să ne curăţim trupul. Să postim precum de bucate aşa şi de toată patima,desfătându-ne cu bunătăţile Duhului. întru care petrecând cudragoste, să ne învrednicim toţi a vedea prea cinstita patimă a luiHristos, Dumnezeu şi Sfintele Paşti, duhovniceşte bucurându-ne".
.....
O noua perioada de post, o noua ocazie de a pune inceput bun...si de a continua bine. Imi doresc ca anul acesta sa patrund cu adevarat in atmosfera Postului Mare, descrisa atat de frumos de Schmemann in cartea sa.
Asa ca am inceput cum se cuvine, adica participand la Vecernia Iertarii. Parintele Schmemann o descrie :
`Postul Paştelui începe, de fapt, de la Vecernia din această Duminică. Această slujbă unică, atât de adâncă şi frumoasă,lipseşte din atât de multe biserici ale noastre. Totuşi nimic nu destăinuie mai bine „tonalitatea" Postului Mare în Biserica Ortodoxă; nicăieri nu se manifestă mai bine chemarea sa profundă către om.
Slujba începe cu o vecernie solemnă, cu slujitori îmbrăcaţiîn veşminte luminoase. Stihurile care urmează Psalmului„Doamne strigat-am către Tine..." anunţă venirea Paştelui şi,dincolo de Post, apropierea Paştelui!
„Vremea postului să o începem luminat, supunându-ne pe noinevoinţelor celor duhovniceşti. Să ne lămurim sufletul, să necurăţim trupul. Să postim precum de bucate aşa şi de toată patima,desfătându-ne cu bunătăţile Duhului. întru care petrecând cudragoste, să ne învrednicim toţi a vedea prea cinstita patimă a lui Hristos, Dumnezeu şi Sfintele Paşti, duhovniceşte bucurându-ne".
Urmează, apoi, Vohodul cu cântarea: „Lumină lină a Sfintei slave". Preotul slujitor înaintează către „locul cel înalt" dinspatele altarului pentru a vesti Prochimenul de seară, careîntotdeauna anunţă sfârşitul unei zile şi începutul alteia.
Ascultă melodia unică a acestui stih — această strigare care dintr-o dată umple biserica: „când mă necăjesc degrab mă auzi" — şi vei înţelege acest moment de început al Postului Mare:tainica întrepătrundere dintre deznădejde şi nădejde, dintre întuneric şi lumină. Toată pregătirea se apropie acum de sfârşit.Stau în faţa lui Dumnezeu, în faţa slavei şi a frumuseţii împărăţiei Sale. Realizez că aparţin acesteia, că nu am alt cămin, nici o altă bucurie, nici un alt ţel; realizez, de asemenea, că sunt exilat dinacest cămin în întunericul şi tristeţea păcatului, „când mănecăjesc!". Iar în cele din urmă îmi dau seama că numaiDumnezeu mă poate ajuta în această durere, că numai El poate„griji de sufletul meu". Pocăinţa este, mai presus de orice, ochemare disperată către acel ajutor divin.
Repetăm de cinci ori Prochimenul şi iată că Postul a sosit!Veşmintele luminate sunt puse deoparte; luminile sunt stinse.
Când preotul slujitor rosteşte cererile pentru ectenia de seară,strana răspunde cu ceea ce se consideră a fi „cheia Postului" .Se citeşte pentru prima oară rugăciunea de post a Sfântului Efrem Şirul, însoţită de metanii. La sfârşitul slujbei credincioşii se apropie de preot, cerând unii altora iertare. în timp ce ei săvârşesc acest ritual de împăcare, pentru că Postul Mare începe prin aceste mişcări ce exprimă dragostea, reuniunea, frăţia, strana intonează cântările pascale.
Vom rătăci patruzeci de zile prin deşertul Postului, dar lacapăt străluceşte deja lumina Paştelui, lumina împărăţiei lui Dumnezeu`
Intradevar, marturisesc ca a fost o slujba deosebita. La final s-a citit dezlegarea, si rugaciunea de binecuvantare pentru post. Ca si cuvant de invatatura - prima predica despre postire a Sf. Vasile cel Mare.
In saptamana care urmeaza Biserica ne cheama sa participam la slujbele Canonului cel Mare, de luni pana joi, si cred ca acestea se fac in toate parohiile (Vecernia Iertarii se savarseste doar in manastiri).
Nadajduiesc ca ati intrat si voi in `tristetea stralucitoare` a Postului Mare si
Va doresc post binecuvantat, si cu folos!
Irina