Una din pasiunile mele este lucrul de mana."Microbul" e mostenit din familie: o strabunica era pasionata de crosetat, cealalta- de tesut. Amandoua bunicile impleteau, brodau si crosetau, iar mamei i-a placut sa impleteasca, sa brodeze si sa croitoreasca. De la ele am invatat si eu sa fac de toate inca de mica.O perioada destul de mare am impletit si am croitorit, in principal pentru papusi .
Cand eram in scoala generala am vazut la mama unei prietene cum se coase goblenul "adevarat" , adica dupa schema. Pana atunci cususem cateva pictate, dar nu erau atat de frumoase ca cele in punct numarat. Din pacate, fiind inca inainte de Revolutie, la noi nu se gaseau kituri de goblen, asa ca abia in ultimii ani de liceu am putut sa dau curs placerii de a lucra asa ceva. Am cusut cateva goblene, pana am descoperit broderia in "punct de cruciulita", prin intermediul revistei "Le idee di Sussana", care se gasea acum cativa ani si in Ro (din pacate a disparut de pe piata). Nu mi-am imaginat pana atunci ca se pot face lucruri atat de frumoase cu acest punct .
Ulterior am descoperit pe net o lume intreaga de pasionati ai acestui tip de a coase, creatori de kituri, materiale, carti, reviste. Dar la noi pe piata au intrat abia recent materiale si kituri pentru cei care indragesc punctul de cruciulita, si oferta este inca destul de "subtire".
Fiindca timpul si atentia nu imi permit sa incep proiecte mari deocamdata, m-am gandit sa cos cateva lucruri mici, cum ar fi semnele de carte.Am gasit niste modele care mi-au placut,asa ca...spor la lucru...
Irina
Frumos "microb"! Mama a croșetat, dar de mine nu s-a lipit; bunica din partea tatălui m-a învățat să tricotez, dar n-am perseverat, nu-mi amintesc de ce...
RăspundețiȘtergere