Astazi, intr-o discutie, cineva mi-a dat un link spre o postare de pe un blog, in care se povestea o intamplare din Sfanta Noapte de Inviere, preotul slujitor fiind judecat pentru o greseala oarecare. Nu dau linkul, ca sa nu mai smintesc si pe altii. Gandindu-ma la postarea respectiva si la comentariile de acolo, am gasit, absolut intamplator( sau mai bine zis din randuiala lui Dumnezeu) urmatorul cuvant al Maicii Siluana:
“Dar, oare, de ce este atât de mare păcatul judecării aproapelui, şi mai ales a preotului? Este păcat mare pentru că, în ultimă instanţă, asta înseamnă a-L judeca şi acuza chiar pe Dumnezeu: "cum de nu vede?", "de ce nu face nimic", "de ce nu a dat instrucţiuni mai precise?" Şi, chiar aşa! De ce îngăduie Dumnezeu toate acestea şi nu face nimic? Ei, aici e taina: îngăduie pentru că suntem liberi şi responsabili şi nu dă "instrucţiuni" precise pentru că orice învăţătură, poruncă şi rânduială a Sfintei Biserici sunt, de fapt, loc de întâlnire cu Dumnezeu, loc de împreună lucrare cu harul Lui şi nu reguli de comportare corectă! Aşadar, orice rânduială a Bisericii este, de fapt, lucrarea lui Dumnezeu care se cere activată prin primirea şi împreună lucrarea omului cu El. Dacă iei agheasmă, este ca să primeşti în tine puterea ei sfinţitoare şi să lucrezi cu ea toate ale tale, să-ţi sfinţeşti ziua întreagă. Dacă judeci pe cineva, această putere nu mai lucrează până nu te pocăieşti, până nu te întorci la lucrarea poruncii: nu judeca!
Ce să faci când vezi ceva rău, ceva ce te doare? Să te rogi, să binecuvântezi şi să mergi la părintele tău ca să te înveţe cum să nu judeci în acel moment şi să te dezlege, dacă ai făcut-o cumva. “
Ce să faci când vezi ceva rău, ceva ce te doare? Să te rogi, să binecuvântezi şi să mergi la părintele tău ca să te înveţe cum să nu judeci în acel moment şi să te dezlege, dacă ai făcut-o cumva. “
Irina
6 comentarii:
Bun subiect, Irina! Din pacate judecarea celuilalt si mai ales a preotilor e o ispita in care se cade foarte des, fara sa stim ce mare rau ne facem cu asta...
Preotii ar putea fi deci judecati pentru ceea ce se nu se intelege in legatura cu prezenta lui Dumnezeu intre noi, dar ar putea fi judecati si pentru ceea ce e omenesc in ei.
Da-mi voie atunci sa cred ca nimeni nu a gandit vreodata sa judece pe Dumnezeu, judecand un preot. Nu cred.
Iar judecarea preotului ca om este acelasi lucru cu judecarea fiecaruia dintre noi.
Si pentru ca judecarea lui Dumnezeu este oarecum neproductiva, :) , cred ca de fapt este mult mai grav felul in care ne judecam unii pe altii.
Si nu cred ca Dumnezeu are un "popor" ales, preotii. Cred ca sintem toti egali din punctul asta de vedere.
Sigur ca da, si comentariul asta poate fi vazut ca inca un atac aspura statutului preotilor. :)
Daca e grav felul in care ne judecam aproapele, cu atat mai mult e grav faptul ca judecam un preot, care este slujitorul Domnului oricat de nevrednic il vedem. Daca Dumnezeu il ingaduie, asa cum ne ingaduie pe noi toti, cu mizeriile fiecaruia, ce drept avem noi sa il judecam? Ce stim noi despre viata lui, despre credinta lui, despre trairea lui, despre rugaciunea lui? Suntem noi Dumnezeu, sa vedem ce e dincolo de aparente?
Eu vad Biserica o mare familie. Cred ca râde diavolul de noi atunci cand ne judecam preotii, pentru ca ei, ca noi toti de altfel, sunt oameni si nu au primit la hirotonire, odata cu harul, si o pereche de aripi de ingeri. Ganditi-va ca acel preot face parte din familia voastra; daca cineva din familia voastra ar face ceea ce a facut preotul care v-a deranjat cu ceva, ce ati face? V-ati duce la presa si ati spune "priviti: fratele meu a facut cutare lucru"? Ati spune la toti vecinii ce a facut? Sau, in casa, i-ati spune ca nu face lucruri pe care ar trebui sa le faca un om?
Daca am privi cu totii biserica asa cum ar trebui sa fie: o familie, nu ne-am mai grabi sa ne scoatem lucrurile in public, sa vada lumea cat de urate sunt sau ca sunt prost spalate. Pentru ca in momentul in care ne luam de cineva - oricine - e ca si cum ne-am lua de Hristos. Iar pentru judecata celui care greseste, Sf. ap. Iacov a spus “Nu vă grăiţi de rău unul pe altul, fraţilor. Cel ce grăieşte de rău pe frate, ori judecă pe fratele său, grăieşte de rău legea şi judecă legea; iar dacă judeci legea nu eşti împlinitor al legii, ci judecător. Unul este Dătătorul legii şi Judecătorul: Cel ce poate să mântuiască şi să piardă. Iar tu cine eşti, care judeci pe aproapele?”
Natalia, asa este din pacate. Inainte nu constientizam cat de urat este, dar acum imi dau seama ce patima mare este judecarea aproapelui, fiindca in primul rand judecand ne punem in locul lui Dumnezeu ( cum amintea si Cristina de cuvintele Ap. Iacov ), apoi cadem in mandrie ( ce rau e asta si ce bun sunt eu - poate nu gandim asta constient, dar asta e rationamentul ), si de multe ori am observat in viata mea ca judecand un pacat sau o patima a cuiva am cazut eu insumi mai tarziu in ea. De aceea incerc sa pun inainte gandul cel bun, cum spune parintele Paisie Aghioritul.
Fararipi, desigur ca in mod direct nimeni(sau aproape nimeni) n-ar indrazni sa-L judece pe Dumnezeu,dar judecand pe altul, si in special preotii, indirect il tragem pe El la raspundere, fiindca mai rabda. Preotii nu sunt "un popor ales", ci au o slujire deosebita in cadrul Bisericii- asa cum noi mirenii avem slujirea noastra, ei o au pe a lor, si impreuna mergem spre mantuire.Iar celui care i se da mult i se va cere mult, spune Scriptura.Preotii poarta raspunderea multor suflete, de aceea cel rau ii ispiteste mai greu ca pe ceilalti, doar-doar ii va face sa cada, fiindca prin caderea unui preot se smintesc foarte multe suflete. Pai gandeste cati oameni se smintesc de caderile mele, sa zicem, si cati de caderile preotului din parohie? nici nu putem compara.
Trimiteți un comentariu