De ce sa tin post?

Alexandrina a vizitat blogul meu si a lansat cateva intrebari nu doar pentru mine, ci pentru toti cei care postesc. Puteti raspunde la "comentarii" sau pe blogul dvs., si atunci va rog sa lasati linkul.




Iata ce spune Alexandrina:

"Irina, stiu ca a inceput postul de mai bine de o saptamana, nu sunt foarte marcata de preocupari religioase, dar de data asta mi-am propus sa fiu un pic mai implicata. Nu am nimic de pierdut, din contra, cred ca uneori sunt mecanizata de taskuri, deadline-uri, uit sa fiu prezenta si sa gandesc crestineste.

Nu am tinut tot postul niciodata, am incercat de cateva ori, dar foamea persistenta mai mult m-a iritat. Nu am reusit pentru ca nu am privit postul ca altceva decat o dieta vegetariana colectiva. Ii lipsea spiritualitatea.

Nu mi-am propus nici de data asta sa tin postul, mai degraba sa ii inteleg rostul, sa ma autoeduc intr-ale postului. Vreau sa incep cu cateva intrebari saptamana asta, intrebari la care m-am tot gandit, dar nu am gasit un raspuns pana acum.

1. De ce sa tin post?
2. De la ce sa tin post? Care sunt dependentele, viciile mele cele mai grozave, obiceiurile rele de care nu ma dezbar?

Mi-ar fi de mare ajutor daca mi-ati scrie si voi care sunt motivele pentru care tineti post si, in principal, de la ce postiti.

Cu multumiri crestinesti :) "

In primul rand referitor la foame, am trecut (si mai trec) prin aceasta experienta uneori. Plangandu-ma duhovnicului ca nu pot posti fiindca mi se face foame (sau cel putin asa aveam eu impresia) mi-a zis - daca ti se face foame mananca mai multa mancare de post :)).
Gandindu-ma la lucrul asta mi-am dat seama ca foamea mea nu e de fapt fizica- daca te uiti la rubrica de retete o sa observi ca e imposibil sa mananci si sa flamanzesti in post - ci tine de altceva- de lenea mea spirituala, de necredinta si de marea ingaduinta fata de mine insumi.

Sa incep cu prima intrebare - de ce tin post- intai pentru ca este o porunca a Bisericii, iar eu ma consider parte a Bisericii si asta implica ascultarea fata de randuielile ei.

Apoi tin post fiindca nu poti spune ca esti crestin daca nu postesti- Mantuitorul a postit, sfintii Apostoli au postit, si toti cei care i-au urmat au postit, in concluzie daca vreau sa-L urmez pe Hristos postul e obligatoriu.

Apoi sunt foloasele postului- duhovnicesti si trupesti- Sfintii Parinti spun ca postul si rugaciunea sunt cele doua aripi cu care zburam spre cer. Postul mai ajuta si la autodisciplinarea trupului si la slabirea patimilor. Nu in ultimul rand postul e un mic pas pe care eu Il fac spre Dumnezeu si Ii arat deschiderea mea catre El. Dumnezeu e delicat, El nu se baga in sufletul nostru cu de-a sila. Postul e mica noastra jertfa care arata ca asa cum suntem Il cautam si dorim sa ne apropiem de El.

Un alt motiv pentru care postesc este fiindca iubesc perioadele de post (chiar daca uneori mi se par grele), aduc in viata mea si in familia noastra o atmosfera speciala, introducandu-ne treptat in spiritul marii sarbatori care urmeaza dupa post. Fiecare perioada de post are specificul sau- de exemplu postul Craciunului e un post aproape vesel, un post al bucuriei, pe cand Postul Pastelui e un post sobru, aspru, de o "tristete luminoasa", cum spune parintele Schmemann.

Intrebarea a doua -De la ce sa tin post? Care sunt dependentele, viciile mele cele mai grozave, obiceiurile rele de care nu ma dezbar?

In principal (incerc) sa postesc asa cum ne invata Biserica.

Ea indica foarte clar de la ce trebuie sa tinem post - de la mancarurile de origine animala (carne, lactate, oua), iar cei casatoriti trebuie sa dubleze postul alimentar cu abstinenta. In functie de puterea fiecaruia duhovnicul indica un post mai aspru sau mai usor. Desigur postul nu trebuie sa fie doar alimentar si fizic, ci e un timp in care sa ne apropiem mai mult de Dumnezeu, un timp in care sa primim putere, prin participarea la Tainele si la rugaciunea Bisericii, ca sa taiem dependentele, viciile si obiceiurile rele - adica sa omoram patima si pacatul din noi. Care sunt acestea ni le indica propria constiinta sau le gasim in indreptarul de spovedanie. Aceasta perioada e un moment potrivit pentru a ne cerceta pe noi insine si a pune inceput bun.

Cu speranta ca ti-am fost de folos astept intrebari noi, si sper sa raspunda si altii .

Irina

Comentarii

  1. Alexandrina a pus aceste intrebari si la mine, am postat si eu, iar acum am pus si un [edit] cu raspunsul meu, aici:
    http://daruindveidobandi.blogspot.com/2008/11/rugaminte-pentru-impreuna-calatori-dar.html

    RăspundețiȘtergere
  2. Irina, sunt de acord cu mare parte din ce spui aici si in principiu sunt de acord cam cu tot fondul blogului tau. Dar in raspunsul asta este ceva care ma nedumereste: "Nu esti crestin daca nu postesti".
    Fie ca te referi la partea strict alimentara a postului, fie ca te referi la post in ansamblul lui, tot imi pare ca e gresit ce spui [am spus gresit, nu incorect; te rog sa tii cont de aceasta nuanta]
    Deci iata cum vad eu problema: din punct de vedere al respectarii stricte a regulilor, postul pare o componenta fara de care nu ne putem numi crestini. Sa excluzi din "grupul" crestinilor pe cei care nu postesc mi se pare insa un reductionism periculos. La fel de bine ai putea zice: X nu se mantuie pentru ca nu merge la Biserica sau pentru ca traieste in concubinaj. Desigur nu sunt bune asemenea lucruri. Dar stim noi cine se va mantui? Habar n-avem, taina asta o stie doar Dumnezeu. Sincer, mi se pare ca se aproprie de fariseism abordarea ta. Numai Dumnezeu stie cine e crestin in inima cu adevarat si cine nu. O persoana poate foarte bine sa nu tina postul si sa faca fapte crestinesti, sa aiba si credinta si sa fie unul dintre alesii lui Dumnezeu.
    Sper ca nu am ofensat pe cineva cu parerea mea, scuze daca am facut-o.
    Sigur ca e bine pentru om sa tina postul si e laudabil pentru cei ce fac asta, poate reprezenta o treapta spre mantuire [doar poate, nu trebuie], dar asta nu-i face mai crestini decat sunt ceilalti oameni care nu postesc.

    RăspundețiȘtergere
  3. Am expus si eu motivele si felul in care postesc.
    http://marilena-blog.blogspot.com/2008/11/de-ce-postesc-eu.html

    RăspundețiȘtergere
  4. Iata si marturia mea despre post. http://jurnaldemultumire.blogspot.com/2008/11/postul-e-in-firea-noastra.html#links

    RăspundețiȘtergere
  5. Dinny, eu ma gandesc asa- pot sa fiu ceva cu adevarat in inima, si asta sa nu se reflecte in exterior?imi mentin afirmatia ca postul e o componenta majora a vietii de crestin, si ma bazez pe Sfanta Scriptura si pe Sfintii Parinti cand spun asta, daca te intereseaza subiectul pot detalia.

    Normal ca nu stim cine se va mantui, dar atentie, putem sa pacatuim in mod intentionat si sa staruim in pacat, sub pretextul ca sunt si eu crestin in inima, Dumnezeu stie cine se va mantui si cine nu, etc..?

    Nu putem, fiindca uite ce zice Sf. Apostol Iacov - credinta fara FAPTE este MOARTA.Degeaba zic eu ca sunt crestin daca nu ma stradui macar sa traiesc crestineste , ci ma complac in pacate.Ok, nu pot sa postesc 40 de zile, dar incerc macar o zi si pentru restul 39 imi plang neputinta, lenea si delasarea in fata lui Dumnezeu, si data viitoare incerc mai mult.



    Cand zic ca cine nu tine post nu e crestin nu judec x sau pe y care nu tine, fiindca Dumnezeu stie pe fiecare, poate nu tine post azi si o sa tina maine, sau poate n-o sa tina nici maine, dar isi plange pacatul si ar dori sa se indrepte; dar general vorbind nu putem zice ca suntem crestini daca nu incercam macar sa facem faptele credintei.

    La fel, nu pot sa zic x traieste in concubinaj si nu o sa se mantuie, fiindca nu stiu pocainta omului, dar nu putem zice ca nu-i nimic daca traim in concubinaj, si noi suntem crestini. Daca esti crestin si traiesti in concubinaj zbate-te sa te rupi de pacat, cere putere de la Dumnezeu, roaga-te, cauta sfat la duhovnic, si asa da, poti spune ca esti crestin.


    Sunt de acord, poti sa fi un crestin botezat, dar care neavand prea mare tangenta cu biserica esti nestiutor oarecum in ce priveste pacatul si sa zicem ca ar exista o oarecare scuza- dar daca vrei sa devi crestin "deadevaratelea" trebuie sa depasesti aceasta faza.

    Si cand zic crestin "deadevaratelea" nu ma refer la unul care nu pacatuieste, fiindca e imposibil asa ceva, si sfintii au pacatuit, dar noi- ci ma refer la un om care porneste pe calea mantuirii si numeste pacatul pacat si virtutea virtute. Ca si crestini nu umblam de capul nostru prin viata, ci trebuie sa armonizam voia noastra cu cea a lui Dumnezeu.

    Si printre altele voia lui Dumnezeu este sa postim, nu ca-I facem Lui vreun bine, ci noua ne facem.

    RăspundețiȘtergere
  6. Irina, si eu imi mentin afirmatia; inteleg ce spui tu, si "Credinta fara fapte moarta este" este un adevar.
    Dar repet: sa spui: "Cine nu posteste nu este crestin" mi se pare exagerat. Ca si cum ai lasa la o parte faptele bune pe care un om le face si, daca nu posteste, gata, nu mai e crestin.
    Da, postul este o componenta majora, stiu ce vrei sa spui, dar nu e SINGURA si nici nu e esentiala. Esentiala e doar dragostea. :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Sunt de acord cu Irina in ambele cazuri si in ceea ce priveste articolul, si in ceea ce priveste raspunsul la comentariu... In definitiv noi oamenii zilelor noastre nu stim cu certitudine ce este dragostea...putini dintre cei de acum pot spune ca au conoscut DRAGOSTEA cea de Dumnezeu ma refer la care se referea si Sfantrul Apostol Pavel... noua nu ne ramane decat sa speram ca o vom obtine ca Har de la Dumnezeu dar pentru a o obtine trebuie sa facem faptele credintei: postul, rugaciunea , milostenia si mersul la Sintele Slujbe si astfel sa nadajduim la mila lui Dumnezeu.Sigur ca toti iubim cate un pic atat cat putem mai lumesc sau mai putin lumesc.Dar adevarata dragoste au avut-o sfintii si erau SFINTI PENTRU CA AU AVUT-O CA VIRTUTE . Chiar daca imi voi pune in cap o mare parte dintre cititori acestui blog sustin un lucru pe care probabil ca Irina din delicatete nu l-a subliniat. Cine nu face faptele credintei nu poate fi considerat crestin practicant pentru ca nu practica ! Crestinismul nu este o religie de contemplatie de meditatie ca Yoga ci este o religie VIE care exista prin fapte ...Iar cei care sustin ca a-l avea pe Dumnezeu in inima lor este de ajuns ca sa se numeasca crestini traitori in credinta se inseala (mai ales daca in aceeasi inima se mai gasesc si pacate ca concubinajul-desfranarea, sau vicii) caci daca Duhul Sfant , sau Hristos si prin Acestia Sfanta Treime ar fi in inima lor s-ar sfinti, prin prezenta cea sfanta si s-ar comporta ca atare (s-ar ruga, ar face milostenie ar postii).Ca sa nu mai spun ca HRISTOS NU SALASLUIESTE NICIODATA ALATURI DE PACATE IN INIMA NIMANUI! prin pacat il indepartam cu brutalitate.
    Insusi Hristos a fost plin de iubire, mai mult- Iubirea insasi si nu s-a oprit de la fapte... Nu e de joaca cu aceste cuvinte.Spun aceasta in primul rand pentru mine insami, ca sa-mi intre bine in inima si mintea asta pacatoasa si o mai spun pentru cei care ca si mine , desi, cunosc adevarul inca nu sunt obisnuiti sa il traiasca... Dar am nadejde, caci Iisus Hristos a spus: "Indrazniti, Eu am biruit lumea!" Doamne ajuta!

    RăspundețiȘtergere
  8. Sunt oameni care nu mananca produse animale, dar nu inseamna ca postesc. Postul este pentru a ne apropia de Hristos. Sunt si eu de acod cu ce zice Irina...sunt crestin deci postesc.
    Nu stim noi judecatile Lui Dumnezeu, dar ne numim crestini pentru ca urmam Lui Hristos, nu? Pai Hristos a postit. Si asta e invatatura Bisericii noastre, iar Hristos e capul ei.

    RăspundețiȘtergere
  9. am incercat si eu un raspuns pe blogul meu-http://drumsprelumina.blogspot.com/

    RăspundețiȘtergere
  10. Intru si eu in discutie: e adevarat ca Dumnezeu cunoaste nevointa fiecaruia si ca a Lui e dreptatea si judecata! Dar dragostea este muuult mai greu de experiat (cum spune Parintele Staniloae), e nevoie de multa lupta ca sa ajungi sa ai virtutea dragostei. De ce a postit Hristos? Avea El vreun pacat? Nu, a postit pentru noi, ca sa ne invete smerenia, sa ne invete sa biruim trupul si sa luptam pentru desavarsire. Si cred ca mai ales in zilele noastre, printre atatia crestini care nu dau nici un fel de marturie de credinta, este nevoie de exemplu; de fapta; de marturie personala; de lumina scoasa de sub obroc. Sfintii au rabdat moarte si chinuri ca sa se poata numi crestini pana la capat, noua nu ni se cere viata si sufletul pentru Hristos, dar daca avem cumva impresia ca vom capata viata vesnica si ne vom mantui asa usor, ne inselam. Putini primesc darul muceniciei, ne putem noi compara cu ei? Postul este ceva care asa cum au spus si Irina si Natalia, nu foloseste lui Dumnezeu, ci noua. Postul nu este suficient ca sa ne putem mantui, dar daca nici de asta nu suntem capabili pe ce ne vom baza? Doar pe faptul ca Domnul cunoaste neputintele noastre? Pai si sfintii martiri au fost oameni cu afecte si slabiciuni, si au varsat lacrimi si sange pentru a ramane crestini. Noi nu ne putem compara cu ei, noi doar ne straduim sa meritam numele de crestini, putini reusesc sa aiba dreptul la acest nume. Sfintii au inaltat postul la nivel de asceza, rugaciunea au pus-o in inima si in fiecare respiratie, s-au lepadat de toate si au daruit totul lui Hristos. Inclusiv viata. Iar noi spunem ca postul e ceva neesential... ca ne putem mantui si fara el si ca suntem crestini doar cu ce gandim sau simtim. Eu nu cred ca cineva care nu e capabil de faptele mici ale credintei se va putea invrednici de celelalte daruri care aduc mantuirea. Va rog sa ma iertati daca am suparat pe cineva, am spus numai o parere...Doamne ajuta!

    RăspundețiȘtergere
  11. Dinny, sper ca nu te-au mahnit raspunsurile fetelor, ci ca au explicat mai bine ce am vrut si eu sa spun.Acum normal ca nu trebuie sa fi de acord cu noi, dar sunt sigura ca o sa te gandesti la lucrurile astea.

    RăspundețiȘtergere
  12. Irina, de ce sa ma mahneasca? :) Nici vorba, sunt parerile lor. Eu stiam prea bine tot ce s-a spus aici, nu s-a spus nimic nou pentru mine.
    Raman insa la opinia mea. Si inca cateva aspecte:
    1. Postul nu e o fapta buna, este o NEVOINTA, atat. De aceea faza cu "credinta fara fapte moarta este" nu se aplica aici. FAPTE si CREDINTA, ambele, sunt de acord. Dar ramane la latitudinea fiecaruia daca practica sau nu o NEVOINTA ["Cine mananca pentru mine mananca, si cine nu mananca pentru mine nu mananca"] sau alta si, in orice caz, practicarea acestora se face in discretie absoluta.
    2. Ganditi-va bine ca nici o virtute, nici chiar suma tuturor virtutilor nu sunt esentiale, ci DREAPTA SOCOTINTA, care-i o stare mult mai complexa si mai greu de definit si dobandit.
    3.In sfarsit Dumnezeu fiind infinit, caile de a ajunge la EL sunt infinite. Nu exista retete, caci daca ar fi asa, ce usor ar fi!
    Postesti, foarte bine, cum s-a zis si aici, bine iti faci, pentru tine o faci.
    4. Teorie pot insira si eu, si citate foarte multe. Crestinismul e insa despre cu totul altceva. Daca tot suntem in post, poate nu ar strica sa ne gandim mai profund la asta.
    Eu nu ma supar prea usor, si sper ca nici voi n-ati facut-o. Nu vreau sa smintesc pe cineva, asa ca n-am sa mai continui discutia. Eu am inteles foarte bine ce ati zis voi, nu sunt insa sigura ca eu m-am exprimat suficient de clar ca sa ma fac inteleasa.
    Numai bine si Doamne ajuta! :)

    RăspundețiȘtergere
  13. Dinny, ma bucur ca nu te-ai suparat sau ceva. Referitor la cele ce ai spus as scoate in evidenta niste aspecte:

    1. nevointa reprezinta un efort, adica o actiune, o fapta. Desigur ca fiecare alege daca posteste sau nu,ca de aceea avem vointa libera, dar postul a fost poruncit de Mantuitorul, si practicat de toti crestinii de atunci si pana azi, deci daca nu postim o facem urmand voia nostra, nu a Domnului.

    Postul se face in ascuns cand e vorba de post in afara celui randuit de Biserica.

    2.daca noi nu postim( ceea ce e relativ simplu, nu, ce mare lucru sa nu mancam lactate si carne o perioada de timp) cum vom ajunge la virtutea dreptei socotinte?Ca sa ajungi la dreapta socotinta trebuie sa fi luminat de Duhul Sfant, si cum sa ne lumineze Duhul daca noi nu ne folosim de mijloacele pentru a-L dobandi, adica rugaciunea, postul, milostenia, etc..

    3. Sfanta Scriptura nu precizeaza mai multe cai de ajungere la Dumnezeu, ci doar una singura, si anume unirea cu Hristos. Si ne unim cu Hristos implinind poruncile Lui (printre care si pe cea a postului).

    4. Intradevar, crestinismul nu e teorie, ci e practica. Putem vorbi mult si bine despre post, putem aduce citate, etc., dar numai cand vom posti vom trai in mod personal cuvintele Mantuitorului, si ale Sfintilor Parinti.

    Te-ai exprimat foarte clar, eu am inteles ce ai vrut sa spui, dar din pacate avem puncte de vedere diferite deocamdata, cine stie, poate in viitor vom ajunge la un consens :).

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

♥ ♥ ♥ Lasa un gand frumos! ♥ ♥ ♥
Comentariile anonime sau facute in scop publicitar vor fi sterse.

linkwithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Postări populare de pe acest blog

Un nou sezon al vietii- cum ma organizez

Cum am croit o ie

Cuvantul anului 2020 (si cum sa-ti alegi si tu cuvantul )