 |
| sursa: Pinterest |
Sa tii un blog poate fi foarte stresant si iti consuma mult timp - cred ca oricine bloguieste va fi de acord cu mine.Cand am inceput Dulce Casa , in februarie 2007, nu m-am gandit ca, dupa atatia ani, inca voi face asta. A fost si inca este o aventura minunata si sunt recunoscatoare pentru casuta mea online - cu bune si cu rele, si pentru toti oamenii frumosi care o viziteaza.
Cand am inceput blogul mi-am dorit sa fiu de ajutor, sa-i inspir pe altii si, in acelasi timp, sa continui sa ma inspir pe mine, dar si sa ma conectez cu oameni care gandesc la fel .
Dupa 9 ani de bloguiala imi mentin obiectivele initiale si incerc sa scriu in continuare, pastrandu-mi entuziasmul si bucuria.
Pentru a reusi asta imi sunt de ajutor cateva lucruri :
1.Imi fac un program de postari- sau cel putin incerc.Pe langa lucrurile pe care le scriu dupa cum imi vine inspiratia, am cateva rubrici pe care ma stradui sa le public in mod regulat, cum ar fi, din cele din ultima vreme ; ,,Linkul de vineri", ,,Jurnalul unei femei simple'', ,,Mozaicul lunii'', ,,Cuvantul anului".
2.Ignor ,,haterii". Nu public mesaje rautacioase sau jignitoare. Desigur, sunt constienta de importanta criticii constructive si a feedbackului. Dar exista o mare diferenta intre un comentariu constructiv, facut din dorinta de a ajuta, si unul rautacios sau/si total deplasat. Blogul este casa mea on-line si, desi usa este larg deschisa tuturor, totusi nu voi tolera aici mesaje lipsite de bun simt.Viata este scurta si, la fel ca in realitate, doresc sa ma inconjor de oameni buni, cu suflet frumos, nu am timp de pierdut si nici energie de consumat cu haterii.
3.Incerc sa raspund la comentarii si mailuri - evident, nu reusesc intotdeauna, fiindca timpul meu online, precum si energia mea sunt mult mai limitate fata de acum 9 ani, cand familia noastra era mai redusa numeric :)). Sper ca cei care au impresia ca i-am ignorat sa ma ierte, dar...asta e situatia.Sunt si eu un simplu om, n-am pretins ca as fi altceva :). Familia si casa mea sunt pe primul loc, blogul e la rubrica hobby :).Sunt sigura ca orice om echilibrat sufleteste si sanatos mental constientizeaza acest lucru si nu pune la suflet faptul ca uneori nu raspund. De aceea am pus limite si la pagina de facebook- o mentin doar pentru a publica noutatile de pe blog si nu am optiune de mesaje.
4.Iau pauze de blog- uneori destul de lungi :)). Am blogul de mult timp. Desi imi face placere sa scriu si cred ca blogul ma ajuta sa ma dezvolt, sa invat lucruri noi si sa cunosc ,,suflete inrudite'', am observat ca pauzele sunt bune pentru suflet si ma ajuta sa revin cu forte proaspete :).Iar alteori viata reala ,,ma fura" si nu mai am timp si energie pentru scris. Imi iubesc mult blogul, dar nu e in topul meu de prioritati, cel putin nu acum.
Voi cum faceti sa va mentineti ,,in forma" pentru bloguit? :)
Va doresc o zi minunata si multumesc pentru vizita!
Cu bucurie si cu recunostinta,
Irina
Desi numele blogului mei contine termenul ,,cotidian'' am renuntat la postari zilnice. Pauzele sunt ok, mi-am dat seama de asta intr-un tarziu. Sunt momente in care ma las prada sentimentelor negative, frustrarilor si asta se vede in postarile mele, motiv pentru care ajung sa le sterg la un moment dat. Blogul este o pasiune, chiar daca imi ocupa timpul, imi ofera, in afara de relaxare, o multime de avantaje.
RăspundețiȘtergereAceasi conceptie o am si eu despre blog. E locul unde ma conectez cu linistea si cu oameni frumosi. E locul din care invat lucruri noi si care ma inspira.
RăspundețiȘtergereCat despre timp, la fel si eu, deseori iau pauze de blog, chiar daca le citesc aproape zilnic pe cele care imi sunt dragi.
Sper ca lucrurile sa se aseze putin in viata mea si sa reusesc sa scriu iar pe blog.
Zile cu soare in suflet sa aveti!
Multe binecuvantari in continuare draga mea !
RăspundețiȘtergeremultumesc la fel!
ȘtergereAm facut acest blog cu multa pasiune si dragoste de carte. La inceput, a fost o joaca, o evadare, apoi totul s-a dezvoltat si au venit si colaborarile. Incet, incet totul se transforma in jurul nostru, Facebook-ul a devenit a doua casa pentru unii!:)Ma bucur ca am cunoscut oameni noi si am format un club bazat pe respect si, adeseori, pe prietenie! Cu drag
RăspundețiȘtergereBlogul meu l am vrut initial un un jurnal in care sa pot insemna cat mai des si in care sa mi impartasesc pasiunea legata de flori, apoi realitatea mi a aratat ca e cam greu... Incerc si eu sa ma tin de niste rubrici, dar nu mi iasa intotdeauna...
RăspundețiȘtergereBlogul meu e tanar si rebel. L-am inceput foarte entuziasmata, si la fel ma simt si acum in privinta lui. Din pacate nu am timpul suficient sa i-l acord. Nu pot sa fac postari foarte rapide, am nevoie de timp si inspiratie pentru fiecare postare in parte.
RăspundețiȘtergereCu comentariile e cel mai greu la mine :)) La fel am nevoie de timp sa raspund. Deschid in fiecare dimineata pagina mea, dupa care iau la rand postarile de pe blogroll, si le las pe toate deschise in asteptarea timpului sa las comentarii. Citesc mereu postarile, asa ca imi place sa si las feedback, dar de multe ori reusesc mult prea tarziu..
E greu intr-un fel sa fiu activa, dar pentru mine blogul inseamna mult, a ajuns intr-o perioada grea si mi-a adus doar bucurii :)
Aveam si eu o postare pe tema asta in plan, dar uite ca in ultima vreme m-am cam luat cu traitul vietii :)) si postez rar si cam haotic. Blogul meu (ma refer la cel personal, ca cel culinar e, cum ar zice Iulia, o sursa de venit pasiv si are alt regim) e coltul meu de suflet. Desi e public, eu il simt intim si foarte personal. Nu are pagina de Facebook. A avut candva si am inchis-o pentru ca cerea timp si la capitolul asta stau prost. Nu il promovez in niciun fel, tocmai pentru ca vreau sa tin aproape doar oamenii care chiar rezoneaza cu ceea ce scriu, iar aceia gasesc mijloace sa ma urmareasca, fie ca se aboneaza sau ma au in blogroll.
RăspundețiȘtergeresi la mine blogul e un jurnal, scriu cand am ceva de memorat sau de impartasit, scriu in urma unor discutii cu ceilalti si cu informatii ce primite de la altii, verificate si care merita date mai depart.
RăspundețiȘtergereScriu cu drag. Nu am norma si uneori las si hater-ii :D , pt ca din orice remarca am invatat ( mi-a trebuit multi ani sa inteleg ca deseori remarcile ce le vad agresive sunt remarci constructive, doar ca au atins acolo unde eu sunt in conflict cu mine)
deja şi la mine, este ceva timp de când am blogul...
RăspundețiȘtergereare un rol important în viaţa mea!
cu drag, îţi doresc multă sănătate !
Multi ani cu inspiratie!
RăspundețiȘtergereAm cugetat ceva la postarea ta :) Cred ca ce m-a ajutat sa merg mai departe a fost renuntarea la ideea de poze frumoase. Imi plac mult pozele-titlu, cu o imagine frumoasa si un design care contine titlul postarii. Mi se pare ca asta face un blog sa para foarte profi. Dar toata treaba asta necesita mult timp si, in plus, eu nu vreau neaparat un blog profi. Blogul e jurnalul pe care nu mi l-am facut niciodata, prin urmare mai bine scriu si folosesc poze facute cu telefonul decat sa nu mai scriu deloc.
cred ca trebuie sa-ti faca placere sa tii blogul, asta conteaza.Sa il scrii in primul rand pentru tine, nu pentru altii. Eu imi fac singura tot ce tine de design fiindca imi place, de la inceput mi-a placut sa ma ,,joc,, cu aspectul.Nu e asa de greu si nu-mi ia mult timp, ca sunt chestii simple.
ȘtergereExact! Daca nu scrii pt tine si daca nu iti place sa il tii, putin probabil sa dureze. Mie lucratul la poze imi place, dar imi ia prea mult timp ca-s cam impiedicata :))
ȘtergereNoi abia l-am inceput si sper sa-l tinem mult timp, sa fie si un fel de jurnal, poate la batranete vom vedea etapele prin care am trecut ca familie, cu bucurii si greutati.
RăspundețiȘtergereImi place fff mult blogul tau. Chiar daca nu las comentarii, citesc cu drag toate postarile. Intru mereu sa vad daca ai mai postat ceva nou. Sunt o mamica tanara si sfaturile din postarile tale mi au fost utile. Multumesc. O zi frumoasa
RăspundețiȘtergere