Postări
După zile cu temperaturi acceptabile, un val de frig polar a venit peste noi, aducând ger și brumă. Dimineața termometrul arăta -7 grade, iar faptul că ușa de la terasă a rămas deschisă peste noapte nu a ajutat deloc. Toate mușcatele mele par să fi degerat. Totuși, sper să nu le fi pierdut de tot – poate primăvara le va aduce o nouă șansă.
Afară, grădina doarme liniștită sub frigul iernii, dar ghioceii au început să-și arate capetele delicate. Mă gândesc tot mai des la primăvară, la semințe, răsaduri, pământ și ghivece. Uneori îmi lipsește o revistă frumoasă de grădinărit, cum era odată Grădina mea de vis. Dar poate că voi găsi inspirație în publicațiile online sau în comunitățile pasionate de grădinărit (dacă aveți recomandări de reviste online sau alte resurse pentru grădinăreală, vă rog să mi le împărtășiți în comentarii).Până atunci mă bucur de ghiveciul meu parfumat cu zambile, care stau să înflorească.
În această dimineață, mi-am luat o pauză cu o ceașcă de ceai cald și m-am refugiat în paginile cărții Viața te iubește de Louise Hay. Unele fraze m-au atins profund, iar printre ele, acest gând simplu și plin de speranță:
"Tot ce trăiesc acum este temporar. Schimbările sunt inevitabile, iar ele aduc cu ele noi oportunități de creștere și învățare."
Acest lucru m-a ajutat să privesc și frigul, și proiectele mele neterminate dintr-o altă perspectivă. Am zile în care mă simt copleșită de toate lucrurile pe care vreau să le fac: să croșetez, să tricotez, să cos, să citesc, să fac fotografii... Însă poate că această dorință de noutate este și un semn că trăiesc cu pasiune.
Acum jonglez între pătura mea granny stripes, care crește încet, dar sigur, și câteva pătrățele croșetate cu inimioare – perfecte pentru luna februarie. Louise Hay spune:
"Oriunde te afli în acest moment este punctul perfect pentru a începe."
Așa că încerc să mă bucur de fiecare moment, fie că încep un proiect nou, fie că finalizez ceva ce am lăsat în așteptare. Învăț să mă eliberez de perfecționism și să mă las ghidată de creativitate.
La finalul zilei, îmi propun să păstrez spontaneitatea în tot ce fac, inclusiv aici, pe blog. Inspirația vine și pleacă, dar momentele zilnice, simple și autentice, sunt cele care mă definesc.
"În fiecare zi, găsește ceva pentru care să fii recunoscător. Universul te susține în tot ceea ce faci." Acest gând din carte m-a ajutat să îmi continui ziua cu inima plină de recunoștință.
Voi cum reușiți să vă regăsiți inspirația în zilele reci și aglomerate?
💜💛💚💙
Cât despre scrisul pe blog, el este pentru mine o mare bucurie.Aici e micul meu colț al inspirației, creativității și momentelor împărtășite cu voi. Îmi doresc să continui să scriu cu aceeași pasiune, să vă aduc zâmbete, idei noi și un pic de căldură în zilele voastre.
Dacă vă bucurați de ceea ce citiți pe blogul meu și simțiți că vreți să mă susțineți, vă invit cu drag să îmi faceți cinste cu o "cafeluță" virtuală pe BuyMeACoffee.
O mică donație de doar 2 dolari (10 RON) înseamnă mult mai mult decât o cafea – este o încurajare, o confirmare că munca mea aduce valoare și că rezonează cu voi. Puteți să folosiți aplicația pentru a contribui rapid și ușor, cu orice card obișnuit.
Desigur, blogul va rămâne aici pentru voi, gratuit, indiferent de donații. Scriu cu drag și pasiune, și mă bucur să știu că vă am aproape. Dar dacă simțiți că vreți să sprijiniți acest mic proiect, gestul vostru va însemna enorm pentru mine.
Mulțumesc, Claudia, pentru susținere și pentru mesajul tău cald și încurajator!
Vă mulțumesc din inimă pentru timpul vostru, pentru că sunteți aici și pentru susținerea voastră! 💛
Până data viitoare, să aveți o zi caldă, plină de gânduri bune și momente de bucurie!
Cu drag,
Irina 🌸
💜💛💚💙💗
Dacă ți-a plăcut acest articol : like & share sau/și
Mulțumesc pentru vizită și pentru susținere!
💜💛💚💙💗
Buna, Irina! Îmi place foarte mult energia cu care scrii și pe care o transmiți. Mă inspiră, de multe ori, postările tale, chiar dacă nu prea comentez. Mă regăsesc foarte mult în strădaniile tale, pe care le simt dincolo de cuvinte.
RăspundețiȘtergereApropo de momentele aglomerate și de perfecționism: în ultima perioadă am învățat să mă concentrez pe fiecare moment în parte și, dacă se poate, să mă și bucur la maxim de acel moment.
Dacă trebuie să gătesc, deși în același timp ar trebui să personalizez niște povești pentru o comandă, atunci mă rup total de altceva. Gătesc și gata. Apoi mă duc și personalizez poveștile, chiar dacă rufele mă așteaptă să le pun la loc. Iar dacă mă simt obosită, mă duc și mă culc, imediat ce rezolv urgențele.
Iau lucrurile pe rând și le fac maxim de bine cât pot. Și, de la un timp, am început să refuz să mă mai simt vinovată sau blocată. Mă gândesc că numai Dumnezeu este perfect. Iar, la final, am început să mă opresc pentru 10-20 de secunde și mă bucur de ceea ce am făcut: privesc oalele de mâncare aburinde după ce am stins focul și mă bucur că am rezolvat hrana familiei pentru 2 zile, sau mă uit la emailul trimis la editură și mă bucur că încă o comandă este finalizată. Mă bucur, pur și simplu, de orice fac. Și când un lucru rămâne nefăcut, ridic din umeri și îmi spun că asta e, îl voi face când îi va veni rândul.
Vai, ce vorbăreață am fost azi! 🙈Voiam să spun că mă bucur că scrii aici și că mă inspiri și pe mine să mă concentrez pe lucrurile importante din viața noastră.
Ce frumoasă e paturica și am admirat și sosetelele!
RăspundețiȘtergereEu nici nu mi-am dat seama ca am avut un val de frig polar pana nu mi-au spus vecinii ca avem -15 grade noaptea :)))