Educatia crestina (6) -pentru inceput

Aceste sfaturi sunt scrise de Elizabeth Krueger, o mamica ce isi creste si isi scolarizeaza acasa cei 10 copii.Eu le-am gasit ca fiind foarte interesante si utile,de aceea o sa incerc sa le redau aici pe parcursul mai multor postari(am tradus si am adaptat cele scrise de ea), si sper sa fie si altora de folos asa cum mi-au fost, si imi sunt si mie.Se gasesc , in lb. engleza , pe
http://www.raisinggodlytomatoes.com/


"Increderea copilului tau

Cand disciplinati , fiti siguri ca o faceti pe dreptate si fara manie . Asta ii va face pe copiii vostri sa aiba incredere in voi , si asta e baza unei relatii iubitoare . Sfanta Scriptura ne spune sa nu "ne intaratam copiii la manie". Sunteti corecti in modul in care va tratati copiii ? Sau le tradati increderea si siguranta in voi , trecand cu vederea unele lucruri , apoi pedepsindu-i alta data pentru aceleasi lucruri ? Va raniti emotional copiii , laudandu-i acum , si tipand la ei peste un minut? Le arati din plin dragoste si afectiune in majoritatea timpului , ori ii cicaliti mereu pentru cele mai mici greseli ? Stiu copiii vostri ce se asteapta de la ei , sau le aruncati cereri lipsite de ratiune , fara nici un avertisment ? Ii disciplinati la fel de sever pentru un simplu accident , ca si pentru o sfidare fatisa , ori ii lamuriti cu intelepciune atunci cand se iveste un accident sau o greseala inocenta ? Sunteti flexibili cand e posibil , sau sunteti rigizi si nerezonabili , fara nici un motiv ? Aveti incredere in copiii vostri si ii lasati sa afle asta prin cuvintele , sau zambetele voastre ? Sau sunteti intotdeauna suspiciosi , acoperindu-i in mod constant cu acuzatii si criticism ? Aveti incredere ca au cele mai bune intentii , sau ganditi ca mereu pun ceva la cale ? Cum va tratati copiii pana la urma ? Sunteti iubitori si placuti , sau sunteti niste capcauni critici si mereu in control ? De modul in care va tratati copiii in toate aceste lucruri depinde calitatea relatiei cu ei . O relatie buna va duce la un caracter evlavios . O relatie saraca aproape ca le va innabusi caracterul.

Disciplinarea trebuie sa fie libera de abuz emotional . Fiti sinceri si directi cu copiii vostri . Spuneti-le clar ce asteptati de la ei . Fiti rezonabili in cererile voastre , apoi drepti si corecti in modul in care ii disciplinati cand e nevoie . Cand copiii vostri se comporta bine , fiti generosi cu afectiunea si prietenia . Ei trebuie sa stie ca pot conta pe voi ca sa-i corectati cand au nevoie , si ca vor primi aprobarea voastra cand fac ce e bine . Trebuie sa stie intotdeauna ca-i iubiti si ca ii disciplinati din acest motiv . Una din cele mai bune definitii ale iubirii pe care am auzit-o este : “sa cauti binele celuilalt”.Incurajati , iubiti si bucurati-va cu copiii vostri , in timp ce cautati sa faceti ce e mai bine pentru ei.

Lauda

M-am gandit intai ca nu mai e nevoie sa spun ca trebuie sa va laudati copiii , dar am intalnit unii parinti care nu fac niciodata asta . Nu spun niciodata nimic dragut copiilor lor . Le gasesc in mod constant vina , si ii critica . Controleaza fiecare respiratie a copilului , si tot il critica.Am intalnit multi alti parinti care isi laudau copiii cu generozitate , dar o faceau intr-un mod gresit , sau in situatii nepotrivite . Erau atat de ingrijorati in ceea ce priveste stima de sine a copilului , incat il laudau excesiv si creau mandrie , in loc de asta . Sunt moduri bune si rele de a lauda un copil . Laudati-va copilul , fara sa depasiti insa niste limite . Nu nasteti mandria(patima mandriei) in copilul dumneavoastra acoperindu-l cu laude nemeritate , dar fiti generos cu laudele sincere si modeste , cand sunt meritate . Nu-l laudati pentru lucruri la care nu are nici o contributie , cum ar fi frumusetea (modul cum arata) sau inteligenta . Nu-l laudati in mod constant pentru orice fleac . Laudati-l cand depaseste o tentatie , ori cand face un efort spre bine , ori cand are nevoie de incurajare , in special cand “merge o mila in plus” in a face ceea ce este bine.


" Zis-a lui stapanul: Bine, sluga buna si credincioasa, peste putine ai fost credincioasa, peste multe te voi pune; intra întru bucuria domnului tău." ( Matei 25:21 )


Lauda dupa sfidare

Pe cei mici ai mei nu-i laud ca m-au ascultat dupa ce tocmai m-au sfidat.De exemplu,daca il trimit pe baietelul meu sa-mi aduca ceva , si ma asculta cu bucurie , de obicei ii zambesc si ii multumesc . Uneori ii laud si atitudinea : ”multumesc. Imi place zambetul tau bucuros cand faci ceea ce te rog . ” Dar daca il rog sa faca ceva si o face cu rea vointa si in sila , in primul rand ii corectez reaua atitudine : ”Acum du-te inapoi si fa asta din nou - dar cu un zambet de data aceasta ”. Apoi , cand ma asculta asa cum ar fi trebuit , ii spun ceva de genul : ” Bun . E mai bine acum . ”Uneori adaug : ”Acum sa tii minte si sa faci asa de prima data cand te rog . ” Uneori zambesc si ii spun :”Bun . Este mult mai placut cand faci ceea ce-ti cer cu un zambet bucuros . ” Ma asigur ca , copiii mei stiu ca eu aprob ascultarea lor intarzaiata , dar nu ii laud in mod ipocrit cand tocmai m-au testat , ori m-au sfidat . Ma gandesc ca este mult mai bine sa va lasati copiii cu impresia ca rebeliunea lor initiala a fost o ofensa serioasa care e de dorit sa nu mai fie repetata.


“ … Ce sa va zic? Sa va laud? In aceasta nu va laud . “ (1Corinteni 11:22)


Atitudinea de lauda


Cred ca cea mai importanta parte din a lauda copiii nu sunt cuvintele specifice , sau sincronizarea , ci a avea o atitudine aprobatoare , in general , tot timpul . Priviti la ceea ce este bun in copiii vostri si lasati-i sa stie , prin atitudinea voastra (si prin cuvinte si actiuni cand e cazul) ca sunteti foarte multumiti de ei . Cand ii apreciati , uitati-va la inima si motivatiile lor, nu doar la actiunile exterioare . Laudati-i cand aleg sa faca ceea ce este bine . Laudati-i pentru bunatate , generozitate , efort sustinut , si alte indicatii ale unui bun caracter. Laudati-i cand sunt buni si ascultatori , sau doar cand au o atitudine buna . Nu trebuie sa folositi multe cuvinte. Lasati-i sa stie ca faptul ca sunteti multumiti de ei e o lauda . Este cel mai bun lucru si trebuie facut des . Desigur , aprobarea voastra va fi temporar suspendata cand copiii se comporta intr-un mod nedorit , dar in rest ei trebuie sa simta ca sunt acoperiti de dragostea si aprobarea voastra.


Cuvintele frumoase sunt un fagure de miere, dulceata pentru suflet si tamaduire pentru oase. (Pilde 16:24)

Mania si cresterea copiilor


Daca va educati copii incepand devreme , in mod rezonabil si constant , nu exista nici un motiv sa deveniti frustrati si suparati pe ei . Atunci cand copiii vostri fac imediat ceea ce le cereti , si stiti cum sa va descurcati cand nu fac asta , motivul pentru a deveni furios nu exista . Atunci cand copilul este scapat de sub control , si cand parintele nu stie ce sa faca , cei mai multi parinti devin frustrati , apoi furiosi.


Uneori apar asteptarile si prioritatile gresite ale parintilor .Unii parinti ar dori ca cei mici sa “dispara” in timp ce ei isi continua viata ca si cum copiii n-ar exista . Altii se asteapta ca cei mici sa se comporte fara nici o greseala tot timpul , fara nici un efort din partea lor,a parintilor . Aceste atitudini conduc la esec , frustrare si manie . Reconsiderati-va prioritatile . Recunoasteti ca a fi parinte este o slujba cu norma intreaga si trebuie sa fie prioritatea voastra nr.1 , daca vreti sa aveti rezultate decente . Renuntati la orice altceva daca e nevoie , si fiti parinte in cel mai bun mod posibil . Daca aveti o problema de temperament , recunoasteti si puneti stapanire pe ea , astfel incat mania sa iasa din peisaj.


" Imbracati-va, dar, ca alesi ai lui Dumnezeu, sfinti si prea iubiti, cu milostivirile indurarii, cu bunatate, cu smerenie, cu blandeţe, cu indelunga-rabdare… " (Coloseni 3:12) "


(va urma)

Duminica Sfintilor Parinti de la Sinodul I ecumenic

...sau a 7 a duminica dupa Sfintele Pasti.

Evanghelia zilei : Ioan 17,1-13

Acestea a vorbit Iisus şi, ridicând ochii Săi la cer, a zis: Părinte, a venit ceasul! Preaslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul să Te preaslăvească. Precum I-ai dat stăpânire peste tot trupul, ca să dea viaţă veşnică tuturor acelora pe care Tu i-ai dat Lui. Şi aceasta este viaţa veşnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis. Eu Te-am preaslăvit pe Tine pe pământ; lucrul pe care Mi l-ai dat să-l fac, l-am săvârşit. Şi acum, preaslăveşte-Mă Tu, Părinte, la Tine Însuţi, cu slava pe care am avut-o la Tine, mai înainte de a fi lumea. Arătat-am numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat Mie din lume. Ai Tăi erau şi Mie Mi i-ai dat şi cuvântul Tău l-au păzit. Acum au cunoscut că toate câte Mi-ai dat sunt de la Tine; Pentru că cuvintele pe care Mi le-ai dat le-am dat lor, iar ei le-au primit şi au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieşit, şi au crezut că Tu M-ai trimis. Eu pentru aceştia Mă rog; nu pentru lume Mă rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, că ai Tăi sunt. Şi toate ale Mele sunt ale Tale, şi ale Tale sunt ale Mele şi M-am preaslăvit întru ei. Şi Eu nu mai sunt în lume, iar ei în lume sunt şi Eu vin la Tine. Părinte Sfinte, păzeşte-i în numele Tău, în care Mi i-ai dat, ca să fie una precum suntem şi Noi. Când eram cu ei în lume, Eu îi păzeam în numele Tău, pe cei ce Mi i-ai dat; şi i-am păzit şi n-a pierit nici unul dintre ei, decât fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura. Iar acum, vin la Tine şi acestea le grăiesc în lume, ca să fie deplină bucuria Mea în ei.

Si dupa cum cred ca v-ati obisnuit deja :)), un cuvant al Sf. Teofan Zavoratul:


"Arie tagaduia dumnezeirea Fiului lui Dumnezeu si deofiintimea Lui cu Dumnezeu-Tatal.

Impotriva lui s-a ridicat întreaga Biserica; toti credinciosii, din toate colturile lumii, au marturisit într-un glas ca Domnul Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu Cel Unul-Nascut, Dumnezeu din Dumnezeu, Nascut, nu facut, deofiinta cu Tatal.

Cineva s-ar putea gândi ca aceasta unire de cuget va fi fost roada unei însufletiri întâmplatoare, dar aceasta credinta a trecut mai apoi prin încercari cumplite, atunci când de partea arienilor au trecut puterea si marimile.

Nici focul, nici sabia, nici prigoanele nu au putut s-o nimiceasca, si ea a fost marturisita pretutindeni de catre toti, îndata ce a luat sfârsit strâmtorarea din partea puterii lumesti.

Asta înseamna ca ea alcatuieste inima Bisericii si esenta marturisirii ei.

Slava Domnului, Care pastreaza în noi aceasta credinta!

Fiindca atâta vreme cât ea dainuie, înca suntem crestini, cu toate ca traim rau; daca ea ar pieri, aceasta ar însemna sfârsitul crestinismului."

din “Talcuiri din Sfanta Scriptura pentru fiecare zi din an”

amanunte despre primul Sinod Ecumenic(325) gasiti aici:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Primul_conciliu_de_la_Niceea