Sortul de bucatarie

Imi plac tare mult fotografiile vechi, cu gospodinele din anii 50. Familii fericite, case simple, copii jucandu-se linistiti impreuna, barbati multumiti de familia lor si femei aranjate, imbracate frumos, cu sortulete dragute peste rochiile elegante. Desigur, sunt doar fotografii, dar cred totusi ca pe vremea aceea lucrurile erau mult mai simple, si oamenii aveau o pace si o bucurie care lipseste multor familii de azi. Aceste lucruri n-ar trebui sa dispara - si nici rochiile elegante cu sortulete frumoase deasupra.

De cand am descoperit programul Fly Lady am inceput sa dau mai multa atentie felului in care ma imbrac in casa. M-am gandit ca nu e politicos sa ma aranjez pentru straini, doar cand ies pe strada, si familia mea sa ma vada ciufulita , in haine sleampate si patate.M-am hotarat ca, daca un mod de a arata nu e acceptabil pentru straini, e cu atat mai putin acceptabil pentru cei  dragi..  Mi-am cumparat cateva rochii dragute pentru purtat in casa, si niste pantofi comozi. Odata schimbata garderoba de interior a trebuit sa folosesc si un sort, ca sa nu patez  hainele. Am doua sorturi primite cadou- unul de la mama mea, si unul de la soacra mea, pe care le folosesc zilnic.

Aceste lucruri aparent marunte ma fac sa ma simt mult mai bine cu mine, si ma binedispun de dimineata. Imbracata frumos, si cu un sortulet elegant cheful meu de munca a crescut proportional cu buna dispozitie :)).

Mi-am amintit de femeia din Pilde 31:

Ea vegheaza la propasirea casei sale si paine, fara sa lucreze, ea nu mănânca

 sau in traducere din engleza

Ea vegheaza asupra celor ce se petrec in casa ei, si nu manancă painea lenevirii.
(Pilde 31:27)

 Nu ma scol in fiecare dimineata cu chef de munca, dar sortul meu, asezat cuminte in bucatarie, ma mobilizeaza si ma duce cu gandul la versetul de mai sus.

Astazi sortul a devenit o amintire, nu se mai gaseste decat prin dulapurile ori garderoba femeilor de la tara. Modelul femeii gospodine este ridiculizat - nu mai e demn sa stai ”la coada cratitei”, si odata cu el, din bucataria femii moderne, a disparut si mormanul de sorturi divers colorate.

Eu as vrea sa mentin vie in familia noastra aceasta traditie. Mi-o amintesc pe mama purtand sort cand eram copil, bunicile mele purtau sort, soacra mea poarta sort,
si sper ca si fetele mele sa faca la fel.

In SUA exista chiar si o zi nationala a sortului de bucatarie :) (National Wear Yor Apron Day),
care vrea sa le transmita femeilor ca e ok sa-ti placa sa fii gospodina , femeie casnica si mamica, si le incurajeaza ca o zi sa poarte sortul si in afara casei. 

Mi-am croit primul sort de bucatarie cand eram in scoala generala, si cred ca o sa scot de la naftalina masina de cusut, ca sa-mi improspatez garderoba  :)), mai ales ca pe net se gasesc o gramada de tutoriale dragute.

Voi aveti vreun sort prin casa?Il purtati?

Irina

Cui facem milostenie?

Fratilor, va poruncim in numele Domnului nostru Iisus Hristos, sa va feriti de orice frate care umbla fara randuiala si nu dupa predania pe care ati primit-o de la noi. Caci voi insiva stiti cum trebuie sa va asemanati noua, ca noi n-am umblat fara randuiala intre voi, Nici n-am mancat de la cineva paine in dar, ci, cu munca si cu truda, am lucrat noaptea si ziua, ca sa nu impovaram pe nimeni dintre voi. Nu doar ca n-avem putere, ci ca sa ne dam pe noi insine pilda voua, spre a ne urma.Caci si cand ne aflam la voi, v-am dat porunca aceasta: daca cineva nu vrea sa lucreze, acela nici săa nu manance.Pentru ca auzim ca unii de la voi umbla fara randuiala, nelucrand nimic, ci iscodind.Dar unora ca acestia le poruncim si-i rugam, în Domnul Iisus Hristos, ca sa munceasca in linişte si sa-si manance painea lor...Si daca vreunul nu asculta de cuvantul nostru prin epistola, pe acela sa-l insemnati si sa nu mai aveti cu el nici un amestec, ca sa-i fie ruşine. Dar să nu-l socotiti ca pe un vrajmas, ci povatuiti-l ca pe un frate.

2 Tesaloniceni 3:6-15

La  poarta oricarei biserici , sau pe strada, ne intampina oameni care ne  cer de pomana, si, nu-i asa, parca te simti prost sa nu le dai, mai ales  ca zice si Sf. Evanghelie ca Dumnezeu da ploaie tuturor, chit ca sunt  drepti sau nedrepti, deci cu atat mai mult noi trebuie sa fim milostivi  si sa nu cercetam prea mult pe sarac, ci sa raspundem nevoii lui.
Total  de acord, dar ramane intrebarea- cel care imi cere e intradevar un sarac  lovit de soarta, care nu poate munci din diverse pricini, sau e un  lenes santajist care traieste ca un trantor pe seama altuia?Vedem in Sf.  Scriptura ca apostolii munceau din greu zi si noapte ca sa-si castige  painea, nu asteptau pomana de la nimeni, si indemnau pe toti  credinciosii sa faca la fel. Iar de fratii trandavi crestinii erau  sfatuiti sa se fereasca, si sa nu-i incurajeze in patima lor

Orice banut pe care il avem este muncit din greu, castigat cu  sacrificii, si a-l da cuiva care poate sa munceasca, dar nu vrea, este  risipa si incurajarea lenii.

Parintele Calistrat de la Barnova spunea :

Exista iubirea ca act filantropic, ca act de caritate si de milostenie...

- Ei, aici este esenta. Mantuitorul scoate in evidenta iubirea fata de aproapele, filantropia. Biserica trebuie sa fie foarte ferma si categorica: sa nu incurajeze lenea. Nu exista act de caritate pentru trandavi si lenesi, pentru ca atunci Biserica ar inlesni pacatul de moarte al lenii. Nu are voie sa faca nici un act filantropic celor lenesi si nepasatori, nu are voie sa incurajeze hotia. Si de ce spun hotia: pentru ca foarte multi vin in numele lui Iisus Hristos si, fara nerusinare, folosindu-se de cruce sau in numele crucii, sub diferite forme si organizatii, in numele copiilor strazii, copiilor cu SIDA, copiilor din orfelinate, batranilor, incep sa faca acele colecte din care, vezi Doamne, sa le asigure un tratament, o masa, o vorba buna, o cantare.

- Puteti sa detaliati?

- Da. Psihologul sau psihiatrul trebuie sa analizeze foarte bine daca cel care a ajuns la deznadejde, la starea de alterare totala, toti respingandu-l si marginalizandu-l, nu cumva si-a facut-o cu propria mana si cu propria voie. Spre exemplu: un caz concret intalnit in cadrul spovedaniei in manastire. Vine o femeie de 76 de ani si incepe sa zica un fel de rugaciune de hula la icoana Maicii Domnului: "Maica Domnului, daca esti si ma iubesti, cum iti poti bate joc de mine? Ma rog de atata vreme la tine, de atata vreme iti cer sa ma ajuti, ti-am spus ca mi-am pus nadejdea in tine, tu esti singura mea mangaietoare, cum poti sa ma lasi? Nu vezi ca dorm in gara? Nu vezi ca sunt necajita, nu vezi ca n-am din ce trai? Adica tu esti cu adevarat Maica lui Dumnezeu si nu intelegi lucrurile astea? Pentru ce mai stai in cer?" Eu, la un moment dat, spovedind la scaun, am intrebat: "Stai un pic. Cum te iei tu cu Maica Domnului in bete si-i vorbesti asa? Ia vino incoace!"

O i-au si o spovedesc pentru a-i cunoaste fondul sufletesc. Si aflu ca, la 76 de ani ai ei, avea trei ani de cand concubinul o lasase, o imbatase, ii vanduse casa si averea, o dusese la azil si, avand pensia mica si facand pe acolo diferite lucruri interzise, a fost exclusa si data afara. Si a ramas pe drumuri. Si ce-a zis atunci? "Hai s-o fac pe evlavioasa si pe credincioasa, ca s-o gasi cineva care sa ma ia si sa ma ingrijeasca; si o sa traiesc pe spinarea Bisericii."

Ca sa aflu ca, la Biserica, in tinerete nu mersese, ca sa aflu c-a stat nemaritata cu trei barbati, ca sa aflu ca a avut copii pe care i-a dat la casa de copii. Si atunci m-am dus imediat cu mintea la Sfantul Isaac Sirul care a spus: "Osteneala tineretii este odihna batranetii".

Si atunci i-am spus: "Femeie, cum iti permiti tu sa hulesti, cand esti ca o gura de iad. Cum iti permiti sa hulesti cand ai trait o viata in nenorociri, iar acum vii la usa lui Dumnezeu si strigi cat poti ca nu te baga in seama? Unde ti-ai consumat vigoarea tineretii? In care familie de crestini ai crescut copii, ai lucrat pamantul si ai fost la serviciu? Unde iti este cartea de munca? Tu ce-ai ingrijit in tineretea ta, oameni sau caini? Ce-ai avut, copii sau animale?" "Domnule parinte, nu sunteti pus sa ma judecati; eu am venit aici ca o femeie necajita, ca sa ma ajutati cu o strachina de mancare, ca pot sa va fiu mama".

Ea incepuse sa-mi explice mie ca poate sa-mi fie mama, cum imi permit sa-i spun asemenea vorbe? Si atunci am asezat-o frumos pe un scaunel si-am inceput sa-i explic ce grea pedeapsa de la Dumnezeu este sa ajungi sa doresti sa mai pacatuiesti si sa nu mai fii de folos pacatului, pana si pacatul sa se ingretoseze de tine si sa te paraseasca, sa devii al nimanui si apoi, fals ca un fariseu si ca un om slab si ticalos, sa vii sa spui ca Dumnezeu este vinovat ca tu ti-ai facut de cap o viata.

Dar cand te-ai distrat, cand ai dansat, cand ai mancat peste masura, cand ai desfranat, cand ai facut toate faradelegile, atunci nu exista Dumnezeu? Atunci nu te gandeai? Cum spune Iisus Sirah: "Adu-ti aminte de cele de pe urma ale tale si in veac nu vei gresi". Atunci cugetai la moarte? Cum spune Sfantul Vasile cel Mare: "Ti-ai adus aminte ca trebuie sa mai si mori, ti-ai adus aminte ca zilele omului sunt ca iarba campului, asa va inflori, pana va cadea si se va usca?"

Si i-am spus: "Imi pare rau, nu vreau sa te jignesc, o paine sau o punga de faina ti-o dau, un ban de autobuz ti-l dau, dar ca sa ma priveasca unde dormi, de ce n-ai ce-ti trebuie, nu este treaba mea, nu este al meu. Este al lumii care te-a tinut in ea pana la ora aceasta. Mergi si-l cauta pe primar, pe asistentul social, pe presedintele tribunalului, pe avocat si pe procuror; si roaga-i sa te ia in spinare, fiindca ei te-au ocrotit..."

- Exista foarte multe astfel de cazuri.

- Da. Venise una cu un copil in brate si ofta acolo, chiar in fata mea, ca eu s-o vad. "Ce, vrei sa pari mai dramatica? Tot doua paini si bani de autobuz iti dau. Nu ti-am facut eu copilul si nu te-am pus eu sa-l faci. Inainte de a face acest copil trebuia sa te intrebi unde il tii, cu ce-l hranesti, ce va iesi din el, ce iese din tine, unde stai si unde lucrezi."

Avortonii sociali sunt foarte periculosi. Din avortonii sociali ies vagabonzii strazii, homosexualii si pedofilii de maine, ies curvarii si banditii si spargatorii de vitrine si ies hotii pentru care societatea, in loc sa investeasca in dezvoltarea culturala, trebuie sa faca acele centre de reeducare, puscariile, caminele in care sa-i tina pe acesti oameni care nu se pot adapta la normele societatii.

sursa
 https://www.crestinortodox.ro/carti-ortodoxe/ne-vorbeste-parintele-calistrat-la-barnova-mangaiere-mustrare/despre-iubirea-aproapelui-81126.html

Desigur, fiecare trebuie sa se lase indrumat de Dumnezeu in ceea ce priveste milostenia. E bine ca, inainte de a lasa din mana banul muncit cu greu, sa inaltam o scurta rugaciune, si inima noastra, si bunul simt, ne vor calauzi intr-un mod corect, astfel incat sa facem intradevar milostenie, nu risipa.

Irina