Sambata roz

”Nu stiu ce sa fac cu viata mea.Ar trebui sa fac ceva in mod deosebit?Ar trebui sa-mi definesc un anume scop pentru mine insumi?(...)

Intrebi : „Ar trebui sa fac ceva?”

Sigur ca este necesar. Fa orice iti cade la indemana, in cercul si in situatia ta- si crede ca aceasta este si va fi treaba ta adevarata; nu ti se cere nimic mai mult. Este o mare greseala sa crezi ca trebuie sa faci lucrari importante si mari, fie pentru cer sau, asa cum cred progresistii, pentru a aduce o contributie umanitatii. Asta nu e deloc necesar.Este necesar doar sa faci totul potrivit poruncilor lui Dumnezeu.Ce este de facut precis?Nimic in mod special, numai ceea ce i se prezinta fiecaruia potrivit imprejurarilor vietii sale si chestiuni care sunt cerute de evenimente individuale cu care venim in contact. Asta-i tot. Dumnezeu aranjeaza soarta fiecarui om, si intregul curs al vietii face parte de asemenea, din visteria tuturor bunurilor Sale, precum si fiecare moment si fiecare intalnire.Sa luam un exemplu- vine la noi un om sarac- Dumnezeu l-a adus.Ce ar trebui sa faci?Ajuta-l!(...)

In toate imprejurarile si in timpul fiecarei intalniri este necesar sa faci ceea ce Dumnezeu doreste ca noi sa facem.In ceea ce priveste ce vrea El de la noi, stim aceasta cu certitudine din poruncile pe care ni le-a dat.Cauta cineva ajutor?Ajuta-l!Te-a suparat cineva?Iarta-l!Ai suparat pe cineva?Alearga sa-i ceri iertare si impaca-te cu el!Te-a laudat cineva?Nu fi mandru!Te-a certat cineva?Nu te mania!Este timpul de rugaciune?Roaga-te!Este timpul de munca?Munceste!(...)

Scopul adevarat este dobandirea unei vieti fericite dincolo de mormant; mijloacele sunt lucrarile potrivit poruncilor, care trebuie implinite in fiecare imprejurare a vietii.

Sf. Teofan Zavoratul -„Viata duhovniceasca si cum o putem dobandi”

Jurnalul de rugaciune

Adusu-mi-am aminte de lucrurile Domnului şi-mi voi aduce aminte de minunile Tale, dintru început.

Şi voi cugeta la toate lucrurile Tale şi la faptele Tale mă voi gândi.

Ps. 76 : 11, 12

In sfarsit ploaia s-a reintors, iubesc zilele noroase, si picurii de apa care bat in geam :). Imi place sa ma cuibaresc intr-un colt de canapea- eventual sub patura, daca e frig- cu o ceasca de ceai , si sa crosetez, sa citesc sau sa scriu in jurnal.
Am inceput sa tin un jurnal pe cand eram in scoala generala, dupa ce am citit „Caietul cu scoarte rosii” de Valeri Voskoboinikov.

Stiti cartea? cam comunista, dar „inspirationala” :)). Daca aveti copii care se apropie de adolescenta cred ca ar fi interesant pentru ei s-o citeasca- si-ar face si o idee si despre vremurile de atunci, pe cand nu existau jocuri pe calculator si desene animate (despre vremurile preistorice, adica :))  ).
De atunci am ramas cu pasiunea pentru „jurnalit”, pentru caiete si carnetele, pentru pixuri, creioane, culori, si tot ce face scrisul in jurnal mai placut.
De-a lungul anilor, pe langa jurnalul cu note din viata zilnica, am mai tinut un jurnal  cu citate din cartile duhovnicesti pe care le-am citit, un jurnal „vizual” , cu imagini si citate motivationale, un jurnal de organizare al casei, si  jurnale de rugaciune.

Am inceput sa-mi scriu rugaciunile personale intr-un jurnal cu mai multi ani in urma, si este interesant sa-l rasfoiesc azi si sa vad in ce moduri minunate a lucrat Dumnezeu in viata mea, si cum a raspuns cererilor mele.
Sf. Teofan Zavoratul o sfatuieste pe una din fiicele sale duhovnicesti :
”Cum trebuie sa se roage omul acasa?Ai spus bine ca omul trebuie sa mai adauge putin la pravila obisnuita. Da, asta este necesar. Este mai bine daca nu citesti doar mai multe rugaciuni, ci te rogi ceva mai mult fara cartea de rugaciuni, spunandu-i lui Dumnezeu nevoile tale duhovnicesti. ”
(Viata duhovniceasca si cum o putem dobandi)
 

De ce un jurnal de rugaciune?Jurnalul e un proces (de dorit) zilnic de examinare si evaluare a vietii personale, sau de rugaciune, in forma scrisa, care ne ajuta sa ne disciplinam. Viata noastra agitata si ocupata ne face ades sa pierdem din vedere ceea ce este important- legatura cu Dumnezeu prin  rugaciune. Fara rugaciune nu avem cum sa primi putere ca sa ducem o viata duhovniceasca. Fara rugaciune ramanem lipsiti de calauzire, intelepciune, luminare si ajutor din partea Tatalui ceresc. De multe ori avem impresia ca ne rugam, dar gandurile ne zboara aiurea.
Scrisul in jurnal ma ajuta foarte mult sa-mi pastrez concentrarea, si ma ajuta sa vad mai clar ce incearca sa ma invete Dumnezeu, si ce doresc eu sa-I spun. Deasemenea, ma determina sa incetinesc ritmul vietii, si sa elimini distragerile si lucrurile care nu sunt asa de necesare, ma obliga sa-mi fac timp si loc pentru aceasta activitate.

 Cum procedez? Incep prin lectura Sf. Scripturi. Citesc in functie de un program anual, Vechiul si Noul Testament in paralel. Imi notez in jurnal ce am citit, ca sa am o evidenta. Daca ma impresioneza foarte mult un verset il scriu - uneori impreuna cu gandurile mele referitor la el. Alteori „personalizez” versete- adica le scriu ca si cum mi-ar fi fost adresate mie, sau ma rog parafrazandu-le. Sau imi notez indemnuri, invataturi, porunci ori fagaduinte si ma gandesc cum pot sa le aplic in viata mea, sau daca le-am incalcat- si atunci imi cer iertare.
Apoi Ii multumesc lui Dumnezeu in mod concret pentru orice binecuvantare duhovniceasca, materiala sau legata de relatiile mele cu ceilalti. Incerc sa ma feresc de multumirile generale,  sa fiu cat mai specifica.
Urmeaza rugaciunile pentru ceilalti- sotul meu, copiii, parintii, prietenii, pentru mine, pentru casatoria noastra, finante, etc. - pe probleme concrete.
De multe ori imi scriu ingrijorarile, temerile- si le incredintez lui Dumnezeu, sau imi notez intrebari si  nedumeriri, ori cereri de calauzire in anumite situatii.
Tot in jurnalul de rugaciune imi scriu citate legate de rugaciune, sfaturi si indrumari ale duhovnicului, sau ale parintilor imbunatatiti, sau rugaciuni care m-au miscat.

Ce nu scriu in jurnal - nu scriu despre defectele sau pacatele celorlalti, si nici cu ce m-au suparat. Prefer sa nu scriu in jurnal cand sunt furioasa-  eventual, daca simt nevoie sa ma descarc in scris, folosesc o foaie pe care apoi o rup si o arunc. Nu obisnuiam sa fac asta, dar recitind vechile mele jurnale am gasit locuri in care imi exprimam frustrarea , supararea sau nemultumirea fata de altii- si sentimentele de atunci au revenit de parca nici n-ar fi trecut timpul, desi problemele respective fusesera rezolvate, iertate si uitate de mult. Mi-am dat seama ca nu vreau sa tin minte raul, din viata mea si sa-l „scormonesc” periodic , ci sa-mi indrept mereu gandul spre lucrurile bune, frumoase, de folos.
Daca nu aveti inca un jurnal de rugaciune va incurajez sa incepeti unul, mai ales ca ne aflam in post, un timp potrivit pentru a ne revitaliza viata duhovniceasca, si pentru a stabili noi scopuri si directii.

Va doresc „jurnalit” placut! :)

Irina