Concluzii la sfarsit de clasa intai

Da, in sfarsit s-a terminat anul scolar (pentru elevi, ca profesorii mai au de lucru pana pe 1 iulie) si vin cu impresiile dupa finalul clasei intai, pe care Ilinca a terminat-o cu bine, multumesc lui Dumnezeu.

Din punctul meu de vedere a fost un an greu pentru toata familia, fiindca, odata cu intrarea ei la scoala am reinceput si eu serviciul, ceea ce a dus la necesitatea unei organizari destul de riguroase a tuturor, ca sa tinem pasul cu programul. In acest an am renuntat la activitatile suplimentare (balet).M-am gandit ca e suficient ca Ilinca  trebuie sa urmeze un program fix dimineata si sa-si faca temele, nu mai e nevoie si de alergatul cu autobuzul de doua ori pe saptamana, fie ploaie, fie vant. A fost o alegere buna, fiindca a avut foarte mult de lucru zilnic, abia ii mai ramanea ceva timp de joaca, si cred ca i-ar fi daunat oboseala adunata in plus.

Prima problema pe care am intampinat-o la inceputul clasei a fost cea a scrisului cu stiloul. Ca o mamica naiva ce ma gaseam :)), am crezut ca e suficient ca la inceputul clasei intai sa stie sa citeasca, sa numere si sa faca ceva socoteli simple. Ei, mare greseala. Ar fi fost bine sa-i pun in mana stiloul cu cel putin jumatate de an inainte, si sa lucram zilnic bastonase, cerculete, samd. macar jumatate de pagina.Sau mai  bine s-o fi invatat deja sa scrie. As fi scutit copilul (si pe mine) de un mare efort initial, de plansete (ale copilului- ca nu mai vrea sa scrie), de nervi (ai mei- ca-mi venea sa arunc stiloul pe geam, cu caiet cu tot). Ma rog, a trecut si asta, treptat si-a deprins mana cu stiloul si cu scrisul,  dar nu as putea spune ca exceleaza la caligrafie.Pot spune ca a salvat-o faptul ca scrie corect, si sper sa continue asa. Dar e clar ca avem de lucrat la motricitatea fina, daca vreau sa-si imbunatateasca aspectul scrisului.

A doua problema, din punctul meu de vedere, a fost multimea de manuale si caiete suplimentare. La matematica- manual, culegere, caiet suplimentar, caiet obisnuit. Abecedar- manual, caiet suplimentar, caiet obisnuit, caiet de dictari. Tema pe fiecare, la diverse pagini, de am zapacit. Manualele, in special la matematica, mi s-au parut super-incarcate de tot felul de zorzoane inutile, si zeci de exercitii care trebuiau lucrate zilnic. .

Va spun drept ca mi-a lipsit simplitatea manualelor noastre. Sa aiba un manual, un caiet de teme in clasa si unul de teme acasa. Sa faca trei exercitii, dar pe alea sa le scrie cu manuta lor de pe tabla (sau din manual) pe caiet, nu sa socoteasca zeci de coloane si sa treaca doar rezultatul. Sa scrie o problema, cu plan si rezolvare, ca lumea, nu sa rezolve doua- trei pagini de probleme direct pe carte. Sa treaca mai lent prin materie, ca sa aiba timp sa aprofundeze, nu sa faca multe si sa nu ramana cu nimic. Ma gandesc- mie ca parinte imi era greu sa corectez seara atata amar de pagini, pai cum reuseste doamna sa verifice 30 de teme?

Din fericire Ilinca a facut fata foarte bine, cu foarte putin ajutor din partea mea, dar a fost obositor, si pentru mine, si pentru ea. Ma gandesc la alti copii, ai caror parinti poate n-au timpul sau chef sa-i ajute- cum vor evolua ?clar ca la un moment dat vor ramane in urma , vor acumula goluri din ce in ce mai mari, si asa mai departe. Oricum, din observatiile mele asupra elevilor (cu care am lucrat eu), de-a lungul anului scolar, pot spune ca nivelul acestora este tot mai scazut- la clasa a patra multi nu cunosc lucruri elementare in materie de scris, citit si socotit, ca sa nu mai spun ca lectura e ceva de poveste :)). Aspectul caietelor obisnuite, alea putine pe care le au, e dezordonat, fiindca lucrand mai mult pe fise si caiete pretiparite nu s-au invatat sa incadreze frumos in pagina.

Dar mergem inainte, ca doar zece clase sunt obligatorii :) (adica nu conteaza ca esti semi-analfabet, 8-10 clase, ba chiar 12, tot treci). Nu ma mira ca atatia elevi nu au luat bacalaureatul, le lipsesc cunostinte elementare.

           Revin la clasa intai. Trecand peste cele de mai sus, am ajuns la problema concursurilor scolare. Cam multe, si cu nu stiu cate etape fiecare. Evident, platite din buzunarul propriu. Aici trebuie sa spun ca doamna e chiar o doamna, adica a specificat clar ca nu e obligatoriu sa participe copilul la ele. Dar daca toti copiii merg ce sa faci, vrea si al tau sa se duca. Si asa am sarit o etapa la Eurojunior, si mi-a reprosat Ilinca ca uite, de asta n-a luat si ea medalie la sfarsit , ca nu i-am dat voie sa participe. Dar zau ca mi s-au parut bani aruncati, si timp irosit, cand am vazut in ce consta faimosul concurs.Asa ca a trebuit sa-i  promit ca anul viitor o sa am grija sa nu lipseasca de la vreunul.

          In concluzie, daca vrei sa stai linistit ca parinte in clasa intai, trebuie sa inveti copilul tot ceea ce, in conditii normale, el ar fi invatat pe incetul de-a lungul primului an scolar. Si sa te inarmezi cu mult calm, rabdare si mai ales timp.

           Una peste alta, ma bucur ca s-a terminat. Din fericire, mai sunt doi ani pana cand o vom lua de la capat cu clasa intai, si acum stiu la ce sa ma astept.

            Va doresc o vacanta placuta alaturi de scolarei! :)

Irina

Femeia din Pilde 31- intelepciune si inspiratie pentru fiecare zi (6)

Ea se scoala dis-de-dimineata si imparte hrana in casa ei si da porunci slujnicelor. 

 Pilde 31: 15

J. Kruskamp

Femeia din Pilde 31 este o persoana foarte organizata. Ziua ei incepe dimineata devreme, cand pregateste masa pentru cei din casa, si imparte tuturor sarcini pentru ziua care tocmai a inceput. Desi are slujnice care s-o ajute, si sa faca treburile in locul ei, nu leneveste, ci e in picioare inaintea tuturor. Se vede ca nu lasa nimic la voia intamplarii, ci are totul sub control.
Astazi poate nu mai avem slujnice ca alta data, dar avem atata aparatura casnica ce ne este de folos. Unele dintre noi poate au si cate un ajutor- o bona la copii, o tanti la curatenie, sau poate o mama sau alta ruda care pune umarul la treburile casei sau ingrijirea copiilor. Faptul ca viata ne este mult usurata prin aceste mijloace nu trebuie sa fie o scuza pentru noi ca sa lasam sarcinile care ne apartin in seama altora. Stapana casei trebuie sa stie tot ce se intampla in camin- chiar daca altii o ajuta, ea trebuie sa fie maestrul care dirijeaza totul. Trezitul dis de dimineata trebuie sa fie un prilej nu doar pentru a incepe cu harnicie ziua, ci pentru a o incepe cu Dumnezeu. Poate nu avem timp pentru prea multa rugaciune, meditatie sau lectura, dar pentru a trece cu bine prin ziua ce ne sta inainte avem nevoie macar de cateva minute linistite, in care sa cerem lui Dumnezeu binecuvantare, putere si intelepciune.

J. Kruskamp

Dimineata vei auzi glasul meu; dimineata voi sta înaintea Ta si ma vei vedea.

Ps. 5:3 

Desigur, sunt unele perioade ale vietii cand trezitul dis de dimineata e dificil, daca nu imposibil. Este greu pentru o mamica ce nu a dormit toata noaptea din cauza unui copilas mic, sau din cauza unuia sau mai multi copii bolnavi, sa se trezeasca in zori de zi. Acestea sunt situatii in care trebuie sa cautam solutii pentru a ne organiza altfel, fara sa ne facem procese de constiinta. 

Dar daca dorim sa ne asemanam femeii din cartea Pildelor, Cine se scoala de dimineata departe ajunge nu trebuie sa ramana pentru noi doar o vorba de duh :).

Irina