vineri, mai 30, 2014

De-ale gradinii

Zicea Ghinda pe undeva despre blogolene :), care ar justifica lipsa postarilor din blogosfera...Eu nu sufar de blogolene, in schimb n-am blogotimp :). Abia reusesc sa deschid laptopul ca sa mai arunc cate un ochi pe siturile preferate si sa-mi rasfoiesc rapid mailul- din an in Pasti.Nu am timp sa citesc, nu am timp sa crosetez, nu am timp sa scriu pe blog...si eu care imi imaginam ca voi fi mai putin ocupata daca ne mutam la casa, iar copiii vor creste mai mari :)).
Dimineata plecam devreme si reusesc sa-mi beau cafeaua pe drumul spre serviciu (cam 40 de minute in traficul de la ora 7-8)- ! pe lista de to do: musai sa fac scoala de soferi si sa-mi iau carnet; la 12-13-14, depinde de zi, ne intoarcem spre casa, si pe drum mai fac si ceva cumparaturi; cand ajungem luam pranzul, copiii fac lectii, eu mai fac ceva treburi gospodaresti; apoi ies in gradina si mai fac una alta- numai udatul imi ia seara vreo ora; intre timp mai ajut copiii cu ce au nevoie, ne pregatim pentru a doua zi ...si seara adorm pe la 10.30, maaaxim 11...unde sunt vremurile alea in care il vedeam si pe Badea? :))
Pana la venirea unor zilemai lungi cu treaba mai putina :)) va invit un pic in gradinuta noastra care, deocamdata, nu produce in cantitati mancabile decat ceapa, marar , salata si baby-spanac :)

© Dulce Casa
© Dulce Casa
© Dulce Casa
Stratul cu morcovi e preferatul meu. Au crescut asa de frumos incat nu ma indur sa-i raresc...halal gradinar mai sunt :). In spate se vede unul din straturile de ceapa - trei cu totul.

© Dulce Casa
Castravetii au cateva flori

© Dulce Casa
Am zarit si cateva rosioare mici. Am pus cateva soiuri de cherry, inima de bou, neagra de Crimeea, homestead, zadurella, marmande. Toate rasadurile sunt cumparate din Hornbach, si sunt foarte multumita, pana acum s-au dezvoltat foarte bine, au crescut  repede si frumos.

© Dulce Casa
© Dulce Casa
Mazarea are multe flori si cateva pastai. N-am pus multa, sunt doar trei randuri

© Dulce Casa

© Dulce Casa

Printre randurile de mazare am pus marar

© Dulce Casa

Am mai pus ardei simplu si ardei iute, telina, patrunjel, leustean si sfecla rosie

© Dulce Casa

© Dulce Casa

© Dulce Casa
Pe unde am gasit loc am pus condurasi, preferatii mei, si au inceput sa scoata pe ici, pe colo floricele galbene si portocalii. Am pus si visinii, dar n-a inflorit nici unul inca

© Dulce Casa

© Dulce Casa

Trandafirii au inflorit aproape toti, dar cel mai tare ma tine pe jar Kazanlikul, un trandafir bulgaresc pentru dulceata, din care se face  si  cunoscutul parfum. Are cativa bobocei si mor de nerabdare sa-l vad inflorit si sa-i simt mirosul.

© Dulce Casa
© Dulce Casa
© Dulce Casa
© Dulce Casa
Levantica s-a prins si infloreste de zor (sunt doua soiuri diferite)

© Dulce Casa
© Dulce Casa
Fragii, capsunele, zmeura si coacazele nu le-am mai fotografiat, ca nu au nimic important de aratat anul asta :)).

Irina

joi, mai 22, 2014

Simplitate in 2014 {Saptamana 21} Perdelele

Imi amintesc acele momente din copilarie in care stateam in bucataria bunicii (dinspre tata) si ma uitam pe geam. Fereastra bucatariei era mereu acoperita de perdele crosetate din bumbac, frumos apretate si calcate, lucrate de soacra bunicii (strabunica mea). N-am cunoscut-o pe strabunica, stiu doar ca a nascut si a crescut sapte copii si ca ii placea sa croseteze. 
Zilele trecute am redescoperit intr-un sac frumoasele perdele crosetate si o fata de masa.Ingalbenite de vreme. Un pic mucegaite din loc in loc. Le-am spalat cu apa fierbinte si detergent, dar n-aprea ajutat, asa ca le-am pus la inmuiat in apa cu clor. Dupa cateva ore erau din nou albe ca zapada. Aratau ca noi- pedele de cel putin 60 de ani vechime...Sunt curioasa cat de bine ar arata perdele din magazin peste atata timp :)


Perdelele strabunicii mi-au amintit de vorbele staretului Antonie :
,, cât de raţional era construită lumea până la nebunia secolelor 19 şi 20. Hainele se făceau trainice, de nădejde. Se depunea efort pentru a le face şi se întâmpla să le rămână şi nepoţilor, într-atât îşi preţuiau oamenii timpul! Şi timpul, poate de aceasta, le ajungea pentru toate.."


Sunt sigura ca perdelele acestea n-au fost facute nici repede, nici usor, nici ieftin. Bumbacul e scump si acum, presupun ca nici atunci nu era gratis. Iar o lucrare de asa mare anvergura necesita timp, efort si atentie. Dar iata ca toate acestea au reprezentat o investitie pentru viitor- fiindca aceste lucruri au fost folosite de bunica mea timp de peste 30 de ani, le folosesc si eu acum, si e posibil sa reziste si pentru a trece mai departe copiilor mei.
Munca temeinica si migaloasa a strabunicii a economisit timpul si banii a doua generatii.
Noi ce vom lasa copiilor nostri?

Irina